Asisten social n coli

SUBIECTUL I : DOMENILE POLITICE EDUCAIONALE

Fiecare ar elaboreaz o politic global pentru ntreg sistemul
educational. Aceast politic rezult din mbinarea politicilor
sectoriale, respective pe structure sau instituii ,pe curricul sau
coninuturi, fluxuri c., resurse umane,organizare si administrare.
Politicile unei ri, mai ales n dom. nvmntului tind s fie tot mai
mult armonizate cu cele ale altor ri din aceeasi regiune datorit
internaionalizrii educaiei.
TEM DE SEMINAR: ROLUL A.S N COLI
-Scopul fundamental al serviciilor de a.s n coal se subordoneaz
finalitilor educaiei, urmrind s creeze condiile necesare pt. ca
elevii s-i satisfac trebuinele educative de baz, s-i dezvolte
abilitatea de a lua decizii i de a rezolva problem, s-i dezvolte
capacitatea de adaptare la schimbarea i s fie pregtii s-i assume
responsabilitatea pt. propria conduit de aceea, obiectivul general al a.s
n coal urmrete n primul rnd identificarea barierelor nvrii i
ndeprtarea acestora.n ara noastr domenie prioritare de aciune n A.S vizeaz protecia
copilului , a tinerilor si a famililor cu mai multi copiii in situatii
special legate de sanatate, asptecte material curente educativpedagogice, functionabilitatea fam.

SUBIECTUL II: SISTEMUL DE ASISTENTA SOCIALA

SCOLARA

Atat cel structural cat sic del operational este reglementat de acte
normative care prevad infiintarea serv. Soc. de specialitate la toate niv.
Adm. Ale comunitatii, judetean, municipal, orasenesc, si
communal.Aseste servicii se realizeaza atat la niv. de individ cat si la
niv de grupuri. Potrivit datelor statistice exista un nr. Mare de elevi a
caror fam. Prezinta un risc social crescut si care necesita sprijin
material in vederea prevenirii abandonului social , repetentiei.
Dezvoltarea retelei de inst. Scolare si prescolare de masa speciale
asigura satisfacerea deplina a nevoilor de ed. a copiilor alaturi de care
colaborarea fam la ed este indisponibila.

SUBIECTUL III: DREPTUL COPILULUI LA INSTRUCTIE

Alaturi de o crestere biologica normal, este necesar sa se ofere copiilor
si o ed. intelectuala care revine in sarcina comuna a fam. si societatii
aceasta pt al pregatii pt viata, pt a putea face fata si a beneficia de
toate avantajele, cunostintele si deprinderi necesare adaptarii si
interogarii sociale prin asa numitul process de socializare, de
participare la viata sociala, dar si o pregatire profes. necesara pregatirii
sale profes. Aceasta necessitate se realizeaza prin intregul system de
invatamant care asigura dreptul la invatatura tuturor copiilor asa cum
se prevede in Constitutia R. Alaturi de acest act normative
fundamental, Codul familiei prevede indumarea profes. a copiilor.
Ocrotirea, educarea si scolarizarea sunt reglementate printr-o serie de
legi, hotarari si acte normative. Prin intermediul lor, statul roman
traduce in termeni juridici politicile sociale generale privind educatia.
SUBIECTUL Iv: IMBINAREA ACTIUNILOR PEDAGOGICE
ALE C. CU CELE ALE FAM.
Rolul ed. si al fam. consta in realizarea unei vieti exemplare unde
parintii constituie modele pt copii. Din aceast perspectiva se cere a se

da in cadrul fam. nu prelegi ci modele de viata t formarea bunelor

deprinderi de viata si munca.
Climatul moral-educativ al fam trebuie sa se bazeze pe norme morale
referitoare atat la comuntate, la societe cat si in mod special la
coletivele restranse. Respectul recirpoc in fam. si societate, ajutorarea,
egalitatea in drepturi
fam. fiind un mic colectiv de viata morala in care sentimental neaga
membrii fam const. fiind astfel un climat permanent favorabil pt
dezvoltarea pers membr ei . In fam ca si in societate, fiecare membru
trebuie sa isi gaseasca un sprijin , un indemn, un ajutor care sa aiba un
effect contrar educative , rez atat din climatul immoral din fam cat si
al lipsei de pricepere in org cresterii copiilor.
Cunoasterea carentelor educative pedagogice ale fam constituie una
dintre oblig esentiale ale practicianului de A.S scolara, cunoasterea
prin studiul specializat al fam. si copilului.

SUBIECTUL V: FACTORII INFLUENTEAZA NEPART.

SCOLARE
Nivelul abandonului sc. a devenit excesiv de ridicat in Ro. Mai ales de
raportul scaderea natalitatii. Serv de A.S dublate de politica de support
financiar a fam. cu copii trebuie sa dez o strategie coerenta de
prevenire a abandonului sc. care sa puna accentual pe :
Responsabilitatea parintilor pt educarea si instructia sc.
Suport material, social si moral pt fam aflate in sit. de criza cu o
atentie speciala acordata fam monoparentala
Prevenirea separarii copiilor de fam.
Dez unor serv de A.S la domiciliu cum ar fii centrul de zi sic el
familial.

 Dez. unor serv de A.S la nivel local care sa ofere un support

material si social de tip profesional in situatie cu risc de a-si
abandona copii.
Dez unor serv de consiliere pt parinti in probl privind cresterea si
ed copilului in fam.
Prevenirea abandonuilui scolar trebuie sa fie o prioritate pt intreaga
comunitate. Dupa epuizarea posibilitatilor de prevenire trebuie
intervenit efficient avand in vedere interesul superior al copilului
prin :
Dez unei politici de promovare a intructiei si ed. sc.
Pregatirea parintilor cu privire la importanta pregatirii sc si
profess a copilului
Elaborarea si aplicarea de planuri individuale de interventie pt
fiecare copil in parte in functie de nevoile acestuia de adaptare
sc.
Prevenirea plasarii copilului in diversele tipuri de institutii de
protective sociala.
Pt realizarea acestor cerinte este necesar sa se actioneze in 2 directii:
Acordarea unui sprijin complex fam. aflate in situatia de a-si
plasa copiii in inst. din diverse motive.
Promovarea alternativelor la institutionalizare prin orientarea
copilului cu problem de orientare spre alternative de scolarizare.
SUBIECTUL VI: CAUZELE NEPARTICIPARII SCOLARE
Copiii din mediul rural si cei din gospodariile numeroase raman
grupuri cu risc ridicat de nepart. Sc. de cauzele comune, nepart.
scolara este dependent de un complex de factori si situatii specifice.
Studile de specialitate au incercat sa raspunda la intrebari precum:

sunt intradevar mediul de rezidenta sau marimea gospodariei factor:de

nepart. sc? Astfel s-a constatat ca rata mai mare de nepart. sc. care se
obs in egal comparativ cu urbanul se datoreaza mai degraba
gospodariilor centrate pe agricultura si foarte probabil stocului de ed.
redus al gospodariilor cu rata de neparticipare se datoreaza
nationalitatii subiectului si nr de copiii sub 5 ani.
O alta constatare semnalata este faptul ca sexul subectului se
dovedeste a avea o influenta semnificativa asupra probabilitatii de
participare. A fii baiat creste probabilitatea de a nu participa. Asadar
cauzele care influenteaza probabilitatea de neparticipare pot fii:
A. Structura ocupationala si pozitia pe piata muncii a adultilor din
gospodarie atat ponderea agriculturilor nr de someri din gospodarie,
cat si statutul de lucrator pe cont propriu cresc semnificativ riscul de
nepart. scolara.
B. Resurse materiale si umane de care dispune gospodaria, apartenenta
la grupuri sarace sau stoc educational redus al adultilor cresc
probabilitatea copiilor din gospodarie de a nu participa la viata sc.
C. Caracteristiciile copiilor ( legate de sex)
D. O influenta semnificativa o are etnia.
E. Varsta relativa a copiilor este un factor important.Cei mai mari
copiii prezinta un risc mai ridicat de nepart.
F. Caracteristiciile structurale ale componentei gospodariei.
Probabilitatea de a nu part. creste cu nr. de copii sub 5 ani in
gospodarie si este mai mare in cazul in care capul fam. este vaduv sau
traieste in uniune liber consimtita.
Concluzile desprinse se refera la :
1. Trebie subliniat ca avem de a face cu cateva grupuri de risc majore,
dintre care cel mai improstant este cel pe baza indentitatii etnice.

2. O incercare de a modifica componentul de neparticipare trebuie sa

vizeze optiunea initiala a copilului sau fam. de inrolare in ciclul
primar.
3. Nivelul de trai indica faptul ca gospodariile tinere sunt expuse unui
risc mai ridicat de saracie.
4. Existenta unui patern al participarii sc. propriu mediului rural
datorat unui caracter specific ec. rurale bazata preponderent pe
agricultura.
Tema: Rolul A.S in scoala

SUBIECTUL VII- Grupuri cu risc ridicat de neparticipare scolara

Nepart. sc. nu este un fenomen omogen distribuit in societatea
omeneasca. Studiile demonstreaza existenta catorva grupuri cu risc
ridicat de nepart. sc. , iar criterile pot fi identificate la 2 mari nivele:
1. Caract. individuale ale copiilor de varsta sc.
2. Caract. familiei si gospodariei.
La primul nivel au fost identif. 2 mari grupuri cu risc ft. ridicat de
nepart. sc. Primul este cel al copiilor care sufera de o dez. fizica,
psihica sau senzoriala. Un procent crescut de copiii cu varste intre 714 ani apartinand acestei categorii nu sunt insusi in sist. de
invatamant. Al doile grup este cel def. de indentiatea etnica a copiilor.
In comparatie cu romanii, maghiarii etc. riscul de nepart. al rromilor
este de 7-8 ori mai mare.
Riscul de nepart. sc. este mai mare in mediul rural, comparativ cu cel
urban.

La al doilea nivel s-a remarcat ca abs. mamei in gospodarie se

asociaza cu abs. sc. Dar in alte cazuri s-a constatat ca abs. mamei sau a
tatalui nu determina nepart. sc.
In fct. de caract. parintilor au fost identificate alte cateva categ. de
copiii cu risc ridicat de nepart. In primul rand cei a caror parinti
poseda un stoc educational redus, cei cu parinti tineri, cei a caror
parinti nu sunt casatoriti fie divortati, fie vaduvi.
O alta dimensiune care a fost luata in considerare este nivelul de
bunastarea gospodariei. Pt a stabilii niv. de bunastare s-au urmarit
urm:
1.O masura absoluta a saraciei.
2. O masura relativa a bunastarii ec.
3. Materialul de constructie al locuintei si supraf. locuibila/membrilor
de fam.

SUBIECTUL VIII:NEVOI SPECIALE SI NEVOI COMUNE

ALE COPILULUI
Cele 10 principii ale Declaratiei Drepturilor Copilului adoptata de
Adunarea Censtrala a O.N.U reprez. codul universal al drepturilor
copilului si al indatoririi societatii. Cunoasterea acestor nevoi si
etapele de dezvlotare reprez. un prim pas pt a intelege ce se intampla
cu el si pt a stii in ce mod poate fi ajutat.( de retinut piramita
trebuintelor lu Malsow).
Pt a se dezvlorta si pr a creste armonios fizic si psihic nu are nevoie
doar de hrana, imbracaminte si adapost, ci si de stabilitatea unei rel.
mai profunde , unei comunicari afective care se afla la baza dez. sale.
Acestea se constitutie in nevoile comune precum: nevoia de o fam. de
un climat armonios de afectine si intelegere, nevoia de a se dez.

sanatos si normal pe plan fizic, intelectual,moral si social in conditii

de libertate si demnitate si nevoia de a creste sigur si stimuator.Pt copii
fam., este un grup destinat sa ii asigure alimentatie, intretinere,
siguranta si educatie.
Climatul familial este cadru de ambianta materiala, sipirituala si
morala in care se formeaza copii locul unde dobandesc Abc-ul ed. sau
cei 7 ani de acasa. Alaturi de aceste nevoi comune, copii au si nevoi
specifice varstei lui, numite nevoi speciale. Copilul aflat in dificultate
are nevoie de intelegere si sprijin, stabilirea de rel. afective cu adultii
si ceilalti copii.
Numai astfel, copilul, poate sa capete un sentiment de incredere. Ca
orice pers. si copii au probl. pe care insa nu le pot spune oricui, de
aceea ei au nevoie de pers. de incredere cu care sa comunice si care
trebuie sa fie in orice moment pregatite sa rep. la intrebarile ce ii
framanta pe copiii, inlocuind astfel lipsa dragostei parintesti, lipsa
ematica. Exista si alte nevoie esentiale pe care institutia in care invata
ar trebui sa i le indeplineasca asemeni unui mediu fam. cum ar fii: sa
aiba parte de dragoste , sa simta ca apartine unei comunitati.
Garantarea dezvlotarii armonioase a unui copil, presupune a-i oferii
mediul material si uman ce mai potrivit. Termenul de ocrotire atrage
dupa sine ed. si intelegerea copiilor lipsiti de mediul parintesc natural
sau crearea unui mediu favorabil in care sa se poata dezvolta normal.

SUBIECTUL XI: ELEVUL DEZANATAJAT SUPUS UNOR

RISCURI SOCIALE.
In categoria riscurilor sociale v-om mentiona si enumera in primul
rand pe cele ce provin din medul familial. Astfel clasificarea probl.
care pot aparea in fam. se pot face dupa:
1. Sursa problemei:- evenimente extrafamiliale( ex: catastrofele)

- evenimente intrafam.
2. Natura dificultatii
A.Ascensiunea/ aderarea la calitatea de membru al fam. prin:
- casatorie sau recasatorie
- gravitatea/graviditatea ( dorita sau nedorita) si calitatea de parinte
- dezertorii sau fugarii ce se intorc acasa
- adaugarea unui parite vitreg sau combinarea fam. recasatorite
- adaugarea unui copil in plasament fam. sau adoptia sau adaugarea
unui adult in plasament familial.
- reabilitarea sanatatii( ex. terminarea alcoolismului)
B. Pierderea calitatii de mebmbru al fam.
- decesul unui mebmbru de fam. ( riscul fiind si mai mare cand este
vorba de unul dintre sustinatorii fam)
- spitalizrea de lunga durata sau permanenta
-razboi
- separarea datorita locului de munca
- parasirea casei parintesti de catre copii
- sotia incepe sa munceasca in afara gospodariei
C. Demoralizarea
- infidelitatea
-alcoolism sau dependenta in droguri
- lipsa de sprijin
- delicventa

D. Demoralizarea plus pierdere/ ascensiune

-gravitatea nelegitima
-fuga sau dezertarea
-separarea permanenta/ divort
- incarcerare
-suicid sau omucidere
E. Schimburi ale statusului
-trecere brusca de la bogatie la saracie si invers
- schimbarea statutului femeilor
-maturizarea datorata cresterii: adolescenta , imbatranirea
Fiecare dintre aceste evenimente are consecinte asupra adaptarii
individuale, atat d.p.d.v psihologic cat si comportamental asupra
apatarii grupului fam., in ceea ce priveste cel-de 1al, sarcini si
comuncare cat si asupra rel. grupului familial cu lumea exterioara.

SUBIECTUL X: TULBURARILE DE COMPORTAMENT

Tulburarile de comportament reprez. manifestarea exterioara a
dificultatiilor interioare.
Ele releva perturbari afective. Cauza dificultatiilor pe care cautam sa
le remediem consta in alegerea gresita a ment. de interventie.
Cum actioneaza mediul: el tinde sa absoarba individul , el cauta mereu
sa impuna un fel de a fii care sa il faca asimilabil mereu sa impuna un
fel de a fii care sa il faca asimilabil fie de grup, fie de societate.
Prin actiunea sa ed. mediul limiteaza posibilitatile de expansiune ale
celui pe care il educa. La inceput el intelege cu greu ca realitatea nu se

schimba dupa dorintele sale, ca un vis frumos, pe care l-ar putea

orienta dupa bunul lui plac.
In planul afectivitatii, la acesti copii, se remarca imaturitatea. SUnt
egocentricii, nu isi pot subordona interesele pers. celor ale colectivului
din care fac parte. Nu prezinta inclinatii altruiste. DIn greselile
savarsite nu trag invataminte pt. comportamentului viitor, pedepsele
sun lipsite de eficienta pt ei.
Prin formele de manifestari comportamentelor se evidenteaza ca fiind
cele mai frecvente urmatoarele: minciuna, fuga de la sc. ,
vagadondajul, furtul si tulbulente. Din registrul larg manifest.
reprobabile caracteristice copiilor cu tulburari comportamentale,
amintim:
- nespunerea
-delasarea, indolenta
-agresivitatea fara de alte pers.
-distrugerea bunurilor comune
-violenta fata de colegi in limbaj si comportare
- obraznicia fata de profesori.

SUBIECTUL XI: NEGATIVISMUL

Apare cand impotrivirea fata de cerintele juste ale altora a devenit dominanta si
s-a stabilizat, transformandu-se in obijnuita si trasatura negativa de caracter.
Repetarea fregventa a unor acte negative ocazionale poate sa duca la transf. lor
in negativism. Aceasta este o forma constienta si stabila de manifest. prin care
copilul respinge cerintele si solicitarile rationale ce i se adreseaza . Copilul cu
negativism se manifesta printr-o impotrivire constienta dar nemotivata obiectiv
fata de tot ce vine din afara prin straduinta de a se opune si de a actiona contrar.

Negativismul este semnul existentei unei vointe slabe.O forma de negativism

este negativismul- generalizat manifestat prin:
- atitud. negativa fata de un mare nr. de solicitari.
Alte forme de negativism:
a. Neg activ, cand copilul respinge deschis soliticarea sau actioneaza fatis
impotriva ei.
b. Neg. pasiv, manifestat la copiii timizi, sau la aceia care apartin tipurilor de
tratament flegmatic sau melanconlic.

SUBIECTUL XII: CAUZELE NEGATIVISMULUI

Cauze ale aparitiei tulburarilor de comportament pot fii:
a. Tulburarile de comportament pot aparea fie ca un simptom al unor boli
psihice: schizofrenia, oligofrenia, stari dementiale.
b. Simpton al unor boli neuropsihice: epilepsie, tumor cerebrale, encefalopatii,
traumatisme cranio-cerebrale.
c. Fie ca un sindrom unic sau in principal anomaliile de personalitate:
caracteriopatiile copilului si psibopatiile adolescentului.
d.In alte situatii ele pot constitii mod. de expresie a unor stari reactive, a unor
reactii comportamentale/ accidentale sau a unor deprinderi de comportament.
Cauzele negativismului trebuie cautate mai ales in carentele muncii educative.
Exista posobilitatea particularizarii tulburarilor de comportament dupa:
-etapele de varsta ale copilului
-semnificatia sociala
-simptomul prevalent

SUBIECTUL XIII: NEGATIVISMUL- PRODUS AL

GRESELILOR DE ED. IN FAMILIE.

Negativismul isi are radacinile in erorile educative. In fam. copilului care ca

sarcina angajarea lui in executarea unor sarcini. De multe ori acesta poate deveni
fie:
- o supra angajare(supra solicitare)
- subangajare( subsolicitare)
- dezeschilibru intre posibilitatiile pe care le are copilul si procedeele educative
la care recurg parintii
Copilul va cauta anumite cai pt a face fata noii solicitari
O primare a sprijinului de independenta
In cazul unui copil apartinand tipului puternic de activitate nervoasa superioara,
poate duce la incapatanare iar in cazul unui tip slab, poate aparea complexe de
inferioritate, se poate manifesta lipsa de initiativa, timiditate. Autoritatea
parintilor poate duce la umilirea pers. copilului,la slabirea vointei, la alegerea
intelectului, si afectivitatea acestuia. Copilul asculta de parintele care este
consecvent in cerintele sale. Buna educatiei a copilului presupune formularea de
cernte rationale si consecvente fata de ei si buna organizare a vietii lor.
In astfel de cazuri negativismul se poate exprima prin abateri grave de la
disciplina:
-atitudine necuvincioasa fata de parinti
- fuga de acasa
- mici infractiuni
In cazul lipsei de autoritate, copilul nu asculta de parinti, se opune si actioneaza
contrar vointei lor . Astfel negativismul apare mai ales la copiii proveniti din
fam. care slabesc contrarul asupra copiilor, denotand nepriceperea sau
dezinteresul fata de activitatea sau de fam. dezorgnizate.

SUBIECTUL XIV: B NEGATIVISMUL- PRODUS AL

GRESELILOR DE ED. IN SC.

A. poate fi genert de atitudinea gresita a invatatorului sau a profesorului , unele

cadre didactice se limiteaza, cand apreciaza elevii, la constatarea lipsurilor,
neajunsurilor, a chestiunilor ramase nerezolvate, din dorinta cadrelor de a dez. la
elevii sai ceea ce este insuficient dezvlotat, de a inlatura ceea ce este imperfec.
B. Lipsa de tact a educatorului neexprimata sau lispsit de vocatie , tradusa prin
moralizare excesiva neindredere in posibilitatile vocatiei, asprime, nejustificata
etc.
C. Lipsa de satisfactie intelectuala in timpul lectiilor, elevul fiind nevoit sa
asculte lucruri care sunt predate plicticos, de unde aversiunea fata de anumite
are, apar fata de tot ceea ce face in scoala.
D. Acele lectii care se afla sub nivelul intelectual al varstei.
E.Ramanerea in urma la invatatura poate sa determine dupa un anumit timp
aparitia negativismului.
F. Absenta succeselor- teama de scoala- refuzul copilului de a merge la scoala,
absenta la lectiile nepregatite.
G. Negativismul apare cand invatatorul/profesorul este nedrept cu copiii, pune
note in pripa, fara sa aprecieze corect si competent resp. date de fiecare elev.

SUBIECTUL XV: COMBATEREA NEGATIVISMULUI.

Negativismul poate fi combatut prin:
A. Sprijinirea pe formarea unor deprinderi noi opuse celor vechi, urmarind sa se
obtina si *dezobijnuirea* anihilarea conduitei negativiste prin nerespectare.
B. Motivarea comportatii se stie ca trasaturile de caracter sunt forme de conduita
integrate pe deplin personalitatii, care au o motivatie proprie, se sprijina pe
conceptii si convingeri, cu toate ca la copil aceste trasaturi nu sunt inca deplin
stabilizate. De aceea este bine sa nu se exagereze discutiile* moralizatoare* ,
sfaturi si recomandari.
C. Antrenarea lui directa in activiatea din clasa, de acasa, in legatura cu
pregatirea temelor. Toate aceste masuri pot constribui la asigurarea unor conditii
speciale in vederea obt. de succese cat mai bune la invatatura.

SUBIECTUL XVI: TULBURARILE AFECTIVMOTIVATIONALE SI VOLATIVE

A. Ambivolenta afectiva- adica existenta contradictorie a unor atitudini
opuse fata de aceea pers. poate fi de asemenea intalnita la acesti copiii.
Hiperemotivitatea este o tulburare a reactiilor emotionale, facute frecvent la
varsta copilariei caracterizata prin stari de tensiune permanenta, deprimate, de
teama obsesiva, sunt hipersensibili cu rel. din cei din jur, fapt pt care se izoleaza,
se introvertesc. Hiperemotiviatea poate devaloriza eficienta intelectuala.

B.Anxietatea scolara- fobia care poate avea o durata lunga, vizeaza frica de
note rele, de esec, de sanctiuni, de autoritati scolare si de profesori, motiv pt
care copiii refuza sa mearga la o scoala . Daca sunt trimisi cu forta apar reactii
de anxietate ce pot duce la panica. Fobia scoalara apare mai ales la copiii mici,
ea este frecventa mai multe la fete de cat la baietii si mai ales la copiii
intelectuali care vor sa se afirme sau sa se manifeste.
Anxietatea se recunoaste prin comportamentul care se deosebeste de la ceilalti
copiii de aceeasi varsta, prin capacitatea de concentrare scazuta, randament sc.
slab, sub nivelul posibilitatilor( scolare) intelectuale. La elevi cu dif. sc. vom
intalnii pasivitate deplina sau o pozitie activa fata de anumite cerinte, activitati.

C. Negativismul- se prezinta ca o tulburare in sfera activiatilor voluntare,

caracterizat fiind printr-o rezinstenta pasiva si activa. Pasiva ( cand refuza sa
execute) activa( cand executa inversul comenzii). Opusa negativismului, este
sugestibilitatea crescuta, obs la unii elevi cu dificultati de adaptare adica de
supunere cu usurinta a unor influente exterioare chiar daca contrevin
preocuparile scolare.

D.Intstabilitatea afectiva/emotionala. Un instabil emotional prezinta,

comparativ cu pers. echilibrate o pacatitate mai redusa de adaptare la mediu.
Elevul instabil, caracterizat uneori prin discontinuitate, agitatie psiho-motorie ,
isi desfasoara activitatea cu intermitente,facute greu se poate concentra asupra
ei. Simptomul major al instabilitatii il reprezinta fluctuatile atentiei. Aceste
trasaturi sunt manifestarile unei fragilitati/iritabilitati a sist. nervos central. In
unele cazuri instabilitatea se mentinte intr-o forma * deranjata* pt buna
desfasurare a activitatii scolare.

E. Instabilitatea psiho-motorica. Aceasta forma considerata inconstestabil

cea aparenta manifestare a dif. scolare,explica uneori incapacitatea elevului de asi fixa atentia. Instabil. psihica nu este asociata in mod necesar cu cea motrica.
Miscarile inadecvate situatiei sunt exagerate atat ca numar( amplitudine), cat si
ca frecventa.Copilul instabil poate avea un nivel in intelectual normal, net
superior valorilor medii.Copilul instabil in cls deranjeaza continu colegii
cautand sa ii atraga de partea lui, sa ii stapaneasca. Notele sunt sub nivelul
posibilitatilor intelectuale , iar nota la purtare este adesea scazuta.

F. Tulburarile instrumentale. Sunt descrise ca dificultati de invatare a

scrisului, cititului si coloratului.

1.Dislexia consta in persistenta indelungata a unor dificultati in formarea si

consolidarea deprinderii de citire corecta ( isi insuseste dificil tehnica cititului).
Dislexicii sunt usor reparati, ei citesc literalizat sau silabic, cu ezitari in
separarea grupurilor de cuv, in timp ce colegii lor realizeaza constient acest act.
Dislexia il demoralizeaza pe elev, poate deveni pasiv, violent, si poate si
etichetat ca fiind un lenes.

2.Disgrafie( grafastenia) se refera la dificultatea intampinata de elevii din

primele clase, in procesul de consolare si autodeterminare a scrierii. Invatarea
scrierii este rel. cu niv. dezvoltarii,motricitatii fine a mainilor si a perceptiei
diferentierilor grafemelor.

3. Discalculia este o tulburare de inabilitate specifica formarii deprinderilor

elementare de calcul intr-o faza elementara de intruire a elevilor. La elevii cu
tulburari instrumentale intalnim ersistenta unei imaturitati neuromotorii care de
cele mai multe ori antreneaza neindamndarea.

G.Intelectul de limba - Copiii cu intelect liminar sunt aceia care se

adapteaza doar la limita inferioara a cerintelor activitatii sc. Exista un prag al
adaptibilitatii sc. , dincolo de care mecanismele inteletorile ale acestor elevi
devin definitoare. Acesti copiii intampina dificultati in realizareaactivitatilor de
analiza si sinteza , comparatie si abstractizare, clasificate cu continut semantic si
simbolic.La nivel verbal activitatiile mintale ale acestor elevi devin imprecise,
nesigure si intacte. Prezinta frecvent reactii de opozitie atitudine negativa fata de
activitatea sc. Depistatea formei de inteligenta liminara la prescolarii grupei
mari este practic imposibil de realizat fiind usor suprapusa cu unele simptone ale

debilitatiilor mintale si in acelasi timp in mai mare masura ii sunt caracteristice

unele conduite specifice copilului normal.

SUBIECTUL XVII- TULBURARI DE COMPORTAMENT ALE

ELEVULUI

A. Nesupunerea , copilul care nu-si asculta parintii si / sau educatorii.

Cauzaele acestui comportament rezida fie in restrictiile excesive ale
parintilor izvorate dintr-un perfectionism injust,fie din libertatea excesiva
a acestora reconferind copilului posibilitatea de a-si insusi necesitatea de a
se conforma sau inconsecventa parintilor sau profesorilor in plan educativ.
B. Copilul agresiv, prezinta probl legate de impulsivitate, criza de furie,
distragere de obiecte, neconformarea la comenzi, ritualuri neacceptate
d.p.d.v social, cu forme autoagresive si heteroagresive.
C. Minciuna, presupune constienta neadevarului din perspectiva celui care
minte si existenta unui scop pt obtinerea unor avantaje sau schimbarea din
fata unor situatii neplacute.
a. Confubulatia , fenomen obtinut la varsta prescolara prin care copilul
inlocuieste anumite lucruri traite cu fanteziile lui, avand insca convingerea
subiectiva ca relateaza un fapt real.
b. Minciuna propriu-zisa , se structureaza atunci cand intelectul copilului
este indeajuns de dezvoltat pt a fi capabil deosebeasca eroarea de intentia
constienta a falsificarii.
c. Mitomania se intalneste din pubertate, mai ales la indivizii cu tendinte
schizoide si isterice. Acesti copii investigheaza situatii senzationale pe
care pana la urma le cred si ei. La sfarsit sunt constienti de falsificarea
adevarului, pe parcurs insa pied contactul cu acesta.

SUB XVIII: VIOLENTA IN SCOALA

Termenul de violenta nu este limitat intr-un mod restrictiv, deoarece aspectele

violentei fizice si vatamarile psigice largesc sfera compart agresiv. In ansamblu,

violenta poate fi def ca un act de vatamare directa si exact orietanta , care are loc
prin folosirea de mij verbale care poate fi orientat contra pers sau lucrurilor.
Violenta in sc se exercita in situatii cotidiene concrete, in clasa in cadrul sc in
drum spre sau de la sc si de cele mai multe ori aceste acte de violenta au loc cu
contributia directa sau indirecta sc. Aceste acte sunt cu exceptia vandalismului.
O parte preponderenta a cauzelor ce conduc la acte de violenta au ca geneza,
mediul educativ si domeniul pers. De asemenea ,notele mai ales cand acestea
scad, influenteaza conceptul de autoapreciere si autoincredere a elevilor. In acest
context elevii cauta in alte domenii prin diferite forme de comportament
problematic pt a castiga recunoastere din partea celorlalti elevi.
Provenienta soc a elevului poate reprez un factor explicativ relevant pt violenta.
Cultura proprie scolii este decisiva in ce priveste ponderea violentei in sc.
Consecventele pt preventie si interventie se orienteaza astfel spre o dubla
strategie , care pe de o parte are ca scopt optimizarea calitatii in dom predarii, iar
pe dealta parte vizeaza imbinarea formelor de comunicare adecvate pt elevii
problematici . Se are si in vedere evitarea ca victimele sa devina viitor faptasi.

SUB XIX :ALTE PROBLEME SOCIALA SCOLARE

A. Furtul , presupune un anumit nivel de dezv psihica prez la copil inainte ca
acesta sa il poata comite. Amintim:
- Furt ocazional
- Furt selectiv
- Furt nediscriminatoriu
- Furt in grup
- Furtisag
- Spargere si furt
- Jaf
Cauzele care determina furtul sunt: dorinta de posesiune, mediul familial,
defavorizant d.p.d.v etic si moral, motivate patologice,eleptomania, influenta
neg a anturajului , inf neg , a mass-mediei
Fuga de la sc. Este det de fobia sc. Aceasta cauza poate fi corelata cu
anxietatea de separare provenita din perioada prescolara si care a ramas
nerezolvata fiind generata de hiperprotectie

B. Vagabondajul , se intalneste la copiii cu inclinatii, tendinte dizarmonice

ale pers, acesti copii prezinta manif antisociale grave cum ar fii
toxicomaniile.

SUB XX: NEVOI SI CERINTE EDUCATIVE SPECIALE DE

EDUCATIE

Piramida lui Malsow descrie ierarhizat nevoiel fiintei umane. Satisfacerea

acestor nevoi este conditionata social si pers, dar uneori este ingreunata sau
impiedicata de lipsuri sau insuficienta sau incapacitati ale pers. Nevoia ed
speciala este o stare a pers sau organismului necesare in dezvoltare. Nevoia
speciala de ed ia forma dinamica a cerintei fata de ed si invatamant.
Consilierea psihopedagogica este destinata sa indrume elevul spre activitati sc
care sa-l instrumenteze pt a-si rez probl de invatare si intruire formative precum
si pe cele din planul clasificarii personale si obtinerii profesionale.
Termenul elev cu nevoi sau cer ed speciala a fost inventat atunci cand criteriul
de evaluare si orientare sociala si profes a elevilor cu insuficiente, incapacitati,
tulburari senzoriale sau intelectuale. Conceptia enuntata astfel are implicatii
multiple in interpretarea starii a elevilor cu CES, dintre care amintim:
1. Limitarile de capacitate de adaptare apar in contextul furnizat de mediul
standard in care evolueaza o generatie si atunci este necesar sprijin ed
suplimentar pt elevii cu CES.
2. Limitarile specifice ameliorarea vietii pers.
3. Interventia si sprijinul se furnizeaza adecvat atunci cand evaluarea pers cu
CES este complexa in invalida.
4. In sensul restrans sintagma elev cu CES desemneaza orice copil cu
deficienta fizica, senzoriala, comportamentala, in sens larg, elev cu CES
devine si copilul cu tulburari sau dificultati de invarare.

SUB XXI: ELEVI CU DIFICULTATI DE INVATARE

Dificultatile de invatare sunt intalnite frecvent in copilaria mica si mijlocie , dar

si la adolescent si adult. Ele apar in activitatea de rezolvare a sarcinilor de
invatare si desemneaza un dif de invatare, indiferent de sursa acestor dificultati
este aceea care risca sa nu se inscrie in directia finalitatilor educationale cu
vocatie universala.
In plan pers, finalitatile educatiei de orientare umanista tind spre formarea
plenara a fiintei umane prin:
-

Dezvoltarea integrala a tuturor dimensiunilor individului

Autonomie
Adaptarea la mediu
Capacitatea de comunicare

In plan transcendent, finalitatile educatiei umaniste orienteaza spre:

Cautarea constanta a realizarii unui ideal de sine
Cautarea binelui
Recunoasterea nevoilor propii
Cunostiinta lucida a realitatii
Angajrea activa in dezv specifica culturii din care face parte
Capacitatea de asimilare a elementelor umaniste din alte culturi
Elevii cu dificultati de invatare prezinta intarzieri semnificative fata e
nivelul obisnuit al achizitilor scolare in raport cu programa si cu cadrul de
referinta constituit de majoritatea colegilor. Aceste intarzieri ii contrareaza
pe cei din jur fiindca elevii nu au deficente fizice, intelectuale sau
senzoriale . Stabilirea dif de invatare se face prin evaluarea pedagogica
sumativa bazata pe programele in care sunt date obiectivele invatarii si
standardele de performanta. Deci termenul dificultate de invatare
semnifica intarzierile( retardul) in achizitia unei/ unor discipline sc sau in
ansamblu disciplinelor sc.
a. Disfuntiile usoare, perceptive si psiho-motorii
b. Disfunctiile schemei, corporale si lateralitati
c. Orientarea spatiala deficitara
d. Orientarea temporala deficitara
e. Deficitele de atentie si motivatie
f. Intarzierea in dez limbajului( receptie, intelegere, si productie)

g. Inteligenta lenta situata de masurarea prin terste de inteligenta in

intervalul 75-90 (coeficient de inteligenta )
Dificultatile scolare au fost clasificate in 2 categorii principale:
A. dificultati specifice.
- De tip verbal, adica oral( disfenii , disfonii) grafic ( disgrafii si dislexii)
- De tip neverbal, adica matematice, psihomotirice, perceptive
(auditive.vizuale )
- De orientare spatiala, temporala si ritminca

B.Dificultati nespecifice
Deficit de atentie de tip hiperactivitate si nediferentiere
Deficit motivational-afectiv
Dificultati de invatare sunt frecvent explicate prin tulburarile de
funcionare in care isi pot avea originea.
Tulburarea specifica de invatare desemnreaza un ansamblu heterogen de
manifestare a dificultatiilor de achizite a ascultarii si vorbirii , lecturii ,
scrierii, rationalismului si abilitatilor matematice. Deficientele sunt
determinate de unele caracteristice intrinseci ale elevului
a. Atentia usor de distrus si capacitatea redusa de contcentrare.
b. Saracia actelor motorii cu niv scazut a motricitatii si coordonarii
spatiale.
c. Prelucrarea deficitara a inf auditive si vizuale cu dif in recunoasterea
sunetelor limbii desi se recunosc usor literele si cuvintele scrise.
d. Dific. ale memoriei de scurta durata.
e. Tulburari ale limbajului oral( vocal slab dezvoltat tulburarii de limbaj
si de gandire dific in citire)
f. Dificultati de sciere) grautati manifestate in realizarea sarcinilor de
scirere)
g. Slaba insusire a simbolurilor , calcului matematic, notiunilor spatiale si
temporale
h. Nivelul scazut al formarii deprinderilor sociale

Dificultati de invatare propiu-zise se deosebesc de alte difcultati de invatare

induse de facatorii intrinseci si extrinseci
A. Factorii intrinseci a dific de invatare induse sunt:
a. Actional- procedural (receptarea pasiva de inf.,lipsa tehnicilor de invatare)

b. De organizare a invatarii ( neesalonarea invatarii , interferente in invatare

asociata neavenite autoevaluare subiectiv riciata)
c. Atitudinali ( indiferenta , dezinteres, negativism , obscurantism)
d. Premise valorificate( precaritatea experientei anterioare, lacune de
invatare anterioara)
e. Ocazionali( incidente, dezinteres , negativism, abscurantism)
B.Factorii extrinsecia dific de invatare induse sunt:
a. capacitatea precara a instruirii
b. suprasolicitarea sc.
c. lipsa unui regim ordonat de viata si activitate
d. nivelul cultural , material si atmosfera in fam., interesul fam., pt sc
e. colaborarea fam cu sc.
Nivelul cultural si material al fam este un factor extrinsec, generator de
posibile dificultati scolare induse, acesta dezavantajeaza elevul prin zestrea
de achizitii cu care vine din fam si cerintele scolii. Daca aceasta distanta nu
este redusa, apare handicapul socio-cultural.

SUB XXII: CONSILIEREA ELEVILOR CU DIFICULTATI

DE INVATARE
CONSILIEREA INDIVIDUALA: este considerata cea mai imp. Celeltate
activitati conduc la aceast fct , pe care il identifica cu realitatea. Uzuala fata
in fata a 2 pers. Consilierul furnizeaza o situati de invatare in care consiliatul
este aj sa-si cunoasca situatia si sa anticipeze situatii viitoare in care sa-si
puna in aplicare abilitatile.
Definitia a fost dedusa din activiatiile de consiliere necesare majoritatii
elevilor. Ea se aplica pers care pot face alegeri fara restirctii, altele decat
cerintele deduse personal si punerea ei in rel cu cel mai potrivit rol si
comportament de rol social( sc, familial profesional etc)
Cautarea rolului se face prin:
- Blasificarea viziunii personale despre viata
- Inf despre domeniile de interes

- Adoptarea alegerilor valabile, concordante cu natura proprie

Consilierea pt aj implica ascultarea si asumarea unor principii:
- Respectarea dreputului pers de a-si alege ce i se potriveste
- Facilitare deciziei personale
- Injutorarea pers sa evalueze pe coordonatele care ii sunt proprii.
- Explorarea atenta a situatiei sau problm di perspectiva pers consiliate ,
negocierea obiectivelor relatiei de consiliere si anticnoment si acordul
reciproc
- Furnizarea de inf relevante pe cai clare si eficace.
Consilierea elevilor cu cerinte sau nevoi educative speciale are loc in
colaborarea cu medicii, psihologii, psihopedagogii, a.s si cu fam.
Consilierul abt de la specialisti inf despre conduita consiliaturilui si le
pune la dispozitia acestuia cu evidentierea aspectelor pozitive si
posibilitatilor, oportunitatilor de integrare ( scoalara, profesionala,
sociala). Pentru asumarea cu succes a sarcinii de consiliere individuala,
pers care consilieaza isi propune:
- Sa vada elevul asa cum se manifesta in mediul sau familial , comunitar si
scolar
- Sa sesizeze modif care il aj pe consiliat in gasirea locului si rolului sau sc
si vocational
- Sa aseze impreuna nevoile consiliatului si obtiunile accesibile
- Sa antreneze consiliatul in programe de invatare a comportamentelor de
rol
Pt a incuraja dez pers a elevului cu CES in concordanta cu dezvolatrea
carierelor profes din zona, consilierul trebuie:
- Sa cunoasca caracteristicile elevului cu voi speciale si cenintele personale
de educatie
- Sa fie familiarizat cu ofertele de reabilitare, invatare, profesionalizare ale
scolilor si institutilor de ed obisnuita si special din zona
- Sa contabilizeze resursele financiare de care ar putea dispune elevul in
perioada de formare sc si profesionala( sprijin financiar de fam, alocatii si
ajutoare din partea statului sau comintatii locale)
- Sa se inf despre situatia pietei muncii
Cand consiliatul este gata sa intre pe piata muncii, consilierul devine
profesorul care il invata sa caute pe cai eficiente o ocupatie. Consilierul
este antrenat pt a stii:
- Sa receptioneze ofertele; cum se completeaza aplicatiile( curriculum
vitae,memorium si alte formulare)
- Cum sa se comporte la interviu
- Cum sa-si sporeasca sansele de a trece testele de intrare

- Cum sa utilizeze comportamente alternative pt a-si maximiza sansele de

atmitere
Prezentam in continuare 2 planuri de consiliere:
A. Model de consiliere individuala in 5 etape
1. Definirea si clasificarea problemlor legate de anamneza si descrierea
precisa a problemei
2. Amplificarea perspectivei
- Vechile ganduri sau cunostinte pot sa actioneze in unele cazuri ca o
bariera si de aceea e nevoie de o restructurare a lor.
3. Sustinerea subiectului si formularea de scopuri intermediare si finale
4. Elaborarea unui plan de actiune impreuna cu subiectul si ducerea acestuia
la indeplinire
5. Evaluarea si urmarirea rezultatelor.
B. Modelul de consiliere de grup
1. Faza preplanificare:
- Alegerea grupului care trebuie sa fie relativ omogen) ca tip de probl si
varsta)
- Stabilirea scopurilor generale
- Programul consilierii ( cand, unde)
2. Faza introductiva:
- Cunoasterea participantilor intre ei in scopul dezvoltarii sentimentelor de
siguranta
- Discutarea scopurilor individuale pt a se ajunge la niste scopuri comune
3. Faza de tranzitie:
- Implicarea totala a participantilor in grup
- Diminuarea frustrarii
- Familiarizarea participantilor cu programul
4. Faza de lucru
- Stimularea participantilor de a lucra individual pt a aparea sentimentul de
responsabilitate.
- Incercarea rez problemelor identificare in fazele anterioare de catre grup
- Rolul consilierului se diminueaza usor, insa el totusi sustine grupul
5. Faza de finalizare
- Consilierul are un rol activ, iar participantii sunt aj sa-si defineasca noile
scopuri si sa-si intocmeasca un plan de actiune
- Urmarirea executarii planului de actiune si a rezultatelor
Aceste modele de consiliere pot fii utilizare atat in munca a.s cu elevii cat
si cu parintii si profesorii. Se pot organiza grupuri de elevi care se
confrunta cu acelasi tip de probl, ( insucces sc. la unele discipline,

inadaptare sc, comportamente dificile) care nu au rez foarte bune in

munca cu elevii.
Toate aceste modele de consiliere si multe altele care se pot elabora, vor
avea o mai buna colaborare intre elevi, profesori, parinti ceea ce in final
va duce la realizarea obiectivelor propuse initial.

SUB XXIII: ORIENTAREA ELEVILOR CU C.E.S SPRE

INSTITUTIILE DE INVATAMANT
Orientarea sc si profesionala se face tinand seama de gradele sau
nivelulrile unei deficiente in urmatorii termeni:
1. Elevii cu dificultati sau tulburari de invatare sunt orientati de regula
spre institutii sc obisnuite cu posibilitatea asigurarii unor structurii si
servicii de sprijin. In astfel de cazuri tulburarile sunt cu dominanta
motorie sau afectiva, fara deviatii semnificative ale comportamentului,
cu ritm len de invatare, cu intelect de limita sau deficiente usoare
perceptive, cognitive sau intelectuale.
2. Elevii cu deficienta mintala sunt scolarizati si formati profesional in :
a. Grupe din cls obisnuite sau cls speciale din unitati obisnuite de
invatamant si cls din sc speciale cand au deficiente usoare
b. Sc sau cls speciale, sau grupe speciale din unitati de invatamant
obisnuit cand au deficienta moderata sau medie
c. Sc sau cls speciale cand au deficit servesc
3. Elevii cu deficiente sau tulburari de limbaj in situatia cand acestea nu
sunt insotite de alte deficiente sau nu le prezinta cunostintele acestora
sunt orientati spe cls onbisnuite. Ei beneficiaza de asistenta
logopedica.
4. Elevii cu deficiente socio- afective si de comportament pot fii
infractiuni, dar nu rep penal din motive de varsta sau din lipsa
discernamantului.
5. Elevii cu dific speciale a caror dezvoltare este periodica in fam sau in
med de viata cu tulburari usoare de comportament pot fii orientati spre
cls de educatie preventiva.
6. Alte situatii pot fi generate de pers fara posibilitate de deplasare, copii
cu boli cornice sau hiv, sida si alte situatii de dezavantaj in
invatamantul obisnuit si necesita interventii educative cu regim
special.