Conflictul a fost definit de-a lungul timpului intr-o multitudine de forme.

Disputa, neintelegere, litigiu, dezacord,

diferend, divergenta sunt termeni uzuali pe care ii auzim mereu si care au legatura cu existenta unor stari
conflictuale. In momentul in care are loc o ciocnire intre interesele, conceptele sau orgoliile unor persoane avem de-a
face cu un conflict. Iar acest lucru se intampla extrem de des in viata de zi cu zi. Exista diferite tipuri de conflicte:
conflicte intrapersonale, conflicte interpersonale, conflicte de grup, conflicte organizationale, conflicte sociale samd.
Desfasurarea fiecarui conflict parcurge anumite etape cele mai importante fiind: dezacordul, confruntarea si
rezolvarea. Dezacordul este faza initiala a conflictului in care partile constientizeaza ca au abordari diferite cu privire
la situatia generatoare de conflict. In situatia in care acest dezacord este in imposibilitate de a fi solutionat de catre
parti si nu se gaseste o solutie de compromis, imbratisata de catre toate partile implicate, se ajunge la confruntare.
Aceasta poate imbraca diverse forme : de idei, verbala, fizica etc. Cei implicati sunt cei care decid formele acesteia.
Rezolvarea conflictului poate sa imbrace forme amiabile sau litigioase. Rezolvarea poate sa fie realizata de catre
parti in situatia in care gasesc modalitati de stingere a acestuia, de parti asistate de anumite persoane (de mediator
conform legii 192/2006) sau de catre altcineva prin impunerea unei solutii (instanta de judecata, curtea de arbitraj
etc).
Conflictul are cauze multiple si este initiat de catre una dintre aceste cauze, pe fondul unei acumulari indelungate.
Evident, acest lucru nu este valabil in cazul conflictelor spontane care sunt favorizate de anumite trairi sau stari de
moment. Cauza cea mai frecventa care genereaza conflictul este lipsa de comunicare sau comunicarea deficitara.
Aplanarea conflictului este imposibila in situatia in care lipseste comunicarea intre partile implicate in conflict. Din
acest motiv, tensiunile dintre parti se amplifica si in final se ajunge la pozitii aparent ireconciliabile.
Acesta este momentul in care institutia mediatorului isi gaseste aplicabilitatea si utilitatea. In cadrul sedintei de
mediere, se realizeaza un lucru important care constituie un prim pas in solutionarea conflictului: partile reincep sa
comunice. Chiar daca la inceput (in sedinta comuna) tonalitatea si intensitatea discutiilor dintre parti pare ca ascunde
pozitii ireconciliabile, pe parcurs si in special in sedintele separate, partile incep sa genereze optiuni de solutionare a
conflictului. Acestea sunt puncte de plecare importante care pot duce intr-un final la intersectarea intereselor partilor
implicate si la nasterea unei solutii de solutionare a conflictului, reciproc agreate.
Rezolvarea conflictului este in unele cazuri imposibila insa comunicarea dintre parti poate sa-l atenueze, cu ajutorul
unui mediator, specialist in solutionarea conflictelor. Important este momentul in care partile reusesc sa nu se ghideze
dupa orgolii ci dupa interesele concrete pe care le urmaresc. Conflictul poate sa fie depasit si doar de catre parti insa
fara ajutorul unui specialist exista riscul amplificarii acestuia intrucat un conflict nesolutionat da nastere si altor
conflicte.
In concluzie, lipsa de comunicare este principala cauza a aparitiei conflictului iar momentul in care aceasta este
reluata constituie punctul de plecare al solutionarii conflictului.

http://www.medierea.ro/articole/515-lipsa-comunicarii-cauza-generatoare-deconflict-medierea-reinceperea-comunicarii