Ministerul Educaiei Republica Moldova

Universitatea Tehnic a Moldovei

Facultatea Radioelectronic i Telecomunicaii
Catedra Telecomunicaii

DAREA DE SEAM
la lucrarea de laborator 1
Disciplina: PROTECTIA INFORMATIE

Tema: "IDENTIFICAREA BIOMETRICA"

A efecuat studentul gr. TLC-131

Ciobanu Ion

A verificat conf. dr.

Ciobanu M.

Chiinu 2016

INTRODUCERE
Dezvoltarea si perfectionarea sistemelor de colectare si prelucrare a informatiei au
dus la modernizarea sistemelor de acces. Astfel, n ultimul timp, sistemele de securitate
bazate pe tehnologii biometrice se prezinta ca o alternativa viabila, cu un cost redus, la
sistemele bazate pe cartele magnetice, coduri de bare sau parole. Se poate spune ca noile
sisteme au dus la definirea unei alte clase de securitate, superioara fata de cea asigurata
de sistemele traditionale.
Pentru a avea acces ntr -o incinta protejata la informatii sensibile, o persoana se poate
identifica prin trei metode:
1. printr-un obiect pe care-l detine (cheie, cartela);
2. prin cunostinte secrete (parole, PIN-uri);
3. prin trasaturi anatomice (ADN, amprente digitale, fata, iris, voce etc.).
n momentul de fata, tehnologiile biometrice au la baza identificatori fiziologici
(amprenta digitala, geometria palmelor, structura retinei, configuratia ADN) si
identificatori comportamentali (timbrul vocal, dinamica scrisului, dinamica apasarii
tastelor) ce permit recunoasterea absoluta a unei persoane.
Utilizarea biometriei pentru identificarea si autentificarea subiectilor umani a nceput sa
ofere cteva avantaje unice fata de metodele traditionale. Numai autentificarea biometrica
se bazeaza pe identificarea unei anumite parti intrinseci a fiintei umane.
Trasaturile anatomice nu pot fi copiate usor si nici pierdute. Biometria poate fi
integrata n orice aplicatie care necesita securitate, accesul controlului, identificarea si
verificarea utilizatorilor. Securitatea oferita de biometrie poate fi asistata de chei, parole,
coduri PIN, astfel nct validarea accesului depinde de nsasi persoana care o cere, nu de
ceea ce stie, sau ceea ce are, ci de ceea ce este.
De retinut ca resursele securitatii biometrice se bazeaza pe persoana care le
utilizeaza, eliminnd efectiv riscul care era asociat vechii tehnologii, n acelasi timp
oferind un nivel mult mai nalt de securitate care convine att utilizatorilor ct si
administratorilor de sistem.

I.

TIPURI DE BIOMETRIE.

1. Fingerprint/Finger length amprenta digitala. Sistemul este bazat pe un senzor

optic sau capacitiv, care transmite imaginea captata catre microcontroler sau catre
PC n functie de sistemul n care este implementat.
2. Hand geometry/Hand&Finger geometria minii. Un senzor optic scaneaza
ntreaga palma a utilizatorului. n acest scop mna trebuie introdusa ntr-un
dispozitiv mecanic dotat cu senzori de proximitate.
3. Iris/Retina Recognition - iris/retina. Si aici un senzor optic scaneaza irisul sau
retina nregistrnd imaginea obtinuta ntr-o memorie dinamica sau statica.
4. Facial image Recognition/Facial thermo gram - imaginea faciala. Scanarea se
face cu senzori optici sau de temperatura. Imaginea captata este geometrizata 3D si
retinuta.
5. Voice/Speaker - voce. Se face analiza spectrala a vocii utilizatorului, iar daca
spectrul de frecventa este identic cu cel memorat, accesul este permis.
6. Signature - semnatura digitalizata. Aceasta poate fi memorata pe o cartela si
comparata cu semnatura executata de utilizator naintea accesului.
7. Keystroke - presiunea si ritmul apasarii tastelor.

II.

METODA DE IDENTIFICARE PE BAZA DE AMPRENTE.

Amprenta degetului este utilizata din secolul XIX la stabilirea identitatii. Odata cu
dezvoltarea tehnologiei, oamenii de stiinta s-au orientat si catre acest domeniu.
Tehnologia de recunoastere a amprentei se bazeaza pe analiza imaginii generata de un
senzor, care contine puncte caracteristice alcatuite din terminatiile precum si din
bifurcatiile de pe deget.
Aceste puncte caracteristice, extrase din imaginea amprentei, sunt extrem de dese,
ceea ce explica de ce amprenta este cel mai des utilizata n identificarea umana.
Exista
cam 70 de puncte masurabile, unice pentru fiecare amprenta, iar fiecare punct are 7
caracteristici unice. Daca se doreste o securitate maxima si se scaneaza cele 10 degete ale
minilor se obtin 4900 de puncte independente pentru o singura persoana.
Exista doua tehnologii importante utilizate pentru senzorii de amprenta
digitala: optica si capacitiva.
Senzorii optici necesita o sursa de lumina care este refractata printr-o prisma.
Degetul este plasat pe o placuta de sticla. Sursa lumineaza amprenta degetului, iar
imaginea este capturata.
La senzorii capacitivi nu mai este necesar dispozitivul optic, imaginea amprentei
se obtine masurnd tensiunea creata ntre piele si placa din policarbonat a cititorului.
Senzorii capacitivi trebuie sa aiba o suprafata similara cu cea a degetului. Ei sunt
susceptibili la zgomot, inclusiv zgomotul de 50 Hz de la reteaua utilizatorului, precum si
zgomotul intern al senzorului i afecteaza. Descarcarea electrostatica, sarea de la
transpiratie sau degetele uscate pot perturba captura imaginii de la senzor.
Datele cu privire la asezarea relativa a liniilor, crestaturilor, bifurcatiilor si
intersectiilor sunt pastrate ntr -un fisier al bazei de date a utilizatorului si apoi comparate
cu datele introduse n calculator de catre acest utilizator.
Urmnd instructiunile, subiectul introduce prin tastare un cod PIN format din 1-9
cifre. La semnal, degetul este pozitionat pe placa cititorului, iar apoi retras. Se creeaza un
cod numeric. La semnal, se pozitioneaza din nou degetul, de mai multe ori, pentru
comparare.
Operatorii sistemelor curata deseori placile pentru a ndeparta murdaria ce ar
putea afecta acuratetea n identificare. Pentru a evita problema legata de murdarirea
placilor, a fost dezvoltat un sistem nou care obtine o imagine a amprentelor pe baza de
ultrasunete. Unii sustin chiar ca acest sistem poate obtine amprentele unui chirurg care

poarta manusi. Este posibil ca dispozitivele optice de recunoastere a amprentei sa fie

pacalite de o amprenta latenta, reducnd astfel siguranta ntregului sistem. Pentru
limitarea consecintelor acestui aspect au fost introduse imaginile tridimensionale.
Amprentele latente pot fi furate, dar nu un model tridimensional al amprentei;
pentru acest lucru ar trebui ca subiectul sa coopereze sau sa fie fortat sa coopereze.
Sistemele bazate pe acest fel de obtinere a amprentelor au un grad nalt de
siguranta. Dar detectarea unui deget taiat? Folosirea unui deget taiat indica o infractiune
grava, nu este acelasi lucru cu furtul unui cod PIN sau a unei parole. Un traductor care
detecteaza presiunea sngelui poate indica daca degetul apartine unei persoane n viata.
Poate fi de asemenea folosita si detectarea conductivitatii electrice a pielii. Poate fi
folosita tehnica de deplasare a degetului pentru a detecta daca o persoana este fortata,
deoarece miscarea degetului nu mai este aceeasi n conditii de stres.
Scanarea formei palmei
Datele privind forma palmei si a degetelor (lungime, latime, naltime) se obtin prin
intermediul unor imagini video, orizontale sau verticale. Subiectul este directionat sa
pozitioneze palma pe placa, cu respectarea delimitarilor dintre degete. Beculetele aflate
deasupra a 4 degete asigura pozitia corecta a palmei.
O camera digitala nregistreaza o imagine de sus si din lateral, utiliznd o oglinda
la 450 pentru cea laterala. Subiectul este invitat sa-si retraga palma, iar apoi sa o
repozitioneze nca de 2 ori. Citirile efectuate mbraca forma unui cod. Timpul necesar
este de sub 2 minute. Dimensiunea fisierului ce rezulta este de 9 biti. Scanarea formei
palmei este o metoda care lucreaza numai ca un verificator al identitatii.
Utilizatorul
introduce PIN-ul prin tastare sau prin cititorul de carduri.
Cnd apare pe ecran mesajul "pozitionati palma", utilizatorul trebuie sa duca la
ndeplinire aceasta instructiune, respectnd si delimitarile ntre degete. Cnd cele 4
beculete confirma pozitia corecta a palmei, iar datele necesare au fost culese, apare
mesajul "retrageti palma". Mesajul vizual si auditiv de confirmare sau infirmare este
trimis n 3-5 secunde.
Se trimite urmatorul mesaj: "sistemul verifica daca palma utilizata este reala".
Fisierul de 9 biti este cel mai mic utilizat de vreo metoda biometrica. Sistemul de
identificare prin scanarea formei palmei este fabricat de Recognition Systems Inc. O alta
varianta, aceea a identificarii pe baza scanarii formei a numai 2 degete, este produsa de
BioMet Partners.

III.

METODA DE IDENTIDICARE PE BAZA OCHIULUI UMAN.

Pornind de la constatarea ca structura irisului ocular arata complet diferit de la un

om la altul, doi medici oftalmologi americani, Leonard Flom si Aran Safir, la jumatatea
anilor 80, ai secolului trecut, au conceput o metoda scanarea irisului prin care se pot
analiza diferentele si se pot identifica persoane, in functie de aceste date. Scanerul de iris,
dotat cu o camera speciala, a devenit, astfel, un aparat extrem de important in biometrie,
metoda de cercetare a caracteristicilor fizice ale organismelor vii, prin diverse masuratori
si prin interpretarea rezultatelor.
Ochiul uman se prezinta sub forma unui glob, de aproximativ 2,5 centimetri in
diametru, cu o greutate in jur de 8 grame, si care, la exterior, este invelit intr-o calota
transparenta (corneea), inconjurata de albul ochiului, numit sclerotica, aceasta avand
rol protector.
Irisul, asemenea unui mic disc colorat, cu un punct negru in mijloc (pupila), se afla
in spatele corneei, cele doua componente ale ochiului fiind protejate de o umoare apoasa,
un lichid limpede, important in procesul de refractie a luminii. In spatele irisului se afla
cristalinul, apoi umoarea sticloasa si retina, pe care se formeaza imaginea inversata,
tranformata, de celule specializate, in impulsuri nervoase, care, prin nervul optic, ajung la
creier. Formarea irisului ochiului uman incepe in cea de-a treia saptamana de sarcina,
structurile care creeaza elementele distinctive sunt definitivate in cea de-a opta luna,
dar pigmentarea continua si in primii ani, dupa nastere. Pentru culoarea albastra a ochilor
responsabila este o mutatie genetica, a genei OCA2, de pe cromozomul 15, implicata in
codarea unei proteine, care controleaza producerea melaninei, pigmentul care coloreaza
parul, pielea si ochii, mutatie care s-a petrecut in urma cu peste 8 000 de ani.

Fig. 3.1 Structura ochiului uman.

Textura irisului, distincta pentru fiecare persoana, extraordinar de frumoasa, este
cea care ofera datele necesare pentru masuratorile biometrice. Scanarea irisului
presupune, de fapt, identificarea tuturor motivelor , liniilor, punctelor, culorilor, care
formeaza gulerasul din jurul pupilei si care raman neschimbate de-a lungul vietii.
Spre deosebire de culoarea ochilor, care este o mostenire genetica, irisul este irepetabil
(chiar si in cazul gemenilor), prin desenul sau. Fiind vorba de un tesut intern, protejat
de cornee si de umoarea apoasa, un fel de bariere transparente, irisul este ferit de leziuni
si poate fi vazut (identificat) de la mai mult de un metru distanta. Data fiind insa
suprafata relativ mica a acestuia, scanerul de iris nu poate releva toate motivele
(decorative), ci analizeaza, in primul rand, contururile macroscopice.

Fig. 3.2 Scanarea irisului.

Scanarea irisului se face, de regula, de la o distanta de 30-60 de centimetri, prin

intermediul unei camere digitale, imaginile fiind comparate apoi cu cele din fisierele
informatice personalizate, din bazele de date, aparatura actuala fiind capabila sa furnizeze
(pentru comparatie) in jur de 100 000 de coduri de iris pe secunda. Pentru ca informatiile
obtinute cu ajutorul scanerului sa fie corecte, trebuie ca persoana supusa acestei proceduri
sa nu se miste si sa nu existe nici o sursa de lumina directa, care sa cada asupra ochiului,
cel mai des apelandu-se la lumina artificiala, cu diode DEL, in infrarosu. Dupa captarea
imaginii irisului, analiza pe calculator, incepand cu anul 1990, se face dupa metoda
(algoritmul) Daugman, dupa numele celui care a inventat procedeul profesor de fizica si
Computer Vision, la Cambridge rezultatul concretizandu-se intr-un cod al irisului .

Fig. 3.3 Scanarea retinei.

Irisul (portiunea colorata care nconjoara pupila) are o structura bogata si unica
prin linii, puncte, fibre, filamente, cornee, cute si vase de snge. Imaginile sunt obtinute
cu o camera video de 1/3 inch CCD, care poate realiza 30 imagini/secunda. Subiectul
priveste o imagine a ochiului sau, furnizata de un LCD ce functioneaza ca o oglinda.
Sistemul creeaza cteva zone de analiza pe imagine, stabileste caracteristicile fiecareia si
realizeaza un cod al irisului. Apoi proceseaza 3 imagini, o alege pe cea mai buna si o
salveaza, cu aprobarea operatorului. Fisierului, care contine date personale ale
utilizatorului, i se adauga un cod PIN. Timpul necesar este de sub 2 minute. Codul stabilit
pentru iris ocupa 256 biti. Sistemul poate opera ca un verificator, dar este folosit n
principal pentru identificare, ntruct ndeplineste aceasta functie mult mai repede dect
alte sisteme.

IV.

METODA DE RECUNOASTERE A SEMNATURII.

Viteza de scriere, directia si presiunea exercitata asupra instrumentelor de scris

sunt nregistrate prin intermediul unor mici senzori ce se regasesc n interiorul
instrumentului de scris sau pe placa de scris. Urmnd indicatiile, subiectul semneaza,
utiliznd un instrument de scris sau o placa cu senzori. Sunt necesare 5 semnaturi. Unele
sisteme nregistreaza doar 3. Pentru a prentmpina reproducerea semnaturii, se
efectueaza o convertire n coduri, dupa care se adauga un PIN. Timpul
necesar este de sub 2 minute. Dimensiunea fisierului ocupa aproximativ 1000-1500 biti.
Utilizatorul se identifica prin tastarea unui PIN sau prin cititorul de card-uri. Apoi
semneaza utiliznd instrumentul de scris sau placa de senzori. Mesajul de confirmare sau
infirmare se transmite pe cale auditiva si vizuala dupa aproximativ o secunda. Timpul
total este de 5-10 secunde, n functie de timpul necesar pentru a semna.
Controlul accesului la calculator si la datele acestuia devine tot mai important.
Datorita usurintei de accesare, pierderile nregistrate n acest domeniu le-au depasit pe
cele rezultate din atacuri la persoana. Asadar, a devenit absolut necesara identificarea
celor care acceseaza programe si informatii de maxima importanta. Utilizarea parolelor
sau a PIN - urilor pentru a controla accesul la programele si fisierele calculatorului este o
metoda destul de buna, dar care nu nlatura neajunsurile.
Codurile stabilite sunt de obicei usor de identificat. Cele care sunt greu de retinut
sunt scrise, de regula, pe o hrtie si pastrate ntr-un loc care poate fi descoperit.
Mai
mult, acest control opereaza doar la nceput, cnd se doreste a se intra ntr-un program
sau fisier anume. Este nevoie, asadar, de o metoda biometrica capabila sa identifice n
permanenta utilizatorul. Acest sistem nu trebuie sa permita accesul la date pna n
momentul n care operatorul este identificat ca fiind o persoana autor izata sa foloseasca
si sa acceseze acele informatii. De asemenea, sistemul ar preveni accesul la programele
sau fisierele protejate, pna n momentul identificarii utilizatorului ca fiind o persoana
autorizata. La fiecare 30 de secunde, sistemul ar trebui sa realizeze o identificare a
utilizatorului, pe tot parcursul timpului n care acesta acceseaza date. Daca sistemul a
identificat o persoana ca fiind neautorizata, progr amul accesat se va nchide. Desigur, un
astfel de sistem depinde de software-ul instalat, de masura n care acesta poate preveni
violarea sau introducerea neautorizata a unor date.
Disponibil n prezent este Sistemul Identix TouchSafeTM care efectueaza o
verificare a persoanelor ce acceseaza datele aflate n calculator. Se compune dintr-un
card electronic si o unitate de 5.4 2.5 3.6 care realizeaza o identif icare dupa

amprente avnd n memorie o lista limitata de utilizatori. De fiecare data cnd trebuie
facuta identificarea, utilizatorul trebuie sa-si nceteze activitatea si sa pozitioneze un
deget pe cititor.
Identificarea n permanenta se poate realiza numai cu un sistem bazat pe o camera
video. Daca este plasata ntr-un colt al monitorului, sistemul poate fi programat sa
realizeze o identificare la fiecare 30 sau 60 de secunde.
ntruct utilizatorul priveste ecranul, n cea mai mare parte a timpului, s-ar putea
folosi metoda de identificare prin scanarea irisuluisau a fetei, fara a ntrerupe activitatea
acestuia.
Daca utilizatorul nu a privit ecranul n cele 30 de secunde, apare screen saver-ul.
Odata ce identificarea a fost facuta, sistemul se ntoarce la programul sau. Daca persoana
nu este identificata sau este neautorizata programele si fisierele sunt salvate si nchise.
Primul sistem de aceasta natura este cel produs de Miros Inc, care lucreaza la o
linie de produse numite TrueFace. Sistemul este bazat pe identificarea fetei si se afla n
faza de testare pentru a se putea vedea nivelul de performanta atins. Un alt sistem bazat
pe scanarea irisului, capabil sa asigure un control eficient privind accesul la informatiile
din calculator si care se afla n fazele initiale de dezvoltare este IriScan Inc. Acuratetea
sistemului a fost demonstrata, ceea ce face ca acest sistem sa fie un "candidat" ideal
pentru a fi cel mai eficient n identificarea utilizatorilor.
Cu certitudine, in viitor, sistemele biometrice vor deveni tot mai raspndite.

V.

APLICATII IN VIATA COTIDIANA A IDENTIDFICARII

BIOMETRICE.

Scanarea irisului pare a fi foarte utila autoritatilor, din toate tarile, in politie, in
armata, pentru controlul vamal, pentru securitatea aeroporturilor si a altor locuri sensibile,
pentru depistarea persoanelor implicate in activitati ilegale, dar, deocamdata, metoda este
folosita doar experimental in Statele Unite ale Americii, Germania, Brazilia.
Scanarea irisului poate fi implementata si pentru securitatea bancomatelor, carora li
se pot atasa camere care sa localizeze irisul clientului, sa il scaneze, sa calculeze codul si
sa il compare cu baza de date inclusa, totul in trei secunde.
La fel se poate proceda si pentru eliminarea semnaturilor, a codurilor PIN, a
parolelor de pe diverse documente sau carduri, care par a fi devenit tot mai nesigure.
Implementarea noii tehnologii necesita un timp indelungat (pentru scanarea irisului a
milioane de persoane) si costuri uriase, care ar putea fi insa recuperate rapid, spun
specialistii.Multe organizatii de aparare a drepturilor omului protesteaza, totusi, impotriva
utilizarii, pe scara larga, a unui asemenea procedeu, considerandu-l un atentat la libertatea
invidului, de vreme ce, dincolo de situatiile acceptate oficial, de la distanta, cu o camera
de fotografiat, pot fi captate astfel de informatii personale, utilizarea lor scapand oricarui
control.
Exista si alte caracteristici fizice prin care un individ este unic si care se pot
identifica prin metode biometrice structura retinei (retina-scan), amprentele digitale
(finger-scan), geometria mainii/a degetelor (hand-scan), a fetei (facial-scan), sistemul si
configuratia venelor (vein pattern-scan), vocea (voice-scan), geometria urechii,
mirosurile corporale, porii de la nivelul pielii si, evident, structura ADN-ului.

VI.
VII. DISPOZITIVE DE SCANARE A AMPRENTEI CU DEPLASARE.
Sunt formate dintr-o singur linie (sau din doar cteva linii) de senzori. Sunt
ieftine, au dimensiuni mici i consum puin energie electric. Se folosesc la
telefoane celulare, la PDA-uri i la laptop-uri.
Utilizatorul i deplaseaz degetul transversal peste linia de senzori, imaginea amprentei
construindu-se pe baza mai multor nregistrri fcute de linia de senzori.
Viteza i direcia deplasrii degetului sunt limitate. Un exemplu de astfel de senzor
este prezentat n figura urmtoare.

Figura 6.1. Exemplu de utilizare a unui senzor de scanare a amprentelor. Prin scanare se
obine o imagine intermediar care este ulterior transformat software n imaginea
amprentei. Procesul software de sintez a imaginii poate produce distorsiuni,
neacceptabile n cazul utilizrii n criminalistic.
O imagine detaliat a senzorului de mai sus este prezentat n figura urmtoare.

Figura 6.1. Circuit integrat de scanare hard a amprentei cu deplasare de tipul Fujitsu
Microelectronics MBF 320.

VIII. DISPOZITIVE DE SCANARE A IRISULUI.

Recunoaterea automat sigur a persoanelor este de mult timp o provocare. Ca n
toate problemele de recunoatere a formelor principala dificultate rezid n relaia
dintre variabilitile inter-clase i intra-clas : obiectele pot fi clasificate corect numai
dac variabilitatea elementelor fiecrei clase este inferioar variabilitii dintre diferite
clase.
De exemplu n recunoaterea fe ei, dificult ile apar din faptul c faa este un organ
social care se modific, oglindind o varietate de expresii, la fel ca i din caracterul su de
obiect 3D activ, a c rui imagine variaz n funcie de unghiul sub care este privit, de
iluminare sau de vrst. S-a demonstrat c pentru imagini ale feei luate la interval de 1
an, chiar i cei mai buni algoritmi de recunoatere au rate de eroare cuprinse ntre 43% i
50%. mpotriva unei astfel de variabiliti intra-clas variabilitatea inter-clase este
limitat deoarece fee diferite posed acelai set de parametri de baz n aceeai
geometrie canonic.
Irisul devine interesant pentru recunoa terea vizual sigur a persoanelor cnd
imaginea poate fi achiziionat de la distan mai mic de 1 m i n special atunci cnd
exist o nevoie de cutare n baze de date foarte mari, care s nu produc erori de
identificare n ciuda numrului imens de posibiliti. Dei mic (11 mm), irisul are marele
avantaj matematic c variabilitatea formei sale de la persoan la persoan este enorm.
Ca i organ intern (dei vizibil din exterior) al ochiului, irisul este bine protejat fa de
mediul nconjurtor i stabil n timp. Ca i obiect planar imaginea sa este relativ
insensibil la unghiul iluminrii i modificri n unghiul de vedere cauzeaz doar
transformri afine ale imaginii, chiar i distorsiunea de form ne-afin cauzat de
dilatarea pupilei este reversibil. Uurina localizrii ochilor n cadrul feei i forma
inelar distinctiv a irisului faciliteaz izolarea precis i repetabil a acestuia i crearea
unor reprezentri invariante la dimensiune.
Captura imaginii irisului
Sistemul de captur a imaginii irisului folosit n laboratorul de calculatoare al
Universitii Cambridge din Anglia este prezentat n figura urmtoare.

Figura 7.1. Sistem de achiziii al imaginilor de iris.

Acest sistem este compus din:
-camera de tipul Machine Vision ;
-sistem de lentile Pentax ;
-iluminare cu LED-uri n infrarou;
-program de achiziie National Instrument Vision Assistant.
Odat achizi ionat imaginea ochiului persoanei care trebuie autentificat are loc
separarea irisului, apoi codarea acestuia i apoi compararea codului obinut cu codurile
din baza de date. Pe baza acestei comparaii se decide dac persoana testat poate fi
autentificat sau nu. Aceste operaii sunt sugerate n imaginea urmtoare, reprodus din
articolul How Iris Recognition Works scris de John Daugman, profesor la universitatea
amintit mai sus.

Figura 7.2. Pe imaginea ochiului care a fost achiziionat folosind sistemul din figura
anterioar se detecteaz conturul pupilei, conturul care separ irisul de cornee i
contururile care separ irisul sau corneea de gene. Apoi se codeaz irisul separat astfel
obinndu-se codul reprezentat n colul din stnga sus al figurii.
Procedura de autentificare are deci dou etape, prima constnd n operaii de prelucrarea
imaginilor i a doua, cea de codare i decizie const n operaii de teoria informaiei.
7.1. Extragerea imaginii irisului din imaginea ochiului
n scopul separrii regiunii ocupate de iris se utilizeaz un operator integrodiferenial. Imaginea ochiului este notat cu I(x,y). Coordonatele centrului pupilei sunt (
x0 , y0 ). Domeniul de integrare este delimitat de un cerc cu centrul n ( x0, y0 ) de raz
variabil r. Pe acest cerc se consider elementul de arc ds, care definete sectorul de cerc
marcat n figur.

Figura 7.1.2. Separarea imaginii irisului din imaginea achiziionat a ntregului ochi.
7.2.

Codarea imaginii irisului

Figura 7.2.1. Exemplu de codare a imaginii irisului. Cu galben sunt delimitate dou
regiuni distincte care particip la codare. n partea din stnga sus a figurii este prezentat
codul obinut.
Un numr de 1024 de regiuni locale disjuncte ale imaginii irisului (ca i cele dou
demarcate cu galben n figura de mai sus) sunt filtrate cu filtre Gabor, genernd coeficien
i compleci ale cror pri reale i imaginare specific coordonatele unor fazori n planul
complex. Interesul pentru semnale complexe apare n legtur cu posibilitatea pe care o
ofer acestea de a face o codare n faz. Exist cercettori n domeniul prelucrrii
imaginilor care consider c cel mai mare coninut de informaie poate fi gsit n
imaginile de faz.

Figura 7.2.2. Alocarea celor doi bi i de cod corespunztori celor patru cadrane fiecrui
fazor obinut n urma unei filtrri Gabor.
Acest proces este repetat pe toat suprafaa irisului obinndu-se un cod de 2048 de bii.

BIBLIOGRAFIE
1. Simon Liu and Mark Silverman, A practical Guide to Biometric Security Tehnology,
electronic edition, http://www.findbiometrics.com, 2002
2. Hal Tipton and Micki Krause, Handbook of Information Security Management,
Publisher: CRC Press LLC, 1998Simon Liu and Mark Silverman, A practical Guide to
Biometric Security Tehnology, electronic edition, http://www.findbiometrics.com, 2002
3. Yanping Ma, et al., On the Use of Historical Control Information for Trend Test in
Carcinogenesis, Biometrics, Vol 58,No 4, pp 917-927
4. http://destepti.ro/scanarea-irisului-metoda-biometrica-ultramoderna
5. http://www.smartsensors.co.uk/