Sunteți pe pagina 1din 10

Fiul meu va implini in curand sase ani si inca sunt totul.

Am langa mine o minune si


sunt extraordinar de binecuvantata, stiu si ma bucur enorm pentru asta.
Adesea cand privesc in urma rad pentru ca inca nu am ajuns la 18 ani cum radea sotul
meu si totusi...a crescut. Prea repede. Minunea mica devine mare.
A venit clipa sa plece singur la prieteni si sa par ca nu mai exist pentru ore si ore. A venit
de ceva timp.
A venit noaptea mea cu somn pe-ndelete in camera lui pe care o adora si nu vrea langa
noi. De ceva timp adoarme langa povesti sau singur. Fara niciun alt efort decat acela de
a-i fi acceptat clipele de "lipiceala" si "frica de a fi singur" fara mami langa el. Noptile
cand se trezea des au trecut, oare au fost ele vreodata?
Au fost multe, multe, multe. Nopti de crestere cand laptele mamei era esential si bebe
stia asta, nopti cu multe cantece pentru linistire, nopti de dinti, de masele, de dureri de
crestere, de cosmari.
Ei acestea mai sunt. Cosmarurile si nu dorinta de lapte ii dau batai de cap si vocea mea il
linisteste inca. Cata putere am si cata bucurie sa o pot folosi spre pacea fiului meu.
Mesele cu farfurie si lingura:) dureaza in continuare atat cat isi doreste el, mai mult sa
mai putin. Le respecta, le asteapta cuu drag si ii sunt placute. E masa in familie despre
care povestesc adesea - ritualul amintirilor placute. Punem acum masa impreuna, stam
impreuna sa gatim, alegem meniul impreuna si respect ideile si sugestiile copilului meu.
Isi pune singur masa si isi strange singur vasul, uneori. ;-) Iti zambesc pentru ca primele
lui mese insemnau multa multa mancare pe jos, bucatele. Paste de orez in urechi si
printre haine, mergeam direct la casa sa faca baie. Acel copil pentru care am inteles
minunea hranei cu manuta si niciodata nu am intervenit sa nu faca mizerie, a deprins
ideea de a fi curat si este extraodinar de atent sa nu se faca mizerie, sa se spele pe maini
dupa masa inainte de a merge la jucariile sale LEGO.
S-au incheiat clipele cand eram impreuna la baie. Stii, acele momente de lipsa de
intimitate. Gata cu ele, el alege singur, fara presiune sa fie la baie, iar eu fac linistita cada
cu aromoterapie sau dusul luxuriant visat. De ceva timp, nu imi amintesc cand a inceput
sa se distanteze dar probabil foarte natural incat sa nu imi mai "fur" acest timp.
Am inteles acum dupa imediat 6 ani de copilarie, cum lacrimile vindeca mai usor decat
cuvintele. Sunt mai usor de eliberat decat cuvintele si uneori au puterea de a da uitarii
tristetea, spre deosebire de cuvinte. Cand ai vorbit, sunele raman pictate pe peretii de
sticla ai sufletului de copil si de parinte.
Stiu acum sa ii observ reactiile si stiu cand vrea sa isi vorbeasca plansul de alta
data.Clipele cand nu stiam de unde vin supararile sunt acum date uitarii, el imi vorbeste
si imi spune ce simte si ce il sperie. Are insa intrebari grele pentru mine si uneori
raspunsurile nu il multumesc. Nici pe mine nu ma multumesc dilemele lui morale.
Ieri a inventat din nou o poveste. A citit. A calculat cu mii si si-a luat o carte cu animale

in liniste sa citeasca. A stat cuibarit langa mine si fiecare coloram avandu-ne unul pe
altul suport pe canapea. Stiam ca va veni o vreme, mai repede de 4-5 ani cand ma va lasa
doar sa-l privesc cand va scrie el in caiete si jurnale.
Ma gandesc inca si acum la el ca la o minune si inca nu cred ca vreodata il voi putea privi
altfel. Pentru mine modul in care fiul meu a venit in viata mea este o mica minune
pentru ca dragostea la care am tanjit, in sensul acceptarii totale a fiintei mele si a ceea ce
sunt exista in ochii fiului meu. Stiu ca e inca micut, dar pentru mine amintirea ei va fi in
continuare o binecuvantare si sper, cat sper ca in umbra anilor ce vin sa nu se piarda din
mine bucuria si certitudinea acestui sentiment.
Fiul meu m-a invatat sa ma iert. Sa stiu ca nu am nevoie de cat de mine insami pentru
asta.
M-a invatat sa incerc noul si sa cad eroic chiar daca nu credeam, sa reusesc chiar daca
nu-mi dadeam o sansa.
Fiul meu mi-a dat senzatia ca exista o iubire intre oameni pentru care merita oricand sa
dai cea de a doua sansa.
Am regrete si eu, am multe lucruri in traista sufletului.
Privind in urma la acesti sase ani, cat as vrea uneori sa fi fost mai atenta la el, la ce ma
invata, decat la frica mea de boli, la tristetea sau oboseala mea, la ce ar insemna "reusita
mea ca mama".
Tot el m-a invatat sa ma iert si stiu, chiar stiu ca atat am putut eu atunci sa fac, din
diverse motive.
Asta va doresc si voua, sa stiti ca in curand, va creste, vor creste. Atat de repede mirosul
de bebesulus si cuvintele stalcite dispar, le retinem noi si ei cresc si cuvintele lor dispar.
"Dei, tu crezi in magie?", l-am intrebat cand aveam aproape 5 anisori, iar el mi-a
raspuns "Mami eu cred in orice".
Vedeti, langa copiii nostri suntem cu totii in "Tinutul "Copilariei".
Eu, tu, noi parintii, ii suntem gardieni si vrajitori si cavaleri si zane si fluturi si buburuze
deopotriva.
E important sa stim acum cand ei abia deschid ochii spre lume spre ce ne straduim sa ii
ghidam, acum cand ii crestem pe copiii nostri nu la 10 sau 14 ani.
Vine clipa cand poarta copilariei se deschide. Apoi se inchide.
Pe vecie...ar spune fiul meu.
Copiii nostri pleaca si duc cu ei lumina amintirilor si dragostea pusa in ele.
Beculetele de lumina pe care le-au adus cu ei in lume pleaca impreuna cu acestia intr-o
lume unde noi ne pierdem puterea pentru ca magia isi pierde la randul ei puterea de a fi

crezuta.
Ma intreb, oare i-am pastrat fiului meu lumina prin acceptare, prin clipe de bucurie,
prin incredere in el asa cum avea nevoie?
Conteaza la final cat am iubit, cat am iertat, cat am daruit. Cata rabdare am avut pentru
ca uite, incet eu sunt exemplul viu :-) ca nu e nevoie de o vescinie, din contra.
Stiu sigur ca am primit pana acum incredibil de mult. Nimic nu ma putea pregati pentru
bucuria de a-i fi mama acestui copil.
Tu esti cu siguranta parintele potrivit pentru copilul tau. Pretuieste clipele astea de
acum.
Autor Rebeca Neagu 1 comentarii
Trimitei prin e-mailPostai pe blog!Distribuii pe TwitterDistribuii pe FacebookTrimitei ctre Pinterest
Etichete: alaptare, anxietate de separare, autodiversificare, cand doarme copilul singur, diversificarea
naturala,somnul la bebelus

LUNI, 1 FEBRUARIE 2016

Ghidul autodiversificarii - primele cinci mituri

De-a lungul timpului am vrut sa scriu acest articol pentru orice parinte interesat sa
inceapa diversificarea in cel mai natural mod pentru copilul sau. In acest site veti gasi
ghidurile mele pentru parcursul metodei si mai ales cum sa incepi - how to baby led
weaning in articole de sprijin despre autodiversificare Este metoda pe care am numit-o
Diversificarea naturala pornind de la experienta familiei mele si apoi consilierea oferita
parintilor.
Acest articol discuta metoda si cateva mituri indiferent de modul de hranire al
bebelusului acum, alaptare sau lapte praf.
Veti citi in anumite locuri si despre pireuri pentru ca stiu ca exista o frica de bucati si
inec si multi parinti aleg sa inceapa cu pireu sau supa si trec mai tarziu la bucati, iar
acest articol este cu adevarat important pentru ei.
Inteleg de ce parintii sunt adesea speriati de aceasta metoda: nu au acces la informatiile
corecte sau au parte de prea putina incurajare in ceea ce o priveste.
Pentru o consiliere adaptata bebelusului si familiei sau pentru consiliere pentru
gestionarea refuzului copilului de a manca imi puteti scrie in pagina
de FACEBOOK Diversificarea naturala.
Copiii nu sunt o broscuta testoasa in acvariu obisnuita la semnalul stapanului sa se agite pentru
a primi crevetele. Copiii au nevoie de respect si mai ales de o intoarcere la baza hranei si
diversificarii. Stiu ca suna dur insa pun sub semnul intrebarii toate miturile pentru ca efectele
lor sunt adesea ireversebile in relatia parinte copil si in relatia copilului cu mancarea, pe viata.
In spatele alegerii parintilor sta o frica si o incredere oarba in medic in sistem in "asa se face",
desi vedem cu ochiul liber tot mai mult copii dezinteresati de masa, lipsiti de orice putere in fata
dulciurilor, mereu in blamare si certuri la masa. Sunt multi copii lipsiti de ocazia de a atinge
hrana, de a invata noi texturi pentru a nu exista mizerie pe mainile lor. Acest curaj al copilului
de a se "murdari" nu este atat de usor de pastrat, din pacate. Adesea parintii copiilor mult prea

atenti sa nu atinga mancarea simt ca ar face orice sa se intoarca in timp sa "stearga" perioada
cand curatau totul de pe mainile si scaunul copilului.
Uneori parintii ignora miturile cand au al doilea copil si isi dau abia atunci seama cat de benefic
este sa urmeze ritmul copilului si nu "orarul de masa" cu meniu si gramaje sau celelalte idei
despre care am ales sa scriu. #candstiimaibinefacimaibine #Diversificareanaturala

Mit I incepi solidele la x luni


"Diversificarea trebuie sa inceapa cand bebelusul are 6 luni sau mai
devreme la 4 luni, sa nu se intarzie pentru ca se pierde un start firesc in
viata copilului si nu va mai manca. "
L-am numit mit pentru ca, in realitate, aceste 6 luni nu sunt un prag. Unii copii sunt pregatiti la
5 luni si jumatate asa cum altora le ia 7 luni, iar bebelusilor prematuri chiar mult mai mult
timp.
Semnalul ca bebelusul este apt pentru inceperea solidelor vine simplu din faptul ca el sta singur
in fundulet, urmat de interesul copilasului pentru solide. Acest lucru e adevarat se intampla in
jurul varstei de 6 luni, dar variaza.
In intreaga lume copii se nasc la aproximativ 9 luni, indiferent de cultura, apoi isi tin capul, se
intorc pe o parte, stau in fundulet, se ridica in maini/merg de-a busilea, merg in picioare, spun
primul cuvant, indiferent de cultura aceste praguri se intampla la aproximativ acelasi interval de
timp in viata copilului. De ce? Simplu, sunt varste ale corpului uman si toate au legatura cu un
grad de pregatire al organismului pentru rolurile viitoare pe care le va indeplini.
Statul in fundulet arata o pregatire a intregului sistem digestiv de la nivel bucal la inghitit pana
la pasul final din colon. Copiii au varste sensibile si e adevarat ca nu trebuie intarziata
diversificarea insa statul in fundulet este un semn extraordinar de important pentru a arata ca
bebelusul este apt pentru inceperea diversificarii in propriul sau ritm.
Copilasul incepe sa inteleaga odata cu primele mese de existenta unui nou tip de hranire si nu
incepe brusc sa asocieze masa cu noul tip de hrana sau sa renunte la biberon sau la san, iar asta
ma duce cu gandul la urmatorul mit: orarul meselor si cantitatea de hrana.
Mitul al II-lea si al III-lea- orele de masa si gramajele
"Bebelusul trebuie sa manance la ore fixe pentru a avea un ritual de masa si a nu
deveni rasfatat, iar cantitatea ingerata de hrana este un semn ca bebelusul stie
deja sa manance bine = a deprins aceasta diversificarea plina de batai de cap."
Adesea medicul incurajeaza aceste lucruri - sa manance copilul la ore fixe, stabilite de
mama/ingrijitor si apoi cat este firesc, in ce gramaj, in ce consistenta sa fie hrana copilului.
Copilul sta cuminte si mama tine lingurita in fata, rezultatele sunt diferita.
Imagineaza-ti astazi cum ar fi sa fii luat din senin, dus intr-un loc necunoscut tie cu un om drag
alaturi totusi si lasat intr-un restaurant stradal sa zicem cu o mancare te miri din ce realizata si
brusc sa ti se spuna sa o mananci (cat mai multa daca poti) desi tie nu iti este foame si textura
inca ti se pare aiurea.
Poate fi dur ce ti-am scris dar imagineaza-ti pentru o clipa ca nu esti un parinte mai bun sau
putin bun daca pentru copilasul tau diversificarea nu e un foc de articiu si cea mai fantastica
experienta la inceput. Daca el ar fi un coleg de serviciu sau o prietena l-ai pune la zid sau cu
respect te-ai pune in locul lui si ai incerca sa il ajuti.
Tocmai din respect pentru copii scriu aceste randuri.
Un copilas pune semnul egal = intre biberon sau laptele matern, dupa caz, deci intre supt si

hrana si asta o face nu doar la 6 luni, la inceputul diversificarii, ci si mai departe in urmatoarele
luni pentru ca desi devine expert in dus la gura, mestecat, inghtit si cerut chiar hrana el inca nu
are in el dezvoltata nevoia unei mese de solide clar diferentiate de lapte. Sigur fiecare copil e
diferit insa in general luni mai tarziu chiar dupa un an apare clar nevoia unei mese de solide
pentru copiii alaptati. Este un semnal de alarma? Nu. Este ritmul in care corpul invata corect sa
digere si sa foloseasca solidele, este o fabrica dezvoltata in multi ani si pe care inca reputati
medici o studiaza.
Revin acum la panica imensa in jurul orelor de masa si a cantitatilor mancate de un copil. Ma
uit putin in urma nevoile noastre umane de baza, cu bun simt, asa cum cred ca orice om o poate
face. Aceasta senzatie de foame este fiziologica insa ea la un bebelus este legata de supt si incet
incet ea de dezvolta spre alt tip de hrana insa cu totul in ritmul copilului si anume extern prin
ce alternative oferim la masa de solide (de ex. in functie de tipul bucati, texturi, prezenta lui
bebe la masa in familie) si intern prin modul in care bebelusul in propriul corp invata sa digere
pornind de la bagajul sau genetic. Aici chiar nu trebuie grabit si insistat pentru ca totul are efecte
devastatoare pentru viitorul copilului: de la constipatie, diaree, alergie la potentialul crescut
pentru obezitate - nevoia de a se hrani mereu pentru a fi implinit, nevoia de dulce - alegerea
dulcelui din alte variante, lipsa de apetit - opusul hranirii excesive. Toate variantele nu sunt
procente mici ci lucruri din ce in ce mai grave prin care parintii trec si in Romania asa cum
avertiseaza deja tari mult mai avansate din pacate in epoca pireurilor: SUA si UK.
Si atunci sa avem ore de masa sau nu, cand sa pun copilul la masa? Presimteam intrebarea
aceasta.
Cand un copilas sta bine in fundulet, in orice tip de diversificare se urmeaza, avem 2 perioade de
masa de testare pentru copilas: in prima parte a zilei si in a doua parte a zilei.
Cea de a trei perioada poate fi masa de seara cand familia se reuneste si atunci toti mancam la
masa un meniu similar, daca ati ales metoda autodiversificarii si adaptati meniul familiei la
copil, macar la un fel de mancare.
Mitul al IV-lea "Laptele strica foamea"
Copilul trebuie infometat si lasat flamand de lapte pentru a dori mancare solida si
a fi un bun mancacios.
Scriu despre acest mit pentru chiar daca totul e ok urmand mitul de mai sus complicam mult
masa si viitorul din punct de vedere al sanatatii emotionale pentru copil.
Pe scurt nu urmati acest mit, alaptati la cerere sau daca bebe bea lapte praf nu renuntati la
biberon si puneti-l la masa atunci cand e vesel, nu bolnav, nu somnoros nu plin de foame de
lapte. Masa e descoperirea lui, noua lui experienta senzoriala si asa cum am explicat atent in
randurile de mai sus bebelusul nu stie masa solidelor, iar orice alternativa la hranirea pe care o
simte comfortabila nu face decat sa ii provoace probleme de sanatate cu simptome fizice sau
asociere emotionale negative in privinta hranei.
Totusi voi apela din nou la un bun simt si naturalul lucrurilor: cu ani in urma bebelusul era
alaptat, purtat langa parinte sau ocrotit de un membru din familie cat timp mama gatea pentru
toata familia. Imaginativa in diverse culturi cum acest copilas cand deja putea sta in fundulet, in
bratele mamei de obicei, era asezat la masa si totul avea loc indiferent de bebelus...masa nu era
pregatita pentru bebelus ci pentru familie, iar el invata din mers, nu era fortat sa manance
cantitati sau sa urmeze un program, el lua parte la un ritual vechi de mii de ani, insa exista o
intelepciune data din generatie in generatie mamei. Mama sau doica isi alapta copilul si apoi
cand era ora mesei copilul lua parte la ea cu produse sanatoase in fata, nu sarmale sau alte
lucruri ci cel mai adesea o forma de paine in zeama de legume, rece sau calda, un fruct crud sau
uscat, un morcov, lucruri cunoscute deja de sistemul digestiv al locuitorilor zonei de multi ani.
Ideea de priva copiii de hrana vine din modul trist in care a evoluat diversficarea in sec XX pe

baza inceperii tot mai devreme a acestui proces si a renuntarii la alaptare,plecarii mamei la
munca, cele 2 razboaie mondiale. In prezent indiferent de forma de hranire a bebelusului, lapte
praf sau lapte matern, diversificarea este un proces tot mai atent studiat.
Revenind la partea medicala, chiar putem sa ne bucuram acum pentru ca alaptand la cerere se
reduce foarte mult potentialul de a dezvolta o alergie la un aliment de catre bebelus inca de la 6
luni de viata astfel nu mai este nevoie sa intarziem alegerea unui meniu comun sanatos pentru
intreaga familie.
In sprijinul parintilor aici este gratuit ghid baby led weaning practic despre autodiversificare.
Laptele matern nu isi pierde continutul de vitamine, proteine iar mineralele precum calciul si
fierul dispar treptat in ritmul necesar copilului. Laptele matern isi adapteaza consistenta
conform necesarului copilului.
Laptele formula adaptat varstei copilului reprezinta si pana la un an o alegere completa de masa,
doar ca in autodiverficare cand bebelusul este hranit cu formula lapte veti alege sa oferi apa mai
des decat in cazul alaptarii la cerere.
Mitul a V-lea: ii dau orice, e autodiversificat
"Bebelusul va manca in autodiversificare hrana exact cum mananca parintii sai
fara a tine cont de un plan de introducere pentru solide de tipul un aliment nou la
3 zile"
In cartea "Baby led weaning", este cea de la baza metodologiei autodiversificarii, cele 2 autoare
din Marea Britanie ofera in volumul lor recomandarea ca, inca de la inceputul autodiversificarii,
bebelusul sa fie pus la masa familiei si sa aiba in fata bucatele in forma de dreptunghiulara, nu
foarte moi, asa numitele "finger food". Este modul clasic de a realiza aceasta metoda si decizia
apartine fiecarui parinte cum incepe acest proces.
Adica sa incepem cu orice mancare dorim? Cartea poate lasa impresia asta si uneori parintii
iau informatia si ofera alternative nesanatoase doar pentru ei ca le mananca la masa
desi autoarele recomand ca tot ce oferim copilului sa fie verificat si cu istoricul alergiilor in
familie si alegerile din meniul familiei sa fie sanatoase.
Eu imi mentin acum ideea ca este binevenit un meniu sanatos si natural pentru
diversificareabebelusului. In Romania exista prea putin istoric al parintilor pentru alergiile
proprii, iar in continuare se fac dezbateri in online intre parinti si pediatri despre ce este de fapt
o alergie adevarata vs. o reactie alergica singulara la un anumit produs.
Acesta nu este un articol medical sau de tratament, pentru o opinie referitoare la sanatatea
copilului este necesar realizarea analizelor si consultul pediatric.
De-a lungul timpului in discutiile de consiliere cu mamele, ele apeleaza cel mai des, am ajuns la
momentul tranzitului si a problemelor digestive pentru ca in exces de zel bebelusul a gustat din
multe noutati in prima luna de autodiversificare,adesea alimentele erau deja gatite sau prea
putin verificata provenienta lor sau istoricul alergiilor.
Unii parinti sunt in dubiu, sa aleaga sau nu autodiversificarea pentru ca au un copilas cu
probleme asemenei dermatitei sau stiu deja ca bebe are un fond alergic.
Scriu aceste randuri pentru ca si autodiversificarea , BLW, poate fi facuta cu introducerea
treptata a alimentelor si astfel aveti controlul si o urmarire atenta a alergiilor.

Ca mama am descoperit metoda autodiversificarii incercand sa ii ofer copilului meu acces la


prima hrana solida in timp ce era alaptat la cerere, in mod natural, afland atunci ca aceasta
metoda are beneficii multiple, utile pentru ca fiul meu avea o sensibilitate la stomac si colon.
M-a surprins beneficiul pentru el, efectele asupra sanatatii sale, de exemplu de fiecare data el a
stiut sa aleaga de pe masuta hrana de care avea nevoie, orez cand avea scaunele moi in eruptia
dentara.
Acest mit este unul al experientei si asa cum spun adesea in intalnirile mele cu parintii sau in
discutiile private de sprijin, fiecare copil este diferit.
Este o masura de preventie si nu blocheaza cu nimic masa ca pentru prima luna sa fie introdus
un aliment nou la 3 zile, astfel apar efectele in scaun, pe piele si nu te intrebi oare cine e
"vinovatul" rosia sau dovlecelul, painea sau cartoful?
O introducere treptata a alimentelor are loc la inceput si nu inseamna ca bebelusul va manca
fiert totul pana la 10 luni, ci doar in prima luna, iar apoi pe baza alimentelor sigure veti incepe
combinatiile si adaptarea meniului familiei la masa cu bebe.
Idei despre ce inseamna autodiversificarea corecta si simpla aici.
Un amanunt important: luati-va timp sa gatiti mai simplu si mancati toata familia la masa.
Salate, paste integrale, leguminoase, sosuri, ierburi aromate toate pot fi oferite in diversificarea
copilului respectand regla de mai sus. Laptele de vaca si mierea au interdectie inca dupa un an,
la fel si carnea de porc.
Daca familia voastra e vegetariana alegeti in consecinta, iar daca sunt carnivori si bebelusul
chiar nu e atras de carne schimbati meniul incat in retete sa aveti surse de proteine vegetale.
Adesea asteptam sa se schimbe lucrurile singure insa decizia unui meniu sanatos este la adulti
nu la bebelus:) si un meniu sanatos nu inseamna sa numeri mg de vitamine, ci mai degraba sa
renunti la modul in care junk foodul si dulciurile rafinate, grasimile si prajelilel isi fac loc in
meniul de zi cu zi.
Exista si exceptia de la regula si este firesc sa fie greu sa incepi de la zero insa din respect pentru
sanatatea micutului sau a micutei voastre faceti astazi schimbarea si sa adaptati meniul familiei
la copil cu mancare gatita in casa, simplu si natural.

Autor Rebeca Neagu 0 comentarii


Trimitei prin e-mailPostai pe blog!Distribuii pe TwitterDistribuii pe FacebookTrimitei ctre Pinterest
Etichete: autodiversificare, cum gestionez si refuzul copilului de a manca, retete autodiversificare

LUNI, 11 IANUARIE 2016

Am invatat de la mama mea


Sa fiu atenta la natura. Sa stiu ca plantele, albinele, gandurile poarta sanatate in ele.
Sa cred in bunatatea oamenilor. Adesea rautatea e o chestiune de perceptie si mesaje
intelese gresit.
Sa fiu sincera cu mine. Oricat de greu ar fi, putem duce adevarul. El e inevitabil.

Sa stiu sa stau cu mine. Sa nu imi fie frica de ce port cu mine incat mereu mereu sa alerg
sau sa consum din pasiune carti, filme, sport, dar sa nu stau cu mine pentru a intampina
in liniste o discutie cu mine insami.
Sa cred ca niciodata nu sunt singura. Il am pe Dumnezeu. Sunt un om ocrotit. Indiferent
de greseli, fiecare om poarta in el samanta divina.
Sa stiu ca merit sa imi fac eu prima o bucurie inainte de a cere oricui alcuiva sa o faca. Sa
stiu ca mamele au mereu un loc doi si un loc unu pentru copii, nu e nimic in neregula cu
asta.
Sa inteleg ca, indiferent cat de greu imi este, tot trebuie sa ma scutur si sa merg inainte
pentru nu e locul, omul sau situatia potrivita sa imi las tristetea, disperarea sau cererea
de ajutor.
Pierzi cu adevarat oamenii dragi. Moartea e inevitabila. Restul sunt lucruri.
Iubesc sa calatoresc gratie primelor excursii in Europa langa mama mea. Stiu ca te poti
bucura de orase mergand pana nu iti mai simti picioarele, mancand stradal, traind
fericirea unor locuri pe care nu stii daca le mai vezi dar merita sa vezi tot ce au mai
frumos, sa treci peste ce au trist, sa faci poze zambind, mai multe in mintea ta decat in
aparat.
Stiu acum ca mersul in vacante cu fiul meu este una din cele mai bune lectii pe care i le
pot oferi pentru ca avem timp neintrerupt impreuna. El a descoperit noul si alte culturi
cu zambetul pe buze si ocrotit, lumea i se arata mai sigura si cu tot ce are ea mai frumos
langa cele mai dragi fiinte pentru un copil.
Imi este drag sa stiu ca mama mea mi-a permis sa o vad uneori trista, alteori furioasa,
asa stiu ca nimeni nu este perfect.
Sa ii vad curajul si neputinta.
Sa stiu ca acum cerul isi cerne norii, furtuna vine spre mine, dar si dupa ploaia asta
puternica Dumnezeu a pus deja un curcubeu pe cer. Petru mine.
Autor Rebeca Neagu 2 comentarii
Trimitei prin e-mailPostai pe blog!Distribuii pe TwitterDistribuii pe FacebookTrimitei ctre Pinterest

JOI, 10 DECEMBRIE 2015

Idei de cadouri cu suflet si bucurie special pentru


mama cu ocazia acestui Craciun
Exista egoism, altruism si apoi exista mamele: priviti-le cu atentie, sunt oameni spectaculosi,
merita descoperiti si bucurati. Vad mamele datatoare de viata, simple sau elegante, invaluite in
parfum fin sau purtand in lupta cu timpul doar aroma cremei de fata, incarcate de provocari
venite de la priviri jucause, femei sensibile dornice de rasfat.

O mama poarta simplu, prea putin ostentativ, iubirea ei curajoasa pentru toti cei dragi.
Inspiratie pentru cadourile mamei cu ocazia acestui Craciun si in final o
marturisire pentru sufletul tau

Incep cu o minunata crema de maini, cu parfum intens, floral sau oriental, puternic
emolienta, aici nu este cazul sa alegeti galbenele:) ci mai degraba acel produs de lux pe
care mamele si-l refuza desi le ofera zilnic clipe de rasfat.
Imi amintesc prima data cand mi-a fost sarutata mana, un gest fin si elegant pe care mi-as dori
sa nu-l fi pierdut societatea si barbatii din jurul meu.
Pana la urmatorul moment incarcat de eleganta, aleg sa ma bucur de fiecare data cand folosesc o
crema de maini cu parfum de bujor, cu flori de cires sau neroli si orhidee de la L'Occitane.
"Flori de cires" este aroma mea de suflet, imi da energie. "Neroli si orhidee" confera eleganta.
"Bujorul" ma relaxeaza si il folosesc dupa o zi lunga sau de dimineata, merge la pachet cu emotia
pregatirilor de gradinita, intalniri si liste lungi de to do's.
Crema de maini ma incarca de frumos pentru ca imi lasa vie imaginatia, ia asa putin timp sa iti
invaluie gandurile.
Ies din rutina spala farfuriile, pregateste legumele pentru masa si apoi spala fiecare farfurie,
sterge si o pune la locul ei. Minute daruite celorlati, minutele mele:) . In copilarie, nu intelegeam
cum intr-o casa nu exista o zana buna implicata in curatenie. Zana imi stergea seara de seara
urmele de joaca de pe papucei si imi lasa hainele calcate pe spatarul scaunului pentru a doua zi,
pregatea ceaiul, avea prajitura duminica, culegea fructe si flori.
A doua mea propunere este un album personalizat cu fotografiile familiei de azi si
de ieri. Fiecare amintire este construit din multe clipe precum aceasta, secunde triste sau
vesele. Facem un selfie sa le surprindem, apoi ne bucuram ca am reusit sa avem intr-un sfarsit
imaginea dorita, chiar intr-o ipostaza multumitoare pentru o poza de familie, iar apoi
vine momentul stocarii in memoria tot mai mare a telefonului.
Mi-este un mare dor de albumele cu fotografie pe care le aveam acasa in copilarie.
Imi amintesc acum scriind de imaginea bunicului meu, contabil, foarte bine organizat. Il vad la

masa de lucru cu pozele in fata, iar pe spatele fiecareia trece numele personajelor ce o populeaza
si anul. Ma vad pe mine scolarita cum il privesc cu uimire si cum, neincrezatoare, incep sa ma
intreb de ce este nevoie sa scrie? Totul pare vesnic. El si toti cei din amintiri.
Vesnicia unde o purtam pana la urma, unde ne amintim de ea?
Ar fi fain sa avem minunile acestor clipe in albume reale, nu doar in mintea noastra?
Apoi sunt darurile carti, de fapt daruim timp si vieti pe masura cartilor citite.
Am pregatit propunerile mele de carti menite a fi oferite de Craciun mamei.
Incep cu romane de citit in fata semineului cand toti dorm si mama sta cu o cana de
ciocolata calda alaturi si se bucura in liniste de timpul ei... clipe fericite!
Fiecare din aceste carti pe care le recomand a fi daruite in preajma Sarbatorilor sau oricand
simtiti nevoia unui cadou va va spune povestea unei femei, a familiei ei, cu referire la diverse
culturi, la diverse perioade din istorie. Sunt carti imbogatite cu obiceiuri, fiecare abordand
religia diferit, iubirea si iertarea predomina la fiecare poveste.
Ordinea e data de gandurile mele pentru ca niciuna din aceste titluri nu va oferi prea mult
"sirop" sau drama menita a te secatui de puteri. Fiecare are doza mai mica sau mai mare din
ambele de mai sus, depinde de ochiul cititorului si perceptie. In schimb le recomand pentru ca
exceleaza in pasaje scrise sensibil, legate bine incat te prind, cititul este in final legat de calatorie
dar si de destinatie: emotia pe care o simti la finalul cartii. Sa poti sa-i razi soarelui!
Zeita orezului - Rani Manicka