Sunteți pe pagina 1din 1

Educatia fizica reprezinta activitatea de formare-dezvoltare "corporala" necesara pentru asigurarea

sanatatii omului, respectiv "a starii de echilibru si functionare a organismului" ( Hubert, Rene, , . ).
Definirea educatiei fizice evidentiaza "baza fiziologica si psihologica" a activitatii de formare-dezvoltare
a personalitatii umane aflata intr-un proces de "reasezare" in functie de solicitarile tot mai intense ale
societatii moderne (intelectuale, etice, filosofice, politice, religioase, tehnologice, ecologice, estetice,
igienice etc). Interventia sa vizeaza intretinerea sanatatii organismului dar si provocarea "efectelor
mintale si morale" care sunt mai putin remarcabile in plan imediat, generand insa efecte sociale
multiple, raportabile la universul valoric propriu culturii fizice si sportului (idem, . -).
Educatia fizica reprezinta astfel activitatea de formare-dezvoltare a personalitatii umane proiectata si
realizata prin valorificarea deplina a potentialului fizic, fiziologic si psihologic al organismului in
conditiile specifice societatii moderne, contemporane.
Principiile educatiei fizice indica regularitatea normativa a activitatii de formare-dezvoltare "corporala"
a personalitatii umane:
A) Principiul corespondentei pedagogice dintre dez\>oltarea psihica si dezvoltarea fizica a
personalitatii umane ( "maxima latina": "mens sana in corpore sana" - "minte sanatoasa in corp
sanatos").
B) Principiul interdependentei pedagogice dintre cultivarea permanenta a deprinderilor igienicosanitare si dezvoltarea deplina a potentialului biologic al personalitatii umane.
C) Principiul deschiderii educatiei fizice spre activitatea sportiva de masa si de performanta.
Obiectivele educatiei fizice pot fi prezentate in cadrul unui model pedagogic centrat pe continuitatea
general-particular, exprimata la nivel informativ-formativ:
A) Obiectivele generale ale educatiei fizice: a) consolidarea dezvoltarii biologice a personalitatii
umane; b) stimularea dezvoltarii psihice a personalitatii umane.
B) Obiectivele specifice ale educatiei fizice particularizeaza cele doua obiective generale, evocate
anterior. a) Consolidarea dezvoltarii biologice a personalitatii umane angajeaza urmatoarele obiective
specifice: formarea deprinderilor si a capacitatilor motrice; definitivarea conduitei igienico-sanitare in
conditii de normalitate si pentru corectarea unor deficiente fizice; valorificarea capacitatilor speciale la
nivelul activitatilor sportive. b) Stimularea dezvoltarii psihice a personalitatii umane angajeaza
urmatoarele o-biective specifice: corelarea sarcinilor privind dezvoltarea biologica echilibrata cu
sarcinile privind dezvoltarea psihica echilibrata (cognitiva-afectiva-volitiva; temperamen-talaaptirudinala-caracteriala); dezvoltarea atentiei concentrate, spiritului de observatie, gandirii flexibile,
prin exercitii si actiuni care stimuleaza independenta si creativitatea in activitate; dezvoltarea starilor
afective pozitive provocate de mobilizarea energetica generala si speciala, proprie activitatilor
proiectate si realizate; educarea vointei in conditii de competivitate, cu numeroase obstacole interne si
externe; valorificarea potentialului temperamental, aptitudinal si caracterial, la nivelul activitatilor
sportive orientate spre (auto)perfectionarea resurselor fizice si psihice ale personalitatii umane.
Continutul si metodologia educatiei fizice sustin modelul pedagogic al obiectivelor generale si
specifice, prezentat anterior.
Continutul educatiei fizice include un ansamblu de deprinderi si capacitati specifice domeniului care vizeaza
dezvoltarea armonioasa a personalitatii umane printr-un echilibru functional realizat practic intre "calitatile fizice" si
"calitatile
psihice".
Proiectarea acestui tip de echilibru functional stimuleaza direct sau indirect orientarea vocationala a personalitatii prin
valorificarea deplina a insusirilor fizice, fiziologice si psihice, in perspectiva integrarii sociale - scolare si profesionale continue, progresive, in anumite conditii ele evolueaza chiar in directia realizarii lor "sportive", la nivel de varf sau de
masa, dar mai ales in sensul general-uman al "pedagogiei olimpis-mului" ( Poenaru, Romeo, ).
Metodologia educatiei fizice raspunde cerintelor pedagogice legate de: a)dezvol-tarea armonioasa a personalitatii in
cadrul unui echilibru functional "fizic-psihic"; b) orientarea integral-vocationala a personalitatii in cadrul actiunii de
valorificare
deplina
a
insusirilor
fizice,
fiziologice,
aplicata
in
mod
progresiv.
Strategiile educatiei fizice evolueaaza in jurul metodelor bazate pe actiune - exercitiul, jocul, jocul cu roluri etc. contribuind la: a) proiectarea educatiei fizice in sens pedagogic general, ca activitate psihosociala complexa, "nu doar
ca un mijloc" de re-creere dupa o activitate intelectuala mai intensa (Nicola, Ioan, , .); b) realizarea educatiei fizice in
stransa corelatie cu toate celelalte dimensiuni ale educatiei, valorificate in mod specific (cu educatia intelectuala,
pentru dezvoltarea functionala a sistemului nervos, premisa in desfasurarea oricarei activitati de invatare eficienta; cu
educatia morala, pentru formarea trasaturilor superioare de vointa si caracter, integrate in structura personalitatii; cu
educatia tehnologica, pentru perfectionarea deprinderilor psihomotrice si a calitatilor acestora - forta, viteza,
mobilitate, indemanare etc. - necesare in diferite activitati productive; cu educatia estetica, pentru stimularea
miscarilor ritmice, individuale si colective, in concordanta cu "criteriile frumosului". - Continutul educatiei,
Dimensiunile educatiei.