Dumnezeule, nu ne prsi, pe noi cei ce ncercm s ne pstrm credincioia fa de Tine n aceste zile de pe urm cnd ntunericul vrea s ne copleeasc, cnd nsi lumea pe care ai zidit-o bun foarte ne apas cu greutatea pcatului i a rului adunate n veacuri ntregi de neascultare i urmare a voilor noastre. Cu greu mai putem afla astzi bucurie n lumea aceasta pe care Tu ai fcut-o spre desftarea noastr. O, numai din pricina pcatelor noastre, pe care ni le tim, lumea s-a ngreuiat astfel; i pn i noi, cei ce am vrea s ne pstrm credincioia fa de Tine, ne lsm cu totul prini n plasa pcatului i a rului ce trage lumea n prpastia fr fund. Ci nc strigm ctre Tine, Doamne, atunci cnd toi s-au lepdat de Tine. Pn cnd, pn cnd, Doamne, ne vei lsa n ntuneric? Credina noastr este puin; o, de ne-ai da un semn! Iat c noi, cei preaneputincioi, ndrznim a mustra lumea la ale crei pcate ne facem pe deplin prtai. O, Doamne, miluiete! Vino degrab, Doamne, cci noaptea este aproape i toat ndejdea piere de pe faa acestui vechi pmnt! (n Viaa i lucrrile Printelui Serafim Rose, Editura Sophia, Bucureti, 2005, pp.154155)