In cadrul vietii cuplului marital pot aparea frecvent situatii critice, cu forme variate,

datorate unor cauze multiple si cu consecinte neplacute pentru dinamica si

structura cuplului, pentru persoanele ce compun familia, dintre cele mai nefericite
situatii aflandu-se disolutia familiei. Adesea, in interiorul unui cuplu cu o aparenta
buna, de normalitate, se ascund tulburari functionale psihofamiliale, psihosexuale,
tulburari ce tin de indentitatea partenerilor, a rolurilor si a statutelor acestora.
Crizele pot avea consecinte grave, afectand familia, dezorganizand-o.
Fragilitatea cuplurilor depinde atat de neintelegerile proaspete ivite intre parteneri cat si de evenimentele
traumatizante din istoria fiecarui partener. Nevroza familiala se constituie din stari de tensiune, conflicte,
acte de violenta, situatii de separare, abandon, divort, toate acestea avand capacitatea de a afecta starea
de sanatate a membrilor grupului familial.
Dramele familiale sunt schimbari bruste sau treptate in sentimentele, emotiile, dorintele, sensibilitatile,
aspiratiile, temerile si interdictiile prezente in cuplu. Un conflict obisnuit ia nastere in neconcordanta
modelelor din familia de origine. Fiecare partener vine in relatia noua cu modelele si experientele familiei
sale de origine. Daca in noua familie partenerul nu este in acord cu modelul individual apare contradictia.
De cele mai multe ori, petrecerea timpului impreuna cu efort si toleranta duce la construirea unui nou
model comun si acceptabil. Acest lucru este esential pentru a da o identitate care sa defineasca si sa
caracterizeze noul grup familial.
Un aspect la fel de important este legat de comunicarea in interiorul cuplului. Comunicarea se realizeaza
prin acceptarea unor statute si roluri in cadrul unei ierarhii atat de important de respectat in familia
traditionala. In familiile moderne regasim o confuzie sau o suprapunere a statutelor si rolurilor partenerilor,
acestea pot genera izolare, tensiune, confruntare repetata ce duc la conflict si violenta.
Cand unul dintre partenerii cuplului sufera de incapacitatea de a-si exercita rolul se creaza o situatie de
frustrare si fiecare partener va proiecta asupra celuilat, propriile sale probleme. De cele mai multe ori, cei
afectati sunt copiii, care devin motivul disputelor dar si refugiul afectiv al fiecarui parinte in dorinta de ai
capta ca si aliati in conflictul marital. In final, frustrarile vor tinti copiii, iar acestia vor sfarsi prin a deveni
simptomul nevrozei cuplului.
Conflictul culpabilizari proiective reciproce tensioneaza copiii, care vor prezenta tulburari psihice diverse.
Cand parintii aduc copilul in terapie, copilul nu este decat simptomul nevrozei familiale, acesta absorbind
in interior modelul conflictual al parintilor. Manifestarea nevrozei conjugale sau familiale poate imbraca
diverse forme la membrii grupului, de la tulburari psihologice la tulburari somatice si psihosomatice si
pana la tulburari de comportament social.
Indiferent daca persoana in cauza este sotul, sotia sau fiul, fica, ea poate semnala dificultati in
comunicare, instabilitate emotionala cu iritabilitate si episoade de manie, insomnii, stari de depresie,
isterie, anxietate, in orice caz cel mai bun lucru pe care il puteti face este sa semnalati situatia unui
specialist. Si o boala ulceroasa, o hipertensiune arteriala sau distonii neurovegetative, afectiuni
ginecologice si de dinamica sexuala, anorexie sau bulimie pot fi tulburari cauzate de nevroza familiala.
Tulburarile de comportament sunt prezente in separarea sau despartirea partenerilor, in abandon, in
relatiile extraconjugale, in conduita de refugiu in alcoolism sau toxicomanii, izolare, tentative de suicid si
altele. Atitudinea specialistului fata de nevrozele conjugale este diferita de la caz la caz. Familia trebuie
tratata ca un tot unitar, fara a se concentra atentia exclusiv asupra celui care are simptomul, cel care cere
ajutorul sau este adus de ceilalti in terapie. Tehnicile psihoterapiei familiale vizeaza situatiile conflictuale,

starile de tensiune emotionala, dificultatile de comunicare intre membrii familiei ori violenta si isi propun
restaurarea ierarhiilor, a granitelor firesti si cooperarea, toleranta si intelegerea membrilor familiei.
Nevroza familiala duce la respingerea reciproca a partenerilor si are ca si cauza incompatibilitatea dintre
modelele maritale si imaginile ideale ale partenerului. Conflictul actualizeaza defecte necunoscute sau
ignorate inconstient pana la acea data, de catre cei doi parteneri. Aceste defecte capata proportii uriase in
contrast cu imaginea ideala sau modelul anterior. Aceasta devine sursa conflictelor conjugale.
Intre casatorie si divort exista o succesiune de etape: cunoasterea reciproca a partenerilor, casatoria,
stabilirea familiei si a inrudirii, viata de familie propriu-zisa, aparitia primelor stari de tensiune, conflicte,
separatii, disolutia sau dezorganizarea cuplului familial. Criza de separare, precedata de divort este o
situatie deosebit de stresanta, perceputa de fiecare partener, cat si de alte persoane din cadrul familiei ca
fiind un esec. Daca se desfasoara dramatic si zgomotos, se pot inregistra reactii si atitudini
psihopatologice, cum ar fi depresii, anxietati, etc.

Daca la inceputul organizarii cuplului cei doi parteneri fac tot posibilul sa ajusteze imaginea celuilalt cu
modelele ideale, refuzand sa vada defectele celuilalt, in momentul despartirii femeia are sentimentul
abandonului iar barbatul sentimental eliberarii. Viata de cuplu va fi inlocuita, cel putin o vreme cu modul
de viata solitar. Si in aceste situatii, psihoterapeutul specializat in terapia divortului va ajuta persoana sa
treaca cat mai usor peste trauma, sa se obisnuiasca cu noul statut si sa construiasca noul plan de viata.