Sunteți pe pagina 1din 3

Reflectii despre timp

By arcenMarch 24, 2012ArticoleNo Comments


0
Timpul Un subiect delicat, care a stranit atata curiozitate, atatea controverse, care
a cunoscut atatea masurari si a preocupat multi oameni in decursul istoriei. Un
subiect atat de vast, care ma face sa-mi pun intrebarea cu ce ar trebui sa incep
cand scriu despre el. M-am gandit ca definitia poate constitui un punct de plecare,
cu intentia de a dezvolta subiectul, pornind de la ceva cat mai simplu. Asadar am
deschis DEX-ul.
In DEX, prima definitie pe care o gasesc spune: timp= dimensiune a Universului
dupa care se ordoneaza succesiunea ireversibila a fenomenelor; alta definitie:
timp = durata, perioada, masurata in ore, zile, etc., care corespunde desfasurarii
unei actiuni, unui fenomen, unui eveniment. Au aparut deja alte cuvinte care
insotesc timpul, inseamna ca acum ar trebui sa-mi fie mai usor sa scriu Deloc!
Dar continui, fiind prinsa in capcana curiozitatii, care ma indeamna sa caut, sa
scotocesc adanc. Si iata ce mi-a atras atentia in mod special, cand mi-am inceput
cautarea, uitandu-ma la definitie: in primul rand, cuvantul ireversibila.
Timpul presupune derulare, curgere, desfasurare, dar in mod necesar intr-un unic
sens. Este o succesiune de momente, clipe, fapte, actiuni, care, odata ce s-au
exprimat in spatiu (si neaparat in spatiu, de care timpul este strans legat), nu mai
pot fi schimbate. Imi vine sa cred ca nu intamplator se petrece astfel. Existenta
umana se manifesta in aceasta fundamentala dimensiune: timpul. Omul nu poate
percepe mai mult. Nu, nu poate percepe, dar poate concepe o alta posibilitate, si
anume atemporalitatea. S-ar parea insa ca noi oamenii, in aceasta etapa a vietii, nu
suntem inca pregatiti sa testam atemporalitatea, sa existam in afara dimensiunii
pe care o constientizam mereu. Acest lucru inseamna ca avem nevoie de timp. Da,
avem nevoie de el, chiar daca acest lucru inseamna sa ne simtim ingraditi si chiar
daca, unii dintre noi credem ca viata se manifesta liber, in adevarata ei esenta, doar
exprimata in imaterial si atemporal. Dar omul a fost totusi aruncat in timp.
Odata nascuti in timp si spatiu, pasim in viata (mai precis, intr-o etapa a vietii
noastre), in ceea ce noi numim viata. Si incepem sa parcurgem un drum, incepem
sa cunoastem, sa descoperim, sa experimentam, sa evoluamsau, pur si simplu sa
existam. Deci timpul este necesar evolutiei umane. Frumusetea timpului (caci da,
timpul este frumos) se manifesta in trei forme: prezent, trecut si viitor. Iata un
aspect minunat al sau!
Timpul ne permite sa-i gustam din frumusete in trei maniere diferite: la timpul
prezent, la timpul trecut si la timpul viitor. Prezentul este, mai inainte de toate, unic.
Clipele sunt unice. Prezentul este potrivit. Ai parte sa zicem de o experienta mai
putin placuta. Mai ales sub acest aspect, prezentul este cum nu se poate mai

potrivit. Poate interminabil uneori, dar trebuie sa-l lasi asa cum estealtfel nu tiar fi fost dat sub aceasta forma. Chiar daca il simti ca pe o neschimbare
dureroasa, exista chestiuni care-l alcatuiesc (fapte, diferite intamplari, aspecte), pe
care inca nu le sesizezi, insa trebuie negresit sa le observi, caci te vor ajuta. Daca
prezentul persista, se incapataneaza sa ramana, inseamna ca este inca plin de
momente potrivite pe care trebuie sa le traiesti, tragand invataminte, caci altfel un
poti trece mai departe in viata.
Trecutulcand ma gandesc la trecut, imi rasuna in memorie o anumita fraza: Tot
ceea ce ti s-a intamplat pana acum, a trebuit sa se intample. O concluzie dura, dar
relaxanta, as spune, deoarece m-a ajutat sa-l privesc altfel. Traim in trecut prin
intermediul amintirii. Amintirea, aceasta copie a clipei, este in felul ei valoroasa.
Insotita intotdeauna de impresii, pareri, sesizari, emotii, ea ne este necesara in
evolutia noastra sufleteasca, intrucat reprezinta un ragaz pentru a analiza faptele,
intamplarile, pentru a trage concluzii. Uneori ne amintim lucruri neplacute, poate
chiar experiente traumatizante, dar si aceste amintiri au un rol al lor. Ele ne
intaresc, ne confera tarie de caracter, facandu-ne mai puternici. Ne ajuta sa tragem
invataminte, pregatindu-ne pentru un viitor mai bun. Si am ajuns si la viitor
ViitorulIn viitor se gasesc intentiile, dorintele, asteptarile si planurile noastre.
Acestea au o semnificatie majora pentru fiecare dintre noi, intrucat ne modeleaza
vietile. Insa este necesar sa constientizam ca fiecare clipa din viitor este strans
legata de clipele prezentului, de aceea, mai intai sa invatam cum sa traim in
prezent. Este strans legata si de ceea ce am cules din trecut, in memoria noastra,
din experientele anterioare, menite sa ne indrepte. Deci, ne construim indirect
viitorul, prin intermediul trecutului si prezentului.
Voi introduce un citat, cu intentia de a ma clarifica in ceea ce am dorit sa spun:
Viitorul este deseori un subiect ingrijorator pentru oameni: ei nu inceteaza sa se
intrebe daca nu le vor lipsi banii, daca vor mai avea ce sa manance sau unde sa
locuiasca etc. Cuprinsi de aceste preocupari, ei neglijeaza lucruri mult mai
importante, comit greseli pe care ar trebui sa le indrepte, dar pe care nu le
indreapta []. Daca vegheati zilnic ca intregul vostru comportament sa fie
desavarsit, [] fiecare noua zi va va gasi liberi, [] iar intreaga viata va prinde o
culoare extraordinara de fericire si binecuvantare. Fiind atenti sa puneti totul in
ordine astazi, va ganditi in mod indirect la ziua de maine. (Omraam Mikhael
Aivanhov).
S-ar parea deci ca trebuie sa ne valorificam prezentul la maximum
Asadar, iata de ce timpul este frumos, el ne invata sa pretuim viata. Fiecare clipa
este marcata de unicitate, sa fim atenti deci cum o traim. Sa invatam sa privim
frumosul, si in trecut, si in viitor, dar mai ales in prezent si sa ne odihnim in fiecare
dintre minusculele revelatii care s-au deschis in calea noastra (Felix de Azua),

concentrandu-ne pe ceea ce se gaseste, ci nu pe ce se cauta. Sa acordam atentia


cuvenita la ceea ce apare in calea noastra.
Si nu in ultimul rand, sa luam aminte ca modul in care omul isi accepta propriul
destin este mai important decat insusi destinul sau.
Timpul este frumos si totodata frumusetea lui este strans legata de frumusetea
vietii. Traind in timp, invatam sa avem recunostinta, iar viata este plina de
nenumarate lucruri care ne merita recunostinta. Daca ne vom umple sufletul de
acest sentiment, care se ridica de fapt la inaltimea de principiu fundamental al
universului, vom deveni deschisi, mai deschisi pentru a primi, vom privi in
profunzimea lucrurilor si nimic nu ni se va parea lipsit de sens. Vom deveni intelepti.
Vom gusta permanent din bogatiile creatiei. Si ne vom rusina, constatand ca
Dumnezeu ne ofera, de fapt, constant si consistent tot ceea ce ne trebuie insa noi
nu vedem si refuzam efectiv a primi. Cand vom fi recunoscatori, ne vom bucura,
vom iubi, vom crea si ne vom asuma una dintre cele mai pretioase comori:
libertatea!
(Ana Popa, voluntar ARCEN)