Sunteți pe pagina 1din 162

Pr. prof. Athanase Negoi!

Teologia

biblicI
a

Vechiului

Testament

N'N[:"

Reclactor: Bogclan Dedtt

Caprrolur- I

.
Qoperta: I\4otta Velciov
'''
i
i"'.i

Doctrina despre Dumn ezeu


$ 1. Cunoagterea lui Dumnezeu
Dogmaticile cregtine din ziua de astAzi ne aratA cd Dumnezeu este
fiinta absolutS, adicl cea care existi prin sine insSgi qi are in sine plenitudinea tuturor perfec.tiunilor, aga ca nu este condilionat de nimeni gi
de nimic afarl de El. Dumnezeu este fiinli personalE, adici are congtiinfi de sine qi posedi minte, voinfi gi simlire ?n cel mai inalt grad.

O Editr-rra Sophia. pcntrlt prezenta eclilie


ii

Dacd Dumnezou n-ar fi fiinF personal6, ci un simplu principiu sau


substantl care insufleleqte totul, atunci omul n-ar putea sta in legdturi
cu el, iar religia n-ar exista sau ar fi numai o iluzie sau amigire. Mai
mult chiar, daci Dumnezev n-ar fi fiinp personali, el ar fi inferior
omului, fiindc[ ar fi lipsit de cele mai elementare atribute spirituale,
cu un cuvdnt n-ar fi Dumnezeu.

Descrierea CIP a Bibliotecii Nationale a Rom0niei:

NEGOITA, ATHANASE
Teologia biblici a Vechiului Testament/ Pr. prof.
Athanase Negoit[. - Ed. a 2-a. - Bucuresti:
Editura Sophia, 2004
Bibliogr.
rsBN 913-1740-04-1
221.01

Dumnezeu, fiind Fiinla absolutI, in afard de El nu poate sd


existe ceva care si nu aibS catzain El, adici la care sd nu fi dat
na$tere, pe care sI nu-l fi creat El. Dumnezeu este dar autorul sau
creatorul a tot ce existS. Numai rdul nu este opera lui.
Pe Dumnezeu nu-l putem cunoa$te decdt cu mintea, deloc prin
sim{uri sau in mod intuitiv, cum cunoaqtem lucrurile gi fiin{ele
sensibile.
La cunoaqterea lui Dumnezeu ajungem prin doud cdi: naturali
gi supranatural6. Pe calea naturalS ajungem sd cunoagtem pe Dumnezeu din observarea universului qi legilor sale. Pe cale supranaturalS ajungem sd cunoagtem pe Dumnezeu numai prin revelalie,
adicd aqa cum gi cdt a binevoit Dumnezeu sI ni se descopere
noua-t .

Revela(ia lui Dumnezeu se afl6 in Sfhnta Scripturi, care se


compune din doud pirti: Vechiul Testament gi Noul Testament.

'

Mih[lcescu

Bucuregti, 1928.

1.,

Dogmatica pentru, clasa VI-a seminar, edilia a IV-a,

I
Revela{ia Vechiului Agezdm6nt a fost o descoperire progresivi gi
imperfectd. A fost progresivd, fiindcd adev6rurile sale nu au fost
date o singurl datd toate, iar imbogSfirile succesive n-au fost simple explicdri ale unor idei deja revelate, ci au fost adaose cu totul
noi. A fost imperfecti revelafia Vechiului Testament, fiindcd, pysb
in comparalie cu cea a Noului Testament, diferen{a dintre elgdste
evidentd. Vechiul Testament pus in fala Noului Testament-pare
neterminat. Mesajul religiei Vechiului Testament nu este suficient
in sine, ci agteaptl un altul pe care il prepar6. Desiv6rgirea Vechiului Testament avea sd se infrptuiasci odatd cu venirea Mdntuito-

rului anunlat mereu de Vechiul Aqez6m6nt.

$ 2.

Numirile lui Dumnezeu

in paginile ce vor urma se va ardta conceplia Vechiului Testament despre Dumnezeu qi lucrarea sa in lume. Vom incepe cu numirile lui Dumnezeu. Din aceste numiri, vedem intr-o oarecare
mlsurd gi noliunile ce aveau evreii despre Creatorul lumii. in Vechiul Testament intdlnim urmdtoarele numiri:
1. EI. Originea acestui cuvAnt este una dintre cele mai mult discutate. Cei care s-au ocupat de aceasti chestiune, au ajuns la pdrerea cd acest nume al lui DumnezetJ a fost comun tuturor popoarelor
semitez. S-ar putea ca numele de El sE fi fost adus de cdtre evrei, la
intrarea lor in Canaan, dar s-ar putea ca ei sd fi glsit aceastl denumire la populafiile canaanite de origine semit6, dupi cum se poate
desprinde astdzi din scrierile, de-scoperite la Tell-el-Amarna
(Egipt) 9i cele de Ras-Shamra (Siria)3.
Cuv6ntul El a fost derivat de Ia rdddcina'ul, cu sensul de ,,a fi
tare, a fi puternic". Profesorul Lagarde il pune in legbturd cu prepozilia ebraici 'el ,,cdtre", qi astfel ii scoate infelesul de .lintd a n6zuin{elor", adic6 Dumnezeu este cel citre care sb te indrep{i. Profesorul Procksch derivS pe El dela'alal ,,alega", ddndu-i insemnarea de ,,cel care te !ine, te oblig6". Allii l-au pus in legdturd cu r5-

dlcina arabd'ul, cu insemnarea de

Paris, 1905, p.70.


' Sellin E., Theologie des Alten Testaments,Leipzig, 1933.

fi in frunte",

ddndu-i lui El

Baat Si Adon (domn, stlpdn). Melek (rege)4.


Pentru termenul de El, gisim gi o formd pluralS de Elim, dar
utilizatd pentru a indica zeitdgile pigdne, indeosebi canaanite.
2. Elohim. Acest cuvdnt este forma plurald. Singularul se int6lne$te numai in poezies. Numai la arabi gi la arameeni se glsegte
mult folosit la forma singularS. La babilonieni qi fenicieni, cuv6n-

tul nu este intdlnit.


$i originea cuvdntului Elohim a fost mult discutatd. Unii semitologi considerd pe Elohim cI este pluralul numelui El, clruia i s-a
mai adiugat consonante /r. Lucrul acesta cu greu se poate presupune, deoarece, cum s-a amintit, existd qi singularul Eloah qi llah,
in limba arabi qi aramaicd. Pluralul lui El am vdzut cd este Elim.
Cuvdntul Elohim a fost derivat de la doul rldlcini: 'alah ,,a speria,
a infricoqa" qi'ul ,,afi puternic"6.
Cu greu se poate spune pentru ce evreii au folosit aceast[ formi
de plural. Impreund cu cei mai mulli dintre cercet[torii Vechiului
Testament (Cf. Dic{ionarul lui Gesenius), considerim cI avem
de-a face cu un plural al maiestSlii, adic[ pluralul uatd cd ?n no{iunea de Dumnezeu sunt concentrate toate puterile ce pot fi concepute cu minteaT. Vechii scriitori ai Bisericii cregtine erau convingi
ci evreii au utilizat forma de plural, fiindcd ea se referl la SfAnta
Treime8. Pe baza acestei forme de plural, Elohim, au fost unii
cirturari care au afirmat cd israelilii primitivi ar fi fost politeiqti,
deoarece monoteismul a apirut abia in timpul marilor profeli, deci
prin secolul al VIII-lea inainte de Flristos. Pdrerea aceasta este neintemeiatS, fiindci nu se poate documenta cu precizie, iar in plus,
Dumnezeu este numit Elohim gi in perioada profetismului mozaic.
Cu siguran{b ci profe{ii ar fi exclus acest cuv6nt dacl de el s-ar fi
legat no{iuni politeiste.
a
5

'Lagrange M. 1., Etudes sur les religions s1mitiques, edilia a Il-a,

,,a

sensul de ,,conduc[tor". Aceasti insemnare ar fi in oarecare armonie cu alte numiri semite pentru Dumnezeu, cum ar fi de exemplu

Davidson A. B., Articolul God, in DBH, vol. 3, p. 186 sq.


Nehemia 9, l7 gi 2 Cron. 32,15. Exceplii: Ps. l8 9i Deut. 32

Vigouroux F., Articolul Elohim,in DBV, vol. 3, col. 1701 sq.

' Scholz P., Handbuch der Theologie des Alten

Testaments..., Regen-

sburg,1892.
E

Eusebiu de Cesarea, Praeparatio Evengelica,l,10.

r
si

Forma de plural (Elohim) se explicd prin genul limbii ebraice. Ca


spund cuvAntul viald, israelifii ziceau haim (la plural); ca sd se ex-

prime termenul de tinerele, evreii spuneat neurim (la plural); ca sd


zic\ bdn'dnele, foloseau cuvAntul zekeni (la plural) etc. Toate aceste
cuvinte au formi de plural, degi ele exprimd ideea de singular. Pentru ca sd int[reascd nofiunea unui termen oarecare, ca sd scoatd in
relief deplindtatea gi totalitatea unei no{iuni, in chip c6t mai explicit,
evreul folosea pluralul. In acest mod, gdsim utihzat substantivul
hocrnot,,in{elepciune" in profelia lui Isaia (19,4) qi in Proverbe. in
acest cuvdnt hocmot sunt concretizate toate tezaurele inlelepciunii qi
cunoaqterii. De asemenea, prin pluralul cuvintelor Urim qi Tumim
sunt indicate lumina qi adevdrul, la cea mai inaltd poten{i. Pe aceastd
linie de g6ndire se explic6 qi cuvAntul Elohim, ca un plural de maiestate (pluralis excellentiae). Printr-insul, evreul voia s[ spund ,,Divinitatea" in care se concentreazdtoate perfecliunile.
De altfel, se pare cd acesta era caracterul limbilor semite: s6-gi

exprime noliuni singulare prin cuvinte la forma plurald. Tlblitele


descoperite la Tell-el-Arrama, Boghazk6i (Turcia) Ras-Shamra gi

Ebla (Siria) folosesc forma pluralS c6nd vorbesc de divinitSlile


respectivee, ceea ce ne aratd cd pluralul maiestSlii erautrlizatin mod
curent. In c6(ile Vechiului Testament, deosebirea dintre Dumnezeul
evreilor gi zeii celorlalte popoare se flcea nu prin articol, ci prin
faptul cd, atunci c6nd era vorba de Dumnezeul lui Israel, predicatul
stitea la singular, iar cdnd era vorba de cel al na{iunilor striine,
atunci predicatul stdtea la plural. Excepfie de la aceastd regul6 se
IEcea numai in acele locuri unde sunt citate cuvintele unui p6gdn.

3. Elyon (,,cel mai inalt"). in timpurile mai vechi, acest nume


nu se gisea decdt inso{it de cuvdntul El (Gen. 14, 18-22). Grafie
tdblilelor descoperite in Ugarit (Ras-Shamra) qi Ebla, acum se gtie
cI Elyon nu era un nume special al divinit5lii, ci era un atribut care
se didea lui Dumnezeu pentru a intensifica gi mai mult ideea de
,,conducltorul cel mai mare" al omului. Septuaginta il redi prin
,,Dumnezeul cel preainalt" (b tytotoq). Mai tdrziu, in cirlile poetice mai ales, Elyon este folosit gi singur, spre a de semna pe
Dumnezeul cel preamdrit (Ps. 18, 13; 2,7;46,5; 50, 14;73, 11;
85, 5; 91, I; 107,11; Pldngeri 3,35-38; Ben-Sirach 37,14;Deut
32, 8; Num. 21,16).
'Sellin 8., op. cit.,p.3.

Cum aflEm din Eusebiu din Cezareea, numele de Elyon era cunoscut fenicienilor. Eusebiu citeazd pe Filon din Byblos care, in
descrierea pe care o face religiei feniciene, spune cd Elyoun era
unul din eroii care, dupd moarte, a primit mare cinstire. Se poate ca
relatarea lui Filon din Byblos sd fie exactd, dar aceasta nu inseamni ci evreii au imprumutat numele de Elyon de la fenicieni.
Am vdzut mai sus ci numele divin de El il aveau toli semi{ii. De
aceea, se poate si-l fi avut gi pe Elyon, at6t evreii, c6t qi fenicienii.
Ceea ce putem spune cu certitudine este ci, la inceput, cuvAntul
Elyon era un adjectiv cu insemnarea de ,,?nalt, mare". Pentru a da
ideea de ,,cel mai mare" pentru Dumnezeu, evreii l-au ad6ugat ca
atribut pe lAngd numele lui Dumnezeu, ca apoi cu timpul, numai
atributul Elyon sd indice pe Dumnezeul cel preainalt.
4. $adai (,,cel puternic"). Ca gi numele precedent, Elyon, numele de $adai se afli in c6rlile Vechiului Testament fie singur, fie
in legiturd cu numele divin de El (Deut. 32, l7). in paginile poetice, $adai se gdsegte pus in paraleli cu numele de Yahveh, ca fiind numele mai arhaic pentru Yahweh (Gen. 49, 25; Num. 24,2).
Cel mai potrivit lucru ar fi sd derivim pe $adai de la rdd[cina
Sadad, ,,afitare, sdnitos", cum face gi Septuaginta, care-l redd prin
ncrutorpcrrop sau lo1rpog, adici Dumnezeul cel atit de puternic
(omnipotens). A fost derivat gi de Ia aser dai (,,are e suficient"),
insemnare care pare cd a fost cunoscutd qi de Septuaginta, cici gdsim pe Sadai tradus cu ircru6g de dou[ ori in Ruth, de trei ori in
Iov gi o dati in Ezechiel. Deoarece rddlcina verbului Sadai are Si
sensul de ,,a pustii", unii semitologi socotesc ci $adai, la origine, a
fost un zeu al furtunii, cici acesta distruge gi pustiegte. Unii l-au
derivat de la Sedi cu sensul de: ,demonul meu". Sunt destule alte
pdreri, dar cea care pare cea mai intemeiati este cea a lui J. Hehnro,
care conclude cI numele de $adai se leagd mai bine cu babilonianul Sadu robu ,,mtJnte mare", un titlu pe care l-au purtat gi zeii de

acolo: Bel, Enlil, Anu, Amuru, Marduk qi Asur. Insemnarea lui


$adai ar fi^,,cel mai sublim",,,cel mai mare cu putin{i",,,cel atotputernic". ln acest caz, evreii au adus cu ei din Chaldea gi acest
nume. Se poate, cici limba ebraici este o fiicd a semitei vechi.
Relinem ca gi pentru Elyon c5, numele de $adai a fost un atribut pe lAngd numele de El (Dumnezeu), ca s6-i scoatd in evidentd
'0 Hehn J., Die biblische und babylonische

p.267

Gottesidee,Leipzig,Igl3,

r
superioritatea absolut5. Cu timpul, acest atribut a devenit singur o
denumire a lui Dumnezeu, foarte mult folositl de citre autorii c6rfilor Vechiului Testament. Aga se face cI numai in cartea Iov se
afli de 31 de ori.
5. Adonai (,,Domn, StdpAn"). Este derivat de la Adon, iar acesta
de la o ridScinl dun, dispdrutd in timp, cu semnifica{ia de ,,a ridica,
a indrepta". Adonai este deci cel cdtre care se indreaptd omul gi pe
care-l recunoa$te ca stdpAn al siu. Dupd cum este scris, cuv6ntul
Adonai are forma de plural, cdci singularul este Adoni. $i aici avem
un pluralis majestatis. Cum observdm, evreii foloseau cuvAntul cu
care invocau pe Dumnezeu la plural, in semn de respect.
Terminalia finalI, ai in textul ebraic este scris[ insd cu vocala
kamets, pentru ca s[ deosebeascd numele divin de cuv6ntul obignuit Adonai -,domnii mei". Cuvintul Adonai nu este utilizat decdt in vocativ (Gen. 15,2-8;18,23-32;19, l8), ceea ce probeazd
cE

el, la inceput, a fost numai un titlu dat lui Dumnezeu mai de-

grabb dec6t un nume propriu. Cu timpul gi acest atribut a devenit


un nume propriu, cum vedem in scrierile profetice (Is. 6, I etc.). Cu
timpul, iudeii socotind o profanare pronunfarea de cdtre muritori a
adevdratului nume Divin, care era cel de Yahveh, cdnd in citirea
c6(ilor sfinte trebuiau sd rosteasci numele de Yahveh, nuJ pronunfau, ci ziceau Adonai in loc de Yahveh. Mai apoi massorefii au

vocalizat tetragramul YHWH cu vocalele

lui Adonai gi de aici a

ajuns in limbile moderne numele de Iehova, in loc de Yahveh, cum


este corect. De aceea, amt Septuaginta c6t qi Vulgata au x0proq 5i
Dominus, acolo unde textul ebraic are YHWH, fiindc6 traducdtorii
acestor doub versiuni au citit, conform uzului din secolul al treilea
inainte de Hristos, Adonai in loc de Yahveh gi l-au tradus in limba
greaci cu Kyrios, iar in cea latind cu Dominus.

6. Baal (,,Proprietar, Domn, Stip6n"). Dupb cum vedem din


anumite locuri scripturistice, numele de Baal era dat, ca qi Adon,
lui Dumnezeu. Se vede lucrul acesta din II Sam. 5, 20 qi mai ales
din numele proprii de persoane, compuse cu numele de Baal, cum
de exemplu Egbaal, Ierubaal, Beeliadi etc. tn special persoane din
familia lui Saul gi David au purtat acest nume (Jud. 6, 32; II S. 3,
8; 4, 4-8 I Chr. 8, 33:' 9, 39; 14, 7 q.a.). Mai t6rziu, fiindcd era numele pentru Dumnezeu al canaanililor, contra cdruia luptau profelii
cu toatd forfa, acest nume a fost evitat. Dispreful pentru acest nume
pare siJ fi dat proorocul Hozea, unde citim: ,,,Zice Domnul: in
10

ziua aceea nu-mi vei mai spune Stdpdnul meu (Baali), ci-mi wi
spune bdrbatul meu ('iqi). Voi scoate din gura ei numele baalilor,
ca sd nu mai fie pomenili pe nume" (Hoz. 2, I8). Din antipatie
pentru numele de Baal, iudeii au schimbat numele de baal, din
numirile proprii, inlocuindu-l cu cel de boSet,,rugine, sc6rb[". Astfel din lgbaal au flcut Igboqet etc.
7. Melech (,,rege"). Aceastd denumire se afl6 mai cu seami in
Isaia 6, 5 apoi 44,21;' 44,6 gi in mulli psalmi: 5,44;44, 5; 48,3;
74, 12; 84, 4;98, 6). Dar dupd cum se vede din locuri ca I Sam. 8,
7; Num. 23, 2l; Am. 5, 26, chiar in vechime era folosit, spre a
ardta cd, Dumnezeu este cel care stdpdnegte cerul qi plmdntul.
Daci denumirea de Baal a dispdrut de timpuriu, nici denumirile
de Adon Si Melech nu au devenit numiri proprii pentru Dumnezeu,
cel pufin la prooroci gi partizanii lor, ci precum ne arati gi cuvdntul
roeh (Gen. 48, 15; 49,24;Pr.23,1; 80,2) au rdmas numai nigte
epitete. In cartea Isaia, cuv6ntil rege este un fel de titlu obignuit al
lui Dumnezeu, dar totugi n-a ajuns sd devin[ un nume propriu
pentru divinitate (4, 2 sq; 43, 15; 44, 6; 52, 7). Cu toate acestea,
ideea cd Dumnezeu este regele poporului, respectiv al credinciogilor sdi gi cI acegtia sunt oarecum o proprietate a lui este o idee
comund tuturor cd(ilor Vechiului Testament. Critica moderni interpreteazd aceastl idee in sensul ci omul s-ar afla in fala lui
Dumnezeu ca un sclav. Dar cei ce interpreteazl astfel uit6 ce in
vechime substantivul 'ebed (,,rob") insemna, de multe ori, ,,cel insdrcinat cu o anumitl misiune", ,,mandataf", cum este cazul lui
Moise, David gi al profefilor, iar in partea ultime a cdrlii Isaia, cuvdntul ebed poate fi tradus cu ,,adorat". De asemenea critica modernd nu line seama de faptul pe care l-a evidenfiat Baudissinlr, gi
anume cd Dumnezeul tribului semit, ca ,,Domn", este in acelagi
timp Tatil, M6ntuitorul gi Judecltorul tribului s[u. De aceea, in
timpurile dinaintea exilului gi chiar dupd exil, numele,,Domnul", a
fost folosit pentru numele lui Dumnezeu. Totugi cei care au folosit
numele de Adonai, ca nume al lui Dumnezeu, au fost cdrturarii gi
scribii palestinieni, care intelegeau prin acest nume pe Domnul cerului gi al pdmdntuiui'2.

It Baudissin von W., Kyrios


Giessen, 1929.

"

Sellin E., op. cit., p.7

als Gottesname in Judentum..., vol. 3,

Pe l6ngi aceste numiri ale lui Dumnezeu, care-l caractenzeazd


ca domn gi conducltor, se mai afl6 un qir intreg de epitete foarte
inrudite cu cele amintite p6nd aici. Aga erau folosite ca atribute
permanente cuvintele: cdl mare (rav, gadol, chabid S.a"); cel prea
tnalt (ram); cel tare ('ez, avir); cel strdlucitor (adtr). De altfel,
aceste numiri se gdseau, mai mult sau mai pulin, Ia aproape toate

in chip plastic
s6-i zugr[veascd fiin{a. Ele chiar erau cerute de faptul cd numele
propriu al lui Dumnezeu devenise complet neinlelesra.
8. In general, Vechiul Testament nu cunoagte pentru Dumnezeu
decdt un singur nume propriu gi acesta este Yahveh (YHWH, YH,

popoarele semite.
Existi totugi in Vechiul Testament o denumire care nu se aflI la

Cuvdntul Yahweh derivl de la verbul haia ,,2 fi". Ci aceasti


derivare este justd, ne-o probeazd, Ex. 3, l4-I4, unde Dumnezeu
rdspunde la intrebarea lui Moise, qi anume, ce sd spund israelitilor
dacl-l vor intreba care este numele Domnului, care l-a trimis.
Moise trebuia sd rispund6: ,,Eu sunt cel ce sunt".,,Vei rispunde
fiilor lui Israel aga: ,,Eu sunt m-a trimis la voi". $i Dumnezeu repetd lui Moise, cum aflim din versetul urmitor: ,,Aqa sI vorbeqti
fiilor lui Israel: <<Yahweh, Dumnezeul pdrinlilor noStri, Dumnezeul lui Avraam, Isaac qi Iacob, m-a trimis la voi>; acesta este numele meu din eternitate, aqa trebuie sd md numili din veac in
veac". De aici vedem cd,, Yahweh qi ahyeh desemneazd aceeagi
persoand. Dumnezeu insugi se numegte la persoana int6ia, iar Israel

nici unul din

popoarele semiter3, este numirea simpl6 de ,,cel


sfdnt". Proorocul Isaia cind s-a apropriat de Dumnezet (6,3) a observat ci sfinlenia este partea cea mai intimi a lui Yahweh, in sensul ridicdrii deasupra a tot ce este creatur[, aga incAt in apropierea
lui Yahweh totul cade in pulbere. De aceea, Isaia strig6: ,,vai mie;
sunt un pierdut" (6,7).Din aceastl clip6, care l-a urm6rit toatd viafa, a reieqit numele lui Yahweh de ,,sfintul lui Israel" (Kadog Israel). Cu timpul, expresia aceasta s-a implm6ntenit, devenind un
nume propriu al lui Dumnezeu, care chiar dacl nu se intdlnegte
prea des, totugi trebuie subliniat in mod special, pentru ci mirturisegte despre calea unicd pe care a strdbltut-o religia lui Israel in
mij locul celorlalte religii semite.
Dacd in Habacuc l, 12, profetul, rugdndu-se lui Dumnezeu in
numele poporului, il numegte pe Yahweh ,,sfdntul melt", este clar
cI numele de Kados (sf6nt) st6 in paralel[ cu Eliah, adici Dumnezeu este numit ,,Cel sf6nt". De asemenea, gisim acest nume gi in
formulele liturgice ,,Cel sfdnt qi cel tnfricoSdtor este numele lui"
(Ps 111,9; Is. 57, I5).
O evolulie de la epitet la nume proprii ne-o v5degte cuvdntul tur
- ,,st0nc6". Daci desemnarea lui Yahweh ca st6nc6, adicd loc de
refugiu, se gSsegte foarte des in rugdciunile de la templu (Ps. 18, 3;
18, 32;27 , 5; 61,3 $.a., in alte locuri gisim cuv6ntul tur frrd sufrxul pronominal, deci ca un nume propriu al lui Yahweh. IatI ce citim in Hab. 1, 12: ,,Yahweh, spre judecatd l-ai rdnduit, Stdncd,
spre pedeapsd l-ai aSezat", adicd, mai clar: ,,Doamne, spre judecatd l-ai o;ezat; Dumnezeule, spre pedeapsd l-ai rhnduit". $i in
Deut. 32,4 se vede ci numele de ,,stdnci" este pus pentru a-l inlocui pe cel de Dumnezeu, adicd in ebraici pe cel de Elohim.
Aceste denumiri nu sunt decdt forma(iuni relativ t6rzii, care ne
aratl cd autorii au ciutat si substituie numirii tradifionale a lui
t3

Sellin E., op. cit., p.7

Dumnezeu nigte atribute mai pline de infeles, care

Yahu).

il

numegte la persoana treia.

In,telesul cuv6ntului Yahveh rezultd din semnificafia riddcinii


de la care este derivat hih = havah. Desigur numele de Yahveh,
fiind numele lui Dumnezeu, nu trebuie conceput numai ca o idee
speculativl a fiinlei divine, ca ceva din sine qi prin sine, ci mai
mult, ideea trebuie priviti numai pe baza fiinfei gi a realitdlii rimase neschimbate in revelalia istorici a lui Dumnezeu. Ca sI pitrundem ideea care se leagi de cuvdntul Yahweh, trebuie si cunoagtem uzul vorbirii propoziliei relative aser ehyeh, de altfel ca gi
al intreg contextului Ex. 3, 14. Mai intdi vedem cI se repetd un
verb cu pronumele relativ, arlt6ndu-se prin aceasta ci ceva este gi
rlmdne independent de altcineva, lucru ce se intdlnegte gi in felul
de vorbire rom6nesc: ,,Eu sunt, care eu sunt", adicl nu pot si mI
schimb. Asemlndtor este qi felul de vorbire din Ex. 33,19:
,,Mi-este mil6 de care mi-este mil5 gi miluiesc pe cine vreau si. miluiesc", adici originea milei trebuie ciutatl numai in Dumnezeu gi
in nimeni altul. Tot aga in Ioan 19,20:,,Ce am scris, eu am scris".
Sensul lui ehyeh 'aSer' ehyeh in context este: Moise va spune
israelifilor: ,,Dumnezeul pdrinlilor vogtri, Dumnezeul care a ardtat
ta

t2

Ibidem, p. 8.

7strdmoqilor grija sa pentru poporul ales gi care tn.fiin{a sa (proprietatea sa) va rdmdne acelasi Si neschimbat, acelaSi m-a trimis pe
mine". Pentru aceastl insemnare pledeazd gi Mal. 3,6: ,,Eu sunt
Yahveh Si nu md schimb; pentru aceasta voi fiii lui Iacob nu sunte{i distruSi". Deci in numele lui Yahmeh se afl[ nofiunea fiin{ei
ca ceva neschimbitor, independent de altd fiin{6, dar aceastS no!iune nu este conceputd in mod abstract sau speculativ, ci in mod
concret, avdnd in vedere leglturile istorice ale lui Yahweh cu po-

porul lui Israel. Poporul israelit trebuie si aibi o {inutd negoviitoare fa![ de Yahweh, fiindci YHWH este, ce este, neschimbdtor
in {in(a gi acliunile sale.
In ce privegte vocalizarea tetragramei YHWH, cum am pomenit
mai sus, s-a dovedit c6, cea de Yehova nu este cea originalS, ci
schimbati de masoreli care au luat vocalele cuv6ntului Adonai gi
le-au pus consonatelor Yhwh. Precum afl6m din Filonr5, Iosif Flaviur6 qi Sfintii Pdrin1il7, iudeii nu mai pronunfau numele divin, din
motive de pietate extremistA sau mai degrabl dintr-o falsd infelegere a pasajului din Levitic 24,L6: ,,Cine pronunld numele lui Dumnezeu cu moqrte va muri; toatd comunitatea sd-l ucidd cu pietre,
ca Ei strdinul, ca Si localnicul, dacd pronunld numele trebuie sd
moard". Dar dacS privim mai cu aten{ie cuvintul ebraic (nkb) care
opregte pronunfarea numelui divin, vedem cd nu este vorba de o
pronun,tare obignuitd, ci de o pronunlare de hul6 gi blasfemie, cdci
in versetul l-ev . 24, I 1 citim: ,, Fiul unei femei israelite a blestemat
numele lui Dumnezeu gi l-a batjocorit... ", iar in versul 15 citim:

,,[Iar tu Moise] sd vorbeSti fiilor lui Israel a$a: ,,Oricine va


blestema pe Dumnezeul s[u s6-qi ispSgeascd pdcatul", adicl si fie
pedepsit cu moartea (cf. gi Ex. 20,7).Iudeii au interpretat cuv6ntul
nkb ca pe o simpl5 pronun{are qi de aceea din Talmud afldm ci cei
care pronun{d numele lui Dumnezeu pe numele s6u de Iehova si
n-aibd parte de viala vegnicS. Dupi tradilia iudaic6, numai o datS
in an, gi anume la sdrbdtoarea impSclrii (iom chipur) s-a pronunfat
numele de Iehova, de cltre marele preot, singura datd. c6nd acesta
intra in altarul templului, numit Sfdnta Sfintelor. Cel care l-a

Viala lui Moise, c.lii.


's
t6
Antichitdlite iudaice,Il, XII, 14.
r7
Teodoret al Cirului, Quaestiones in Exod,XV ; Eusebiu de Cesarea,
Praeparatio Evangelica, IX, I ; Ieronim, Ad Damasium Papam, cf.
Scholz P., op.

cit.,p.II4.

T4

pronunlat ultimul trebuie sd fi fost Simon cel drept, cel din urmi
mare preot, in timpul cdruia a fost distrus templul gi Ierusalimul.
Agadar, numele divin de Yahweh devenise un $em hameforasts.
Cum am mai amintit, acolo unde in c[(ile Vechiului Testament
era intAlnit cuv6ntul Yahweh, ftri greg, iudeii citeau Adonai gi ca

sI atragl luarea-aminte a acestui lucru, au pus sub cuvAntul

Yahweh vocalele cuvdntului Adonai, numai c[ sub prima consonant5,,io" au pus semivocala,,seva" gi nu pe,,alef patach", fiindc[
,,iod" nu este guturali, cum este cazul lui ,,alef', prima consoand a
cuvdntului Adonai. In cazul in care in textul ebraic se aflau ambele
nume divine: Adonai qi Yahweh atunci ei scriau sub Yahveh vocalele cuvdntului Elohim gi citeau: Adonai Elohim.
Din cauza acestei imprumutlri de vocale, de la cuv6ntul Adonai
a luat nagtere falsa pronunlare ,,Iehova", care gi azi este destul de
rispAnditf,, degi se gtie ci pronunlia corecti este Yahweh, clci incd
din secolul al XVIlea se descoperise adevdrata citire a lui Yahweh.
Autorul ei este Petru Galatinus, un profesor de teologie, care a triit
sub papa Leon X. Prin aceast[ descoperire cldea in desuetudine pdrerea acelora care susfineau

ti

c[

pronun{area lehova este cea adevdra-

gi o explicau ca o formi combinati de viitor, de participiu gi de


perfect, aga cE Iehova ar avea insemnarea de: care este, era Si vafi.
In ce privegte pronunlia, vechile versiuni sau traduceri (Septuaginta, Vulgata qi Pegito) nu ne oferl nici un ajutor, fiindci gi in ele
cuvdntul Yahweh este tratat ca un &pprltou (nepronunfabil, secret).
De obicei, ele traduc pe Yahweh ca qi c6nd ar fi scris Adonai, cdci
Septuaginta are Kyrios gi Pegito traduce Domnili (Dono), Pentateuhul Samaritean $ima = ^fez (Numele), cdci nici acest text samaritean nu mai pronunla cuv6ntul Yahweh, iar Vulgata, recte Fer.

Ieronim, are Dominus.


De asemenea, vechii scriitori bisericegti au pireri deosebite cu
privire la pronunlare. La acegtia se intdlnegte c6nd forma Icrrore
cdnd Ietx620, c6nd Ic{,ouzr, cdnd IcrB6 IoBe.
'8 lnsemnarea ld $em Hamforas a dat nagtere la multl distulie. Pe
baza citatelor dinEzra 4, l8 gi Neh. 8, 8, A. Shaeder (apud Sellin E., p.
10) consideri ci este vorba de "numele cel talmdcit", adici cel care se
citegte gi se pronunta totdeauna altfel decat este scris.
t'Diodor Siculul, vol. I, cartea I, cap.94; Plutarh,
Sympos. Lib. IV,
probl. 5; Ioan Lydus, De mens. IV, 38 ; Epifanie, Contra gnosticilor 26 ;
15

r
Cea mai probabilS gi cea mai indreptdlitd pdrere este aceea cI
Yahweh, cum ne indica preformativul ,,iod", este un substantiv (in
viitorul qal), format dupd analogia lui lacov de la rldlcina akav qi
dupd analogia lui llhak de la riddcina lahak. Precum se vede, el ar
trebui scris qi pronunlat Yahweh ([In'). Aceastb vocalizare este
int6rit6 de o mdrturie istoricS qi anume cea a lui Teodoret al Cirului, care ne spune cd Sarnaritenii pronunlau pe Yahweh YaBbz2.
Intre Yahve gi YcrB6 nu este diferenld. Adesea Septuaginta redd pe
,,vav" prin B, de exemplu pe David (AcrBiS). Din aceastS prunun{are se explici diferitele prescurtdri ale numelui lui Dumnezeu.
Aga de exemplu Yah, ce se afl6 fie in numele proprii, fie chiar in
cuvinte independente, in special unde este preferat un cuvAnt scurt,
ca in refrene (halelu-Yah,ls. 26,4). Apoi forma Yahu (pentru Yhv)
qi Yhca terminalii ale numelor proprii, cum de pild6: Iesaiah 9i Iesaia, Irmiahu gi Irmia etc. in fine la inceputul cuvintelor ca leho
sau 1o ca in Iehonatan gi Ionatan. Forma Jeho este provenit6 din
pronunlia imposibilS Yahw, din care cavzd ,,vav", pentru o mai
uqoari pronunfie, se transform[ lesne in o sau u, iat ,,iod" (prima
con^soani) pierde vocala sa,,patach".

In ce privegte originea cuvdntului Yahweh s-a scris poate mai


mult dec6t pentru orice altd problemd a Vechiului Testament. RAnd
pe rdnd, s-a presupus ci este imprumutat din religia egipteand, fenician6, babilonianS, persani qi chiar indian6. P5rerea cd Yahveh
ar fi un imprumut din religia egipteand a fost lSrgitd in Germania
prin lucrarea de tinerefe, dar prin aceasta netemeinicS, a lui
Schiller:,,Die Sendung Moses". Schiller a adoptat aceasti ipotez&,
cum singur ne relateazd, din lucrarea necritic6 a lui Reinhard23
care la r0ndu-i r" .pri;irJul" v"li"i."'.
rdndul lui, Voltaire se

Eusebiu, Demonstr. Ev.,


Scholz P.. op. cit., p. I16.
2u

X, 8 (in Ps. 22) Si in Praeparatio Ev. 9, cf.

Porfirius, Contra Christ.,lib. IV; Filon din Biblos, in Eusebiu de

Ces-area,

rae parat i o Eva n ge

ica, l, 9.

'' Clement Alexandrinul , Stromata, cartea V-a.


22

Teodoret al Cirului, In Exod. Quaest. XV ; Epifaniu, Contra Haere-

ses,

XL

intemeiazd pe o legendl a lui Clement Alexandrinul, care ar spune

cI in Egipt nimeni n-ar fi putut intra in templul lui Serapis, dacd


n-ar fi purtat pe piept sau pe frunte numele de Yaho-ho. Aceastl
informa{ie este inventatd de Voltaire, fiindcd Clement nu ne vorbegte absolut nimic de aceste lucruri. Tot aga de neistoricl este p6rerea acelora care, bazdndu-se pe Diodor din Sicilia, afirmd ci preolii egipteni purtau pe piept numele de lao atunci cAnd intrau in
templul lui Serapis, a$a cum marele preot al evreilor purta numele
de Yahweh. Cercetdndu-se scrierile lui Diodor, s-a vdzut cI nicSieri nu se afl6 aceasti informalie. Numai in treacit (1,29) amintegte el cd Moise a primit legislafia sa de la zeul lao, iar in alte
doud pasaje istorisegte cd inaltuljudecitor egiptean purta la g6t un
lan{ de aur cu chipul adevdrului spre a-i aminti cE el nu trebuie sd

primind daruri (mit5).


Un alt temei pentru a socoti pe Yahweh imprumutat din Egipt
l-ar fwniza o inscriplie ipoteticd din templul lui Isis din Sais. Dupd
Plutarch25, la intrarea in templu trebuia sd stea gravatd in piatri o
inscripfie, cu un anumit text magic.
Aceasti inscripfie ar cuprinde ideea de Yahveh, ca ,,Cel Voinic", ca,,Cel ce este, Cel ce era gi Cel care va fi". Numai ci autenticitatea acestei inscripfii este foarte indoielnicI, fiindcd este cunoscut cd Plutarch substituie ideile timpului sdu vechii religii a
Egiptului. Pe de altd parte, nici un alt scriitor dintre cei vechi, ca
Herodot, Strabo, Diodor gi nici Filon din Alexandria, nici Clement
Alexandrinul, nici Origen, toli bine informa{i despre religia egipteand, nu amintesc absolut nimic despre inscriplia lui Plutarch.
Dar, chiar daci inscripfia ar fi fost autentici, numele de Yahweh
nu putea sI fie ?mprumutat din ea, fiindcl inscriplia se referea la
zeila Neit din Sais, ca personificare a zeilii luminii, din care derivd
totul, dupd conceplia egipteanS.
26^
Gesner-" incearcd sd dovedeasci cd egiptenii ar fi cdntat pompos, la serviciile lor divine, numele de Yahweh. Pdrerea lui se bazeazdpe un pasaj gregit inleles din Eusebiu, unde nu este vorba de
Yahweh, ci de qapte vocale rtrlo@uc{,, care erau semne muzicale gi
astronomice, ce reprezentau cele qapte planete, cum s-a adeverit
suficient dup6 aceea.
se lase corupt,

23

Scholz P., op. cit.. p. I 18.


"" Les moeurs et I'esprit de nations,1783, vol. 16, p. 100, apud Scholz

P.,p. t2t.

'5

Drtpru Iside Si Osiride. S 19.

'u la Scholz P., op. cit., p.


16

ll

r
Von BohlenzT ar voi si afle un indiciu special pentru imprumutul cuvdntului Yahweh din religia egipteanS, din imprejurarea cd
Faraon, dup[ II Regi 23, 34, a schimbat numele regelui israelit
Eliakim (,,E1 se va ridica") ?n Ioiakim (,,Yahveh se va ridica").
Numai cd aceastd schimbare a numelui lui Eliakim s-a fdcut la
propria dorinfd a regelui iudeu. Daci schimbarea numelui ar fi
pornit de la Necho, faraonul in chestiune, aceasta ar fi fXcut ca sd i
se recunoascd supremalia, gi in acest caz i-ar fi pus lui Eliakin numele Dumnezeului s6u egiptean, dar n-a fEcut acest lucru. Tot aga
gi Nabucodonosor, regele Babilonului (II Regi 24,17) a schimbat
numele regelui intronat de el, p6n[ atunci numit Maffania (,,darul
lui Yahve") in Sedekia (Tidkiahu) ,,dreptatea lui Yahve".
Cum reiese din Exod 5,2, unde Faraon spune: ,,Cine este Yahveh, de-al Cdrui glas trebuie sd ascult ca sd eliberez pe Israel! Eu
nu cunosc pe Yahve... " gi din rispunsul lui Moise gi Aaron, in versetul 3, ,,Dumnezeul evreilor", rentltd cd egiptenilor le era complet
necunoscut numele de Iahveh. Din cercetirile f5cute de oameni
competenfi s-a constatat cd in religia egiptean[ nu se gisegte un
nume al lui Dumnezeu cu sunetul de Yahveh sau asemlndtor.
Nici pdrerea c5 numele de Yahveh ar fi luat de lafenicieni nu se
bucur[ de mai multd autoritate. Un plrtaq de seaml al acestei p5reri a fost Hartmannz8, care-gi bazeazd prezumfia pe fragmente luate din Sanchuniaton, in care este amintit un preot al zeulti Yevo.
Numai c6 fragmentul din Sanchuniathon, pe care se sprijinid
Hartmann este, sigur, neautentic, c6ci, dupl Filon din Biblos, este
o contrafacere a unui qarlatan, care-gi atribuie scrierea unui autor
fenician, cum s-a atestat mai tirzit2e.
Mai departe, Hartmann se sprijind pe faptul cd la fenicieni se afla
zeul Yao gi c[ atdt scriitorii profani cAt gi cei bisericegti il numeau pe
Dumnezeul poporului israelit Yao. Cd la fenicieni se afla un zeu cu
numele de Yao, aceasta nu inseamn[ nimic. $i unii, gi allii au fost
semifi gi limbile lor au avut cuvinte asemindtoare. Comun cu babilonienii, evreii aveau numele de Sabat. Dar intre Sabatul babilonian
Ibidem, p.l2o.
"28^
" Forschungen iiber die 5 Biicher Moses, p. 156, apud Scholz
cit., p. l2l.

P., op.

'9 Di, Unrrhtheit der in Eusebius erhaLtenen Fragmente des Sanchuniathon bewiesen..., apud Scholz P., op. cit.,p. 122.
t8

gi cel ebraic diferenla era total5. De un imprumut al numelui divin


de la canaanei, cdci fenicienii au fost gi ei canaanili, nu poate fi
vorba, cunoscutd fiind ura ce a existat intre canaani(i gi evrei.
in fine, s-a voit a se deriva numele divin de Iehova din religia
indianS, c5,ci a fost comparat cu Jovis, Jupiter, gi cu numele divine
ale indienilor gi persanilor, ce aparlineau rldicinii dev. S-a observat totugi cd pronunlia proprie a tetragramului ebraic suna Yahwh
gi dupd Varo, Iatinescul Jovis, la origine, s-ar fi pronun{at Diovis, a
cirui rldScind este dio (dju - ,,lumind). Toat6 asemdnarea dintre
ebraicul Yahweh gi Jovis se reduce aqadar la litera vav.
In ce privegte uzul cuvAntului Yahweh este necesar sd se vad6
raportul dintre numele de Yahweh gi Elohim. Acesta din urmd indicd pe Dumnezeu in sens general, pe c6ti vreme Yahweh indic6
pe Dumnezeu cel adevirat, neschimbat, vegnic ai personal, in special in raportul sdu de Dumnezeu revelator cdtre poporul israelit.
Peste tot, acolo unde este vorba de Dumnezeu adevirat, in raport
cu poporul legdmdntului, sti numele de Yahweh. De aceea gi intilnim expresii ca cele de: ,,Legim6ntul lui Yahweh, Legea lui
Yahweh, preofii, profelii, altarul gi sdrbdtorile lui Yahweh". Pentru
aceasta, Yahweh este cel cbruia se jur[ israelitul, pentru aceea poporul israelit se numegte poporul lui Yahweh.
Din contr6, Elohim se folosegte, de regulS, acolo unde nu este
vorba de elementul teocratic gi raportul cu LegimAntul, ci este vorba numai de notiunea de Dumnezeu in general. Numele de Elohim
se afld in special in cazurile in care este vorba de zeitdlile pdgdne,
cdnd un israelit vorbegte cltre un neevreu cdnd este folosit ca un
apelativ, adicl atunci c6nd este adaos pe l6ngd numele de Yahweh.
In ce privegte yechimea numelui de Yahweh, ea apare odati cu
teofania de la Horeb (Ex. 3, 6). Cel care se aratd este: ,,Dumnezeul
lui Abraham, Dumnezeul lui Isaac ai Dumnezeul lui Iacob" qi cu
aceast6 ocazie se descoper6 lui Moise pe numele cel adevdrat: ,,Eu
sunt cel ce sunt" ffHWH).
Dacd in texte mai vechi ca Exod 3,6, adicd, intreaga Genezd,
gdsim ici qi colo numele de Yahweh, lucrul acesta se datoregte
scriitorilor textului ebraic, cdrora le-a scipat, din neatenfie, qi mai
inainte de Exod 3, 16 numele de Yahweh.
Sunt mulli autorii moderni care nu sunt de pirerea de mai sus,
ci cred cI numele de Yahweh este mai vechi dec6t teofania de la
Horeb, adicd numele de Yahweh era cunoscut patriarhilor.
19

v
De exemplu, Scholz crede cd textul Exod 6,3: ,,Eu m-am ardtat lui Abraham, lui Isaac Si lacob, ca Dumnezeul cel atotputernic
(El-Sadai), dar n-am fost cunoscut de ei sub numele meu de
Yahweh" nu ne spune cd pAnI la Horeb numele de yahweh nu era
cunoscut, ci textul Ex. 6,3, aratd, numai manifestarea reall a lui
Dumnezeu, cu insugirea sa de Yahweh, aga cd infelesul pasajului ar
fi: ,,Chiar qi plrinfilor md frcusem cunoscut ca Dumnezeul cel
atotputernic, cdrora le-am dat ftgiduin{a cu privire la Canaan, insi
ei nu m-au cunoscut ca Yahweh, ca Cel neschimbat qi Cet adevdrat in fagdduinfe, adicd in insugiri. in aceastl calitate a mea, trebuie s[ invdtati sd mI cunoagte{i abia acum, fiindcd eu voi implini
frgiduinlele qi le voi duce la bun sffirgit".
Cd Dumnezeu a fost cunoscut sub numele de yahweh chiar de
patriarhi - spune Scholz - ne-o confirmi faptul c[ acest nume se
intdlneqte din abundenfS, chiar din cele mai vechi timpuri, deci
inainte de Moise. Aga, de exemplu, in numeroase pasaje din Genezi gdsim numele de Yahweh, in aga felinc6t ne este imposibil sd
acceptlm ci a fost intercalat de un redactor de mai tdrziu. Aga, de
pild6, avem pasajele in care Dumnezeu se numegte pe sine yahweh, fa!6 de patriarhi (Gen. 15, 2; 24,3) sau este numit yahveh,
Dumnezeul lui Abraham, Isaac qi Iacob. Apoi in vechile proverbe,
ca'Gen. LO,9;24,14; 49,18 Yahveh este clar numit. Dupi Gen.
4,26, numele de Yahweh era cunoscut chiar pe timpul lui Enoh
(,,Atunci au inceput sd invoace oamenii numele lui yahweh").De
asemenea, in Gen. 21,33 citim despre Abraham: ,,$i Abraham a
invocat (a adorat) numele lui Yahweh cel veSnic".
Chiar inainte de Moise aflEm nume proprii construite cu cuv6ntul Yahweh. Aga de exemplu Moria (Gen. 22,2), muntele pe
care era necesar ca Avraam sijertfeascd pe fiul s6u Isaac, dupd porunca Domnului; Jocheved (Ex. 6, 20; Num. 26,59) este numele
mamei lui Moise; Ioab, Iohanan, Ioaiakim
9. Yahweh Sebaoth. Ceea ce a inlesnit mult ca in textul masoretic cuvintul Yahweh sd fie inlocuit cu cel de ,,Domnul,, pur qi simplu a fost faptul c5, incd din vechime, Yahweh mai era numit gi
Yahweh Sebaoth, adicl Domnul ogtirilor. in c64ile Vechiului Testament, il mai gdsim gi Yahweh Dumnezeul Sebaot (II Sam. 5, l0;
Am. 4, 13,Hoz. 12,6 Jer.5, L4;15,16 care rnai totdeauna std in legdturi cu Arca Alian,tei (I Sam. 4,4; II Sam. 6, 2). Cam din timpul
20

lui Amos (5, l6) 9i Isaia (6, 3-5; 2,12;10,6) numele de Yahweh Sebaot era inleles ca Dumnezeul tuturor puterilor cere$ti 9i pSmAnteqti,
al stelelor, al eetelor ceregti, al demonilor etc. (cf. qi Se^Ptuaginta la
Amos 6, 14, unde Yahweh este socotit Domnul puterilor30).
Fiindcd Yahweh este numit Dumnezeul ogtirilor, s-a emis pdrerea31 cA

Yahweh, la origine, ar

fi fost zeul rdzboiului, cdci in II

Sam. 5, 24 Yahweh apare in capul armatei sale de rdzboi, ca si


batd oastea filistenilor. Dar pirerea este o simplS presupunere, cu

nimic justificati. Textul nu susline aceasti prezumlie. Tot aqa 9i


pasajul din I Sam. L7,45, unde citim: ,"Eu vin la tine in numele lui
Yahweh Sebaot, Domnul ogtirii lui Israel". Expresia,,Domnul oqtirilor lui Israel" nu este o explicare a cuvintelor ,,Yahweh Sebaot",
ca sd putem scoate ideea cI Yahweh era Dumnezeul rdzboiului.
Fiindcl in Vechiul Testament, prin cuvintele: ,,oastea cerului"
se in{eleg mai totdeauna astrele ceregti: soarele, luna 9i stelele (puterile cerurilor), s-a incercat gi o identificare a lui Yahweh ca Dumnezeu al astrelor, ca pdn[ la urmi sd fie el un astru, a9a cI israelilii
ar fi fost adoratori ai corpurilor ceregti. Pirerea este unilaterali.
Yahweh era socotit de cltre israelilii autentici, nu de cei deviafi, ca
Dumnezeu al tuturor puterilor de orice fel.
Expresia ,,o$tiller.egt#2; cum vedem din Noul Testament (Luca
2,13), a fost infeleasl ca referindu-se in primul rAnd la cetele ceregti ale ingerilor.
Agadar, numqle de Yahryelsebapt il indici pe Dumnezeu in
chip general, ca Stipdnul-cel puternic, care guverneazi toat6 creatura in cer gi pe pdm6nt. Elementele acestei creaturi devin oastea sa
pesrc care DuT:nezeu porunce$te ca un ziditor, in chip special,
Yahweh este conducitorul sau Seful oqtilor ingereqti, care au fost
create de El spre preamirirea qi str[lucirea sa 9i pentru a-i vesti
poporului voinfa sa.
Cu timpul qi numele de Yahweh Sebaot a inceput s5 fie pufin
folosit. De unde in c64ile proorocilor Hagheu, Zaharia 9i Maleahi
el inlocuia, in mare misur6, numele de Yahweh sau era utilizat
impreund cu el, in ca4ile Cronicilor el nu mai are aceeaqi insemnitate ca inainte-".
Sellin 8., op. cit., p. lo.
Schol, P., op. cit., p. 128.
32
Sellin 8., op. cit., p. ll.

3o

3'

2t

10. Dumnezeul cerului este o denumire ce se gdsegte in c5(ile


postexilice (Ezra2; Neh. l, 5; Dan. 2,37), degi o expresie analoa_
gd se afl5 gi in Psalmi (Ps. 1,4). Aceast6 numire voiegte sd spun6

cd Dumnezeu locuiegte in cer gi deci el este mai presus de oameni.


Prin aceastd expresie, Yahweh nu inseamnd ci la origine a fost un
zeu al cerului spre deosebire de altul al p6m6ntului, iltul al m6rii
etc., cum era cazul la pdgdni. Nu, yahweh la evrei era Dumnezeul
cerului gi al pdmdntului gi al tuturor celor vrzute gi nev[zute.
Denumirea de ,,Dumnezeul cerului" era o expresie care simboliza
indllimea cea frrd, comparafie, fatl de om.

$ 3. Unitatea

lui Dumnezeu

La baza monoteismului sti credinla intr-un singur Dumnezeu.


Religia vechiului restament fiind religia monoteistd prin excelen!5, de la un capit pind,la altul, ea nu vorbegte dec6t dL un Dumne_
zeu unic Yahweh, care a fEcut Cerul gi p6m6ntul qi el ingrijegte gi
stdp6negte lumea vdzutd gi nevdzutd.
Cdnd Moise a primit revelafia pe muntele Sinai gi a fost cunos_
cut numele adevdratului Dumnezeu ci este yahweh, din acel moment el a fost conceput ca singurul Dumnezeu. Se poate ca inll_
untrul poporului si fi rdmas gi indivizi care sd fi crezn cd yahweh

este numai Dumnezeul suprem, geful altor zei existenfi ce nu trebuiau adorati, cum era cazul la babilonieni. Dar adevdratul Israel,
totdeauna, a profesat monoteismul curat. cd(ile pentateuhului gi
cele ale profefllor anteriori ne aratd clar cr ele nu mrrturisesc dec6t
despre existenfa unui singur Dumnezeu gi acesta este yahweh,
care a creat universul gi care conduce soafia intregii omeniri. De
un alt Dumnezeu nu mai este niciodatd vorba.
Acesta este cazul gi al profefilor preexilici. pentru Amos este un
lucru firesc cd Dumnezeu conduce destinele filistenilor, arameenilor, moabililor, g.a. (Am. 9, 7;1,3 pAn6 la 2,3:3,2) gi presupunem ci evreii care il ascutau pe Amos aveau o concep{ie aseml_
ndtoare. De asemenea, vedem cE gi Isaia socotegte cd Dumnezeu
este cel care ridicr pe asirieni gi pe egipteni contra regatului iudeu
(Is. 7,18; 10,4), iar judecata lui Yahweh va cuprinde ?ntreg p622

sq. Sof. 1, 2) gi cI in viitor toate popoarele univerprimi


inv6!6tura de la Yahweh (Is. 2, 1-4.) Tot aqa leresului vor
mia (4,6;27,6 q.a.) predicl cu toat[ tdria cd Yahweh va aduce
asupra Iudeii qi Ierusalimului pe caldei, dugmanul de la nord, adici

mdntul

(Is.2,6

pe Nabucudonosor, regele 1or.

in chip practic, religia Vechiului Testament este monoteistd


chiar de la inceput. DacS exist6 Yahweh, nu mai existS nici un
Marduk, nici un bel, Astarte etc33.
Totugi, unitatea lui Dumnezeu nu devine o problemd decAt
atunci c6nd poporul incepe sI adore pe zeul Baal al Tirului, la fel
ca pe Yahweh. Cu aceastd ocazie, proorocul Ilie se adreseaz[ in
rnod ironic poporului qi preolilor lui Baal qi dovedeqte ci pentru
dinsul nici nu se pune chestiunea unui alt Dumnezeu (k. 18,27),
atunci Hozea spune cu toatd inima: ,,Tu cunoqti c5 nu este alt
Dumnezeu afar[ de mine gi un alt Izbbvitor nu existi" (Hoz. 11, 4).
Pe aceastd linie de g6ndire mergAnd, Ieremia neagi orice putere
celorlalli zei ai plgdnilor pe care el ii numeqte chiar nimicuri
(havelim ler.2,5;2,8; 14,22 9.a.), iar in doui locuri (2, lI;5,7)
le contestd gi titlul de ,,zei".
Din toate aceste locuri gi altele multe, unicitatea lui Dumnezeu
incd nu este destul de clar6. Chiar celebrul loc din Deut. 5, 4: ,,Ascultd, Israele, Yahweh Dumnezeul nostru este singurul Dumnezeu", incd, ii mai lipsea ceva, ca s6 aibl toatS claritatea necesar5Meritul formul[rii teoretice a monoteismului revine lui Isaia, cap'
40 qi urmdtoarele, pe care cei mai mulli autori moderni le aqeazd.
dupd exi[34. Isaia introduce un element nou de ordin rafional in vechea religie, element cerut de imprejurdrile istorice. Profelii dinaintea lui Isaia n-avuseserd nevoie si accentueze existenla unui singur Dumnezeu, dat fiind c5 ei nu trliau in Palestina dec6t realitatea
lui Yahweh, iar ceilalli zei nu erau decit iluzii degarte. Acum,
adici in timpul exilului, apare tendinfa periculoasi de a se demonstra unitatea lui Dumnezeu. Chiar qi Isaia in cap. 40 qi urm[toarele
se vede antrenat in aceasti laturi a probdrii unui singur Dumnezeu,
cici il vedem aducdnd dovezi din actul creafiei, din insuqirea'lui
Yahweh de a prooroci etc. $i tot demonstrdnd el unitatea divinS,
ajunge la o exprimare foarte corectd: ,,Eu sunt Acela, fnainte de

"3o Scholz

P., op. cit., p. 130.

Sellin E., op.

cit.,p.ll.

23

Mine n-a fost fdcut nici un Dumnezeu dupd Mine nu va


Si
mai
nici unul" (Is. 43, l0; cf. 41, 4 sq.; 44, g; 45,^6; 45,22; 46,9 q..a.) Ji
. ?in acel timp (perioada exilului), religia Vechiului f".ru*"n,
devine qi o religie monoteistd teoreticl,"cdci mai inaj
inainte fusese
monoteist[ in mod practic.
Dupd ce am lEcut aceastd mic, incursiune de ordin cronologic
sd vedem acum cum_ se exprimd Vechiul Testament
a"rp." ,niiut"u
lui Dumnezeu: ,,yahweh este Dumnezeu nimeni ah;l ldn;d
Si
el,,
(Deut. 4,35). ,,Ascultd Israel, yahweh, Dumnezeul
tdu, este'Dum_
nezeu unic" (Deut. 6,4)
,,Vedeti cd eu sunt Si nici un alt Dumnezeu nu mai este ldngd
Mine" (Deut. 32,39)
,,Mare esti tu Yahweh, Dumnezeure; nimeni nu este ca tine
nici un Dumnezeu nu este afard de tine, dupd toate cdte le_am si
au_
zit cu urechile noastre... ", spune David dupa ce a primit ingtiintarea divin6, prin Natan prooiocul, cum cd dinastia lui
va ram6ne
etern (II S. 7 ,22; I Ctv. 17,20; 17,26).
,,Yahweh, el este Dumnezeu! yahweh, el este Dumnezeu!,,, exclamd poporul, atunci c6nd profetul Ilie, rugdnd pe
Dumnezeu s5_i
asculte ruga, Domnul i-o implinegte (I Chr. l g, 3i; 1g,39).
,,Cine este Dumnezeu afard de yqhweh?,,(e.. iS,'32 iq)
,,Nimeni tntre'dumnezei nu este ca Tine, Doamne, iariucrurile
tale sunt ldrd pereche,. toate popoarele pe care le_ai
ficut ,o, irni
si se uor inchina !ie, o Doamne, si vor iinsti numele idu, cdci mare
eSti Tu, carefoci minuni, numai Tu eSti Dumnezeu,, (ps. g6, g_10).
,a!d inleleagd (duSmanii) cd nu:mele Tdu este numai yahweh,
cd Tu eSti Cel prea tnalt peste tot pdmdntul,,(ps. g3, 19).
- ,,Tu Yalwe, Tu eSti ryoi tnalt peste tot pdmdntul,'mai presus
de toli dumnezeii" (Ps. "^r!
97, 9).
Atry9i-veli
,vc. ,recunoaqte-cd
ewurrvu\)Lv .r'u rju
Eu Jun,
sunt ln
in mUrcCU
mijlocul lul
lui lsfAel
Israel $Si cd
Eu sunt Yahwe, Dumnezeul vostru nimeni ittut', (Ioet,
si
Z, ZSi.
,,Eu sunt Domnul Si nu mai este altul; afard de m,ine ni mai
este Dumnezeu-.. sd se stie de ra rdsdritul siarelui pdnd
ra ipirut
soarelui, cd afard de mine nu este Dumnezeu. Eu iunt
Domiutl Si
nu ma-i este altul... " (Is. 45, 3-5 sq.).
criticii negative din ziGle noastre au atacat p'rerea tra,. .aaggfil
dilionalisti a Bisericii cregtine, care admite cd monoteismul
vechiul
Testament a fost revelat de Dumnezeu lui Moise in special,
daiqi
patriarhilor in linii generale. criticii socot c[ ra incepui,
ir#ritii uu
24

fost politeigti, ca toate rreamurile pdgdne contemporane, qi cd incetul

cu incetul, in chip evolutiv, israelilii au ajuns la monoteism, in


special pe timpul profelilor, iar in mod sigur dupb exil. Printre alte
argumente ale teoriilor lor, sunt qi acelea de care s-a amintit mai sus:
a. Numele divin de Elohim, la plural, ar indica politeismul originar. Apoi expresiile cu care noi cregtinii probdm simbolistica
Sfintei Treimi in Vechiul Testament gi anume: ,,Sdfacem pe om"
(Gen. 1, 26); ,,Sd ne cobordm Si sd amestecdm" (Gen.11, 7). Am
amintit, la locul cuvenit, cE Biserica cregtind, de secole, explici
pluralul lui Elohim ca pluralis majestatis. Deci qi verbul se foloseqte tot pentru a desemna indlfimea gi puterea lui Dumnezeu, in
gradul cel mai inalt.

Fiindci in Vechiul Testament se int6lnegte expresia: Bene Elohim (,,fiii lui Dumnezeu"), s-a tras concluzia fals[ cE in Israel a
existat politeismul. Dar expresia nu este dec6t o figurd, o metaforl,
in Gen. 6,2, ea inlelege pe oamenii cei buni^(descendenlii lui Set,
spre a-i deosebi de cei rii, urmagii lui Cain). [n lov. 1, 6 gi 2, l; ps.
29,l;89,1 q.a., expresia ii indicd pe ingeri, care sunt numili fii ai
lui Dumnezeu, iar nu ai zeilor sau oamenilor.
Urme de politeism in religia Vechiului Testament ar fi, in fine, qi
faptul ci unele pasaje biblice acordd gi zeilor pigdni o anumitd
putere, chiar dac6 mai micd decdt lui Yahwe35. Aqa de exemplu in
Ex. 72, 12, unde este vorba despre judecata pe care o va face Dumnezeu peste toate zeitAtile Egiptului, deci ,,li s-ar recunoagte existen!a, in Ex. 15, 11 Moise spune: ,,Cine este ca tine intre dumnezei",
deci li s-ar recunoagte gizeilor existenld qi putere, in Deut. 6,14 7,
14;Ier. I, 16;7,18 etc. Intilnim expresii in care zeii pbgdnilor sunt
numili: ,,al1i dumnezei" (Elohim'aherim), iar in Gen. 35, 2 giIer. 5,
19 sunt numili: ,,Dumnezeu strlin" (El naker). Dar, din faptul cE zeii
pdg0ni sunt amintili in textele Vechiului Testament, nu inseamnb
numaidecdt cd se admitea existenla lor gi recunoa$terea lor. Amintirea se face ca sd gtie credinciosul israelit despre ce este vorba.
Cultul idolatru egala cu adorarea unui alt Dumnezeu dec6t yahweh.
Or, neexist6nd decdt Yahweh, orice cult, orice practic6 pdgdnd este
inutili gi in plus atrage gi pedepsirea infractorului. La orice pas, zeii
pdgini sunt numili elilim ,,nimicuri, lucruri vane"; havelim ,,fiim,
35

sellin 8., op. cit., p. 12.


25

iluzie" (Dt. 32, 2I, Ier. 2, 5); meitiiz ,,mortlciuni" (ps. 106, 28);
aven,deqertdciune" (I.S. I 5, 23; Ts. 66, 3).
In Ps. 115,4-8 se aratd in mod poetic, ce crede Vechiul Testament despre zeii cei mulli ai pSg6nilor: ,,Idolii sunt argint Si aur;
suntfdculi de mdinile omeneSti. Au gurd, dar nu vorbesc; au ochi,
dar nu vdd; au nas, dar nu miros; au mdini, dar nu pipdie; picioare au, dar nu merg. Nu scot nici un sunet din gdtul lor. Ca ei
sunt cei ce-ifac; toli cdli se incred in ei". Minunat este zugrivitd
inexistenla zeilor pig6ni 9i inutilitatea lor in Isaia 44,9-20.
Fiindci la orice pas profelii combat inclindrile poporului de a
merge la locurile de cult canaanite, s-a incercat sd se tragi concluzia cd, israelilii trebuie sd fi fost politeigti. Argumentul n-are nici o
fo(6, clci in toate timpurile, au fost indivizi, din fericire pufini,
care, atragi de cultul libidinos qi senzual canaanit, mergeau acolo.
Israelitul autentic Ai congtient a avut ca loc de cult numai templul
din Ierusalim, iar ca unic Dumnezeu, numai pe Yahweh.
De altfel, gi israelilii care mergeau la locurile de cult canaanite,
la invinuirile profefllor, rdspundeau cd ei merg la locurile inalte
(virfurile proeminente), merg sub copacii cei mai falnici, la pietrele proeminente ori la apele curgltoare etc., nu ca sd se inchine
baalilor de tot felul, ci lui Yahweh, Dumnezeul cel adevirat. Pentru necesitSlile lor sufletegti at6t de multiple, ei nu puteau si aqtepte cele trei mari s[rbdtori mozaice, aqa de departe una de alta, gi
mai ales templul din Ierusalim, care era atdt de distanfat de d6ngii,
incdt pentru nevoile lor urgente se suiau si se roage la locurile
proeminente, cdteodatd fiind aceleagi unde mergeau qi canaanifii.
Dar acegti israelili spuneau cd acolo se inchini lui Yahwe, nu lui
Baal (Ieremia3,l3).

$ 4. Existen{a

lui Dumnezeu

dupl Vechiul Testament

Cum recunosc dogmaticile creqtine pentru intreaga Sfdnti


ScripturS, in general, Vechiul Testament in special nu este un tratat
sistematic de expunere a doctrinei despre Dumnezeu. Vechiul Agezdmdnt nu cuprinde dovezi sistematice sau formule ori argumente
despre existenla lui Dumnezeu, ci numai materialul prim, afirma26

rea directd a existenfei sale. Cu aceasta sunt pline toate paginile


Vechiului Testament. Pe baza lor se poate spune ci in Vechiul
'l'estament se aflE primele mlrturisiri ale existenlei lui Dumnezeu.
Cum am amintit, ele se afld numai in germene, cdci formularea lor
ra(ionalI aparline teologilor care au scos adev5rurile din SfAnta
Scripturi gi le-au aranjat in ordine metodicS' Ca si fi existat in
Vechiul Testament dovezi filosofice sau rafionale despre existenfa
lui Dumnezeu, ar fi insemnat si fi existat o negare teoretici a lui
Dumnezeu. $i lucrul acesta nu se gdsegte in Vechiul Testament,
semn cd el n-a existat in sdnul poporului evreu. O simplS aluzie la
o t[gadb a divinitafli pare sd gisim in cuvintele Ps. 14, L: ,,Zis-a
cel nebun in inima sa: Nu existd Dumnezeu". Acest pasaj insI, nu
se ocup[ de ateismul teoretic, ci de cel practic, adicd este vorba de
acei oameni care nesocotesc sfinfenia lui Dumnezeu qi duc o via{d
senzuali, cdlcind poruncile divine. Acegti oameni se comportl ca
qi cAnd Dumnezeu n-ar fi de fa!6 si le vadd destribdl5rile lor, pentru ca apoi, in purtarea de grijd fafl de acfiunile oamenilor, si dea
celor r6i rdsplata pentru flridelegile lor.
in versetul de mai sus (Ps. 14, 1) nebunul (naval) nu este ateistul, ci pdcdtosul, in opozifie cu piosul (dores ei Elohim). Piosul
prin ac{iunile sale este infeleptul (maqchil).
Necuprinzdnd dovezi rafionale pentru existenla lui Dumnezeu,
Vechiul Testament cuprinde in schimb numeroase refleclii care lumineazd destul de bine credinla ?ntr-un Dumnezeu, creatorul universului. ,,Doamne, Dumnezeul nostru. CAt de minunat este numele tdu peste tot pdmdntul! Mdrelia ta se inalld mai presus de ceruri" (Ps. S,l-2).In aceste cuvinte se recunoa$te mbrelia gi strdlucirea divind din opera m6inilor lui Dumnezeu.
,,Cerurile spun mdre{ia lui Dumnezeu, iar intinderea lor vesteSte lucrarea mdinilor lui. O zi istoriseSte alteia acest lucru, o
noapte dd de Stire alteia despre El. $i aceastafdrd vorbe, fdrd cuvinte, al cdror sunet sdfie auzit. Dar sunetul strdbate-tot pdmkntul
Si glasul lor merge pdnd la marginile pdmdntului. in ceruri El a
tntins un cort soarelui Si soarele ca un mire iese din odaia lui de
nuntd, se aruncd in drumul lui cu bucuria unui viteaz; rdsare la un
capdt al cerurilor si isi isprdveEte calea la celdlalt capdt; nimic nu
se ascunde de cdldura lui" (Ps. 19, l-6) (Cf. 9i Ps. 29;33; 65;94;
135; 136 9i 137).
27

Minunat este descrisi descoperirea lui Dumnezeu in naturd de


citre Ps. 103, care este un imn al crealiei neintrecut.
In Iov (capitolele 38-41) sunt scoase la iveali minunatele intocmiri ale naturii, opera lui Dumnezeu, ?n special din regnul animal. Toate aceste intocmiri descoperd ?n,telepciunea lui Dumnezeu
cel atotputernic:
,,Ridicali-vd ochii in sus Si privili! Cine aficut aceste lucruri?
Cine a Jiicut sd meargd dupd numdr in Sir, oStirea lor? El le
cheamd pe toate pe nume; aSa de mare este puterea Si tdria lui, cd
una nu lipseSte!" (Is. 40, 26). Aici este scoasd in evidenld mliestria cu care Dumnezeu a intocmit bolta cereascd, ce impresioneazi
pe oricine o privegte.
,,...Domnul Dumnezeu afdcut cerurile gi le-a tntins, care a tntocmit pdmdntul Si cele de pe el, cqre a dat suJlare celor ce-l locuiesc Si suJlet celor ce merg pe el" (Is. 42,5). Aici, ceva mai mult
ca in Is. 40, 26, Dumnezeu este marele arhitect al universului
acestuia, unde totul merge ca pe scripete, nici un lucru nu se
impiedici de altul (cf. qi Is. 45, l8).
,,Domnul afdcut pdmdntul prin puterea lui, a tntemeiat lumea
prin inlelepciunea lui, a tntins cerurile prin priceperea sa. La tunetul lui, urld apele tn ceruri. El ridicd norii la marginile pdmdntului, dd nastere fulgerilor Si ploii Si scoate vdntul din cdmdrile
lui"... (Ier. 10, L2-I3). in aceste cuvinte ni se aratl c6 manifest6rile naturii il indicd pe Dumnezeu ca pe intemeietorul lor. Un imn
sublim prin care toatl creafia preamlregte pe Dumnezeu, Creatorul
cerului gi al pdmSntului, este qi cdntarea celor trei tineri, aflatd in
,,Adaosul Cd(ii Daniel" (v v. 29-67).
,,Preamdrit eSti tu, Doamne, Dumnezeul pdrin{ilor noStri Si ldudat Si prea iubit este numele tdu cel sfint Ei scump, preavrednic
de laudd Si preatndl{at tntru toli vecii.
,,Binecuvdntat e$ti pe scaunul impdrdyiei tale Si ldudat Si preamdrit in veci.
,,Binecuvdntat eSti tu care stai pe heruvimi Si vezi addncurile...
,,Binecuvdntat eSti tu pe bolta cerului.
,,Preamdrili, ceruri, pe Domnul... Prea mdrili tngeri, pe Domnul...
,,Preamdrili, apele cele de deasupra cerului pe Domnul,
,,Binecuvdntali, soare Si lund, pe Domnul,
28

,,Binectndntali, stelele cerului, pe Domnul, ,,Preamdrili, ploaie


,;i roud, pe Domnul,

,,Binecuvdntali, toate vdnturile, pe Domnul,


,,Focul Si cdldura, binecuvdntali pe Domnul,
,,Frigul Si inghelul, preamdrili pe Domnul,
,,Zdpada Si roua, preamdri[i pe Domnul, ,,Lumina Si intunericul, binecuvdntali pe Domnul,
,,Fulgere Si nori, binecuvdntali pe Domnul,
,,Munli $i dealuri, preamdrili pe Domnul,
,,PeStii Si toate jigdniile, preamdrili pe Domnul,
Credinla nezdruncinatd in Dumnezeul cel atotputernic se arati
peste tot in Vechiul Testament. Orice carte, orice capitol, orice
verset, nu vorbegte dec6t de Dumnezeu gi de lucrarea lui in lume,
de om gi de comportarea lui fali de acest Dumnezeu creator. Ascultd omul de ziditorul s6u, atunci progreseazl gi este fericit. N-ascultS omul de Dumnezeu, atunci el este pedepsit gi nimicit chiar.
Aqa de pild6, intreaga desfEgurare a istoriei omeneqti, in mare gi
in mic, la poporul israelit ca gi la toate neamurile plm6ntului, mdrturisegte Providenp divinS. Dumnezeau este cel ce stepane$te qi conduce popoarele lumii. El le inalti 9i tot el le umilegte (Iov i2,
23-25). El le face biciul SIu cu care pedepseqte pe rebelul Israel, dar
tot El le nimicegte pe ele cici, din mustrarea lui Israel, n-au invdfat
nimic (Ier. 25;46;47;48;49;50-51 gi mai la to.ti profefii Vechiului
Testament

P s.

9, 20-21 ; P s. 229 ; 32,8i

M, 24; 47, 7 - L0 67,

4-6).

Doctrina despre trinitate


in Vechiul Testament

$ 5.

Doctrina despre Sfdnta Treime este dogma fundamentali a


cregtinismului, dogmd prin care el se deosebegte de toate celelalte
religii.
Biserica cregtinl invali ci Dumnezeu este unul in trei persoane.
Unul cu privire la fiin!6 sau substanfi, dar intreit cu privire la persoane. Dogma aceasta este cel mai mare mister, fiind cu totul mai
pe sus de puterea de infelegere a min[ii omenegti.
29

_ Dogmaticile cregtine ne invald cI Dogma Sfintei Treimi, degi a


fost descoperitd lumii de MAntuitorul rkistos, cu toate acestea ea
se gdsegte gi in Vechiul Testament. Dar pentru c6 Vechiul Testa_
ment este umbrd gi preinchipuire a celui nou, de aceea aceasti dogm5, ca gi multe altele, nu este expusd acolo indeajuns de limpedi,
ci este mai mult preinchipuitd. Marii dascdli36 au gdsit explitarea
acestui fapt in imprejurarea ci iudeii erau incrinali si cadi foarte
ugor in politeism. Dac[ li s-ar fi revelat ci in Divinitate sunt trei
persoane, israelilii le-ar fi luat drept trei Dumnezei.
De obicei locurile din Vechiul Testament in care se vede prefi_
gurati dogma Sfintei Treimi sunt mai int6i cele din Genezd, unde
D-umnezeu vorbegte despre sine Ia plural: ,,Sdfacem pe om dupd
chipul Si asemdnarea noastrd" (Gen. 1,26); ,,iatd Adim s-afdcut
ca unul din noi cunoscdnd binele Si rdul".
in aceste locuri nu se precizeazti ins6 numirul persoanelor, ci
numai se aratd cd sunt mai multe. Tradilia cregtini interpreteazd,
versetele de mai sus, in sensul ci persoanele Sfintei Treimi au vorbit una cu alta. Tradilia iudaici interpreteazi c[ Dumnezeu vorbea
cu ingerii, dar interpretarea este forlatd, cici ingerii nu sunt egali
cu Dumnezeu niclieri in Vechiul Testament. Ceea ce putem spune
despre versetele de mai sus este cd ele nu creaser6-o conclplie
clari despre Sffinta Treime gi c6 aceastd concepfie nu pdtrunsesi in
congtiinta religioasi a poporului lui Israel. Cum am uritut,cdnd am
vorbit de cuvAntul Elohim, pluralul utilizat in aceste pasaje, pentru
israelili, avea numai o valoare de maiestate, menit .i Oea idiea de
ceva inalt.
Pe de altd, parte, ar fi fost cu neputinlI ca dintr-o formd de plu_
ral si se ajungd la Trinitatea persoanelor divine. Israelifii n-au gdsit-o, iar in tot Vechiul Testament n-avem nici cea mai mic6 urmd
despre Trinitate ca o invi{dturi descoperitd gi ajuns[ in congtiinla
poporului.
Mai departe, ca o prefigurare a Sfintei Treimi in Vechiul Testament, se aduce textul din Genezd unde ni se relateazd sosirea la
Avraam a celor trei ingeri, cdrora li s-a inchinat bdtranul patriarh
zicdnd: ,,Doamne, de am aflat har inaintea ta, nu trece, pe ldngd
robul tdu". (Gen. 18, 3). Aici ni se dI chiar numlrul de tiei, exact
cdt persoanele Sfintei rreimi. c6 este o prefigurare, nu contestim.
36

Scholz P., op. cit.,

l)ar adresarea lui Avraam la singular se datoregte altor cauze. Mat


intAi cI Avraam nu qtia ci are in fald pe Dumnezeu. Lucrul acesta
il afla abia mai t6rziu (v.v. 17 sq.). Al doilea, el se adreseazd pri'
rnului dintre cei trei strdini, cu care vorbegte in numele tuturor.
Mai departe, ca texte ce s-ar referi la persoanele Sfintei Treimi
rre este dat Isaia 6,3: ,,Sfdnt, ffint, sfdnt Domnul Sebaot, plin este
t:erul Si pdmdntul de mdrirea sa". Repetarea de trei ori a cuvdntului Kados s-ar referi la Sfdnta Treime. Dar aici repetarea este frcutd ca si dea termenului de: ,,sfint" aplicat lui Yahve cea mai
irraltd putere. Lucrul acesta se vede din leremia 7,4, unde este repetatd de trei ori expresia: ,,templul lui Yahve", tocmai spre a ne
da ideea cd este vorba de ,,templul Domnului", care este mai sfdnt
decAt orice.

Acelaqi lucru se poate spune qi despre textul din Num. 6, 24-26:


,,Domnul sd te binecwdnteze Si sd te pdzeascd. Domnul sd luminezefala sa spre tine Ei sd te miluiascd. Domnul sd-Si tntoarcdfala
sa spre tine Si sd-{i dea pace".
Repetim cd doctrina despre Dumnezeu in trei persoane nu se
g[segte in Vechiul Testament ca ceva revelat gi ajuns in invSlitura
poporului. Nu neg[m c5 locurile amintite mai sus gi altele ca nuirr"te ae ,,Fiul", ,,Duhul", ,,ingerul Domnului" erau preinchipuiri,
cum ne invald marii dascdli. Evreii ins6 nu le-au binuit inainte de
venirea Domnului. In Vechiul Testament, peste tot, intdlnim scoasb in eviden{i numai unitatea lui Dumnezeu. Chiar gi in fenomenul
acesta se recunoa$te inlelepciunea divinS, dupd care Dumnezeu,-in

lui Israei, ii comunicl numai atdt cdt putea s[ in1eleag537.


DacI Dumnezeu in trei persoane a fost descoperit in Vechiul
Testament, cu adevirat, trebuie s[ r[spundem Afirmativ, in special
in perioada de dupd exil, acel ruah Yahweh, malac Yahweh Si tn'
lelepciunea divind au fost aqa de personificate incit qi iudeii, cei
mai pufin obignuili cu nofiunea de divinitate, au vdzut in aceste

educarea

expresii nigte persoane divine.

p. 134.
30

3L

$ 6. Fiinfa

lui Dumnezeu

l)umnezeu i le atribuie in cel mai inalt grad gi adaugd la acestea

gi

pc altele pe care le cunoagte din revelafie.

Ce este Dumnezeu in fiin{a sa, etern va rdmAne nepitruns de


mintea omeneascd care este slabi qi mdrginitd. Cert gtim numai ci
Dumnezeu existd - gi mai cunoagtem gi c6teva din atributele sale.
. . ?i, cele ce desprindem din cdrlile Vechiului Testament, fiinta
lui Dumnezeu ni se inft{igeazd sub trei aspecte: Dumnezeu este
spirit, Dumnezeu este viu, Dumnezeu este sf6nt.
l. Spiritualitatea lui Dumnezeu. prin spiritualitatea fiin,tei dumnezeieqti inlelegem cI Dumnezeu nu este material sau corporal, ci
spirit pur, imaterial, simplu, nevdzut, perfect, ra,tional qi liber. Numai
ca fiinlb spirituald Dumnezeu poate poseda atributele pe care rafiunea slnltoasS le consideri inseparabile de noliunea de Dumnezeu38.
in mod pozitiv aceastd idee se aratd in Isaia 31,3: ,,Egiptenii

sunt oameni Si nu Dumnezeu, iar caii lor sunt carne Si nu spirit,'.


In cuvintele profetului sunt aqezate in paraleld Dumnezeu qi
spiritul, precum gi opusele lor de ordin material: omul qi carnea.
In mod negativ,_spiritualitatea lui Dumnezeu se arati prin faptul
cd el nu poate sdrfre vdzut de oamenii muritori: ,,Fala mea nu se

poate vedea", ziiE Dumnezeu citre Moise, in Exod 33,23; cf.


Si
33, 18 sq.
Cu toate cd Dumnezeu este spirit, totuqi el este personal. peste
tot in Vechiul Testament gisim exprimati aceastd idee, clci Dumnezeu este conceput ca o fiinfd atotgtiutoare gi des6vdrgit6. Mai
peste tot unde vorbeqte Dumnezeu, el se expriml prin cuvdntul Ea.
Spiritualitatea exclude complet materia. pornind de la aceasti idee,
ar pdrea cd vechiul Testament contrazice spiritualitatea lui Dumnezeu, cdci mai la tot pasul ne int6lnim cu antropomorfismele gi
antropopatismele de tot felul. Aceasta este numai o aparenlb, cdci
in realitate, vechiul restament este strrin de orice materialitate
pentru ideea de Dumnezeu. Antropomorfismele aflate in vechiul
Testament sunt expresii inevitabile vorbirii omenegti imperfecte.
Ca sd se facd infeles, omul pleacl de la nofiunile cunoscute de el gi
societatea in mijlocul cireia triiegte. Omul nu vede ?n lume o fiinfd
mai perfectl dec6t el gi de aceea nu gtie gi nu poate da lui Dumnezeu insugiri mai de cinste decdt pe cele ale sale. Numai c6 lui

"

Schol, P., op.

cit.,p.

Multiple expresii antropomorfiste se afld foarte des in cdr{ile


Vcchiului Testament. Astfel, g[sim atribuindu-se lui Dumnezeu
lirrma omeneascd gi organele trupului uman, ca mdini, brafe, degelc, ochi, urechi, gurd, nas etc. De asemenea, ii sunt atribuite lui
l)umnezeu acliuni ale organelor amintite. Aga de exemplu, Dumnozeu a fEcut pe om din tdrdnd; i-a insuflat duhul viefii, a plantat o
grldind, a inchis uga cordbiei. Agadar, Dumnezeu vede, ascult6,
vorbegte, strigd, miroase gi se aratd omului, fie in stare de veghe,
lic in stare de somn.
Dar cum am amintit mai sus, antropomorfismele Vechiului Teslarnent se datoresc sdrdciei de exprimare uman6 giindeosebi limbii
c:braice, care are aqa de pu{ini termeni abstrac{i, pe de o parte, iar,
pc de alta, necunoagterii a ceea ce este in sine fiinla divinS. Atunci
ornul se Serveqte de expresii intuitive gi folosegte acliuni analoage
crr cele din viala de toate ztlele.
Aqadar, antropomorfismele Vechiului Testament sunt numai
rriqte expresii intuitive ale acfiunilor gi proprietSlilor lui Dumnezeu,
lucru pe care ni-l probeazi faptul cd adesea sunt puse pe seama lui
l)umnezeu acliuni qi comparalii luate din lumea animal6: ,,Ei vor
urma pe Domnul ca pe un leu, care va rdcni, cdci el vo rdcni"...
([-Ioz. 11, l0). ,,M-amfdcut ca un leu.... ca un pardos... md ndpustesc asupra lor ca o ursoaicd lipsild de puii ei, le sfdsii invelisul
irimii, ii tnghrt ca un leu" (I1oz. 13,7-8). ,,Pentru Efraim voi fi ca o
ntolie, ca o carie voifi pentru casa lui luda" (Hoz.5,I2).
Din citatele de mai sus nu se poate trage concluzia cd avem
cle-a face cu prezentdri sau elemeni" ,oo*oifice3e, clci Israel n-a
lbst atras spre acest fel de inchinare qi de asemenea nu se poate
conchide cI avem de-a face cu o concepfie decadentl despre Dumnezeu ori ingust6, pentru faptul cd intdlnim cdteva expresii antropomorfice, luate dupl analogia omului. Nu putem trage aceste concluzii, fiindcd in VechiulTestament afl[m multe locuri care exclud
oxpres reprezentarea corporal6 a lui Dumnezeu, ddndu-ne putinfa
sI infelegem corect folosirea termenilor antropomorfici. Aga de
cxemplu, noi citim in Vechiul Testament de multe ori expresii ca:
ochii, vederea lui Dumnezeu. Dar iatil ce citim in cartea Iov despre
t'Sellin 8., op. cit.,p. 17-18.

147.

32

JJ

Dumnezeu: ,,Oare ai tu ochii unui muritor sau vezi cum vede


omul" (Iov 10, 4). De asemenea, inps.77,7l, lui Dumnezeu ii
este atribuit un semn ca oricrrui muritor. Dar in ps. 124,4 citim:
,,(Domnul) nu alipeSte, cel ce

pdzitorul lui Israel nu doarme,,.


Dar cel mai sigur indiciu cd israelilii n-au adorat pe Dumnezeu sub
^ corporald este dispozilia din Decalog
forma
.pune: ,,Sd nu-lifaci
"u.e c'are sunt
lie chip cioplit, ,ici vreo inJdyisare a rucririlor
,^ in""ur,
jos pe pdmdnt in apele mai de jos ale pdmfrntului"
@x.ZO,4).
Se poate ca in religia populard, in special in cult, Dumnezeu sd
r9u
reprezentat gi intr-un mod mai vizibil. cunoa$tem mullimea
!
de legende gi mituri care circula in canaan, la popoarere vecine cu
evreii, dar aceastea au fost deviafii lituralnice. cand insa un mit
sau o Iegendi ameninfa sd se inriddcineze, erau combdtute cu invergunare p6n6 ce erau inl5turate sau erau a$a de spiritualizate,
panr ce nu li se mai cunoagte originea. cunoagtem asi[zi din cer{ile vechiului Testament cum proorocii Samuei gi Ilie resping orice fel de statuie sau reprezentare a lui Dumnezeu. ceva mai mult,
ei socotesc asemenea reprezentdri ca plagiate dupi zeii pdgdnilor,
iar din timpul compunerii cd4ii Isaia ." folor"gi" numai J resii
ironice cand se vorbeqte de zeii gi cultele p6gdne care tentau pe
israelili. contra umanizdrii lui Dumnezeu, poelii gi profefii accentteazd mereu c5. Dumnezeu nu doarrne, nu osteneqte, ci nu are
ochi cum are omul, cr el nu regretr faptele sale ca oamenii (I Sam.
15, 29) nici nu se m6nie ca un om (Hoz. 11, 9), c6ci el este Dum_
nezeu gi nu om, adicd este cu totul altfel dec6t omul. in aceastI ordine de idei, existd o intreagd polemici a profefilor contra sacrificiilor de animale. Aceastd polemicd vrea sd ne spund cd Dumnezeu
nu este ca zeii pdganilor care aveau mare pldcere in fumul de tdm6ie sau in s6ngele gi carnea jertfelor.
Dar cu toate acestea, o expresie clard, ca cea din Evanghelia
dupi Ioan (4,24), unde s6 ni se spund cd-Dumnezeu este spiiit, nu
intalnim in c6(ile vechiului Testament. in scrierile vechiului Legdmdnt gSsim idei cr Dumnezeu este pdri,tele, Ziditorul. cercetdtorul, cel care cunoagte toate spiritele (Num. 16, 22;27, 16; Iov.
12,10; Is. 57, 16; Prov. 16,2;ler. 17,10 Eccl. 12,7) cd l6ng6 el
9i
se.,,aflI un spirit pe care Dumnezeu il trimite in diferite misluni,
prin care igi implinegte planurile, dar o expresie cr Dumnezeu este
numai spirit nu afl5m in vechiul restament. Aceastd expresie se
poate sd fi fost evitat6, fiindcd ar fi micaorat ideea de Dumnezeu
este

34

pcrsonal. Totugi gi pentru Vechiul Testament este spirit care umple


ec,rul ;i pdmdntul cu mdrirea sa, cu duhul sdu (ler. 23,24; Is.6,3;
(r(r,^[; I Regi 8,

27;Ps.I39,7).
ln mdsura in care Vechiul Testament gi-a format ideea despre
spiritualitatea lui Dumnezeu, cum reiese din scrierile sale, el a c5rrtat s6-l apropie, pe Dumnezeu de realitdlile cele mai subtile qi mai
lrlcs de luminS. Lumina este haina cu care se imbracd Dumnezeu:
.,'l'u te invelegti cu lumina ca un vegtm6nt" (Ps. 104,2). Lumina
cslc ziua Domnului, chiar dacl pentru cei rdi va fi intuneric: ,,Vai
rlc cei ce doresc ziua Domnului-... Zita Domnului vafi zi de inturrcric gi nu de lumind" (Am. 5, 18). Lumina este insugi Dumnezeu
(l)cut. 33,2;Is. 10, I7;60, 1; Hab. 3,4;Ez. 1, 28; Ps. 18, 13). Birrcin(eles cd scriitorii Vechiului Testament igi dau seama cE aceastl
Iumind nu este Dumnezeu, ci, din contr[, ea reprezinti numai
strllucirea lui Dumnezeu (chabod), iar Dumnezeu ca persoand se
rrlla totdeauna in spatele acestei mirelii (Ex. 24, 17;' 33, 18;, Ez. l,
.ltl; 3, 13). Ce se afld in spatele acestei marelii este spiritualitate
crrratS, despre care omul nu mai poate afirma nimic qi in fala cdreia
rru poate sta dec6t in stare de rugiciuneao.
2. Dumnezeu este viu. Una dintre caracteristicile fiinlei lui
l)umnezeu, dupd scrierile Vechiului Testament, este cd el este viu.
l,a aceastd caracterizare s-a ajuns in comparalie cu zeitdlile canaanite pe care profe{ii, in special, le socoteau lucruri moarte. Proorocii ajunseserd la aceastd p[rere datoritd concepfiilor canaanite despre zeitdlile naturii, care mureau gi inviau odat6 cu vegetalia naturii, ce dispare toamna gi apare primlvara. In contrast cu aceste zeitlti canaanite, Yahweh, Dumnezeul lui Israel, trdiegte qi dureazf,
ctern, in el oricine igi pune speranla nu se ingal6. Proorocul Habaouc spune clar cd Dumnezeu nu moare: ,,Nu eSti tu oare, din vechirtte, Domnul Dumnezeul meu, Sfdntul meu, care tn veci nu moa-

rc?" (Hab.l,12).
Dumnezeul Vechiului Testament este viu fal6 de zeii pbg6nilor,
circi acegtia sunt simple inchipuiri: ,,N-au vedere, nici pricepere",
zice Isaia in cap. 44,9 (cf. $i Dt.4, 28; Ps. 115, 5, 135; 16). Idolii
ncamurilor sunt fasonali de mAinile oamenilor. $i tot profetul Isaia
irr cap. 41,23 aratdcd n-au nici putere: ,,Spuneli-ne ce se yafutilm1ila mai tdrziu, ca sd Stim cd sunteli dumnezei. Faceli ceva bun scru
to

s"llin 8., op. cit., p. 16.


35

rdu, ca sii vedem si sd privim cu toyii. Dar, iatd cd nu sunteli nimic


si lucrarea voastrd nu este nimic". Idotii tor sunt o suJlare goald (rs.
41,29). Si,gur Yahweh este Dumnezeul cel viu, cdti singur poate
si scape pe om de suferinfi 9i necaz (ps. 42,3-9; g4, Z; Ioi. 1g,25).
Yahweh poate sr dea viafa mor.tilor, cici el este izvorul vielii
_s_ingyl
(Ps. 36, l0; Ier. 2,13;17,13; Deut. 30,20).
$i dacd ideea aceasta se
poate observa mai bine incepdnd cu epoca profetului llie, totugi ea
este mult mai veclre. Ea se poate constata gi pe timpul lui Moise.
Numeroase citate ne arat6 cd yahweh este numai viali qi miqcare, el
nu vrea sd fie un dumnezeu care se odihnegte in rnijiocul poporului
sdu, cum frceau zeii canaanili. El nu doarme gi nu se odihnegte gi
despre El se poate spune cd este peste tot prezent.
Din aceastl calitate a lui Dumnezeu, de a fi viu, se explicl dou6
aspecte specifice ale Vechiului Testament.
In primul rdnd, Dumnezeul acesta este un Dumnezeu al istoriei,
al acfiunii gi existenfa lui echivaleazd cu activitatea. Dupr cele ce
desprindem din vechiul restament, o divinitate in sens deist, una
care a creat universul gi apoi triiegte izolatd intr-un loc oarecare,
este de neconceput. chiar gi sabatul din Genezd, cap. I, nu trebuie
infeles deloc drept un ?nceput de odihnd etern6.

In al doilea rdnd, chiar de la inceput, religia vechiului restament are o orientare eshatologicd. Ea este religia care agteaptd
continuu noi descoperiri din partea lui Dumnezeu qi fapte din ce in
ce mai mdrefe pentru a se apropia tot mai mult de scopul ultim al
Lui. De aceea domeniul acestei religii nu este prezentul, ci totdeauna viitorulal.
3. Dumnezeu este sfdnt. Cu acest cuvdnt ne apropiem de ceea ce
alcdtuia conlinutul cel mai propriu al notiunii de Dumnezeu in ve-

clriul restament. Sfinfenia lui Dumnezeu formea zd, coroanatuturor


celorlalte proprietd(i ale fiinlei lui Dumnezeu. Ea este mai presus
de orice, este temelia religiei vechiului restament. Lucrul acesta
reiese din ?nsugi scopul pentru care Dumnezeu a ales pe Israel dintre toate popoarele lumii: ,, Voi nebuie sd fiti sfinli, cdci sfdnt sunt
eu, Yahweh, Dumnezeul vostru" (Lev. 19, 2; 20, 7). De aceea,
Dumnezeu poarti qi numele de ,,ffintul lui Israel,' sau ,,ffintul lui
Iacob" (Ps. 71, 22;ls.l4; 5, l9 q.a.)
o'

Sellin 8., op. cit., p. 19.


36

Nici pAni azi nu se cunoa$te precis semnificalia cuvAntului


-,,sf6nt", care se afli mai in toate dialectele semite' Se pune
rrtrebarea dacl nu st1 in legiturd cu rldicina kadad - ,,a tdia, a
ktrtloS

rlcsp6rfi", sau cu chadas - ,,luminos, strdlucitor". Mai probabilS


lrirre prima ipotezd.. Opusul cuv6ntului sfdnt (ka-do$ nu este tama
,,necurat", ci hol - ,,desfrAnat, destrdb6lat, profan". Cuv6ntul
kudoS se afldla toate popoarele semite in leglturd cu religia qi cu
tlivinitatea, dar numai la israelili el indicd natura cea mai proprie a
lrri Dumnezeu qi de aceea toate paralelele de ordin lingvistic, semitc ai nesemite, igi pierd valoarea fafd de acceplia pe care kadoS a
cirpdtat-o in Vechiul Testament.
Sensurile care se leagl de cuvdntul kadoS stnt:
l. Curat. AceastS curSfenie divinl se manifesti dublu: a. nega'
liv.' prin absoluta depirtare de la orice necur[(enie sau orice lucru
riru, precum qi in absoluta opunere contra lor qi in aversiunea fa15
.lc elea2; b. pozitiv: prin absoluta iubire de Dumnezeu qi prin voirea
;i realizarea acesteia. De exemplu, Ps. 15, l: ,,Yahweh, cine vafi
rxtspete tn cortul Tdu, cine va locui tn muntele Tdu cel sfdnt! Cel
caie umbldfdrd prihand Si lucreazd dreptatea". inPs.22,4 citim:
tftnn, cdci nu ingddui pacitut si nedreptatea". ln Ps.
,,Tu eEti
"ui ,,Dumnezeu a vorbit tn sfin{enia sa, de aceea md voi
(r0, 8 afldm;
bucura foarte". Sensul acestor versete este: Promisiunile lui Dumnezeu se vor implini, fiindc[ Dumnezeu este sfhnt, adicS fiindci
voia lui gi fiinfa sa sunt indreptate numai in realizarea binelui.
Tot aga in Ps. 89, 36 citim: ,, Un lucru am iurat in sfinlenia
ntea. AS putea oare sd mint pe David? Sdmdnla sa va rdmdne in
veac... " De asemenea, in Ps.77,14 afldm: ,,Doamne, tn sfin(enie
este drumul tdu", adicdtoate faptele gi acfiunile tale sunt bune.
Chiar daci curlfenia exterioard era ceruti unui israelit pe baza
sfinleniei lui Dumnezeu (Deut. 23,l5), totu;i in nofiunea de kadoS
nu se afl[ numai ideea unei curdlenii exterioare, ci ceva mai mult,
este vorba de curdyenia interioard, cea'exterioarb fiind numai o
rnanifestare a celei interioarea3.
2. Mdre!, maiestuos, incomparabil. Cu aceast[ insemnare apare
cuvintul Kados in mai multe pasaje. De exemplu,Ez. 38,23: ,,$i
o'

latd cil@vaexpresii negative: ,,Dumnezeu nu e un om care sI mint6.. -"


(Num. 23, l9), ,,Tu nu egti un Dumnezeu cIruia s6-i placd crima, cel rtru nu e
oaspetele TEu.. . Jie f i-e scdrb6 de omul sdngelui 9i vicleniei" (Hab. l, I 3).
o3
Scholz P., op. cit., p. I86 sq.
37

md

_voi

preamdri, Si voi

fi

recunoscut ca cel sfdnt, cunoscut de

multe popoare, cdci ele vor tnlelege cd eu sunt yahweh,'.

Disculiile i,terminabile asupra cuvd,tului kadog ar fi fost de


mult incheiate dacd teologii, in loc sd porneascr de la anumite citate izolate, ar fi inleles religia vechiului Testament ca un intreg al
cdrui centru de greutate este tocmai sfin{enia lui Dumnezeu. Nu
este nici o indoialr cr nofiunea de sfinfenie a lui Dumne zeu arat|
in.rdndul int6i separarea qi deosebirea lui esenfialr de tot ceea ce
existi in lumea creatd, iar in rdndul al doilea mirelia Luia.
. in perioada primitiv[ a vechiului restament, credinfa in sfinfenia lui Dumnezeu consta mai mult in ceea ce il deosebea pe Dumnezeu de elementele naturii create. Un muritor de r6nd nu se putea
apropia de locagul sfhnt al Lui. Daci totuqi indr[znea, el era ucis,
observdm din pasaje ca I Sam. 6,20; \ Sam. 6, 7.
Este drept ci nofiunea de sfinlenie a lui Dumnezeu, in inleles
moral, o afl[m mai mult pe timpul proorocilor. Aqa, de exemplu,
profetul Hozea afirmd cr Dumnezeu nu {ine m6nie
ou.n"nii,
,,Nu voi lucra dupd ntdnia mea cea aprinsd... cdci Eu"u
sunt Dunt_
nezeu, nu om- Eu sunt sfilntul in mijlocul tdu
si nu voi veni sd prdpddesc" (Hoz. 11,9). Dupd proorocul Isaia, sfinlenia lui yahweh
se aratd din dreptatea sa: ,,Dar yahweh sebaot vafi indlyat prin judecatd Si Dumnezeul cel sfdnt vafi sfinlit prin dreptate,,'1ts. S, iO;.
Acest profet, in cdntul pe care-l pune in gura serafimllor, aqeazd
sfinfenia divinr ca punct central. Aceastr sfinlenie formeazd, fiinla
interioari a lui Yahweh (Is. 6,3). De aceea, Isaia numegte pe yah_
weh ,,sffintul lui Israel" (29,23,1,40). Isaia gi-a dat seama cd este
un pdcdtos qi trebuie si moard, tocmai fiindci afli di, gura serafimilor ci Dumnezeu este sfant, adici fErd prihand, iaiel este u,
necurat din punct de vedere moral (6, 5). Dar tocmai din acest
capitol se poate vedea cd sfinlenia nu este exclusiv o nofiune eticr,
deoarece serafimii aratd cd mdre{ia lui Dumnezeu umple intreg
universul. De aceea, ceea ce provoacd omului conqtiin{a pdcatului
gi cSderii sale este mdrefia gi slava lui Dumnezeu, de care asculta gi
se cutremurd pdm6ntul (Is. 1,2-4; Mih. 6, 2). Astfel, cuvAntul ta_
dog exprimd distan{a infinit de mare intre Dumnezeu qi orice creaturr cu putin!6. De aceea, in Israel regele r[m6ne foarte distantat

t1,ll

8., op.cit., p. 19, Hiinel J., Die Relision der Heitigkeit, L93t
. _lt
qi Von Gall H., Die Heiligkeit Goues,l9O0.
38

rlc Dumnezeu, nu ca la popoarele pagane unde granila dintre unul


;i altul este invizibilA. $i in Israel, regele era un fel de tabu, dar
rrici elniciodati n-a fost socotit kados.
in timpul de dupl Isaia, cuv6ntul kadoS iqi pistreazd sensul moral gi rimAne in opozilie cu pdcatul omenesc, flri insd sI se limitcze numai la conlinutul etic, ci mereu are in vedere superioritatea
irrl'initd a lui Dumnezeu fald de orice existenla cteatd. Aceastd supcrioritate se aratl mai ales in acliunile lui Dumnezeu in lume'
i)upe cum Dumnezeu este viald 9i activitate, tot aqa 9i sfinfenia lui
sc traduce prin fapte gi acliuni. Minunile lui Dumnezeq, amintite
tlc Vechiul Testamen! iqi au r[ddcina in sfinlenia lui. in fafa lui
l)umnezeu cel sf6nt, pacStosul trebuie s5 moar6, iar cel credincios
trcbuie s5 traiasca. Am v[zut ci lumina era folositi ca simbol al
spiritualitSlii divine. Ca simbol al sfinleniei lui Dumnezeu era foIosit focul, care poate sE incilzeasci, dar poate si 9i distrugi'
Chiar in locurile in care lipseqte cuvAntul kadoS, ideea sfinfeniei
t.ste totugi prezentd.. Energia neinfricatd cu care proorocii mustr[
yrc regi gi popor nu poate fi ?nfeleasd dec6t dacd se presupune cI in
sPatele profelilor se afld Dumnezeul cel sf6nt, care-i animi qi-i trirrrite la acliune.

Dumnezeu, care urdqte rlul, in fala clruia nu poate si stea cel


pircdtos, este Dumnezeul cel sf6nt.
Pentru proorocii posteriori, fiinla cea mai intimd a lui Dumne/,cu era sfinlenia lui. De aceea ei, foarte des, numesc pe Dumnezeu
e rr expresia ,,Cel Sffint". Din nefericire, pozilia centralS pe care a
()L:r.rpat-o sfinlenia lui Dumnezeu in mintea credincioqilor mozaici

in religia de mai tirziu a evreilor.


('iirturarii iudeilor, plecdnd de la ideea de sfinlenie absolutS pentru
de sfinfenie
l)r)rsoana lui Dumnezeu, au voit sd imprime caracterul
poporului
s6u, in
ales
t1(uror lucrurilor legate de Dumnezeu 9i mai
Irbsolut toate privinfele. Lucrul acesta a dus [a un formalism lipsit
tlt, spirit, care a fEcut din Israel un popor exclusivist.
Comportarea omului in fala sfinleniei divine, Vechiul Testanrcrrt o exprimd prin cuv6ntul iara'- ,,a se teme, a avea respect",
:ii apoi prin cuvintele sinonime pahad (Gen. 31, 42;Hoz.3, 5; Is'
l. l0; Mih. 7 , lJ), arat (Is. 8, 13; 29, 23), harad (Hoz. 11, l0)' in
l;r!a sfinleniei lui Dumnezeu, omul se cutremura, se simte picrcltrt,
Ir irvut qi repercusiuni negative

:;t' simte praf qi cenuq6, se simte o

f[pturi

39

pdcdtoas6.

J. Hiinela5 a analizat minunat aceasti credinld ?n sfinlenia lui


Dumnezeu qi a mai gdsit gi alte momente, ca de exemplu: a. sfinlenia d.e care nu te poli apropia; b. sfintenia mdrefiei,. c. s.finlenia ze-

Atributele divine pot fi grupate in dou6, categorii:


a. atributele metafrzice
b. atributele etice.

legate unele de altele, inc6t este foarte greu sd le separi.


De incheiere se poate spune: Dumnezeul Vechiului Testament
este viu, este spiritual qi este cel sfdnt. Niciieri gi niciodatd Dumnezeu nu s-a ardtat in intregimea acestor trei insugiri ale fiin{ei sale
in epoca precregtin5. In celelalte religii mari sau mici ale grobului
pdmAntesc afldm doar frdnturi de conceplii asemdn6toare. Este
adevd.rat cd noliunea de sfinfenie se afld mai mult sau mai pulin in
toate religiile. Totugi, nici unul din zeii p6g6ni nu posedd aceastd
insuqire in.mdsura in care o posedd Yahweh, Dumnezeul Vecl-riului

a. Atributele metafizic e

loasd (geloziel); d. sfinlenia desdvdrSirii; e. sfinlenia metafizicd


(Jenseitsheiligkeit). Totugi aceste subdiviziuni sunt aga de strdns

Testamenta6.
La aceste credinle ale Vechiului Legdmdnt s-a atagat direct Evanghelia lui Iisus qipebaza lor s-a dezvoltat aceasti Evanghelie.

$ 7. insuqirile sau atributele

lui Dumnezeu

Aga cum gi-l inchipuie mintea noastrf, omeneascd, Dumnezeu


este o fiinfd personalS investitd cu toate atributele care revin personalitSlii. Fiinld personald prin excelenld, Dumnezeu trebuia s6
aib[ gi insugirile cele mai sublime.

Aceste atribute .nu sunt deosebite de fiinfa dumnezeiascl, ci


sunt una cu ea, sunt insigi fiinta dumnezeiascl. Tot asemenea, nu
se deosebesc nici intre ele, ci sunt complet identice adici formeazd
un intreg indivizibil.'Numai noi, in mintea noastrd imperfectd, ni le
inftligim deosebite. o diviziune exactr a atributelor divine este
greu de frcut din cauzd, cd nu le cunoaqtem pe toate gi pe deplinaT.
Insugirile de care vom aminti maijos se pot afla in mod izolit qi la
alli zei ai popoarelor antichitllii, totuqi in cAdle Vechiului Testament ele au un colorit gi o intensitate specificd in jurul lui yahweh.
a^s

Die Religion der Heiligkeit, lg3l,apud Sellin 8., op. cit., p-22.

'" Sellin E., op. cit.. p.22.


o'Mihelcescu
l.,op. cit.,p.75

sq.

40

l. Aseitatea sau independenla absolutd


lnvd!6nd cd Dumnezeu nu este condi{ionat de nimeni 9i de nimic in afar6 de El, spunem cd El are in sine insuqi cauza qi toate
condiflile existenlei sale. Aseitatea sau existenfa gi viala absolutd a
lui Dumnezeu este exprimatl in Vechiul Testament de insuqi Dumrrczeu astfel:

a. prin expresia Elyon ,,cel preainalt" prin care Dumnezeu este


'r,ugrdvit ca o fiin![ care, in ce privegte baza Si originea existen{ei
sale, nu depinde de nici o altd existenfd, cdci numai fiindcd El este
clin sine gi prin sine, este Dumnezeul cel mai inalt. De exemplu,
l's. 83, 19; ,,Sd cunoascd (vrdjmasii Tdi) cd numele Tdu este numai Yahweh Si Tu eSti cel mai inalt peste tot pdmdntul".
in aceasti aseitate se afl6 cea mai mare profunzime a vie{ii divine care umple de team[ sfdntd pe muritorul de rdnd, fiindc[ el nu
poate pdtrunde aceastl profunzime; Ps. 4'7,3; ,,Yahweh cel prea
inalt este infricog[tor".
Cauzalitatea absolutd, dupd care Dumnezeu este cauza unicd qi
lrtrr-rctul de plecare atoatd existenfa este zugr[vitd in Vechiul Teslament prin reprezentdrile concrete ale propriet[filor celui Atotpulcrnic, cdnd este numit izvorulvielii (Ps. 36, 10), Dumnezeul vielii
(l's. 42, 9), St6p6nul 9i ?mp[(itorul vielii (Ps. 21, 5; 30, 6; 10, 4,
29), Dumnezeul cel viu (Ios. 3, 10; Rut. 3, L3;I Sam 14, 31; II S 2,
27; Ps. 42, 3; 84, 3; ler. 23, 24;Ez. 5, 1 1).

2. Eternitatea
Eternitatea este infinitatea sau nemdrginirea lui Dumnezeu in
privinla timpului. Dumnezeu este fXrb inceput gi frrd sf6rqit. Limba
Vcchiului Testament n-are nici o vorbi etimologicb speciali pentlu ideea de eternitate, deoarece obignuitul Olam (de la alam ,,a
ircoperi, a ascunde") ne d[ ideea de ceea ce este ascuns, adicl timpul ascuns gi necunoscut at6t inainte cit gi dupd.

4t

Numai contextul in care este folosit termenul Olam ne di sensul acestui cuv6nt. Totuqi, textele in care olam este forosit cu privire Ia Dumnezeu, ne indici ldmurit cd Dumnezeu era socotit ca:
,,Cel ftri de inceput", ,,Cel frri de sf6rqit,,. Aga, de exemplu, in
minunata cAntare a lui Moisi (Ps. 90, l-2): ,,O, Doamne, fdrd tncetare Tu ne dai noud sprijin; tnainte ca munlii sd se fi ndscut,
inainte ca Tu sd fi urzit pdntdntul Si lumea din veac pdnd in veac
Tu eSti". Tot astfel in Ps. 93, I-2: ,,Yahweh stdpdne$te tmbrdcat in
slavd, imbrdcat Si tncins cu putere. Pentru aceea lumea std temeinic Si nu se ntiscd. Tronul tdu este tntemeiat din tnceput,. din eternitate e;ti Tu".inPs. 102, 25 citim: ,,Eu spun; Domnul meu nu md
va lua la jumdtatea zilelor mele, cdci anii tdi dureazd veSnic,'. in
Iov 36, 26 citim: ,,Numdrul anilor tdi este de necercetat,,.
,,tntru inceput Tu, Doamne, ai tntemeiat pdmdntul, iar lucrurile
mdinilor Tale sunt cerurile. Acelea vor peri, dar Tu vei rdmdnea.
Toate ca un veSntdnt se vor tnvechi Si ca pe o haind le vei invdlui
Si se vor schimba, dar Tu acelasi eSti Si anii Tdi nu se vor impulina" (Ps.102,26 sq.).
Nofiuni generale pentru Dumnezeu, ca cel etern, sunt El olam
sat Elohe olam care inseamnd ,,Dumnezeul cel etern,, (pen.21,33;
Is.40,28). Apoi melec olam,,rege vegnic" (Is.6,5; [er. 10, l0);
ioSev kedem ,,cel care troneazd, din vechime,' (ps. 55, 20); Boor),etq tcSu d,r<bycoy ,,regele eternitdtii,, (Dan.7,9); yahweh cel dint6i gi cel de pe urmd (Is.4l, 4;44,6;48,12). Acest ultim termen
indicd pe Dumnezeu ca gi expresiile dpXrl rccri t6l"oq, ori cr gi crl
din Noul Testament, desemnAndu-l ca pe acela prin care Iumea igi
are inceput, cel care duce istoria p6n6 la capdtul ei, agadar cel care
aSeazd, qi fixeaz6 timpul dar El nu e hotdr6t de timp.

3. Imuabilitatea
Durlnezeu este neschimbat atdt in fiinla cdt gi in actele sale.
Fiin{a sa posedd toate perfecfiunile. La ele nu se adaugd nici nu se
ia nimic, de aceea nu se produce nici o schimbare. Neschimbabilitatea divinl este at6t in esenjS, c6t gi in voinf6. Aceastd insuqire se
afl5 exprirnatl deja in numirile divine de Yahweh gi Elohim qi este
amintit[ in multe pasaje ale Vechiului Testament. ,,Eu sunt Domnul Dumnezeul vostru Si nu md schimb", zice proorocul Maleahi 3,
6. ,,Tu eSti acelasi Si anii Tdi nu se yor impu{ina", ps. 102, 26 sc1.
42

,,Iarba se usucd, floarea cade, dar cuvdntul Dumnezeului nostru


rdmdne in veac" (Isaia 40, 8). ,,Durnnezeul cel veSnic, Domnul, a

liicut marginile pdmdntului. El nu

oboseSte,

nici nu

osteneSte;

priceperea lui nici nu poatefi pdtrunsd" (Is. 40, 28).


,,Ridicali ochii spre cer Si privili jos pe pdmdnt. Cdci cerurile
vor pieri ca un fum, pdntdntul se va preface tn zdrenle ca o haind
,yi locuitorii lui vor muri ca niste muSte. Dar mdntuirea Mea va
rldinui in veci Si neprihdnirea Mea nu ya ayea sfdrSit" (Is. 51, 6).

4. Omniprezenla
Neav6nd timp gi neconst6nd din pd(i, Dumnezeu nu se aflI
intr-un punct din spa{iu, nu poate fi cuprins de spafiu, ca fiinlele
rndrginite. Dumnezeu este nemdrginit in spa{iu, cum e nemdrginit
in timp. Dumnezeu umple spa{iul qi se afl5 in tot locul in orice
rnoment. Ubicuitatea sau omniprezenla lui Dumnezeu este zugrSvitd in Vechiul Testament in doud feluri:
a. negativ, adicd Dumnezeu nu poate fi restrAns in spa[fu. ,,Iatd
cerurile Si cerurile cerurilor nu te pot cuprinde, fdrd sd mai vorbim de aceastd casd pe care tu ai zidit-o". (I R 8, 27).
b. pozitiv, adici Dumnezeu pare de fa!6 gi real peste tot. IatI
t'trm citim in Ps. 139, l-L2: ,,Unde md voi duce departe de Duhul
'l'du?
$i unde voi fugi departe de fala Ta? Dacd ntd yoi sui in cer,
'lir eSti acolo, dacd ntd voi culca in locuinla morlilor, iatd-Te
Si
tu:olo. Dacd yoi lua aripile zorilor Si md voi duce sd stau la mary.inea mdrii, Si acolo mdna To md va atinge Si dreapta ta md va
ttpuca. Dacd voi zice: Cel pulin intunericul md va acoperi Si va
lirce noapte lumina dimprejurul meu, iatd cd nici chiar intunericul
ttu este tntunecos pentru Tine, ci noaptea strdluceSte ca ziua Si intttnericul ca lumina". (Compard gi Ps. 10, 14; ll,4;33,13.)
in Is. 66, 1 citim: ,,Cerul este tronul Meu, Si pdmdntul este aStr'rnutul picioarelor Mele". Tot astfel in Ier. 23,23-24: ,,Au numai
tttt Dumnezeu de aproape sunt Eu, zice Domnul, Si nu sunt Eu Si un
l)umnezeu de departe? Poate cineva sd stea intr-un loc ascuns,
Itlrd sd-l vdd Eu, zice Domnul? Nu umplu Eu cerurile Si pdmdntul?
...it'c Domnul".
Din omniprezen\a lui Dumnezeu au fost scoase inv6{5turi praclicc, gi anume:
a. Deoarece Dumnezeu este peste tot, adorarea sa nu este legatd
rlr: un loc anumit (cf. Is. 65, 1).
43

b. Credinciosul poate gi trebuie si se increadd qi s[ spere in


Dumnezeul cel omniprezent gi atotbun, in orice loc, in orice timp
gi in orice neca4 oric6t de mare (cf. Ps. 3 1, 23;38,22).
c. Plcitosul nu se poate ascunde in fafa lui Dumnezeu de judecata pedepsitoare: ,,De-ar pdtrunde pdnd la locuin[a morlilor, Si
de acolo tl va smulge mdna Mea; de s-ar sui chiar tn ceruri Si de
acolo tl voi dobori" (Am. 9, 2-5).
in contradiclie cu omniprezen\alui Dumnezeu, dupl criticii negativi, ar sta teofaniile. Dar plrerea aceasta este forlatd. Dumnezeu
neavdnd trup, ci fiind numai spirit, prezen{a sa intr-un anumit loc
nu exclude prezenla in alte locuri. Teofaniile sunt numai nigte vestiri ale apropierii lui Dumnezeu, ce se aflI peste tot gi pretutindeni
este acelaqi. Ele

igi au baza in necesitatea omului de a constata

prezenfa gi voinla divinl prin perceplia sim{urilor. De aceea gi


formele de aparifie sunt deosebite, corespu nzdnd individualitllilor
gi timpurilor diferite. Yahweh se arat[ cdnd intr-un tufig ce arde,
cind intr-o coloanl de foc gi nor, cdnd in form[ de om qi, cum este
cazul profelilor, in vedenii qi vise.
Omniprezen{a lui Dumnezeu nu este restr6nsi deloc de pasajele
in care Yahweh este zugr[vit ca Cel care troneazd in cer (Ps.2,4),
in care i se atribuie un palat (Ps. 104, 4), in care se spune c6 are
reSedin{a tn cer (I R 8, 39) sau in templu unde Dumnezeu se afl6
incontinuu prezent pe Caporet (Ex. 2,3, 2; Num. 7, 89). Tronarea
in cer nu exclude prezenla sa in alt loc. Ceva mai mult, dupd concepfia Vechiului Testament, Yahweh apare ca cel ce troneazi in
cer gi in acelagi timp ca cel care se afl6 peste tot pdmAntul prezent:
,,Yahweh cel care este tn templul sdu, al cdrui ffon este tn cer,
ochii sdi vdd" (Ps. Ll,4). ,,Cine se aseamdnd cu Yahweh, Dumnezeul nostru, cel care troneazd sus, care prive$te peste cer $i pdmdnt" (Ps. 113, 5). Trenarea lui Dumnezeu in cer indicd puterea sa
nemlrginitd peste toat6 lumea, slava sa peste tot ce este pimdntesc
gi omenesc. CAt de micd este restr6ngerea prezen{ei lui Dumnezeu

5. Atotputernicia
Atotputernicia divinl este acea insuqire a lui Dumnezeu in virtutca cireia El poate tot ce voiegte. Deoarece voia lui Dumnezeu este
rrrorali gi sfAntd, :urmeazdcd el face numai ceea ce este bine 9i moral

iii ce nu contrazice atotqtiinfa gi nemf,rginita sa infelepciune' Lui

l)umnezeu nimic nu-i este imposibll. ,,Este ceva cu neputinld pentru


Yohweh" ? (Gen. 18, l4); ,,Dontnul nostru este in cer, el face tot ce
voieste" (Ps. 115, 3; L35,5); ,,Dumnezeu se jurd oStilor cereSti Si
zice; Adevdrat, cum am gdndit aSa amfdcut. $i ceea ce am hotdrdt,
(qa se va tmplini" (Is. 14, 24 gi 14,27). ,,O, Doamne, Yahweh, tu ai
liicut cerul Si pdmdntul cu puterea Ta cea mare Si cu bralul Tdu cel
intins; lie nici un lucru nu li-e cu neputin{d" (Iet.32, 17).
Atotputernicia lui Dumnezeu se aratd, de obicei, in tot universul
care
Dumnezeu l-a alcdtuit cu puterea sa gi pe care l-a aqezat si
l)o
sc conducl dupl legile sale. Dumnezeu, cu puterea lui, conduce
e ursul stelelor qi nici una din ele nu iese afari de linia ce i s-a fixat.
l)umnezeu a or6nduit si ia fiin!6 ziua gi noaptea, lumina gi intunericul. El trimite vdnturile, tulburd marea, face valurile si v6jdie 9i
sir sune. El di naqtere curenlilor qi norilor. El face sd cadd ploaia 9i
loua. El inchide cerul, produce uscdciune gi provoacl foametea.
,,Tu ai despdryit marea cu puterea Ta, ai sfdrdmat capetele

nuJ poate cuprinde pe Dumnezeu (I R. 8,27). De aceea nu se poate gdsi prilej de criticS din faptul cd Dumnezeu, dacd e prezent in
arca alian{ei, nu mai este omniprezent.

hulaurilor din ape; ai zdrobit capul leviatanului Si l-ai dat sd-l


mdndnce fiarele din pustie. Ai Jdcut sa ldsneascd izvoarele in pdruie, ai uscat mdri care nu seacd. A Ta este ziua, a Ta este Si
noaptea. Tu ai asezat lumina Si soarele- Tu ai statornicit toate hotarele pdmdntului, Tu ai rdnduit vara Si iarna". (Ps. 74, L3-17).
,,Tu tmbldnzeSti furia mdrii. Cdnd se ridicd valurile ei Tu le
potoleSti... Ale Tale stmt cerurile Si pdmdntul. Tu ai intemeiat lu'
mea Si tot ce cuprinde ea. Tu ai fdcut miazdziua Si miazdnoaptea.
'faborul Si Hermonul se bucurd de numele Tdu. Bralul Tdu este
puternic, milna Ta este tare, dreapta este puternicd. Dreptatea Si
judecata sunt temelia scaunului Tdu de domnie; bundtatea gi
credincioSia sunt tnainteafelei Tale... " (Ps. 89, 9'14).
Dumnezeu este creatorul cel mare qi guvernatorul intregii omerriri. El este cel care formeazd corpul omului in pdntecele mamei 9i
tl[ suflu de viaf6, sufletul, locuitorilor pdm6ntului: ,,Eu am fdcut
pdmdntul Si am ficut oameni pe el. Eu cu mdinile Mele am tntins
cerurile Si am asezat toatd oStirea lor" (Is.45, I2).

44

45

in expresii ca aea de ,,troneazi ?n cer" ne-o aratl altd expresie:


,,cerurile cerurilor" care arat6. cerul in toatS intinderea sa, care

_,,lu amfdcut pdmAntul, pe oameni qi dobitacele care sunt pe


pdmdnt, cu puterea Meq cea mare cu'bralul Meu cel incordat
Si
Si
dau pdmdntul cui tmi place,, (Ier. i7,5) (cf. pi Is. 41,
+; ql, i;
L6; Ier.

Sl,

l,

5; Zah. 12, l).


Dumnezeu este stlpdnul tuturor oamenilor, regele tuturor po_
poarelor, tofi stau sub puterea sa: ,,Cine sd nu se teamd
de Tine,
impdrate al neamurilor? lie li se cuvine teama cdci intre toti
rnleleplii neamurilor si tn toate tmpdrdliire ror, nici unur nu urt"
Tine. (Ier.l0,7).
"o
Soarta, fericit5 sau nefericitd, a popoarelor de Dumnezeu de_
pinde. Cum tremuri tot globul pdmAntesc, a$a tremurd popoare
frri de _numir in fa{a Lui. Er re itrici planuriie qi r" ,aaain[!$t"

intr-o clipS: ,,Popoare, scoate-li strigdte de rdzboi, cdte veyi voi,


cdci toli veli fi zdrobiyi. Luali aminte, toli cei ce locuili aip*in.
Pregdti[i-vd oricdt de ruptd, cdci tot vefi zdrobiri. Faieli piiruri
fi
de.luptd cdt voili, cdci nimic nu se ya aiege de eie. Luali iotarari
cdt voili, cdci vor fifdrd urmdri", (Is. S, O-tO;
,,Neamurile mugesc, cum mugesc apele mdrii... Dar cdnd le
mustrd Dumnezeu, ele fug departe, izgonite ca pleava de pe
munli,
la suflarea vdntului, ca ldrdna luatd ie vdrtej,'.
,,Spre seard vine.o_ nimicire neasteptati Si pdnd dimineala nu
mai sunt..." (Is. L7, 13-14).
,,Nu Stili? N-ali auzit? Nu vi s-afdcut cunoscut de la inceput? Nu
v-afi gandit niciodatd la_intemeierea pdmdntutui? El
sade ieasupra
cercului pdmdntului si locuitorii lui sunt ca nigte ldcuste inaiitea
Lui. El tntinde cerurile ca o marramd subyire ie rdyeste ca un
c:ort,
si
ca sd locuiascd tn el. Et preface ca o nimica pe voiivozi
si face o
nimica din judecdtorii pdmdntului. De-abia sunt sddili, de-ibia
sunt
semdnali, de-abia li s-a inrdddcinat turpina tn pdmdnt
si Er suJtd
peste ei, de se usucd Si un vdrtej ii ia ca pe niSte paie.
Cu cine Md
veli asemdna, ca sd fiu deopotrivd cu er? zice cei sfiint. Ridicali-vd
ochii in sus si privi{i. cine a fdcut aceste rucruri? cine a
fdc:urt sd
meargd dupd numdr in Sir, oStirea lor? El le cheamd pe"toate pe
nume, a$a de mare este puterea Si tdria lui, cd una nu lipseSte,,,'Is.
40,21-27;cf.9i Is. 78,4;33,3; Ier. 10, l0; Is.43, l3).
Dumnezeu igi aratd atotputernicia sa fali de inireaga
suflare a
pim6ntului, dar in mod special El qi-o maniiestd fa,ti de"poporul lui
Israel, poporul ales, pe care l-a scos din
tara robiei, din'Egipt: ,,f,r
n-au tntrebar (fiii lui Israel): (Jnde este bu*n"rru, care ne_a scos
46

tlitt lara Egiptului, care ne-a condus prin pustie, printr-un pdmdnt
tt.tt'Ltt Si plin de gropi, printr-un pdmdnt unde domneSte seceta Si
tttttltra morlii, printr-un pdmAfi pe unde nimeni nu trece Si unde nu
hx'uieste nici un om. V-am adus tntr-o lard ca o livadd cu pomi, ca
xi-i mdncali roadele Si bmdtdlile" (Ier.2,6-7; ll,4; 16, lI).
Dumnezeu qi-a ar[tat puterea in special cdtre evrei cdrora le-a
rlrrt o [arI cacea a Canaanului (Ier. 3, 18;32,22),lor le-a dat victoric in rizboi (Mica. 2,7; II Cr. 20,. 13; Is. 42, 13; Zah. 9, 13). Pe
lslael l-a pedepsit Dumnezeu c6nd a pdcltuit contra sa, trimilSnd
irrrpotriva lui popoarele pSgAne, ca un bici sau ca un cosor care sd-i
r:oseasci, adici si le pustiasci lara (Is. 5,26;7,17;9, l0; 10,6;
').2, ll;29, 2; Nah. 1, 12; Is. 7,20; 10,5).
in fala atotputerniciei divine, dispare ca o nimica puterea omuIui qi a tuturor popoarelor.
,,Cdci dacd Yahweh a luat aceastd hotdrdre, cine poate sd i se
hnpotriveascd? Dacd mdna sa este intinsd, cine o va abate? " (Is.
14,27).

Datoriti atotputerniciei sale, Dumnezeu este qi infricoSdtorul,


ccl care st6rnegte o teamd sffintd privitorului plm6ntean, slab gi
rreputincios.

,,Spuneli lui Dumnezeu: Cdt sunt de infricoSate lucrurile Tale.


l)in cauza mdrimii puterii Tale, duSmanii te linguSesc" (Ps. 66,3).
,,Cdt de tnfricoSat eSti, cine poate sd-li stea tmpotrivd? " (Ps.76,7).
Dar mai mult dec0t teama, din contemplarea minunatei puteri a
lui Yahweh, nasc increderea qi speranfa atdt a intregului popor, c6t qi
individului singuratic. Faptele minunate, pe care le-a implinit in
rnijlocul poporului sdu, au fost piatra de granit pe care-gi intemeiau
generaliile succesive ale lui lsrael increderea lor in Dumnezeu.
,,Ceea ce am auzit, ce Stim Si ce ne-au spus pdrinlii noStri, nu
vom ascunde de copii, ci vom vesti puterea Domnului Si minunile
l)e care le-afdcut... ca sdfie cunoscute de cei ce vor yeni, de copiii care se vor naste Si care, dupd ce se vor face mari, sd vorhaascd copiilor lor, pentru ca Si aceStia sd-Si pund increderea tn
Dumnezeu... " (Ps. 66, 3-9).
Ldud6nd puterea lui Dumnezeu, Moise cdnta izbdvirea minunatS a lui lsrael din Marea Rogie prin cuvinte ad6nc impresionante:
,,Voi cdnta Domnului cd Si-a ardtat puterea, a ndpdstuit tn mare
pe cal Si cdldre!... El a aruncat tn mare carele lui Faraon Si oastea lui. Luptdtorii lui aleSi au fost inghilili tn Marea RoSie, i-au

47

acoperit valurile $i s-au pogordt in fundul apelor ca o piatrd; Cine


este ca Tine intre dumnezei, Doamne? Bogat tn
fapte de laudd Si
fdcdtor de miru.tni?... (Ex. 15, l-Zl).
Ca qi Moise, David psalmistul preamlreqte puterea lui Dumne_
zeu: ,,Domnul este lauda mea Si cdntarea mea. El nt-a mdntuit...
Nu voi muri, ci voi trdi si voi povesti lucrdrile Domnului. Domnul
m-a pedepsit, dar morlii nu m-a dat... Te laud pentru cd m-ai as_
cultat, pentru cd m-ai mAntuit... " (ps. I lB,14-29).
6.

AtotStiinla

Mintea noastrl gi revelalia ne spun cd Dumnezeu, ca fiin{d ab_


solut spiritualr, este inzestrat cu minte care gtie toate. invdldnd cI
Dumnezeu este atotgtiutor, prin aceas-ta infelegem cd El qtie tot ce
este de gtiut gi ci qtie toate perfecto,. $tiinla ori cunoagterea lui
Dumnezeu are ca obiect at6t fiinta proprie divind, adicd cunoagterea de sine, cat gi existenla extradivinr, dupi manifestarea sa exterioar5, precum gi dupl fiinF sa intrinsecd.

Pentru cd este spirit absolut, Dumnezeu cunoagte totul qi mai

existl este creatura Sa:


,,El fixeazd numdrul stelelor Si pe toate le cheamd pe nume.
Mare este Domnul nostru, priceperea Lui este fdrd de margini',
ales fiindc5 tot ce

(Ps. 147,4).

,,Ale Mele sunt toarc rtarele pddurii, toate animalele munlilor


cu miile lor. Eu cunosc toate pdsdrile de pe^ munli Si tot ce se
miScdpe cdmp este al Meu" (Ps.50, l0-ll). intr-un mod cu totul
deosebit, lumea omului str in strdnsi legdturd cu atotgtiinfa divini,
care cuprinde via{a umani gi activitatea ei. Atotgtiinfa divind, ca qi
atotprezenta d.umnezeiasci, nu cunoagte nici o ingrddire a spafiului
ori a timpuluiae.
,,Inaintea lui Dumnezeu, locuinla morlilor este demelitd, addncul n-are acoperis" $ov 26,6).
,,Dumnezeu vede pdnd la marginile pdmdntului, zdreSte totul
sub ceruri" (Iov 28,23).
,,Ochii lui Dumnezeu strdbat tot pdmdntul" (II Cr. 16,g).
,,Ochii lui vdd toate cdile oamenilor" (Ier.32, l9).

li lDloem
::1",, P.. op. cit.. p. r87.

Barierele timpului nu existd in fafa atotqtiinfei divine. La Dumviitorul sunt un continuu prezent.
lucruri s-au implinit Si vd vestesc altele noi.
cd
cele
dintdi
,,Iatd
11i le spun mai inainte ca sd se tntdmple" (Is.42,9).
,,Domnul rdzbate oceanul Si inima Si cunoaste ascunziSurile
Itr, cdci El este atotStiutor Si cdile veSniciei le are inaintea ochiItr. El vesteSte ce afost Si ce va sdfie Si dezvdluie albia celor tdi'
nuite. Nici un ghnd al omului nu-i scapd, nici un ctndnt nu rdmdne
(tscuns de El". (Ben Sirah 42, 18-20).
Dumnezeu cunoaqte cele mai ascunse gAnduri ale omului, inccarcd inima gi rdrunchii, adic6 privegte la cele diniuntru ale oarrrcnilor, la toate g0ndurile, toate sim{urile qi suferinfele:
,,Dumnezeule drepte, Tu cercetezi inima Si rdrunchii" (Ps. 7, 10).
,,Doamne, toate dorinlele mele sunt tnaintea Ta Si suspinurile
rnele nu-li sunt ascunse " (Ps. 38, 10).
rrczeu trecutul qi

,,Au nu cunoaste Dumnezeu lucrul acesta? El care cunoa$te


tttate tainele inimii? " (Ps. 44, Zl).
,,Doamne, Tu md cercetezi de aproape Si md cunoSti, Stii cdnd
,rtau jos Si cdnd md scol Si de departe imi pdtrunzi gdndul. $tii
,'ind umblu Si cdnd md culc Si cunoSti toate cdile mele. Nu-mi
rrjunge cuvdntul pe limbd Si tu, Doamne, il Si cunoSti in totul... O
stiinld atdt de minunatd este mai presus de puterile mele, este
lrreainaltd ca s-o pot prinde" (Ps. 139, 1-7).
,,Eu, Yahweh, incerc inima Si cercetez rdnmchii, ca sd rdspldtesc
"
li acdruia dupd purtarea lui, dupd rodul faptelor sale (Ier. 17, 10).
7.

inlelepciunea infinitd a lui Dumnezeu const[ in cunoagterea


scopurilor celor mai bune qi a mijloacelor celor mai nimerite pentru ajungerea lor. Ea se vldegte in minunata r6nduire a fEpturii, in
neintrerupta ei conducere cdtre _[inta pusi gi in intreg planul iconomiei pentru mdntuirea omului'u.
inlelepciunea divini, in raport cu atotgtiinfa, este mai rar amintitd de ce{ile Vechiului Testament, in timp ce in Pentateuch, de
pildd, nu-i pomeniti deloc, iar in Psalmi gi in Profeli apare in anurnite pasaje ca o proprietate pe care Dumnezeu gi-a flcut-o cunos-

so

48

inlelepciunea

Mihelcescu I., op. cit.,p.79.

49

in creatie, alSturi de atotputernicia Sa5r. Aqa, de pildi, in Ps.


104,24 citim:
,,Cdt de multe sunt lucrdrile tale, Doamne! Tu pe toate, cu inlelepciune, le-ai fdcut. . ."
In Is. 28, 29 afldm: ,,Minunat este planul Lui, mare este tntelepciunea sa".
,,El a fdcut cerul prin puterea sa Si lumea prin in{elepciunea
sa" (ler. L0,12; cf. gi Ier. 51, 5l; Ps. 147,5 q.a.).
Din contrd, in cdr{i ca Iov, Proverbe etc., se vorbegte despre inlelepciune intr-o formi cu mult mai practici, eticd qi speculativ652.
Momentele principale, ce rezultd. din aceastd descriere a inlerepciunii divine sunt urmitoarele:
f . inlelepciunea divind nu poate fi pdtrunsl de om. Numai
Dumnezeu o cunoa$te. Singur El este posesorul ei. [n Iov 2g,12 se
pune intrebarea: ,,Unde se a/ld inlelepciunea, unde este locul inlelegerii?" $i rlspunsul sunS: ,,Omul nu cunoaste calea cdtre ea Si
pe plaiurile celor vii nu se afld. Addncul rdspunde: Nu este in
mine. Marea spune: Nu e la mine".
In Iov 28,20 se rlspunde la intrebarea: ,,De unde vine tnlelepciunea Si unde este locul tnlelegerii ei? - Este ascunsd de ochii
oricdrui vieluitor si chiar de ochii pasdrilor cerului este ascunsd.
$eolul Si moartea spun: Auzit-am cu urechile noastre ceva zvon
despre ea".
Pe pimdnt nimeni nu poate pdtrunde in{elepciunea divin6.
Acela care poate face acest lucru este numai Dumnezeu.
,,Numai Dumnezeu cunoa$te calea ei Si Stie locul sdu, cdci Et
priveSte pdnd la marginile pdmdntului. Numai El vede ce este sub
tntregul cer" (Iov 28,25-24).
,,La El este inlelepciunea Si puterea Si Lui ii apar{ine sfatul Si
inlelegerea" (Iov 12, l3).
Dupd Ben Sirach 1,2-3:. ,,Omul nu poate cerceta tnlelepciunea
Domnului, cum nu poate numdra nisipul mdrii, picdturile ploii Si
zilele veacului, indllimea cerului Si ld;imea pdmdntului.Iir in 1,
6-7 spune acelagi Ben Sirach: ,,Cui i-aufost descoperite rdddcinile
tnlelepciunii Si bogd{ia mijloacelor ei, cine a priceput-o? Unul
este tnpeleptul, infricoSdtorfoarte, care std pe tron, Domnul.
cutA

5'

"

Schol, P., op. cir.,p. 188.


Mihalcescu 1., op. cir., p.8O.
50

2. inlelepciunea a existat inainte de creafie, este din vegnicie gi


vrr

rtimAne in vegnicie.

,,Toatd inlelepciunea vine de la Domnul Si cu El este tn veci"


lllcn Sirach 1, 1).
,,Mai tnainte decdt toate s-a zidil inlelepciunea Si lumina minlii
1t lbst din veSnicie " (Ben Sirach 1, 4).
,Mai tnainte de veac, dintru tnceput, m-a zidit Si pdnd tn veci
tttt voi avea sfirSit " (Ben Sirach 24,9).
in cartea Proverbelor, capitolul 8, inlelepciunea este pusl sd
vorbeasc[ in contrast cu prostia, ce fusese descrisb in capitolul 7 ca
Dupd ce inlelepciunea a expus unul dupd altrrl loloasele ei cele mari, in versetele 8,22-25, ea di asigurarea cd
Ylhweh a creat-o ca inceput al acliunilor sale, inaintea celorlalte
rrrliiptuiri, chiar mai inainte de a fi pimdntul.
3. Dumnezeu a revelat infelepciunea chiar de la creafie (cf. Ier.
lll,12;51, 15). Dupi Ben-Sirach 1, l0 ea a fost virsat6 de Dum-

rr tlcsfrdnatd (zonah).

lucrurile Sale (cf. 16, 25; 41, 22 sq.). Cdnd a inde fald ca o sfttuitoare (Prov. 8, 27-32):
,,(ldnd a intocmit Domnul cerurile, eu eram de fayd. Cdnd a tras o
:(ffc pe fala addncului, cdnd a pironit norii sus, cdnd au ldsnit cu
luttcre izvoarele addncului, cdnd a pus hotar mdrii ca apele sd nu
lraacd peste porunca Lui, cdnd a pus temeliile pdmdntului, eu
rntm meSterul Lui, la lucru ldngd El Si in toate zilele eram dutfa'
trca Lui, jucdnd netncetat inaintea sa, jucdnd pe ocolul pdmdntului sdu Si gdsindu-mi pldcerea infiii oamenilor.
4. in{elepciunea divind se indreaptl intr-un mod special cdtre
poporul lui Israel, clci in acest popor gi-a asumat Yahweh un loc
lu totul deosebit. Prin in.telepciune a condus Dumnezeu poporul
lui Israel in toate timpurile (Cf. tnlelepciunea lui Solomon 9,
I l8). Yahweh a aflat calea inlelepciunii qi-a dat-o lui Iacob, sluyrlorul siu, gi lui Israel iubitul siu.
,,Atunci Ziditorul a toate mi-a dat poruncd Si cel ce m-a creat a
lntldrdt cortul meu Si a grdit: ASeazdle tn lacob qi ia-li moStenire
tn lsrael" (Ben Sirach 24,8-9).
,,in cortul cel sfdnt am slujit inaintea Domnului Si pe urmd in
,\itm m-am statornicit, tn cetatea cea iubitd asigderea m-am odihnit
1t in lerusalim este scaunul resedinlei mele" (Btx Sirach 24, L0-Il).
Fiindcl infelepciunea divini este aga de minunatd, ea mai poartd gi
rlcnumirile: ,,o suJlare a puterii lui Dumnezeu", ,,olevdrsme a strdrrt'z,eu peste toate

ur:;rut crealia, ea a fost

51

lucirii Stdpdnului a toate" (In,tel. Sol. 7,25), ,,razd a luminii veSnice", ,,oglindd nemincinoasd a realitd{ii lui Dumnezeu", ,,copie a
minundtiei Sale", ,,participantd a tronului Sdu" (int. Sol. 7, 26;9,4).
In decursul timpului s-a iscat disculie dacd in pasajele in care se
afl5 in cErlile infelepciunea lui Solomon (in special) 9i Ben Sirach,
cuvdntul infelepciunea (sofia) apare ca o hipostazd a fiinlei divine,
ca o fiin\d personald sau numai ca o proprietate personificatd, ca
o personificare poeticd a acliunii in{elepte a lui Dumnezeu.
Cdliva" au identificat pe ,,Sofia" cu ,,Logos", intemeindu-se
pe in{elepciunea lui Solomon g, L-2, unde citim: ,,Dumnezeule al
pdrinlilor, cel ce aiJdcut toate cu cuvdntul Tdu Si ai creat pe om
cu tnlelepciunea Ta". Numai ci aici Logos Si Sofia stau numai in
paraleli. Din paralelism nu urmeazd deloc identificare. in afari de
aceasta, cu cuv0ntul l,ctgos stau in paralel[ qi alte noliuni abstracte.
b. Atributele morale sau etice

in virtutea spiritualitSlii sale, Dumnezeu are voinfd gi sentiment, care de asemenea sunt perfecte, in rdndul acestora amintim:

l. Libertatea absolutd
Sub aceasti insugire infelegem

ci in toate actele sale

Dumnezeu

se determind numai de sine gi prin sine, frrb vreun motiv din afari.
EI poate gi face tot ce voiegte gi aqa cum voiegte. La Dumnezeu nu

existi schimbare de voin{i, ci totul se voiegte de El printr-un act


unic, neschimb[tor gi etern. De aceea, nu poate fi vorba de deliberare sau sfrtuire la Dumnezeu, iar dacd in Sfdnta Scriptur[ intdlnim
cdteodati acegti termeni, ei sunt luali numai in sens impropriu. Despre absoluta libertate a lui Dumnezeu se vorbegte foarte adesea qi
destul de lEmurit in revela{ie gi mintea ne spune cd, dacd omul este
liber in actele sale, cu atdt mai mult trebuie sd fie Dumnezeuso.
Relativ la aceasta, iati cum se expriml psalmistul Vechiului Testament: ,,Dumnezeul nostru in cer Si pe pdmdnt, toate cdte a voit a
fdcur" (Ps. I 15,3).
53

,,

Dumnezeu se jurd oStilor cereSti Si zice: Adevdrat, cum dm

tititu{it, aSa amfdcut. $i ceea ce am hotdrdt, a;a se va

2. Sfinlenia
Sfinfenia este atributul divin, in virtutea clruia Dumnezeu nu
voicgte gi nu face decAt ceea ce este absolut bine 9i cere de la om
cn sd faci gi el tot numai bine.
Cum am ar[tat cAnd am vorbit de fiinla lui Dumnezeu, sfintenia
estc caracteristica de clpetenie a Dumnezeului Vechiului LegLrrrint. Am putea-o numi temelia intregii religii a Vechiului Testanrcnt, clcf aga prevede prescrip{ia mozaicd pentru adepfii lui
Yalrweh: ,,Voi trebuie sd fili sfin{i, cdci sfdnt sunt eu, Yahweh,
l)umnezeul vostru" (Lev. 19, 2; 20,7). De aceea, pe l6ngi alte
rrrrmiri, Yahweh poartd gi pe acela de ,,sfhntul lui lsrael" (Kados
t,trael) sau ,,sfAntul lui lacob" (Ps, 71, 22;ls. 1,4;5, l9 9.a.).
,,Dumnezeu nu este un om care sd mintd, nici unfiu al omului
rure sd regrete. Au va vorbi Si nu va face? Va grai Si nu va tn'
plini?" (Num. 23,I9);
,,Cel veSnic al lui Israel nu minte Si nu-i pare rdu, cdci el nu
rsle om care sd regrete " (I S. 15, 29);
,,Tu nu e$ti un Dumnezeu cdruia sd-i placd crima, Si cel rdu nu
$te oaspetele tdu; seme{ii nu trec prin fala ochilor Tdi; Tu urdsti
1tc toli iei care fac rdu, pierzi pe cei care grdiesc minciuni. Lui
Yuhweh ti e scdrbd de omul sdngelui Si al vicleniei" (Ps. 5,4-6).
('ontra sfin{eniei lui Yahweh, Dumnezeul lui Israel, au fost aduse
rrnumite pasaje55 care ar sta in contrazicerccu sfinfenia divinS'
a. Aqa, de exemplu, textul din Is. 45,7 unde citim: ,,Eu daufericirea Si rdul ... " Contrazicerea aici este numai aparenti, cici terrrrenul de ,,r[ul" (rd) aici nu trebuie infeles in sens moral cd Dumrrozeu lucreazd rdul, ci in sensul de rdsplatd sau pedeapsd pe cate
l)umnzeu o va da pentru pdcatele oamenilor.
b. Luarea podoabelor de argint qi aur de la egipteni din porunca
lui Yahweh, ar contraveni sfinleniei divine. Acuza\iaacesta e$e mai
vcche, chiar dec6t creqtinismul. Amintegte de ea Filon, in scrierea sa
,,Despre viafa lui Moise", au exploatat-o Gnosticii 9i Maniheii.

S.holz P.. op. cit., p. I89.

'o ibidem

52

implini" (ls.

t4.24).

53

Rlspunsurile ce s-au dat au fost acestea56:


.o. P? drept, israelilii au luat lucrurile de aur gi de argint ale
egiptenilor, ca un fel de desprgubire pentru muncile istovitoare de
aproape patru secole, cdt au stat in robia egiptean[.
b. Fiindc6 Dumnezeu este proprietarul a tot ce e p6m6ntesc, in
virtutea_acestui drept, el le-a dat israelifilor, la plecarealor din Egpt.
Era un- dar al lui Dumnezeu gi deci nu s-a violai 1egea morald.
c. intre israelili gi egipteni a intervenit un act de schimb sau
vdnzare, fiindcd israelilii le-au lisat egiptenilor, in schimbul aurului gi argintului, ogoarele, casele, liveiiie gi intreg inventarul casnic, pe care nu le-au putut lua cu ei.
.Toutg aceste rdspunsuri au de luptat cu multe gi nebiruite dificultefi, deoarece cum reiese din Exod 3,21;11, I gi 12,35,israe_
lilii se pare c5 ceruser6 cu imprumut hainele gi podoabele de la
egipteni, cu presupunerea cI le vor restitui.
Explicarea cea mai rezonabild, pare aceasta: infricoqali de pe_
depsele cerului, din cauzd cd nu voiseri sr permita israelililor sa
plece, egiptenii frceau ei daruri evreilor numai s6 plece qi astfel s6
?nceteze mdnia divini. Este drept ci egiptenii se prgublau de lucrurile lor prelioase qi de haine, dar aceasta o fac ca s6 scape de

pedeapsa pentru neascultarea de porunca divini.


De asemenea, cu sfintenia lui Dumnezeu nu s-au putut pune de
acord acele pasaje in care lui Dumnezeu ii este atribuita oinvhrto-

{are a inimii omeneqti, ca qi c6nd Dumnezeu ar aldla la picat pe


cine vrea sd-l piardi. Aceastd pdrere este strrini Dumnezeului vechiului Testament. Daci Dumnezeu este pedepsitorul pIcatelor,
atunci el nu poate fi autorul pdcatelor. Dumnezeu il lasi pe om liber gi numai datoritd gdndurilor gi ac(iunilor omului vine pedeapsa
divinS. ca o dreapt5 rdsplati. poporul de jos israelit putea si spun[
in vorbirea curent6, ca qi poporul rom6n: ,,C6nd vrea Dumnezeu sa
piardl pe cineva, mai intii ii ia minfile,,. Dar acest fel de gdndire
este al poporului gi nu al religiei autentice.
Prilej de cdrtire contra sfin{eniei lui Dumnezeu s-a mai gdsit gi
in_faptul ci Yahweh, dupd propria-i exprimare, pedepseSti pdca_
t.g_!e nly\ilor asupra copiilor, pdnd la i neio
Si'a patra genZrafie
(Ex. 20,5 .q.; 34, 6; I R I l, 32; Ier. 15, 4; 32,18; i{oz. +, O). pite
drept, numai ci continuarea pedepsei din genera,tie in generalie
presupune gi continuarea sau mogtenirea pdcatelor sau a urii
"oniru
56Ibidem,

p. 81.

54

lrri I)umnezeu, de cdtre generaliile succesive. Scrierile Vechiului


lcstarnent au locuri in care ni se aratd cI fiii sunt pedepsili pentru
p[rin{ilor: ,,Iatd toate sufrncirlcle lor proprii gi nu pentru cele ale
aqa Si ale copipdrinlilor
sufletele
sunt
cum
Mele;
ale
sunt
flt'tde
ilttr, Mie mi-apar{in amdndoud; Sufletul care pdcdtuieSte va trebui
si moard" (Ez. 18,4).
,,Va trebui sd nu se mai spund; Pdrinyii au mdncat aguridd, de
tttaaa dinlii copiilor sunt sterpezili' Mai mult, fiecare va muri
aguridd,
ltt,rtru vinile sile proprii Si numai acelea care mdndncd
ttct,luia i se vor sterpezi din{ii proprii" (Ier.31' 29 sq')
Motiv de conteslare a sfinfeniei lui Yahweh o constituie 9i porrrnca Pentateuhului de a nimici pe canaanili (Ex. 34, l6; Deut' 7,
I ) Dar aceast[ prescripfie nu izvorigte dintr-o pornire sadicd de a
rrcide, ci dintr-o m5sur6 de siguran!6, de apdzi de idolatrie pe israrlilii inclinafi spre cultele p6g6negti decadente. canaanilii erau
[rrialgamul de populafii ce locuiau p[mdntul cuprins intre Sidon 9i
t illza, pe coasta M[rii Mediterane (Gen. 10, 15-20). Cultele acestor
populafii erau de un materialism cras. Nimic spiritual n-aveau ?n
irlc. pentru a-i feri pe israelili sd fie atraqi spre groaznica idolatrie a
t:unaanifilor, la indicafia divin6, Moise diduse porunca s[ se duc6
contra acelora o lupt[ de nimicire qi s5 nu se intrefina cu ei nici o
logiturd de comunitate, atdta timp c6t igi vor pdstra credinfele lor
rdolatre (Ex. 34, 16; Deut.7, 3).
Lucrul acesta pentru anumili critici a constituit ceva incompatihil cu sfinfenia lui Yahweh. Dar trebuie si ne gdndim la starea-de
cultura a lumii gi a lui Israel acum trei mii de ani. Admipnd cultul
curaanit l6ngi cel mozaic, fiinlarea intregii teocra{ii a Vechiului
'f 'estament
devenea semn de intrebare, din cauza aplecarii lui Israel
spre idolatrie, in felul acesta putem infelege porunca de a_ distruge
roate imaginiie idolegti din Canaan, de a fi dezridicinali idolatrii 9i
ir nu-i ingidui printre Israelili (Ex' 23,24;34' 13; Dt. 7, 5; 12,2)'
contiadiclia fa!6 de sfinlenia lui Dumnezeu au socotit criticii
Vechiului Testament in special antropomorfismele Si antropopatisttrcle puse pe seama lui Dumnezeu. Este drept cb in cirlile Vechiului Testament, in special in cele mai vechi, gSsim numeroase expresii care sunt compatibile numai fiin,tei omeneqti. Numai omul se
infurie, se rdzbun6, doarme, mdndnc[ etc. Dumnezeu, spirit absolut, n-are nimic comun cu toate acestea. $i totugi in c[rfile biblice
gdsim expresii ca ,,Dumnezeu se bucur[" (Deut. 30,9; Is'-62, 5;
ir5, 19), ,,Du*n"r"u se intristeazl" (Gen. 6,6; Iet.7, 18; Ez' 16,
55

42), ,,Dumnezeu uitd sau igi aminteqte,, (ps. 9, 19; 13, Z; 42, 10).
Dar, cum s-a vizut c6nd am arnintit de fiinla lui Dumnezeu, antropomorfismele sunt numai nigte imprumuturi din limbajul obignuit,
datoritd sdr[ciei de exprimare a limbii omenegti.
Dumnezeul Vechiului Testament este un Dumnezeu personal.
El are simlire gi voinf6 care se intereseazd de om gi stau in legrturi
str6nsd cu omul. In aceasti legiturf, a simlului qi voinlei divine cu
g6ndurile gi faptele omului, limba Vechiului Testament nu qtie
(n-are posibilitatea) s[ o exprime viu gi contemplativ, gi atunci folosegte simlirile analoage ce se gdsesc ?n om. Dar aceste sim{dminte proprii omului, de pilda, nefericirea, suferin{a etc., nu pot fi nici
imaginate ca aparfinind lui Dumnezeu.

3. Bundtatea nesfdrSitd, gralia, milostivirea,

tndelunga rdbdare
Intruc6t Dumnezeu nu voiegte decAt binele, de aceea el este bundtatea nesfargitd. Aceasti insugire a sa se aratr in afarr prin aceea
cd el voiegte ca qi creaturile sd participe Ia perfecfiunile gi fericirea

Sa gi pentru aceasta le imparte tuturor numai bine, in mdsura in


care ele il pot primi gi Ie este de folos. privitd din acest punct de
vedere, bundtatea lui Dumnezeu nu mai este nesfdrgiti, pentru ci
Dumnezeu nu impdrtSgegte fiecdrei creaturi toatl bundtatea Sa, ci
numai c6t voiegte gi c6t gdsegte cd este de folos pentru ea. Bun6tatea dumnezeiascl poart6 diferite nume, dup6 situafia in care se gEsesc creaturile care se implrt6gesc de ea. Aga se numeqte gra{ie,
c6nd di omului bunuri pe care nu le-a meritat; tndurare, c6nd scapd pe om de necazuri gi lipsl gi mai ales de pdcat; rdbdare, cdnd
nu pedepsegte indat6 rdul;indelungd-rdbdare, c6nd am6nd pedeapplcltosului; btdndete, cdnd uqureazd pe-

1111i..!!1i9
i"9r:o,g"a
oeapsa
pacatulul
etc.- .

Dupd cele ce desprindem din c54ile Vechiului Testament, bunitatea lui Dumnezeu se aratd prin iubirea sa (Ahavah) manifestat6, de obicei, in forma gra{iei (Hesed).
Aceastr iubire a lui Dumnezeu se arat[ in intreaga creafie cdci:
,,Dumnezeu iubeSte dreptul Si dreptatea, de mila lui este plin tot
pdmdntul" (Ps.33, 5; ll9,64).

"

,, Drept este Domnul in toate cdile sale Si milostiv in toate lutnrrile sale" (Ps. I45, 17).
Iubirea divind este mare qi vrednicd, cdci gloria sa,,se urcd
lthrd la ceruri", ,,este mare pdnd la cer" Si-i ,,mai mare decht cerrrl " (Ps. 36, 6; 57 , 1 l; 108, 5),
,,Cdt sunt de sus cerurile fald de pdmdnt, atdt este de mare buttitatea lui, pentru cei care se tem de El" (Ps. 103, 11).
,,Cunt se indurd un tatd de copiii lui, aSa se indurd Domnul de
|t,i care se tem de El" (Ps. 103, 13).
Eternitatea iubirii divine gi a grafiei sale se arati ?n Psalmul
I l(r, in care dupi fiecare vers se gdsegte refrenul: ,,Cd in veac este
tnilu Lui".

Ldudali pe Domnul, cdci este bun, cdci in veac e mila Lui"


,,Ldudati pe Dumnezeul cerurilor, cd in veac este mila Lui"
lubirea lui Dumnezeu apare str6ns legati de dreptatea divinl
(l'}s. 33, 5;145,7) gi este pomenitd de obicei in leglturi cu credin,.

r'io;ia sau fidelitatea

56

Sam.2, 6;15,20 q.a.)

lui IsI R 10, 9; Is. 43,3). De aceea, Yahweh este numit


,.tirtIl israelifilor" (Deut.32,6; Is. 63, 16), iar evreii sunt numili
,.liii" sdi (Ex. 4, 22;Deut.14, 1; Is. 1,2).
r;rt:l (Deut. 7,8;

Bundtatea lui Dumnezeu (toiah) este inclinarea voin{ei divine


frpturi, cdci Yahweh este bun cu tofi.
este
bunfald de toli Si indurdrile lui se tntind peste
,,Domnul
totile lucrdrile lui" (Ps. L45,9).
,, Bun este Domnul fald de Israel, fatd de cei care sunt cu inima
l't.

rlc-a face bine oricdrei

rurotd" (Ps. 73, 1).


,,Domnul este bun Si drept, de aceea aratd pdcdtoSilor calea
.rrr " (Ps. 25, 8; Ps. 27, 13:'3I,20).
,,Mdrturisili-vd Domnului cd este bun, cd tn yeac e mila lui"
(l's. 136, 14).
c. Milostivirea (rahamin) Si tndelung,a-rdbdare (erek afaim) se
rrrrrll, in special fald de oamenii p5c6togis8:

,,Cdnd strigd un nenorocit, Domnul l-aude, SiJ scapd din toate


nrrtqurile lui" (Ps. 34, 6).
,,El nu neface dupd pdcatele noastre, nu ne pedepseSte dupdfdt'hle legile noastre, cdt sunt cerurile de sus fald de pdmdnt, atdt este
t*

Schol, P., op. cit.,p.2oO.

Lui(II

Iubirea lui Dumnezeu se intinde in special peste poporul

Ibidem, p.ZoL.
57

de mare tndurarea lui pentru cei care se tem de El. Ckt este de departe rdsdritul de apw, atdt de mult depdrteazd el fdrddelegile
noastre de la noi. Cum se indurd un tatd de copiii lui, aSa se tndurd
Domnul de cei care se tem de El" (Ps.103, l0 sq.)
,,Dacd ai pdstra, Doamne, aducerea-aminte a nelegiurilor,
cine ar mai ridica ochii cdtre Tine. Dar la Tine este indurarea ca
sdfii temut" (Ps. 130, 3).
,,Indurat Si milostiv este Domnul, tndelung rdbddtor Si mult
milostiv" (Ps. 103, 8)
,, Eu imi cunosc fdrddelegile Si pdcatul meu tnainte mea este in
continuu" (Ps. 51, 3)
,,Dar dacd cel rdu se intoarce de la toate pdcatele pe care le-a
sdvdrSit Ei pdzeSte toate legile Mele Si face ce este drept Si pldcut,
va trdi Si nu va muri... Doresc eu moartea pdcdtosului? zice Domnul. Nu doresc eu mai degrabd ca el sd se'tntoarcd de pe cdile lui
Si sd trdiascd? (Ez. 18,21-23).

4. Dreptatea
Privitd in ea inslqi, dreptatea std in foarte strAnsi legituri cu
sfinfenia lui Dumnezeu. NefrcAnd gi neavind dec6t ceea ce este
bine, Dumnezeu nu este numai atotsfdnt, ci gi atotdrept. privitl in
manifestarea ei cdtre creaturi, dreptatea este acea insugire a lui
Dumnezeu in virtutea cdreia El dd creaturilor libere ceea ce li se
cuvine: celor ce au f5cut bine le d[ r6splatd, iar celor care au ftcut
riu le dd pedeapsS. ln distribuirea dreptdtii Sale, Dumnezeu nu se
conduce de o normd din afari de El, pentru cd ar insemna cI voia
Sa este condifionatl gi mdrginitd de aceha norm6. Singura normd in
distribuirea dreptSlii lui Dumnezeu este sffinta Sa voiese.
Dreptatea divind este cea care se manifestl in afar6, din ceea ce
constituie sfin(enia lui Dumnezeu. Prin dreptatea sa, Dumnezeu iqi
manifestd pl5cerea lui de faptele bune qi nepldcerea fa[d de cele
releo'. Aceastd insugire, pe care Dumnezeu gi-o atribuie in numeroase pasaje, evreul o desemna prin Tedek sal ledaken
- ,,simfire
justd" qi miSpat - ,,exteriorizarea dreptei sim{iri',.
Dreptatea lui Dumnezeu are urmitoarele nuante:

"uo Mihalcescu 1., op. cit., p. 83.


scholz P., op. cir.,p. 2ol.

58

L Dumnezeu este drept (ladik) gi iubegte numai dreptul gi drep,, Tu cercetezi inima Si rdrunchii, Dumnezeule drept" (Ps. 7,
llll; ,,5, laud pe Dumnezeu dupd dreptatea Sa" (Ps. 7, 19);
,, l)rept este Domnul, El iubeSte dreptatea" (Ps. I 1, 7; cf. Ps. 33, 5;
lrrl('ir:

l,28,

116, 5); ,,Pentru aceea, toate cdile Sale sunt drepte (Deut.

l)., 1) ca Si toate legile Sale, judecdlile Sale, spusele sale Si promittttnile Sale" (Ps.19, 10; 36,7;119,7 q.a.)
2. Orice nedreptate din partea lui Dumnezeu este exclusi gi nu-

rrrrri g6ndul

Ia posibilitatea ei este ardtat ca o batjocurd a lui

l)rrrnnezeu.

,,Sd omori pe cel bun tmpreund cu cel rdu, aSa ca cel bun sd
ttihd aceeaSi soartd ca cel rdu, departe de Tine a$q ceva. Departe
,lr 'l.ine. Cel care judecd pdmdntul au nu va
El dreptate..."

face

icn. 18, 25).


,,Ascultayi-md, dar, oanteni pricepuli; Departe de Dumnezeu
nrdraptatea, departe de Cel Atotputernicfdrddelegea... Nu, negresil, Dumnezeu nu sdvdrSeSte nelegiuirea, Cel Atotputernic nu
tttlcd dreptatea" (Iov 34, L0).
3. Dumnezeu, ca judecltor drept, posedd cea mai autenticd im((

lrnrlialitate.

,,Cdci Domnul Dumnezeul vostru este Dumnezeul dumnezeilor,


l)omnul domnilor, Dumnezeul cel mare, puternic Si tnfricoSat,
t'(trc nu cautd la fala oamenilor Si nu primeSte daruri, care face
rlraptate orfanului Si vdduvei, care iubeSte pe strdin Si-i dd hrand
St intbrdcdminte " (Deut. 10, 17-18).
,,Cdci se bucurd muntele Sionului Si se veselesc.fiicele din luda
,la.judecdlile Tale" (Ps.48, 1l). De aceea, Dumnezeu este ldudat
crt un judecdtor drept gi este rugat sd mdntuiascd prin dreptatea Sa
rlin necaz gi din ciderea in mizerie gi sE judece dupl dreptate:
,,lntru dreptatea Ta, mdntuieSte-md, pleacd-yi urechea Ta spre
uine, grdbeSte de-mi ajutd. Fii pentru mine o stdncd ocrotitoare, o
ftrldreald unde sd-mi gdsesc scdparea" (Ps. 31, 2).
4. Dumnezeu rispldteqte tuturor dup6 faptele lor, deoarece r5slrlhtegte pe cel bun gi pedepsegte pe cel riu:
,,4 Ta, Doamne, este dreptatea, cdci Tu rdspldteSti pe fiecare
tlupdfaptele lui" (Ps.62, L2)
,,Domnul md recompenseazd, dupd dreptatea mea, mi-a rdsplitit dupd curd{ia mdinilor mele" (Ps. 18, 20).
,,De aceea, Domnul mi-a rdspldtit dupd neprihdnirea mea,
,lupd curdlia mdinilor mele tnaintea ochilor Lui. Cu cel bun Tu te
59

ardti bun, cu omul neprihdnit te ardli neprihdnit, cu cel curat Tu te


ard\i curat, iar cu cel stricat te porli dupd stricdciunea lui" (ps.
18,24-26; cf. gi Iov 34, ll, Ier. 16, l0).
Dumnezeu nu uitd p[catele nelegiuililor, clci pedepseqte dacd a
sosit timpul potrivit (Ier. 32, 18; Am. 2, 3; Neh. I,2). Oice fericire gi
nefericire, careJ atinge pe un israelit sau chiar poporul in intregime, a
fost adusl de dreptatea lui Dumnezeu fiindcd era cerutd de starea
moral6 a aceluia pe care-l atinge (I R. i8, 18; Is. 1, 20; Ier. 3, 3).
Neegala implr{ire de fericire qi nefericire chiar plrea si clatine
credinfa unora, in dreptatea lui Dumnezeu (Cf. ls. 40, 27; 45,9;
Ier. 12,l;Ez. 18,25;Mal.3, l3), numai cd, totdeauna, convingerea cd, dreptatea lui Dumnezeu este invulnerabili s-a impus intr-o
lumind tot mai mare, gi ci omul numai datoriti ingustimii sale nu
poate pdtrunde c6ile Domnului. Lucrul acesta se vede mai evident
in vorbirea lui Dumnezeu, de la finele ce4ii tov.
5. Dreptatea lui Dumnezeu se intinde peste toatl lumea:
,,Domnul impdrdteSte in veac, Si-a pregdtit scaunul de domnie
pentrujudecatd, Eljudecd lumea cu dreptate, judecd popoarele cu
nepdrtinire " (Ps. 9, 7-9; cf. Gen. 18, 25; Is. 3, 13).
6. Dreptatea lui Dumnezeu este fEr6 de sfrrgit: ,,Gura mea va
vesti, zi de zi, dreptatea Si mdntuirea Ta, cdci nu-i cunosc marginile. Voi vesti zi de zi dreptatea $i mdntuirea Ta, cdci nu-i ,unir"
marginile. Voi vesti lucrdrile Tale cele puternice, Doamne Dumnezeule. Voi pomeni dreptatea Ta Si numai a Ta... Dreptatea Ta,

Dumnezeule, ajunge pdnd

la cer. Tu ai

sdvdrSit lucruri mari;

Dumnezeule, cine este cuTine?" (Ps. 71, 15-16-19).


,,Nu intra la judecatd cu seryul Tdu, cdci nici un om viu nu este

drept tnaintea Ta" (Ps. 143,2).6


,,Dreptatea Ta, Doamne, este ca mun{ii cei mari

Si judecdlile
Tale sunt ca addncul cel fdrd fund,. Doamne, Tu sprijineSti toiul..." (Ps. 36,6).
,,Dreptatea Lui ddinuieSte tn veci" (Ps. 112, l; cf. Ps. 103,17;
Il9. r42)
7. Dreptatea lui Dumnezeu se va ardta desdv6rgit6 in timpurile

mesianice.
,,Sd picure cerurile de sus Si norii sd reverse in ploaie dreptatea! Sd se deschidd pdmdntul, sd rdsard din el mdntuirea Si sd iasd
din el izbdvirea. Eu, Domnul,fac aceste lucruri" (Is. 45, 8).

60

.5. Veracitatea Si fidelitatea

Vcracitatea lui Dumnezeu const6 in aceea cd El impdrt[gegte


rrilturilor Sale, prin descoperire, numai adevirul gi aceasta pentru
t'rt cste atotgtiutor gi preasf6nt. Fidelitatea este consecvenfa voinfei
rlivine, cb adicd ceea ce Dumnezeu a hotarAt sau fhgdduit odatd,
trrrplinegte cu nestrdmutare. Despre aceste doul insugiri ale lui
l)rrrnnezeu d5 m6rturie Sf. Scripturd a Vechiului Testament6t.
irr sensul Vechiului I.egimdnt, veracitatea ('emet) divinl inrt'rrrnnd cd Dumnezeu este ceea ce El se descoperd. Spusele, porrrucile, legile gi ordnduielile lui Dumnezeu conlin adevirul. Tot
r'cca ce El vestegte despre viitor se va implini realmente:
,,Doamne, Yahweh, Tu esti Dumnezeu Si cuvintele Tale sunt
,nltvdrul" (II Sam. 7 ,28);
,, Legile Domnului sunt adevdrul" (Ps. 1 19, 151);
,,Eu, Yahweh, yorbesc adevdrul, vestesc dreptatea" (Is. 45, 19);
,,Pe Mine insumi md jur, adevdrul iese din gura Mea Si cuvdntul rueu nu vafi dezis. Orice genunchi, inaintea Mea, se va pleca Si
ttr ice limbd pe Mine se va jura" (Is. 45,23;)
,,Ceea ce vestesc Eu cdtre seminliilor lui Israel se va adeveri
lirir greSeald" (Hoz. 5,9).
Adevirul lui Yahweh este calea pe care din tot sufletul doregte
,rll rneargl piosul gi mai ales sd fie condus de Dumnezeu:
,,PovdyuieSte-md tntru adevdrul tdu Si invald-md" (Ps.25,5);
,,Inva[d-md cdile tale, Doamne, Si eu voi umbla tntru adevdrul
/iiu" (Ps. 86, 11;cf. Ps. 26,3).
in sens practic, 'emet ,,credinciogia" apare ca fidelitate ce i se
ntribuie lui Dumnezeu, intru c6t El implinegte sigur gi hot[r6t ceea
t'c a flgiduit sau ameninfat. in Genezd 34, 6 Moise il numegte:
,,l)umnezeu mult milostiv Si tndurat... bogat tn mild Si fidelitate".
l)rrpd Deuteronom 7, 9, Israel va cunoagte cI Yahweh este Dumrruzeu fidel, fiindcd pdstreazd legdtura gi iubirea cu cei care-l iulrcsc ai pizesc poruncile Sale, pdnl la al noulea neam:
,,Drept este cuvdntul Domnului Si toatdfapta Sa este plind de
r't?dincioSie (fidelitate) " (Ps. 33,4).
Fidelitatea lui Dumnezeu este frrd sfhrgit. Ea ajunge p6ni la
rrtrri (Ps. 36,6); este vegnic[ qi va dura din neam in neam:
r

6l

,,Se va veSteji iarba, se va ofiliJloarea, dar cwdntul Dumnezeului nostru va rdmdne in veci" (Is. 40, 8);
,,Cuvdntul Tdu, Doamne, in ceruri ddinuieSte in veci, iar fidelitateo Ta line din neam in neam" (Ps. 119, 90).
De aceea, fidelitatea divind este chezdgia mAntuirii pentru toli
cei buni, iar pentru cei pdcdtogi a nimicirii lor.
,,Domnul te va acoperi cu penele Lui Si te vei ascunde sub aripile Lui, cdci scut Si pavdzd este credincioSilor Lui" (Ps.91,4).
,,Voi lduda numele Tdu, Doamne, cdci este binevoitor, fiindcd
md izbdveSte din toate necazurile Si cu ochii mei imi vdd implinitd
dorinla privitoare la vrdjmasii mei" (Ps. 54, 6 -7).
In mod negativ este zugrdvitd veracitatea gi fidelitatea divin[
cdtre cdrfile Vechiului Testament prin aceea c5 tot ce este contra
acestei insugiri divine se neagi cu toatd hotdrArea:

,,Dumnezeu nu este om ca sd mintd Si nicifiu de om ca sd ingele.


Au vorbi-va Si nu vaface? Va grdi Si nu va,lize? (Num. 23, I9);
,,Mdrelia lui Israel (Yahweh) nu minte Si nu inSald. Cdci EI nu
este om ca sd insele " (I Sam. 15,29).

Cepnolul II

Raportul lui Dumnezea cu lumea


$ 8. Creafia

divini

I)umnezeu este fbcdtorul a tot ce se vede gi ce nu se vede, adicl


r";lc creatorul lumii. El a flcut din nimic sau a chemat din nefiinli
lir liintd tot ce existd in afard de Sine, adicd lumea sau universul.
Vechiul Testament n-are un termen unitar pentru no{iunea de
Irrnro sau univers. Spre a exprima ideea de univers, c6(ile Vechiu-

lui 'l-estament au expresiile: ,,cerurile Si pdmdntul" sau ,,ceruri,


ttittttint Si addncuri" (Ex. 20, 4; Ps. 135, 6; Iov 11, 8 sq.).
Admitem gi noi dimpreunl cu cercetdtorii mai liberali62 ai timptrlui nostru c5 la intrarea in Canaan evreii au adoptat gi ei conr r'1r(ia despre lume care era curenti in lumea semitd gi care iqi are
qur'[intea in inima poporului sumerian, pionier al culturii lumii din
I lr icntul Apropiat. Concepfia despre lume a antichitdfii Asiei de
Vrst nu era o concepfie gtiinlificd, ci mai mult mitologicl qi religiorrs[. In spatele minunatei creafii a acestui complex univers, min*,n ornului credincios vedea divinitSlile care au dat nagtere acestui
r unl)lex. Era firesc deci ca fiecare popor s6-gi modifice viziunea
,rnupra lumii, potrivit cu propria sa religie.
l)upd cele ce desprindem din cd(ile Vechiului Testament, sin1ur l)umnezeu este veqnic, altceva etern nu poate exista l6ng6 ddn-

qul l)umnezeu n-a fost creat, cum este creat[ Iumea. Toati exiscealalt[ este numai crealia divinS. Toati fiptura vizut[ qi ner ilrrrlir existi numai in mdsura in care Dumnezeu voieqte:
,,,45a vorbeSte Domnul cu ce te-a tntocmit din pdntecele maicii
tttlt Eu Domnul am ficut toate aceste lucruri. Eu singur am desI'tlttrat cerurile, Eu am intins pdmdntul. Cine era clt Mine?" (ls.
t*rr1rr

1't, .14);

63

,,El a intocmit pdmdntul, l-afdcut Si l-a intdrit, l-afdcur nu


sdfie pustiu, ci l-a intocmit ca sdfie locuit" (Is. 45, 1g);
,,Esle oare printre idolii neamurilor vreunul care sd aduc
ploaie? Sau poate cerul sd dea ploaie? Nu dai Tu, Doamne
ploaie? Noi sperdm in Tine, cdci Tu ai fdcut toate aceste lucruri,
(Ier. 14, 22;cf. Prov. 8,28).
Pentru a exprima aceastd activitate de Creator a toate, Vechiu
Testament folosegte o intreagl serie de termeni deosebili, cum
exemplu: Kanah - ,,a preg6ti" , Conen ,,a intemei a,,, yatar _ ,,afor
ma", bonah - ,,a zidi", yasad -,,a pune temelie,,. in toate aceste c
vinte se aflI urme ale g6ndului poetico-mitologic, care punea fac
rea cerului gi pdm6ntului pe seama unui artist sau arhitect. Aldturi
acegti termeni mai este folosit gi cuvAntul holid ,,a produce, a
naqtere" care con{ine intr-insul ideea cd lumea are la origine un
in sens larg al infelesului. Mai gdsim folositi qi termenii ,asah _
face" qi bara' - ,,a face" qi bara - ,,a crea". Termenul de bara
folosit exclusiv pentru a exprima crea[ia divind, nereferindu-se nici
odatl la o anumitl materie in lucrurile pdm6ntegti. Mijlocul pri
care s-a executat aceastl crealie divini este fie m6na Domnului, fi

degetul siu (Is. 40, 12;45, 12;48,13), dar in general crea{ia s-a fE
cut numai prin cuv6nful sdu, prin porunca sa gi prin suflarea guri
sale (Ps. 33,6; I48, 5; LO4,7;Is. 48, 13; Gen. 1,2);
,,Eu am fdcut pdmdntul Si am fdcut pe om. Eu cu mdinile me
am intins cerurile Si am asezat toatd oStirea lor" (ls. 45, l2);
,,Cerurile au fost fdcute prin cuvdntul Domnului Si toatd oSr
rea lor prin suflarea gurii Sale" (Ps. 33, 6);
,,Ldudali numele Domnului, cd El a poruncit Si aufost fdcute
te-a tntdrit pe vecie " (Ps. 148, 5).

$ 9. Istoria creafiei

dupl Genezl

Creafia divinl este istorisiti de capitolele I gi 2 din Gene:


Aici ni se spune cI Dumnezeu a frcut cerul gi pdmdntul, adi
toati lumea spirituald^gi materiali sau Universul in cuprinsul

mai mare cu putin(5. Intreaga crea{ie a universului s-a efectuat i


zile, din care pricind s-a numit hexaemeron (de la grecesc

gase

64

ll.rtqpepov). A fost mult6 discufie daci aceste zile sunt zile obigrrrrile:, cum inlelegem noi astlzi, sau sunt niste perioade pe care
srrlorul textului biblic, neav6nd un cuv6nt potrivit, le-a numit zile.
l'lllcrca care se bucurS de mai multl acceptare este cI prin zilele
r rcrr(iei trebuie sI in{elegem niqte perioade sau etape ale crea{iei
,lrvirre. In sprijinul acestei pdreri std chiar textul biblic care nuruciilc zile chiar qi perioadele de dinaintea creirii soarelui qi lunii
, irre clau m6sura unei zile, Iumindtorii care au fost {icu{i abia ?n
rrrur a patra (Gen. 1, 15-16). Ceva mai mult, cum remarcd Fericitul
Arrlrrrstin63, ultima zi continul inc6: ,,cici zi:ua a $aptea este fErd
rcrrrir qi deci n-are nici o intrerupere". DupI Augustin, zilele crea[tci, narate in Genez6, nu sunt nici zile obignuite. nici intervale, ci
rr sirrgurl zi in{E{iqat5 prin qase categorii de lucriri deosebite, penItrr ca aceste lucrdri sI fie aduse la cunogtinla ingerilor sau, dupd
fleclrc lucrare, ingerii sE aibl cunoqtinli de cele gase feluri de lur rr'lli licute de Dumnezeu.
Majoritatea vechilor scriitori bisericeqti avdzlt in cele Ease zile
nk: creafiei gase or6nduiri temporale6a in care s-au produs lucrurile
rreute in ordine succesivi.
I)upd relatarea crea{iei din Genez6, Dumnezeu a frcut mai int6i
Itttnca ca o materie primitivd, frrd nici o formd precis6. Substanfele
Iulrrror corpurilor erau incd in materia primd curgdtoare (tohu
winhu),,chaosul", elementul cosmic ce era acoperit de intunericul
t'cl nepitruns gi numai migcat de Spiritul lui Dumnezeu. Ca sd prelrrcir haosul intr-o lume pusd in ordine, Dumnezeu a chemat la viaffl, rrrai intAi lumina ('or), principiul viefii materiale, pe care a desgrfir(it-o de intuneric. Aceasta s-a petrecut in prima zi. Fiindcd intunrricul a fost mai inainte dec6t lumina, de aceea se spune in docurrrcrrtul crealiei: ,,$i
"fu seard Sifu diminea{d in ziua intdia" Si de
at'cca gi evreii au socotit ziua incepdnd de la apusul pAnd la apusul
crru'elui

(I*v.

23, 32).

in ziua a doua, au fost despd(ite apele de jos, de pe pdmdnt, de


r e lc de sus, care au fost purtate de firmament. Multd dezbatere a
lost;i in privinla acestui firmament qi a apelor de deasupra lui.
P., op. cit., vol. ll, p. 2.
Ca sa respecte textul sacru, P6rinlii cregtini pils]t:eazd numele de zi,
rlrrr'gi ei inclin6 sI creadi cI sunt nigte zile speciale, adicd niqte perioade.

"' Scholz
"o

65

Origen65 aratd

cd.

apele de deasupra cerului sunt substanlele

rituale, luAnd ca bazd cele aflate in Psalmul l4B, 4 gi Daniel 3,


pasaje in care apele de deasupra cerului sunt invitate s6 laude
Dumnezeu. Numai cd aceastd dovadd este gubredd, fiindci din al
pasaje ale Vechiului Testament, ploaia gi roua, focul gi frigul gi e
sunt invitate sd laude pe Domnul.
Nici Noul Testament, nici vechii pdrinfi nu ne dau o explicali

clari cu privire la acest finnament. Cuvdntul rakya -,,firmament


raka'- ,,a bate, a cioc[ni,'. prin substantivul fi
mament, Vechiul Testament inlelege cerul: ,,^$ Dumnezeu
firmamentul cer" (Gen. l, 8). Prin cer se inlelege bolta cea alba
este derivat de la

vizibild, ochiului omenesc, care psalmistului ii pdrea intinsd ca


cort (Ps. 104, 4). Evreii igi inchipuiau cd peste aceastd boltd,
acest firmament, se afld oceanul cu nori, numit apele de peste
(Ps. 104, 3; 148,4;Dan.3, 3). Din acest ocean se vars6 pe p6m6
ploaia, zdpada gi grindina (Iov 38, 12).
Am putea afirma gi noioo cd din reprezent6rile poetice sau intui
tive ale evreilor, rakya -,,firmamentul" era aerul sau atmosfera, i

apele de deasupra lui erau norii, care ca ape de sus (sau cele eva

rate) sunt despdrlite de apele de jos (cele ce au sd se evaporeze


prin atmosferd, care poarti norii. Aqa era ideea lumii vechi semi
qi Moise o pdstreazd pentru a preamdri pe Dumnezeu cu ea.
Dupd documentul creafiei, in ziua atreia a fost adunat6 apa
pe p[mdnt in addncimile mlrilor gi a apdrut uscatul, pe care a
sd
lSsari vegetalia gi verdeafa.
In ziua a patra apar pe finnament luminltorii cei mari:
Iuna qi stelele, ce aveau sd lumineze ziua gi noaptea gi, in pr
r6nd, sd fie semnele sau mSsurdtoarele timpului.
In zita a cincea, Dumnezeu a creat vie{uitoarele apelor qi
vdz,^duhului, adicd pegtii, insectele gi pdsirile.
In ziua a gasea furi create animalele p[m6ntului, iar ca o
roand a crea{iei intregi, a fost lEcut omul (Adam).
Dupi terminarea crealiei, Dumnezeu a privit peste intreaga
IEpturd gi a vlzut cd este bunf,. Atunci s-a oainnii in ziua a qip
de toatd lucrarea Sa qi a binecuvAntat gi sfinlit aceastd, zi a
ca si fie zi de odihnS, at6t pentru om c6t gi pentru animal.
65
ou

in Geneza,

., op. cit., p. 6.
Scholz P., op. cit.. p. 7-9 9i I I.
6-7 . cf . Scholz

66

lrearea lumii ne este relatati de c6tre Genezd in doui locuri


intre
rrf lilr'tc, qi anume in Genezb l, 1-26 9i Genezi 2,4-25- Fiindcd
cunosla
ajuns
s-a
rrucstc doui relatiri existS oarecare diferen!6,
r rrlir tcorie criticd, numitd a documentelor, care, unite mult mai tAr/ll, irlr f6cut ca in Genezd sd avem o dublS cosmogonie' In esenf[,
rlcoscbirea este cd dup6 capitolul I din Genezd, toate lEpturile univcrsului au fost create inaintea omului, pe cdnd dupl capitolul 2,
ilrrrrl este frcut inaintea plantelor gi fiinlelor. S-a scris in aceast5
grrrvin{6 aga de mult incAt nici nu se poate bdnui. Recunoaqtem dii,.rcnlele gi nici nu ne sfiim sd spunem ci Moise n-a c6utat sE facd
,, rlcscriere exact $tiintific5 a facerii lumii, ci din expunerea sa s[
rrifisl clar c6 Dumnezeu a fecut lumea qi deci El este St6p6nul cel
nulro, caruia i se cuvine cinstea, mdrirea 9i gloria. Atdt dupS docurrx'rrtul din capitolul 1 al Genezei, c6t 9i dupl cel din capitolul 2,
q u ilrdtat cI Dumnezeu este Ziditorul lumii. FalI de aceastd idee
Irrrrtlamentald, povestirea propriu-zis[ devine ca un omament, ca o
(

IEri insemnltate hotdrAtoare. Tocmai de aceea, imaginile celrrr tloud relatdri pot sta una l6ngd alta, chiar dacS se contrazic,
rlc.arece ele se reieri la unul qi acilagi Dumnezeu6T.
in Iov 38, 7 glsim un text care aparent ar sta in contrazicere cu
Irr'xacmeronul Genezei, deoarece acolo se spune cE stelele de dirrrirrcn(a gi fiii lui Dumnezeu lSudau pe Yahweh la intemeierea lurrrii, aga cI stelele care au apirut abia in zlua a patra au fost de fala
ln intemeierea pdmdntului.
Oontrazicerea este aparent6, deoarece pasajul din Iov este o zugrtlvire a crealiei sub figura unei construclii, a unei zidiri de case,
rilgrlvire fbcutS intr-o mare libertate poetici. Deoarece imaginile
Irrtcrneierii lumii nu pot fi inlelese in sens propriu, ci numai ca o
rcPrczentare poetici a crea{iei lumii, tot a$a termenul jubilarii stelcirrr diminelii (Iov 38,7) nu trebuie in{eles in sens propriu, ci poltic sau figurat6s. Scopul acestei figuri nu este altul decAt infbfigarlrr rnai clar[ gi mai vie a mdre{iei 9i strdlucirii crea}iei.
Itelatarea Genezei despre crealia lumii, in linii largi, sti in conr nrlanfd cu cosmogonia qtiinfific[. Aproape in aceeaqi ordine ne
,lcscriu facerea lumii qi gtiinlele naturale moderne. Las6nd la o parllr

rrrir

t''
t't

sellin 8., op. cit., p.38.


ibidem
67

te pe inamicii declarali ai Bibliei, au [ost gi existl qi azi oarneni


gtiinfl care au afirmat cd spusele lui Moise, luate in general, sun
in armonie cu cosmogonia modern[.

$ 10. Doctrina despre creatie in celelalte


ale Vechiului Testament

clrfi

Cartea care aminteqte poate cel mai mult despre crearea lumii
in afarl de GenezS, este cartea Psalmilor. Aici se aflI aproape
leagi idei cu privire la originea lumii gi la intemeierea ei.
Minunata istorisire a creafiei din Gen. l, l-2,4 a gSsit un
puternic in Psalmul 104:
,,Doamne, Dumnezeule, Tu eSti nemdrginit de mare. Tu eSti
brdcat cu strdlucire Si mdrelie. Te tnveleSti cu lumina ca Si cu o hai
nd, intinzi cerurile ca un cort. Cu apele i1i intocmeSti vdrfut to
cuin{ei tale, din nori lyi faci carul Si umbli pe aripile vdntului.
vdrtejuri iyifaci soli Si dinJldcdri de foc slujitori. Tu ai asezat pd
mdntul pe temeliile lui... Tufaci sd yasneascd imoarele in vdi...
addpi toate fiarele cdmpului... Pdsdrile cerului locuiesc pe
nile lor... Tufaci sd creascd iarba pentru vite, verdeluri pentru
voile omului; tufaci ca pdmdntul sd dea hrand... Tu aiJdcut luna
sd ardyi timpul: soarele Stie cdnd sd aptmd. Tu aduci tntunericul
se face noapte, atunci toate fiarele pddurii se pun in miScare, puii
lei mugesc dupd pradd Si-Si cer hrand de lq Dumnezeu... Iatd
cea intinsd Si largd, in ea se miscd nenumdrate vie{uitoare mici
mari... Toate aceste vie{uitoare asteaptd sd le dai hrand la timp...
De le-o dai, ele o primesc... De-li ascunzifala Ta, ele tremurd.
le ei suflarea, ele mor Si se intorc fn {drdna lor... (Ps. lM).
Pe cdt se vede, in Psalmul 104, impdrtirea in zile nu mai
p[stratd, dar inqiruirea actelor creafiei, in general, este aceeagi, i
in versetele 27-35, psalmistul adaugI o meditalie asupra chi
minunat in care Dumnezeu conduce crealia sa, aga incdt ea devi
un moment al mdretiei Dumnezeului celui sfAnt.
Toatd osatura Psalmului 104 se sprijinl pe relatarea creafiei di
cartea Genezei. O analizd mai aminuntiti ar dovedi aceasta in chi
evident.

l)u1rir psalmii 115, 15; 121,2; 124,8; 134,3, Dumnezeu este


l0r'Itltrlul cerului gi al pdm6ntului, cel care a chemat lumea la fiin{i,
rltrr rrimic, numai prin cuvintul Siu cel creator.
lf,lrt. lrl a poruncit gi s-a implinit (Ps. 33, 9):

s-a

.,('crurile aufostfdcute prin Cuvdntul Domnului Si toate puter'cresti prin suflarea gurii l,tti" (Ps. 33, 7);
,,,'lt I.du este cerul Si al Tdu e pdmdntul. Tu ai intemeiat lumea
tl tt)l cc se cuprinde in ea. Tu aifdcut miazdnoaptea Si miazdziua"
{l'r, ll9, ll-12);
,,,4'fa este ziua Si a Ta este noaptea. Tu ai a$ezat lumina Si
\t'ttt(l(. Tu ai statornicit toate hotarele pdmdntului. Tu ai rdnduit
t,tn tt ,li iarna" (Ps 74 L6-17; cf. Ps. 104, 19-20).
l)upd cartea Psalmilor, Profetii il zugr[vesc pe Dumnezeu ca pe
r rnrl()rul cel atotputernic, fbcitorul cerului qi al plmdntului. Yah-

llc'

rvtlr este cel care a intemeiat universul, impodobind cerul cu stelelr, ,'clo llumeroase, care nu se impiedici una pe alta. El a format
rrlx'lc gi uscatul. El a frcut miri qi oceane, El a format munlii 9i
r'flrlt:. Pe$tii qi pisirile sunt fipturi ale Sale, animalele 9i plantele
errrrl oreafia Sa. Toati f[ptura vdzutd qi nevazuti a fost chemat[ la

ziditorul cel atotputernic, din nimic:


,,l)oamne al puterilor, Dumnezeul lui Israel care Sezi peste het ttt,irni. Tu esti singurul Dumnezeu al tuturor... Tu ai ficut cerul Si
ltittuintul" (Is. 37, 16);
,,lsa vorbeste Domnul Dumnezeu, care aJdcut cerurile Ei le-a
t,tlins, care a intins pdmdntul Si cele de pe el, care a dat suflare
r e'lor ce-l locuiesc Si suflet celor ce merg pe el" (Ps.42,5);
,,Eu amJdcut pdmdntul, pe oamenii Si animalele care sunt pe
ltirndnt, cu puterea Mea cea mare Si cu bra{ul Meu cel intins"
r in{ir de

tler.27,5);
,,Mdna Mea a intemeiat pdmdntul Si dreapta Mea a tntins cerutilr. Cum le-am chemat s-au Si iffiliSat indatd" (Is. 48, 13).

(lercetdtorii liberali ai Vechiului Testament6e suslin cI reprerrrrtarea crealiei preferati de profefi qi poeli se apropie mult, in ce
lrrivegte forma, de miturile qi imaginalia despre cosmogonie, de
l[:ile obi$nuite in Vechiul Orient. Aga de exemplu, Ia profeli se
ca o
lro;rte intrezlri acea veche reprezentare a lumii, conceput[
t''

68

El a vorbit 9i

Mihalcescu 1., op. cit.,p. 122.


69

cl6dire cu dou5, trei etaje, aqezatdpe temelii, av6nd stAlpi, coloa


etc. gi care ar fi cledite de Dumnezeu deasupra neantului, in tir
ce fEpturile ceregti insoleau actul acestei crealii cu bucurie gi adm
rafie. (Iov 38,4-7; Am. 4, 13; 5, 8; 9, 6; Is. 40, 12;42,5;45, li
48, 13 51, 13;Ps. 24, 2; 75, ;prov. 3, l9).
,,Domnul tntinde miazdnoaptea asupra golului Si spdnzurd
mdntul pe nimic. El leagd apele tn norii sdi Si norii nu se sL
sub greutatea lor. Acoperdfala scaunului Sdu de domnie
si tnli,
norul peste el. A tras o boltd pe fala apelor, ca hotar tntre
Si intre intuneric. Stdlpii cerului, se clatind Si se tnspdimdntd
amenintarea lui... (Iov. 26,7-14). Dupd cercetltorii liberali,
lipseqte din c64ile profetice gi didactice ale Vechiului T
nici ideea veche mitologicd, gi anume cd Dumnezeu inainte de
incepe creafia lumii, a trebuit sd dea o luptd cu un monstru mari
sau al haosului, cu Rahab, gi cu ajutoarele sale, dar pe care, i
urma a doui lupte, l-a ucis (babilonicul Tiamat. Is. 51, 9; iov.
14; Ps. 89, 1l; Is. 30,9)70:
,,O bra! al Domnului, trezeSte-te ca tn zilele de odinioard Si ii
veacurile din vechime. oare n-ai dobordt tu Egiptul ai strdpun
si
balaurul?" (Is. 51, 9).
In starea in care se afli astdzi textul crrtilor vechiului Testa
ment este greu sd intrevezi vechile mituri babilonene. Afirmalii
cercetdtorilor aminti{i sunt mai mult presupuneri.
$i chiar de ar
adevdrate, nu scad cu nimic autoritatea religioasi a vechiului res
tament. Toate afirmaliile sale ni-l descriu pe Dumnezeul cel atot
puternic ca fdcdtor al intreg universului. Despre forma prmdntulu
precum gi despre raporturile sale cu celelalte astre, relatarea
{iei din cartea Genezei, ca de altfel gi mrrturiile din celelalte c64
ale Vechiului Testament, nu ne spun nimic. Dacd psalmii75,4
S
104, 5; lov 9,6 gi 38, 6 ne aratd,cd plmAntul are
f6[6ni gi stAlpi sar
daci in Psalmii 24,2 si 136, 6 se spune c6 pimdntul este intemeia
pe ocean sau ci se clatind in haos (lov 26,7) sau cI pdmAntul ar
patru laturi (Is. I l, 2),toate aceste expresii sunt numai niqte zugrl
viri figurate, pentru a indica atotputernicia divind, care a
"."uil,
mea din nimic gi i-a pus legile sale de conducere.

$ I l.

dogmatice
in descrierea creafiei

l)irr felul cum ca(ile biblice ale vechiului Testament expun


inv6f6trlr'rlc oare stau la baza crealiei divine, putem trage cateva
Iur r

rlc ordin dogmatic.

rr. l)umnezeu este creatorul lumii, El a frcut din nimic sau a


adic[ luI lrelrlrl din nefiinla la fiinln tot ce existi in afar6 de Sine
nx'u rilttl universulTl.

lr.'l'otceexistiinafarddeDumnezeu,adicdcerulgipimAntul'
din eternitate, ci are un inceput' La stabilirea acestui inaltceva decdt unitatea
r clrrrt incepe si aparl timpul. Timpul nu.este
rrrr cxistd

t,rt urche (den. 1, 1) indici bine deosebirea dintre eternitate $i


curractul
originii
ter'r rporalitate, c[ci el expriml coincidenla
.timpului
nu erau'".
, rerilici sau nagterea tuturor lucrurilor, care mai inainte
DumneSingur
sf6r9it.
qi
fdr6
inceput
far6
l)cci lumea nu este
11,

,r'rr r:ste vegnic.

,. 'l'ot ce existi in afari de Dumnezeu 9i care igi are originea in


ca
Irrrrlr, iqi arebazafiinfei nu in sine insuqi, ci are pe Dumnezeu
nidin
creat
l-a
sau
rurl()r. Dumnezeua scos lucrul acela la iveali
vetIr[(., aga cum reiese din felul cum este folosit verbul bara' in
inpropriu-zis
qr.trrl din Gen. 1, 1. Acest cuvant, cum am amintit,
qrirrrrrrl ,,a lovi, a forma, a produce, a crea"; dar in forma "qal" este
g6sim folosit
l,,l,rsit numai pentru a indica crealia lui Dumnez"t'' il

animale-

trr Vcchiul Testament pentru a ardta facerea oamenilor 9i


,,r. rrlcdtuifi din materia pdmintului (Gen' 1, 2l-27; Gen' 5'
f

., op. cit., p. 17

"
70

l-2;6'

/ I a.), apoi despre originea unei generafii (Ps' 102, l9)' despre
1,,,:,,',o."u'poporului lui Yahweh (Is' 43, 1-15) gi,despre refacerea
l' I
l,'rtrsalimului prin voin{a lui Dumnezeu (Is' 65, l8)' In Geneza
legdcauza
yrrl.tul bara,are semnificafia producerii din nimic din
tertrrrii in care std cu cuvAntul beresit -,,1a inceput"' Prin acest
,r(:, se indicd inceputul lumii in chip expres..inaintea acestui incefiin!6!
prrt" deci inaintea ciealiei, numai Dumnezeu era unica
/r

'o Schol,

invifiturile

lbidem, p. 18.
Mihalcescu 1., op. cit-, P. 153.
71

,,inainte cq sd se fi ndscut munlii Si inainte ca sd se fi fdc


pdmdntul Si lumea, din veSnicie, Tu eSti, Dumnezeule " (Ps. 90, 2
In clipa in care Dumnezeu a chemat lumea la viald, prin sim
voinla sa, aceastd chemare poate sd fie numai o creafie din nirni
fiindcd afarl de Dumnezeu nu exista nimic. Prin aceasta,
divin[ dupd Genezd se afld in directd opozilie, atdt fald de e
tism (panteism) 9i dualisnt, c6t qi fa{d de ideea pdgdnd despre
formare a lumii din yle sau din materia deja existentd (hylozoism)73
d. Scopul pentru care Dumnezot a creat lumea std in
liberd a lui Dumnezeu:
,,Domnul Dumnezeul nostru, in cer Si pe pdmdnt, toate cdte
voit afdcut" (Ps. 115,3);
,,Domnul face tol ce voieSte, tn cer Si pe pdmdnt, fn mdri Si
toate adAncurile" (Ps. 135,6).
Exteriorizarea voinlei divine se face pnn cuvkntul lui
zeu (Dabar : Logos), c[ruia ii sunt atribuite urmStoarele acfi
divine: Crearea lumii (Ps. 33,6); revela{ia lui Dumnezeu c[tre
triarhi gi profeli g.a. Prin expresia ,,Cuvintul lui Dumnezeu"
voit a se glsi o personalitate aparte. Lucrul este forlat, cdci in
pasajele Vechiului Testament, unde intilnim aceastd expresie,
vorba de o formi poeticb care personalizeazd Cuv6ntul. De
plu: ,,El trimite porunca so pe pdmdnt, tn grabd aleargd
sdu" (Ps. 147, l5). Evreii niciodatS n-au gtiut gi n-au inteles ex
sia ,,Cuv6ntul Domnului", ca pe o persoanb distinctd de Y
Dumnezeul unic. Se qtie cI Dumnezeu, in marea sa iconomie
vin6, ar fi prefigurat, adici ar fi indicat de mai inainte pe
M6ntuitorul lumii. PAnS insd n-a ,,venit plinirea vremii", credinc
gii Vechiului Legdmdnt nu l-au descoperit.
De un Logos : Cuv6ntul, in sensul in care vorbegte eva
listul Ioan, in Vechiul Testament nu poate fi vorba, cdci evreii
erau pregdtifi.
e. Jelul final al crea{iei nu este creatura, fiindci nu aceasta
scopul, ci mdrirea lui Dumnezeu.
,,Pe oricine, care se nume$te cu numele sdu, Eu l-am creat
cinstea Mea. Pentru aceasta L-ant creat Si L-amformat" (Ps. 43,
73

l\tnmul afdcut toate pentru o lintd. Chiar Si pe cel rdu pentru


" (Prov. 16,-4).
Nrr numai omul, ci qi firea necuvAntdtoare, descoperd in sine
rrrtirirca lui Dumnezeu cel atoatefbc6tor.
,,(lerurile spun mdrirea lui Dumnezeu, iar intinderea lor vestr.ytc lucrarea mdinilor lui. O zi istoriseSte alteia acest lucru, o
ntt(tl)lc dd de stire alteia despre El. $i aceastafdrd varbe, fdrd cuvitttr, al cdror sunet sdfie auzit. Dar rdsunetul lor stiibate tot pdttttirttul Si glasul lor merge pdnd la marginile lumii" (Ps. 19, 2-5).
l)e multe ori, in c[(ile Vechiului Testament gdsim personifir nlii natura care este indemnat[ sd preamdreasci pe Dumnezeu
|'t:atorul:
,, Ldudali pe Domnul toate lucrurile Lui, tn toate locurile stdIttirt irii Lui" (Ps. 103, 22; cf . 96, 1 I ; 148, 3).
/. Coroana creafiei, fiinfa in care ajung la cap6t operele crea(iei
,,rrrr in care se concentreazd, (syndesmos panton) este omul pe care
I )rrrrrnezeu l-a creat dup[ chipul Sdu gi pe care El l-a aSezat ca rege
,,

.' t t t t

t, (norocirii
t

nl intregii naturi, pentru el intocmitd:

,,(Pe om) l-aificut cu pulin mai prejos decdt Dumnezeu Ei l-ai int'munat cu mdrire Si cu cinste. I-ai dat stdpdnire peste toate lucrurile
niiinilor Tale, toate le-ai pus sub picioarele lui, oile Si boii laolaltd,
litrele cdmpului, pdsdrile cerului Si pestii mdrii, tot ce strdbate
rtirdrile apelor" (Ps. 8, 6-8; cf. Ge4. 1, 28;9, l; Ps. 115, 16).
Stdp6nirea omului peste aceastl naturd inconjurdtoare nu este
nhsolutS, ci relativ[. Ea este numai transferatd omului de citre
l)umnezeu, deoarece Dumnezeu, ca ziditor al intregii firi sau al
rrniversului, r[m6ne de asemenea Stdp6nul ei:
,,Al Domnului este cerul Si pdmdntul, cu tot ce este pe el lumea
:Si cei ce o locuiesc" (Ps.24, l).
,,Ale Mele sunt toate animalele pddurilor Si toate fiarele munlilor cu miile lor. Eu cunosc toate pdsdrile de pe mun{i Si tot ce se
ntiScd pe cdmp este al Meu" (Ps. 50, i0-11). .

,,Ale Tale (Doamne) sunt cerurile Si pdmdntul. Tu stdpdneSti


lumea Si tot ce cuprinde ea". (Ps. 89, I

S"llin 8., op. cir., p. 4Ol.


72

t)

l).

$ 12. Providenfa

divinl

ingrijirea continud a lui Dumnezeu de lume se numeqte providen,ti sau pronie divind (Pronia tou Theou).
In nofiunea de Providen{d int6lnim ideea de conservare qi de
conducere a lumii.
Conservarea este acea lucrare dumnezeiascl in virtutea c6reia
lucrurile gi fiinple create se pdstreazd in forma lor originali. Ea nu
este numai ceva negativ, ci adicd Dumnezeu nu voieqte sd distrugi
creatura sa, ci este o neintreruptd influen{[ a lui Dumnezeu asupra
lumii, in virtutea omniprezenlei gi atotputerniciei Sale, este un fel
de continuare a creafiei, din care cauzl scolasticii o numeau creatiune continud?a.

Dupi cele ce int6lnim in c6(ile Vechiului Testament, este de


neconceput pdrerea cd dupi ce a creat lumea, Dumnezeu s-ar fi retras de o parte gi ar fi l6sat-o sd evolueze singur6. Chiar gi Sabatul
despre care amintegte Geneza 2, l-3, este in{eles ?n mod firesc, numai ca o intrerupere a activitdlii divine. Desigur, din cele ce aflim
din literatura Vechiului Testament, vedem cI se face o deosebire
evident6 intre actele de crealie ale lui Dumnezeu gi cele ce au in
vedere conservarea qi conducerea lumii. Vechiul Aqezim6nt presupune ci Dumnezeu a dat anumite legi dupl care sd alterneze, in
mod regulat, ziua qi noaptea, vara gi iarna sau alte legi care guverneazd fenomenele naturiifl{ceste legi se referi fie la fenomene de
ordin astral, fie de ordin hidrologic, fie meteorologic; in cadrul
acestor legi, care n-au voie si fie desfiinfate, creaturile se bucuri
de o anumitd mlsurd de libertate gi dezvoltare proprleTlcu toate
acestea, Vechiul Testament nu conline ideea ci Dumnezeu nu se
ingrijegte de crealia Sa, ci dimpotrivd are o continu[ purtare de

grijd de d6nsa:
,,Tu Doamne por{i grtja de oameni Si animale" (Ps. 36, 6);
,,Ele asteaptd de la Tine sd le dai hrana lor la timp potrivit. De
le-o dai, ele o primesc; de-fi deschizi ntdna Ta, ele se saturd (Ps.
104,27; Ps.65, 10, Cf. Ps. 145, 15).

l)ar grija divind se aratd mai ales fald de om. Aceasti activitate
rlrvin[ este aga de cuprinzdtoare ;i aga de puternicd, inc6t nu omul,
rr l),mnezeu apare ca cel ce acfioneazd, iar omul frrI Dumnezeu
nu lx)ate nimic:
., Vezi sd nu zici tn inima ta: Tdria mea Si puterect mdinii mele
trtt tru cdstigat aceste bogdyii, ci adu-ti aminte de Domnul Dumne_
:rrrl tdu, cdci El i1i dd putere sd le aduni" (Deut. 8, l7-1g);
,, Domnul omoard Si invie, El pogoard in abis Si El scoate de
tt('t)lo. Domnul sdrdceSte Si imbogdteSte, El umileSte Si Et tnaltrd.
lil ridicd din pulbere pe cel sdrac, ridicd din gunoi pe cel lipsit, ca
fi i pund sd Sodd aldturi de cei mari Si le dd de moStenire un.
\t'tutn inalt, cdci ai Domnului sunt stdlpii pdmdntului Si pe ei a;
.'/
t,,t.'xdt El lumea" (I S. 2, 6-8);
omului
gdndeSte
se
,,lninta
pe ce cale sd apuce, dar Domnul ii
ttulreaptd paEii " (Prov. 16,9: cf. Prov. 16, 33;21,33).
()uvernarea sau ckrmuirea este conducerea creaturilor cdtre atin-,
1r,t,r'ca scopului existen.telor lor, care se atinge in diferite chipur!*
l)umnezeu este stdp6nul intregii creaturi, este regele tuturor po|,oirrclor gi cirmuiegte sfo46rile tuturor oamenilor. Soarta tuturor
',crrrinfiilor pdmdntului de El depinde;
., El line in mdnd sufletul a tot ce trdieSte, suflarea oricdrui trup
ttntrnsc" (Iov 12, 10).
,Ce ddrdmd El, nu va fi zidit din nou. pe cine-L tnchide El, nitttt'tri nu-l va scdpa" (Iov. 12, 14 cf .lov lZ, L4-25; Dan. 2, 2I; 4,
l,l; l'rov. 21, I).
F-iecare om este un obiect al acliunii sale cdrmuitoare:
,,Mdinile Tale m-au.fdcut Si m-au zidit, ele m-au intocmit tn
tttlrcgime Si Tu sd md nimiceSti? Adu-li aminte cd Tu m-ai lucrat
ttt lutul Si vrei din nou sd md prefaci tn pdrdnd?... M-ai fmbrdcat
t u piele Si cu carne, m-ai lesut cu oase Si cu vine, mi-oi dat btmdvtinla Ta Si viala, m-ai pdstrat cu suflarea prin ingrijirea Si paza
/ir... (Iov 10, 8 -12).
Aga cum sunt puse pe seama lui Dumnezeu legile nagterii, tot
llrr gi ale desfiinldrii:
,.Yahweh ucide Si inviazd, aruncd in infern Si scoate afard', (l

:;
'o Sellin E., op. cit.,

2,6)

Dac[ Dumnezeu are planurile sale stabilite cu privire la inindivid, atunci rezultd, cd,

p.42.

tr(:aga omenire, Ia un popor sau la fiecare

" Ibidem

74

75

El gtie dinainte toate lucrurile. Da, in virtutea atotputerniciei Sale,


Dumnezeu poate si vesteasc6 viitorul, prin gura profelilor. El este
cel care a stabilit toate lucrurile incd de demult (1s.22, ll; 42,9;
44,7; 48,5). El este care a pregdtit de mult cdile istorice pentru indeplinirea planurilor lui (Is. 45,4; 54,16) mai ales cele cu privire
la poporul sdu (Ier. 1, 5; Is. 49,2). Fiecdrui om, Dumnezeu i-a hotdr6t dinainte num6rul zilelor (Ps. 139, 16;31,6; Iov 14,5). Aici
se ridicl problema gingagd care a preocupat pe teologii timpurilor,
pe protestanli indeosebi. Dacd Dumnezeu a fixat mai dinainte soarta fiecdruia, atunci cum mai pedepsegte sau risplitegte cu bine po-

poarele gi indivizii pentru faptele lor? Pentru rezolvarea unor asemenea intreblri sunt aduse in discufie un numir de cazuri, in care
Vechiul Testament a accentuat predestinafia in mod evident.
Aceasti probleml l-a preocupat gi pe apostolul Pavel.
Aga de exemplu din Exod 4l vedem cd Dumnezeu este cel care
impietreqte inima lui Faraon. Tot Dumnezeu invdrtogeazi inimile

canaanililor sau amorililor (Ios. 11,20; Deut. 2,30). Ba chiar inima propriului s6u popor o impietregte (Is. 6, 9). $i cu toate abestea,
Dumnezeu pedepsegte pe tofi cei de mai sus. Ceva mai mult, Dumnezeu este ardtat cd a ftcut aceast6 impietrire cu scopul vidit de a-i
pedepsi. Dumnezeu este acela care trimite un somn ad6nc Ai amdgitor peste poporul siu ales (Is.29, l0). El este cel care imbati popoarele, ca dupl aceea si le dea pe m6na pustiitorilor (Is. 25, l5).
De aceea, s-a pus intrebarea: Unde mai este dreptatea lui Dumnezeu! Dar din complexul scrierilor ce alcdtuiesc Vechiul Testament reiese clar cI acolo unde Dumnezeu impietreqte inima omului, acolo singur omul gi-o impietreqte, deoarece existd o neintrerupti interpenetrafie intre activitatea omeneascd gi cea dumnezeiasc5. De aceea, omul rdmdne r[spunzdtor de acfiunile sale qi pasi-

bil de pedeapsi chiar in cazul unei astfel de impietriri. Textul biblic spune deslugit cd Faraon gi egiptenii singuri qi-au impietrit
inima (Ex. 8,28i 9,7-34 q.a.). Acelagi lucru il spune Isaia despre
contemporanii sii (Is. 6, 5 q.a.)
Pe de altl parte, Vechiul Testament nici nu voieqte sI punl
toatl activitatea lui Dumnezeu in sarcina drepti{ii sale, chiar dacd
dreptatea divind este ceva de ordin normativT6. Autorii Vechiului
'u S"llin 8., op. cit., p. 42-43.

76

lr'.;llment qtiu foarte bine cd in Dumnezeu existd ceva mai presus


nr{iunea uman6, care in ochii omului gi mai ales pentru mintea
Irrr piirea ira{ional. Dar cu toate acestea Dumnezeu rim6ne permarrerrl Dumnezeul cel sffint, ale cdrui scopuri nu pot fi mdsurate 9i
Irrlclcse pAnE la capit, din cauza scurtimii ori imperfecfiunii minfii
Irrrrrslre. in consecinld, atdta timp cdt credinfa autorilor Vechiului
lrslament nu a inceput s5 fie dogmaticS, lucru care s-a produs abia
rlrr;xl profetul Ezechiel, pe aceqti autori ai Vechiului Testament nu
I rr ilrteresat problema nedreptilii lui Dumnezeu, iar iralionalitatea
lrrptclor divine nu pSrea pentru d6ngii ceva dubios, ci din contrl il
arflltu pe Dumnezeu nepltruns de mare gi puternic. Cu qi mai mulln r:ucemicie gi satisfacfie, Vechiul Testament vesteqte cd Dumnercrr ddruiegte indurare gi mild, f6rd nici un merit din partea omului
((icn.31, 11), cd Dumnezeu este cel care pune in inima omului
tontc gdndurile bune, in{elepte qi evlavioase, chiar atunci cind
urrrtrl nu meritl aceasta. Dumnezeu poate si dea o inimb nou[ qi
t'rrrirtd chiar unui om sau popor cu via15 de pdcat (Ps. 51, 12;Ez.
ll, l9; 36,26). Pdnd la urmd, felul in care Dumnezeu conservl 9i
londuce lumea, slujegte unor scopuri sfinte, mai presus de lume, a
r nlor realizare nu poate fi calculatd qi categorisitl de gdndirea
rrrrran[. Lucrul acesta formeazd unul din elementele cele mai de
,'cnnrd ale credinfei Vechiului Testament.
(leva mai mult, aici trebuie si amintim cd atdt profelii c6t gi islor icii Vechiului Testament ne invald c6 Dumnezeu foloseqte chiar
pltcatele oamenilor in providenla sa. P6nb la urm6, Dumnezeu face
r n r;i picatele oamenilor sf, slujeascl in scopuri bune. Una din cele
rrrli instructive pilde ne-o dE episodul cu Iosif gi frafii carel vdnd
(( ir:n. 50, 2O): ,,Voi, negreSit, v-afi gdndit sd-mi face{i rdu, dar
l)unmezeu a schimbat rdul in bine, ca sd se implineascd ceea ce se
vrtle azi, Si anume sd scape viaya unui popor in numdr mare".
Aoceagi idee std qi la baza istorisilor despre Avraam (Gen. 12) der,prc Iacob (Gen. 32) despre Moise (Exod 2), despre Bileam (Num.
) ).-24), Saul gi David (I Sam. 16; II Sam. 1). Acelaqi lucru se poate
',1rune Ei despre intenfiile divine pe care le proorocesc profe{ii, derlrrc ingdmfarea asirienilor (Is. 70,7), despre striclciunea de la Nirrive (Nah. 3,4), despre trufia babilonienilor (Hab. 1, 11); despre
rrrrrilirea caldeilor (Is. 47, 1). Toate acestea sunt momente care slu;csc pentru implinirea planurilor lui Dumnezeu. in modul acesta,

,ll

77

toati istoria trebuie si

slujeascd numai pentru preamlrirea

DumnezeuTT.

Cu ideea de conservare qi guvernare a lumii ar pdrea ci stau


contradicfie acele pasaje in care este vorba de o transformare gi
nimicire sau invechire a lumii:
,,Dintru tnceput Tu ai tntemeiat pdmdntul Si cerurile sunt
crarea mdinilor Tale. Ele vor pieri, dar Tu vei rdmdnea, toate
vor lnvechi ca o haind, le vei schimba ca pe un veStmdnt Si ele
vor preface. Numai Tu rdmdi acelasi Si anii Tdi nu se vor sfdrSi
(Ps. 102, 26-28);

,,Ridicali ochii spre cer Si privili jos spre pdmdnt. Cdci cer
vor pieri ca un fum, pdmdntul se va preface in zdrenfe, ca o l,
Si locuitorii lui vor pieri ca ni$te mu$te. Dar mdntuirea Mea
ddinui in veci Si neprihdnirea Meq nu ya qyea sfdrSit" (Is. 51,
cf. 54, l0).
Aceasti distrugere a cerului gi pimdntului nu este insd o desfi
inlare a substanfei sau a fiinfei lumii ori pdrfilor sale, cdci ,,ni
din ce a fdcut El, nu se distruge" (Ben Sirah 42, 24). Prin
transformare trebuie sd in{elegem o desfiinfare a formei sau inft1i
gdrii de pdnd aici, clci cerul gi pim6ntul, c6ndva, au si primeascd
noud formi, care va fi corespunzltoare stSrii adevdratului credi
cios in DumnezeuT8. Lucrul acesta ni-l arati Isaia prin cuvintel
,,Iatd eu creez un cer nou Si un pdmdnt nou" (Is. 65, 17. Ct.5I
16) ,,Cdci dupd cum cerurile cele noi Si pdmdntul cel nou, pe
le voiface vor ddinui tnaintea Mea, zice Domnul, tot asava ddin
Si sdmdnla voastrd Si numele vostru" (ls. 66,22).
In Noul Testament se spune textual cd ceea ce se va desfii
cdndva in lume va fi forma (I Cor 7, 3l; cf . Rom 8, 19; II Petru 3, 7).

$ 13. Revelafia

divinl

Revela{ia dumnezeiascl este actul prin care Dumnezeu se

cunoscut creaturilor Sale, pe Sine,

fiinfa Sa, voia Sa, planuri

trillc. Fiindc6 Dumnezeu este fiinfl absolut spirituali 9i care deci


urr trrde sub sim,turi, omul n-ar fi putut ajunge niciodatl s6-L culrnrrsr:a dacl Dumnezeun-ar fi binevoit sI se descopere, adicl sd se
lnt'Ii cunoscut omului. in doud feluri s-a descoperit Dumnezeu
urrrrrlui: pe cale natural[ gi pe cale supranatural[.
llavelalia naturold este cea fEcuti in natura inconjurdtoare 9i
r nrc poate fi cunoscuti cu ajutorul minfii. Din observarea lucrurilul tlin jurul nostru, a sufletului omenesc 9i a desftguririi eveniIrrcrrtelor istorice in lume, putem deduce o serie de adeviruri privrtoirre la Dumnezeu gi raportul Lui cu lumea gi cu omul.

Itcvelalia supranaturald numiti qi pozitiv[ este aceea in care


llunnezeu se face cunoscut prin mijloace ce sunt mai presus de
llrc s;i care nu poate fi primitd 9i inleleasd decdt prin credin{6. Ea
r rrlrrinde adevlruri la a ciror cunoa$tere n-am putea ajunge prin
prrlcrile minfii, chiar multe din ele rdm6n neinlelese pe deplin qi
ilrrpir ce au fost descoperiteTe.
Itevelafia pe care o gdsim in Vechiul Testament este in cea mai
lulro parte supranatural[, cSci daci n-ar fi descoperit-o Dumnezeu,
urrrtrl numai cu puterile sale n-ar fi ajuns s-o giseascd. Dumnezeu
Irelxria sd se lase g[sit cdci altfel oamenii singuri nu-l puteau
trlIllge:

Poli spune tu cd poti pdtrunde addncimile lui Dumnezeu, cd


Ea este
1a4i ojunge la cunoStinla desdvdrEitd a Celui Atotputernic?
ce
infernul,
,'tit t:erurile de tnaltd, ce poli face? Mai addncd decdt
latd
pdmdntul Si mai
lrttli ,Sti? intinderea ei este mai lungd decdt
,ltrfit marea" (Iov. ll,7-9);
,,Amfost gata sd rdspund celor ce nu intrebau de Mine; amfost
yyrttr sd fiu gdsit de cei ce nu Md cdutau- Am zis: iatd-md,
fiili md" (Is. 65, 1).
l)eoarece nici un om nu poate si vadd fala lui Dumnezeu frri s5
rrrtrirrd (Exod 33,20), era deci natural ca Dumnezeu sd se facd
rrrlcles pe cdile pe care El le va gdsi potrivite, dupi timp 9i dup6 loc'
li6rd aceastd lSsare din partea lui Dumnezeu, un raport intre
l)rrrnnezeu qi om nu poate sI existe. De aceea de la inceput qi p6nd
lrr sl6rgit, religia Vechiului Testament se ?ntemeiazd pe revelalia
rlrvin6, indicatd de termenii ebraici hagrah - ,,a descoperT"; hodya
,,

P., op. cit.,p.26.


Mihalcescu
1., op. cit., p. l2 sq.
'o

']Schol,

78

79

invS{a, a instrui"; hyghyd

,,a face cunoscut"

vesti, a anunfa".
- Dacd Dumneueu nu s-ar

fi frcut

cunoscut, ar

fi fost exclus

lumea sd-l cunoascd:


,,De chnd te-am scos din lara Egiptului, tu cunoSti cd Eu
Domnul, Dumnezeul tdu. Acum cunoSti cd nu este Dumnezeu
de Mine Si nu este izbdvitor afard de Mine" (Hoz. 13,4).
Cunoagterea lui Dumnezeu este numai acolo unde El s-a fEc
cunoscut mai inainte oamenilor, adicd a intrat in legdturd
cu eiso:
,,Eu v-am ales numai pe voi dintre toate familiile pdmdntului

(Am.3,2);
,,La Tine este izvorul vielii, prin lumina Ta vom vedea lumina
(Ps 36, 9); ,,intinde-li si mai departe bundtqtea peste cei care 7
cunosc" (cf. Ex. 19,4).
Mijloacele prin care Dumnezeu se face cunoscut omului,
cum le putem intrezdri in c64ile Vechiului Testament, sunt
roase qi deosebite una de alta. Le vom aminti pe cele mai de seamS:

Arrtorii sacri nu ne dau explicafii cu privire la modul cum s-au


gtie numai cd Moise auzeavoce,a
lrrrrrlrrs aceste revelafii directe. Se
Irrr Yirlrweh, dar nu putea sd vaddfala Lui (Ex. 33,18-23;34,5-B).
l,rrcru sigur este c5 in aceste revelafii directe, a existat o ac{iune
rr lrri l)umnezeu, care s-a exercitat asupra intelectului omului. Perc,riurcle favorizate, adicS cele asupra cdrora venea revelalia divin6,
etrru convinse c5 insugi Dumnezeu le face aceastd descoperire. Prin
;lopria lor rafiune, ele n-ar fi ajuns niciodat[ la ideile comunicate
qrr rrr revelalie. Nu qtim dac6 sim{urile persoanelor care primeau revrlrr[ia erau afectate de descoperirea divind 9i nici in ce mdsurS
a, ,,,,t ' .

('riticii suslin cE este adev[rat cd religia mozaicd nu admite

lui Dumnezeu in fa{a oamenilor, dar ei suslin cd in poporrrl israelit circulau atdtea povestiri despre int6lnirile strdmoqilor
r rr (livinitatea, incit ele n-au putut fi inliturate cu desdv6rqire din
rnr'lile sfinte. Ele au fost inserate de aqa manierd inc6t s[ nu mai
lic vorba c5 Dumnezeu s-a ardtat fafd citre fa!d,, ci i se auzea doar
rrrnlarea

vll('04.

Numai despre Moise s-a spus pdnd in timpurile cele mai t6rzii
cl ar ftvdzut pe Dumnezeu gi ar fi vorbit cu El fafd cdtrefa!d,"
tNurrr. 12, 8; Deut. 34, l0). Acesta era un mijloc de a-l ridica pe
Moise deasupra tuturor celorlalli profefi, dar prin aceasta l-a pus in
r orrtradic{ie cu propria sa inv6!6turd. In cap. 33 al Exodului, spun
rrr;ri departe criticiis2, se poate vedea cum gindirea unei epoci foarlc irrdeplrtate s-a luptat cu aceasti problemi 9i acolo se spune cd
Mtrise n-ar fi vdzut pe Dumnezeu dec6t din spate, dupl ce El a
Irrt:ut, deci este vorba numai de slava lui (Chabod). Cu excepfia
Iui Moise, apariliile corporale ale lui Dumnezeu dispar cu totul tn
Irrrrpul de dupd Moise. Psalmul 18, l0 9i Habacum 3,2 sunt mai
rrrrrlt un fel de poetizdri de revelalie. Chiar 9i foarte rarele viziuni
lrrol'ctice, in care apare Dumnezeu, autorii se feresc sd spund ceva
rlcslrre aspectul sdu (I Regi 22, 19; Am. 9, l; Is. 6, l)'
Locuri ca Maleahi 3, 1 sq., Is. 40, 5 sq', Iona 4, 2I; Zah. 14' 3
tr.xccpfie Daniel 7, 9) vorbesc de o ariltare vizibild a divinitbtii, in
Irrrrpurile din urm6, dar despre forma in care se va ardta nu se spur'fi

1. Revelalia directd
Forma cea mai ugor de inleles de cdtre om este cea in
Dumnezeu se aratd personal gi in chip uman. Cercet[torii libera
vdd in acest fel de revelatie forma de descoperire cea mai v
adic6 in timpurile primitive, israelilii nu qi-l inchipuiau altfel
Dumnezeu, in manifest[rile sale, decAt vorbind cu oamenii.
din citatul din Exod 33,20 vedem ci religia Vechiului T
predica cd Dumnezeu nu poate ft vdzttt.
Gisim in c64ile Vechiului Testament c5 Dumnezeu a comu

cat cu strimogii neamului omenesc (Adam gi Noe) qi cu cei


neamului lui Israel (Avraam). Gen. 12, l;13,14 17,I;18, 17;2
1. Apoi cu Isaac (Gen. 26,2); cu Moise (Ex. 3, 6;7, l); cu Ios
(Ios. I, l;3,7;5,2;6,2;7,10); cu Samuel (I Sam 3,21;9,15);c
David (II Sam. 7,27), cu Solomon (I Regi 9,3); cu profetul llie
Regi 17, 2); cu Isaia (7,3); cu Ieremia (1,4); cu Ezechiel (1, 3).

t' s"llin 8., op. cit.,p.45.


82

80

Lesetre H., Articolul Revdlation, in DBV, vol. 4, col. 1082.

80

Lesetre H., op. crt., col. 1082.

ne absolut nimic Ai nici despre fenomenele ce o vor inso{i, ca


luminS, ingeri etc.

2. Revelu(ia

ptc(:un1 gi unele onoruri divine.


b. Malac Yahweh ar fi,identic cu Yahweh, intre ei nefiind

prin tnger

Ca intermediar al revela{iei divine serveqte de multe ori un

Aga s-a ar[tat Dumnezeu

lui Avraam (Gen. 22, 12). Tot aga

Ghedeon (Jud. 6, 12), mamei lui Samson (Jud. 13, 3), lui Daniel (
17; LO,5). in atari cantri, trimisul lui Dumnezeu (ingerul) se vede
se aude. Revelalia ajunge la intelectul omului trecdnd prin simfuri
aparilia ingerului garanteazdcertitudinea ci vine de la Dumnezeus3
O astfel de aparilie cereascd sau mai exact angelic[ este infe
sd ca o formd sensibil[ a lui Dumnezeu, ingerul vorbeqte in nume
lui Dumnezeu; el reprezintd, fala, lui Dumnezeu.
In perioada clasici a religiei Vechiului Testament, indeosebi
profelii dinaintea exilului, ingerii n-au jucat un rol mare. Proo

tr6iau prezen,ta lui Dumnezeu in mod nemijlocit qi astfel n-a


nevoie de fiinfe intermediare. Altfel sti cazul in perioada primiti
gi mai ales in cea de dupl exil, in cd(ile Zaharia,Iov qi mai a
Iona gi Daniel. In aceste cdr{i se cunoaqte clasificarea ingerilor
chiar numele lor proprii. Menirea lor este aceea de a umple
dintre Dumnezeu, acum ridicat pe tronul s6u din ceruri, qi lum
care are nevoie de ajutorul divin8a.
Caracterul ingerilor, dupl Vechiul Testament, este cd ei s
vestitorii lui Dumnezeu pe pimAn! adici sunt fiin{ele care
nici voia sa fa.ta de oameni. Al6turi de misiunea lor principald,
emisari ai lui Dumnezeu qi ca revelatori ai Sii, in Vechiul T
ment ingerii mai au qi alte misiuni. Uneori ei sunt numili ca fii
ogtirea lui Dumnezeu gi in aceasti calitate trebuie s5
molime pe pimAnt gi alte necazuri. Alteori, in calitate de fiinle
inconjoard pe Dumnezeu, ei il preamiresc frrd incetare.
Avem in Vechiul Testament gi anumite pasaje, unde gSsim
presia Malac Yahweh,,ingerul Domnului" sau Malac Elohim,
rul lui Dumnezeu". Acestei expresii i s-au dat mai multe explica{ii:
83
oo

inger propriu-zis prin care Dumnezeu aduce la cunoqtin[a


El vorbeqte 9i acfioneazd in numelc
ii sunt atribuite numiri divine,
motiv
pentru
care
l)urnnezeu,
lrrr

,t

1r11L1tilor voinla sa cereascd.

Sellin E., op. cit., p. 45.


Scholz P.. op. c'it., vol. I. p. 148.
82

nici o

rlrlt:r'cn{5. Prin aceastd expresie s-ar indica numai o forml de aparllrr: a lui Dumnezeu celui nevizut, aqadar aici am avea de-a face
| il o teofanie.
e . Malac Yahweh este conceput ca ceva asemenea cu Yahweh
privegte esenta, dar in ceea ce privegte persoana, ca o fiin!6
cc
Irr
Alttil1c.

prin Malac-Yahwehtrebuie si inlelegem un inger obignuit


Buulcm oprili de urmdtoarele motive:
l. Dupd cum insuqi numele ne-o indici Malac-Yahweh 9i ,,inprrrrl lui Yahweh, ingerul lui Dumnezeu", vedem ci este vorba de
rrrr inger anumit. in toate cd(ile Vechiului Testament, unde este
nrrrintit totdeauna acest inger apare ca o personalitate distinctd 9i
r'nrc dupe felul insircinSrilor ce are, diferI complet de alli mela,lrilr sau ingeri. in Isaia 63, 9 chiar este numit ,,ingerul fetei Sale",
rr) Cd

nrlicit Dumnezeus5.

2. Toate insugirile qi epitetele ce-i sunt atribuite lui Malac-Yahwrlr sunt cam aceleaqi care-i sunt date 9i lui Dumnezeu, deci Malnc Yahweh ar fi insuqi Dumnezeu. in cuvintele 9i acliunile sale, el
re lrati ca ftc6tor al cerului qi pimdntului, ca Dumnezeu al lui
lrrncl qi nu numai al lui Israel, ci qi al tuturor neamurilor. El igi
rlribuie lui gi putere divinI 9i primegte cinstea 9i jertfa care i se
illcrii ca numai Dumnezeu. Cei cirora li se aratd au convingerea cd
ll s-a ardtat insugi Yahweh 9i-l numesc Dumnezeu. De aceea qi
rrrrtorii cdr{ilor sacre folosesc numele de Malac-Yahweh penttu
Ylhweh insugi.

(litatele din Vechiul Testament cu care se dovedesc afirmafiile


in Geneza 16 gi anume in istorisirea alunglrii Aga7, Malac-Yahweh o giseqte pe Agar in pustie
Dup[
versetul
rri.
qi-i
promite
ci sdm6nla fiilor ei se va inmulfi, incAt
Itiilgh un izvor
Prin
aceastd fhgSduinp el igi atribuie o puteur sc va putea numira.
r rlivini, in mod evident. in versetul I Malac-Yahweh se numeqte

rle rnai sus sunt:

'5 Ibidem,

p. t49.
83

,,Yahveh", iarin versetul13 ,,Elohim",ambele numiri ale lui


nezeu. Chiar Agar crede ci in aceastd aparilie a fost insuqi
zeq cdci se minuneazi cd mai trbieqte, dacd a vlzut pe Dumnezeu.
Ca o fiin{[ de esenli divinl ne apare Malac-Yahweh ?n istoris
rea despre apari{ia ingerului la cortul lui Avraam, qi cea a relatir
despre nimicire a oraqelordin valea Siddim (Gen. l8 gi 19). Dup
capitolul 18, lui Avraam i se aritarl trei ingeri care in versetul
sunt numili ,,bdrbali", iar in capitolul 19 ,,ingeri". Unul dintre e
cel care-i profe,tegte Sarei ci va avea un fiu (18, 13) qi lui Avr
o posteritate numeroasl gi puternici (v. 18), in versetele 13-33
numit Yahweh, iar in versetul 14 este inflligat ca fiind inarmat
puterea divin6. Chiar qi Avraam il recunoagte pe acest ?nger, d
Yahweh qi in consecin{i i se adreseazl numai cu numele folos
pentru Dumnezeu Adonai (v. 3).
Daci unul din cei trei ingeri este Yahweh care vesteqte I
Avraam distrugerea oragelor din valea Siddim (18, 23-33), atu
este lucru evident ci in pasajul Gen. 19,24 ,,$i Yalrweh fdcu
ploud peste Sodoma Si Gomora pucioasd si foc de la Yahweh
cer", Yahweh este una gi aceeaqi persoand cu ingerul care
pedeapsa. Numai prin lSmurirea primului Yahweh ca Malac-Y
weh are pasajul citat un sens.

in relatarea despre jertfirea lui Isaac, de asemenea, Malac-Y


weh apare la fel cu Dumnezeu insugi. [n Gen. 22, l, Elohim
poruncl lui Avraam si jertfeasc[ pe fiul siu. Porunca a primit
numai in cugetul s6u. De la Malac-Yahweh, Avraam a primit ordi
nul sI se opreascl de la jertfirea fiului. Acest Malac-Yahweh e
insugi Dumnezen, clci in vers. 13 ni se spune: ,,Acum stiu cd
esti temdtor de Dumnezeu, fiindcd tu nu te-ai oprit sd-mi sacri
pe unicul tdu fiu". Chiar insugi Avraam line aparilia lui
lac-Yahweh drept ardtarea lui Dumnezeu, deoarece el di locul
unde trebuia sd jertfeascS pe Isaac, numele de Yahweh
,,Yahweh se arat[".
in Gen. 31, L3 Malac-Yahweh, pe carel-avdzut Iacob in som
a fost numit Dumnezeul Bethel (El Bethel), deoarece la Bethel
aritase Yahweh gi lui Iacob (Gen. 28, 11).
Necunoscutul cu care se lupti Iacob o noapte intreagd qi
inainte de revirsatul zorilor i se descoper5 ca Dumnezeu, de c
Hozea 12,4 este numit Malac-Yahweh.
84

irr (icnezS 48, 15,Iacob cere fierbinte de la Malac-Yahweh biqi Manase.


rrer rrvjinthri pentru ceidoi fii ai lui Iosif, pe nume Efraim
Irr lixod 3,2,Malac-Yahweh ii aparu lui Moise in flacira ce ie-

rlintr-un rug. in desfagurarea istorisirii cu vedenia rugului arinrrrl (vers. + li O), acest inger este numit at6t Yahweh, c6t 9i
I hrlrirn. El singur se numeqte Dumnezeul lui Avraam, Isaac ai Ia*rrlr;ii se indicl afr ,,Eu sunt Cel ce sunt",ldg[duind si elibereze
pe egipteni sb-i pedepseascl aspru.
;re rrraclifl, iar
1en

' l)in Exod

13, 21, pe cAnd israelilii mergeau prin pustie,

Yrrlrweh era cel care mergea inaintea lor, in coloanele de nor 9i foc,

tlin Exod 14,lg vedem c[ era Malac-Yahweh (cf' Si23,2l)'


l)in cauza identitilii sale cu Yahweh acest inger este numit de
l;nirr 63, 9 ,,ingerul felei sale" (Malac Panaim) adic[ ingerul prin

lar

r.src Yahweh se face cunoscut.

l)e aceea, in Deuteronom 4, 37, ni se telateazl ci Yahweh a


r.rmdus pe israelili prinfala Sa, c0nd i-a scos din Egipt' Tot aqa in
lrxtxl. 33, 14 unde Yahweh flglduieqte evreilor c6'fa{a Sa, adicd
lil insugi, ca Malac-Yahweh, va merge cu ei.
Ca ninla divin6, Malac-Yahweh apare in Iosua 5, 13, unde se
nrnt[ ca prinf gi conduc[tor al oqtitor cereqti (Sar Jeba Yahweh)'.In
julrrsua 6,'2 este numit Yahweh. Mai departe este vorba de El in
rleciltori 2,1-4 gi in capitotul 6, unde in versetul i5 I se adteseazl
13,3 9i
,,Adonai" iar in versetele22 9i 23 e numit Yahweh' in Jud'
cdci
muri
ca
Elohim
Manoah
de
,,vom
rrrrnltoarele este desemnat
ilm vdzut pe Dumnezeu" (Jud. L3,22)Pasajele de mai sus par sd exprime caracterul

divin al lui Mal-au identifichiar


lnc-Yahweh. Pavel gi vechii scriitori bisericeqti
r,ill cu persoana a doua a Sf. Treimi. impotriva acestei pireri se rirlrcl cercetStorii liberali care suslin ci Malac-Yahweh este un inger
rrhiq;nuit. Fiindca vorbegte in numele lui Dumnezeu, de aceea se 9i
rrurnegte pe sine Yahweh sau vorbeqte qi acfioneazf, in numele lui
Yilhweh. Totuqi, dac6 observim cu atenfie cdrlile Vechiului Testailrcnt, vedem c6 niceieri o creatura nu foloseqte numele d9 Yahwch. Pe de alti parte, este o remarcabila diferen!5 intre aparifia ceIorlalfi ingeri, care vorbirl qi ac,tionard in numele Domnului, 9i inrre aparilL lui Malac-Yahweh. in nici un loc din Vechiul Testa,,,"ni nu vedem vreun inger care s[-gi atribuie putere qi autoritate
l)omnuluivini gi s5 hot[rasca soarta oamenilor in parte, 9i a tuturor
85

popoarelor in virtutea propriei sale puteri. Nic6ieri un inger nu


lasd adorat de oameni prin jertfE gi rugiciuni. Dacd Malac-Ya
weh, care se numegte pe sine Dumnezeu, ar fi fost un inger
r6nd, el ar fi condus gregit deoarece le ingiduia evreilor s6-l soc
teascd Dumnezeu, sd-l numeasci Dumnezeu gi s6-l cinsteascl
Dumnezeu.
Spun cercetdtorii liberali ai Vechiului Testament86 cd gi hotar6ri
profelilor, care dau invd![turile lui Dumnezeu, sunt vestite la
na int6ia de multe ori, cici ei vorbesc ca reprezentanfi ai lui
zeu. Este adevirat, dar cazurile acestea, la profeli, sunt exceplii
lejuite de felul obignuit cu care citau cuvintele divine: ,,Asa
Domnul" sau ,,Sentinla lui Yalrueh" (Neum Yahweh) sau ,,Yah

(Yahweh diber) or: ,,Gura Domnului a grdit" (Pi Yah


diber). CAnd insd este vorba de Malac-Yahweh, identificarea lui
Yahweh nu se reaziml pe un elan oratoric. Lucrul acesta nu
int6mpl6tor, nu este o excepfie, ci este ceva obignuit. Cdnd un
vorbegte la persoana intdi, in locul lui Dumnezeu, niciodatl nu
pericolul ca el si fie luat drept Dumnezeu. Cum am ardtat
lac-Yahweh aproape peste tot gi totdeauna, a fost privit qi cinstit
Dumnezeu. DacE ar fi fost inger inferior, frrd indoial5 cI s-ar

a zis"

exprimat pe loc contra adoririi sale ca Dumnezeu.


b) A doua pdrere este cd Malac-Yahweh ar fi de naturd Si e
td divind, dar numai o formd de apari{ie, o manifestare a lui Y,
weh. Aqadar, Malac-Yahweh ar fi o aparilie senzitivd gi percepti
li a nevdzutului Yahweh sau a neperpeptibilului Yahweh, aqa
intre el qi Yahweh nu este nici o deosebire personall.
Numai ci diversitatea persoanei o cere:
1. Chiar numele de Malac-Yahweh, care inseamnd emi

trimisul lui Dumnezeu (malac - ,,a trimite"). Noliunea trimi


implicd personalitatea celui ce trimite, dar gi a celui trimis.
2. Pentru diversitatea persoanei pledeazd mai multe pasaje d
Vechiul Testament. Aga de exemplu in Gen.48, 15 Iacob cere
necuv6ntare de la Yahweh, dar gi de la Malac-Yahweh.
acesta este posibil numai daci Yahweh qi Malac-Yahweh s
doui persoane diferite una de alta. In Iosua 5, 13 vedem cI
lac-Yahweh ii apare lui Iosua, iar la intrebarea acestuia se n

86

sl1r,;tr' ,, Cel mai inalt dintre lngerii lui Yahweh"- Prin aceastit cxde Yahweh in cc prilrrr',.rr el se confureazd, evident, ca deosebit
r*,Fl(' l)(:rsoana. Pentru diversitatea persoanei pledeazd toate acelc

itt care Malac-Yahweh apare ca mijlocitor intre Yahweh qi


irrrrcl: ,,,!i rdspunse Malac-Yahweh Si vorbi: Yahweh Sebaot, pdnd
t,tlil,l tttt te vei tndura de Ierusalim Si de cetdlile lui luda, pe cqre
ayu tttiniat de Saptezeci de anl $i Yahweh ii dddu tngerului, cu
j tn'.' t'()rbea rdspuns bun, rdspuns mdngdietor" (Zah. I, 12-13)'
l,stc de mare insemndtate faptul cd acest inger asemenea cu
l'nlrrvclr dar deosebit de El in ce priveqte persoana, in cele mai
lrrrlttr pasaje ale Vechiului Testament gi Noului Testament este
lrlr'rrl il icat cu Mesia, ctt I'ogosul.
irr Vechiul Aqezdm6nt, ingerul apare ca Mesia in cartea Malenlri I, l, unde Mesia poartS numele de Malac haberit,,Ingerul Legarrriirrtului", aceasta cu privire la funcfia de mijlocitor intre Dumnc,rt rr $i Israel sau cu privire ta Le_gdmantul pe care Dumnezeu l-a
lur lrr:iat prin el pe muntele Sinaio'. Cu privire la acest pasaj, Sf'
f'lvt:l spune: ,,Sd nu ispitim pe Hristos, cum il ispitird unii dintre
t,t tt .lurrd uciSi de Serpi" (I Cor. 10, 9). Deci llristos este numit
r rrtrrlrrcdtorul israelililor in pustie. Fiindcd acest conducdtor, in tot
l1'rrtu(cuhul, este numit Malac-Yahweh, atunci dupd concepfia
,'rlilrrlului Pavel, Hristos 9i Malac-Yahweh sunt una 9i aceeagi perarrnrrir. DupI Epistola c6tre Evrei (ll, 26) Moise, care s-a supus
vilinloi lui Yahweh, voin!5 ce-i fusese revelat[, a socotit ci ocara
lril llristos este o mai mare boglfie decit vistieria egiptenilor.
l)rrlrlr Evrei 12,26, vocea lui Hristos a fost cea care a zguduit p5rrrilntul la darealegii pe muntele sinai. In Faptele Apostolilor, vor r.il ingerului lui Dumnezeu (Malac-Yahweh) fu cea care ap6ru lui
M,rise in rugul ce ardea qi-i aplru ca vocea Domnului (Kol Yahrvch) qi el insugi (ingerul) este conturat ca Domnul (Kurios) cf' qi
vrrsctele 33 qi 34. Profelii Vechiului Aqezlmdnt igi dirijeazd proorilt'irile lor citre Yahweh sau Malac-Yahweh: in Noul Testament,
,,lrirrtul Petru ne asigura c5 spiritul lui Hristos, care locuia in proh'1i, a vorbit printr-ingii (I Petru 1, 10-11).
l)in aceste pasaje, reiese c[ Apostolii au finut pe Malac-Yahrvt.lr pentru a doua persoana a Dumnezeirii, adici l-au socotit drept
quea;t'

87

Logos. Aceastd concepfie se afld qi la Vechii Pdrin1i88, adunali


sinodul din Antiohia, care intr-o scrisoare adresatd lui Pavel
Samosata, mai inainte de excomunicarea sa, explici cum cd,,
rul Domnului, a fost Domnul Dumnezeu, ingerul marei voi
care s-a ar5tat lui Avraam, Isaac i Iacob, apoi lui Moise in
ce ardea". Tot a$a inva{d gi plrin{ii bisericegti gi anume cI
Malac-Yahweh trebuie sd ?nlelegem pe Logos, cdci Hristos a
mijlocitorul Vechiului Legdmdnt qi cel care s-a arltat lui A
Isaac Ai Iacob. Aqa de pild6 lgnatie Teoforul, care numegte pe
feli ucenicii lui Hristos, apoi Iustin Martirul care demon streazd
Logos a vorbit lui Moise din rugul arzdnd gi cd Logos se nu
ingerul Domnului (Malac-Yahweh). Apoi Irineu8e, Clement
Alexandriae0, Tertuliane', Ciprianez, Ilari;e3, Ciril al Ierusalimul
Ciril al Alexandriei'4, Ioan Chrisostomes, Vasile cel Maree6.
broziee1 q.a. in fine, invSlitura aceasta se afl6 gi in tradilia iudai
gi anume cd prin Malac-Yahweh nu se inlelegea un inger de rA
dar nici Dumnezeu, ci mijlocitorul intre Dumnezeu gi lume,
torul a toatd revela{ia pe care tradi{ia iudaici il numea Metatron

Teologia iudaici deosebea doi metatroni, unul superior gi a


inferior. Ultimul sta in legdturi cu primul, aga cum primul stdtea
raport cu Dumnezeul cel preainalt. Precum metatronul superior
revelatorul cel inalt al lui Dumnezeu, tot aga metatronul inferi
era mijlocitorul metatronului superior. Acest metatron superior
fost identificat cu Shechina (,,locuinta lui Dumnezeu in lume"), d
numai atAL cilt Shechina se concentra in el gi se infEliga pe
El nu era creat, ci emanat, deci avea aceeagi esenli ca qi Dum
88Ibidem, p.
156.
ln Contro

eo

ilrrr"rrr,lv.

7, g 4, c.26.

Pedagoeul,I,T.

n'
Contiobrax. T, 16
n'
Crrtro Judaeos II,6.
e3
De Trinitate IV, $ 32.
ealn Exodum, lib. I, opp. I, 266.
e^s_

Homil. 48 in Genes. qi Uomil. 16 in Acta Apost.


96^
e1

Lontra Lunom.
De Fide.

e8

Apud Scholz P, vol. I, p. 187. Cuvdntul metratroneste derivat de


latinescul metator - legatus sau de la mediator - mijlocitor.
88

el era revelatorul vdzut al lui


El avea stip6nire peste toate creaturile qi avea numele
tlr ttrgrr qi prin! alfelei. Pe acest mijlocitor il agteptau iudeii ca pe

r,'rrl ccl preainalt, iar mai departe


I

lrrrrrrrczeu.

l,l

rrriri mare izbivitoree.


In concluzie, se poate afirma despre Malac-Yahweh:

L lrste o fiin!6 prin care Yahweh se revela ?n Vechiul Testament.


liste de aceeagi esen{i cu Yahweh, deci de naturi divini.
l. (lu privire la persoand, este diferit de Yahweh, deqi aceastl
rL.nscbire de persoani nu este scoasd bine in evidenp totdeauna.
Molivul acestei neclaritSli, cu privire la diversitatea persoanei, std in
h orrornia divinS, intrucdtva constifuind un scut contra concepfiilor
lrrrlittriste, carear fi putut sd,sebazeze pe personalizarealui Yahweh.
,t Malac-Yahweh este identificat de lumea cregtin[ cu Logosul,
rlr.t'i cu a doua persoand a Sfintei Treimi, care ca Mdntuitor va lua
r flrrrlva natura omeneascd gi va rdscumpdra atdt poporul lui Israel,

.l

fll 5i popoarele pdgdne.

.1.

Revelaliil prin vise

Vcchiul Testament cunoagte

gi revelalia divind prin

ltttrnnezeu vorbeSte cdnd intr-un

vise:

fel cdnd tn altul... El vorbeSte


ttr
visuri,
prin
vedenii
de
noapte,
cdnd oamenii sunt cufundali
ltt
Intt rtn somn addnc, chnd dorm in patul lor. Atunci le dd tnstiinldri
1t lr intipdreSte invdldturile lui, ca sd abatd pe om de la rdu"...
{hrv 33, 14-15) Aqa au fost informali despre voinfa lui Dumnezeu
Avraam (Gen. 15, l),Iacob (Gen. 18, 13) gi Daniel (7, l). Revelalin prin vise poartd un caracter de certitudine, care nu permite dulrtrrl celui care o primegtelm. Visurile descoperiri viitorul cdtorva
1rr'rsonaje, fie intr-o manierl clar6, cum fu cazul lui Abimelech
(( icn. 20, 30), fie de o manieri ce necesiti explicarea, cum fu cazul
lrrr hi;ilor lui Putifar (Gen. 40 8-13) gi visurilor lui Faraon (Gen.
.ll. l-32) sau ale lui Nabucodonosor (Dan.2,345 4, I-24).
(lredinfa in vise n-a lipsit niciodati din omenire. Ea este ?n fiirlil $i azi la peste trei mii de ani de la Avraam patriarhul poporului
"" Scholz P., op. cit., p. 158.
"'0 Lesetre H., op. cit.,p. col. 1082-1083.

89

evreu. in secolul patru qi trei inainte de Hristos, credin{a in v


primise un impuls foarte puternic (Iona 3, 1; Dan. 2, 1 sq.; 7, 1 sq.
Cu toate acestea, profe{ii de dinainte de exil ai Vechiului T
tament nu numai cb nu au cunoscut visul ca mijloc de revelalie
lui Dumnezeu, dar in general, l-au privit ca o revelalie de m6na
doua. Visul este un pai gi nu griu gi deci n-are nimic comun cu c
v6ntul lui Dumnezeu, care este frr5 echivoc:
,,Cred ei oare (prorocii mincinoSi) cd potface pe poporul Me
sd uite numele Meu prin visurile pe care le istoriseSte fiecare di
ei aproapelui sdu, cum mi-au uilat pdrin{ii lor numele din prici,
lui Baal? (Ier.23,27).
Ceva mai mult, profefii au privit visul chiar cu oarecare
piciune:

,,Iatd, zice Domnul, am necaz pe prorocii care iau cuvilnil I


Si-l dau drept cuvdnt al Meu. Iatd, am necaz pe cei ce prooroce

visuri neadevdrate, care le istorisesc Si rdtdcesc poporul cu


ciunile Ei cu indrdzneala lor. Nu i-am trimis Eu, nu le-am dat
poruncd..." (Ier. 23, 32. Cf . Si ler. 27, 9 ) ;
,,Visurile mint. Ele sunt numai niSte gddildri zadarnice...
(Zah. 10,2). De altfel visurile, chiar in epoca de dupd exil, n
jucat un rol prea mare in viafa religioas5 a comunitelii iudaicerot

4. Orucolul Urim Si Tumim


in Exod 28, 30 citim: ,,Sd pui in pieptarut judecd{ii pe (Jrim
Tumim, care sdfie pe inima lui Aaron, cdnd se va infipisa t
Domnului".
Ce erau aceqti Urim gi Tumim? Pirerile sunt implrfite. Din
curi ca Exod 28, 30 gi Levitic 8, 8 se vede cI erau nigte obiec
care se introduceau in pieptarul marelui preot. Agadar, aceste
ecte nu sunt cele doulsprezece pietre prelioase, fixate pe
exterioarS, prin a cdror splendoare Yahweh ardta arhiereului voint
sa, cum crede Iosif102 gi unii rabini103. Lucrul acesta se vede qi di
Sellin E., op. cit.. p. 47.
'!'
t02
Antichitdyitu irdiir" II, Vm, 9, cf. V.

Biblicd,Cernauli. I930. p. 510.


r03
Abarbanel , Comentar la Exod,28, 15.
90

Tarnavschi, Arheolog

lL.rr Silah, 45, 10 unde oracolul sf6nt, adicd Urim gi Tumim, este
lrlrrr rk'osebit de pietrele scumpe ale pectoralului sau pieptarului.

l)irr llozea 3,4 ar rezllta ci Urim qi Tumim ar fi fost, ca gi


teurlrnii, doud iconile (sau doi idoli) infipte intre pd(ile de stofE
dlr' 1x'ctoralului, dintre care una (Urim) reprezentain mod simbolic
rlrrrllirra descoperitd de Dumnezeu sau revelafia, iar alta (Tumim)
qllrlroliza adev[rul. Dar existenla icoanelor este in contradicfie cu
rehplirr

rnozaici.

llrrii rabini gi cabaligtitoa cred cf, Urim gi Tumim a fost scrierea


s11s31p:lrri de Yahweh ($em hamefora$. F.i afirmI c[ prin puterea
nrrrrrt:lui divin, literele celor douisprezece seminfii, sculptate pe
lrlrlrc iegeau afar6 sau se impreunau de aqa manier6, incdt marele
grrt,ot putea sd afle din ele rdspunsul divin.
n lliir05 cred cI Urim gi Tumim au fost un fel de pietre scumpe
rl*r,tirrate laprezicere. in timpurile vechi. La evrei existau trei sor(i,
rllrrtrc care unul avea rolul de a afirma, al doilea de a nega, iar al
Irerlca era neutru, adicd nici nu afirma, nici nu nega. Acegti sor{i,
Iurleosebi in cauzele justiliei, se aplicau atdt pentru descoperirea
runui inculpat, cit gi pentru aplanarea unui diferent. Ideile acestea
rrrrrt deduse din diverse locuri (Ios. 7, 13-18; I Sam. 14, 4042;
Itov. 16,33; 18,8).
Altorar06 li se pare cd Urim qi Tumim ar fi numele unui colier
rllrtlirrct de celelalte, ce se at6rna pe. pectoral, spre a indica cum cI
mnrcle preot este gi judec6torul suprem al poporului israelit care, in
nrrrrrcle lui Yahweh gi instruit de El, decide in cazurile mai dificile.
l)c cdt se vede o explicafie precisd nu se poate da, fiindcd
u nvem date suficiente. Textul Sfintei Scripturi a Vechiului Testarrrerrt este foarte zgircit in aceastd privin,ti. Lipsa de informalii mai
nrrrple pare sd se datoreascd faptului ci Urim qi Tumim erau un lulrrr arhicunoscut tuturor gi de aceea nu necesita o descriere mai
nrrriinun!it6.
l.a ce semeau Urim Si Tumim? La consultarea voinlei lui Dumrrezcu. Cum consulta marele preot pe Yehweh qi cum rSspundea

llornnul, este greu de precizat. Se crede c6, atunci cdnd marele

'oo

TarnavschiY., op. cir., p. p. 511.

'ot lbidem

106

Epifanie, Despre cele 12 pietre scumpe, PL, vol. 43, col. 301.
91

preot consulta pe Dumnezeu, acesta ii rdspundea in acelagi


cum comunica voinfa sa gi profefilor.
Nu gtim de c6te ori a fost intrebat Dumnezeu prin Urim
Tumim. Uniir0T cred cI acolo unde citim in c6rlile Vechiului T
tament ,,am consultat pe Yahweh" sau ,,aplicd efodul", trebuie
inlelegem oracolul Urim qi Tumim. Dar acest lucru este o simp
presupunere.

Cercetltorii liberalir0s cred cI Urim gi Tumim sunt o


din vechile obiceiuri, o formd de oracol des folosit in
Ca gi pentru sclavie, poligamie etc., Moise a fost forfat si le
treze in religia mozaicd, dar punAndu-le in serviciul lui Yah
Uzul oracolului ne arat6, in mod primitiv, dar foarte hotirit cI
menii timpului lui David erau convingi cI Dumnezeu guve
absolut toatS viala omeneascd. Chiar gi pe timpul lui Isaia, credi
era aceeagi gi anume ci Dumnezeu decide dac6 trebuie sd
meargl la dreapta sau la stdnga. ,,Urechile tale (popor israelit)
auzi glasul care va zice: Iatd drumul, merge[i pe el, cdnd ayi voi
abate{i la dreapta sau la stdnga". (Is. 30, 21). Tribul lui Levi pri
vea folosirea acestui fel de oracole ca o prerogativd a sa propri
gi-gi intemeia aceasta pe cuvintele lui Moise din Deut. 33, 8: ,
spre Levi a zis: Tumim Si Urim au fost tncredinlate
sfdnt"....^^
Sellinloe se intreabi dacl cuv6ntul Thora,,inv6!5tur6, Lege"
s-a ndscut din faptul ci invSldturile qi hotir6rile preo{ilor
scoase din obiceiul de a intreba pe Dumnezeu Eu ajutorul
sorli in imprejurdrile dificile (Cf I Sam. 14,37; Ios. 7, 16)
DupS cele ce aflIm din Genezd 28-33,Iacob reintorcdndu
din Mesopotamia a adus cu el qi terafimii sofiei sale, care nu
dec6t nigte idoli qi care sunt asemdnafi cu zeii penafi, adic[ cu i
lii casnici. Se pare c[ obiceiul de a pistra gi a cinsti pe acegti idol
n-a displrut din Israel nici dupd primirea Legii prin Moise.
DupS stabilirea in Canaan, israelilii vedeau cum canaanili
aruncd so(ii in fafa statuilor terafimilor gi s-au influenfat in
incAt frceau qi ei asemenea. Lucrul acesta a atras furia profelilor
107

TarnavschiY., op. cit.,p.5l2.


'ot sellin 8., op. cit., vol. II, p. 47.
'o' Sellin 8., op. cit.,p.47.
92

toati puterea contra acesfui obicei. Profetul Flolucrul acesta ,,desfrdnare cu Zeul Baal": ,,Poponil
ltlrtt tJt irtlreabd lemnul lui Si toiagul lui ii prooroce$te, cdci duhul
]1,1li1itrirrii ii duce la rdtdcire" (Hoz. 4, l2). in I Samuel 15,23,
rrhtrr'rrrl iroesta este agezat pe aceeagi treapti cu ghicitoria.
l'rolrrbil, pentru a nu fi asemenea canaanililor, israelilii utili*silril lot rnai pulin so(ii sfinli Urim gi Tumim. Aga se face ci in
per tnrrrla preexilicI,
{ar mai ales in cea postexilicd, Urim gi Tumim
uu lrni sunt folosifi. In locul lor, se naqte obiceiul de a consulta pe
llrrrrrrrrzcu, prin mijlocirea unui profet sau chiar a unui preot (Is. 1,
1il, ti, l6).
l)rrpir exil, Urim gi Tumim nemaifiind utilizafi la consultarea voItrlr.i rlivine, dimpreuni cu Efodul au devenit numai nigte insigne gi
Fqr. iiu lrrptat cu
+rr!r lillrf rLrgte

vcTtrrirrlc cu care se imbrdca marele preot la

5.

serviciile de la templu.

lixtazul

israelifii dupd ieqirea lor din Egipt,


obiceiul ca oamenii sb cadi in extaz in fala idolilor gi in feIul rrccsta sd se uneasci cu divinitatea respectivd, ca sd-i poatd afla
vri,r sa. Obiceiul n-a disp[rut nici astdzi. O sectd, iegit6 din inima
ialnrrrrrlui, numitd a derviSilor, tocmai prin aceasta se caracteri*enrrr, adic6 prin cdderea in extaz. Pentru ca sd ajungl la starea de
errtnz, dervigii se istovesc mai intdi prin dansuri qi muzicd religtnurir. Ei pot fi vdzu{i de oriqicine in Beirut, Damasc etc.
S-a pus intrebarea dac6 israelifii n-au avut gi ei extazul ca mijl,rr rlc a intra in comuniune cu Dumnezeu gi astfel a-i afla voin{a.
t r.rt'ct5.torii liberali rlspund afirmativ. Pentru ei, profe{ii Vechiului
lrr,t:rrnent nu sunt decdt extaticii canaanei gi pSrin{ii derviqilor de
rrqtrrzi. in I Sam. 10, 5 citim: ,,Dupd aceea, vei ajunge ta Ghibea
I !,,1tiru, unde se afld garnizoanafilistenilor. Cdnd vei intra in ce,r,tr, vei tntdlni o ceatd de prooroci pogordndu-se cu aldute, timlt,tt,t',.fluiere Si cobze Si proorocind. Duhul Domnului, va veni pes'
tr tut(, vei prooroci cu ei Si veifi prefdcut in alt om. Cdnd 1i se vor
tntltlini semnele acestea, fd ce vei gdsi de fdcut, cdci Dumnezeu
,,\tt' ctl tine". Prin faptul cf, acegti oameni, numili prooroci, veneau
, u instrumente muzicale, criticii cred cd gi evreii au cunoscut
Lr ( lanaan, unde s-au stabilit

errt,,lrr

extantl ca mijloc de comunicare cu divinitatea. Cei care practi


extazul erau socotifi ca oameni sfinli qi numili iS-Elohim,,omul I
Dumnezeu". Poporul le acorda o incredere in puterile lor sup
turale (II Regi, 616) gi erau socotili ca trimiqi dumnezeieqti,
in timpul exilului babilonian, chiar atunci c6nd purtarea lor exta
cd provoca r6sul mullimii (II R. 9, 11;' Hoz. 9, 7). De aceea, ei j
cau un rol foarte insemnat la curtea regelui, ca gi in popor qi
sigur c5, in multe chestiuni grele, privitoare la rdzboi sau pace,
vAntul lor era hotdrAtor dat fiind faptul cI poporul credea cE
nezert vorbegte prin ei (IP..22,6). De cele mai multe ori, ei e
reprezentan{ii na{ionalismului intransigent (II R. 9, ll; Mih. 3,

Ier.28,l sq.;29,26).in
(Neh. 6,

perioada de dupl exil, aproape au dispdr


l01' Zah. 13, l3). In aceastd epoc6, ei nu mai au nici

influenli 9i, de obicei, sunt privili cu dispre! chiar dacl auto


c54ii Ioellr0 crede c5 va veni din nou timpul in care Dumnezeu
va descoperi prin vise qi extaz profetic (Ioel 3, l). Cum se
vedea din cdrfile Noului Testament qi mai ales din cartea IV
sdm6nla acestor extatici nu s-a stins niciodatd cu desivdrgire.
in realitate, cu mult inainte de aceastd perioadd de declin a i
crederii in fenomenele extatice, se cristalizase un fel de profetis
cu totul deosebit de cel din timpul judecdtorilor gi regilor. incd
timpul regelui Ahab, felul cel nou de profetism s-a deosebit gi
opus reprezentanlilor extaticilor, numindu-i pe acegtia
mincinogi sau profe{i ai lui Baal, care n-au legituri cu credinla
adeviratd in Dumnezeu. Este vorba de Ilie, Mica fiul lui Imla,
(I Regi 22,19).
in concluzie, nu qtim dacd au existat profefi extatici in Israel.
poate si fi fost. Dar in acest caz, ei nu reprezentau profeti-smul
tentic. Ei erau nigte excepfii qi exceplii pot exista oricdnd. In
religiei biblice, care culmineazd cu Evaghelia Domnului [Iri
proorocia extaticd gi-a pierdut insemndtatea, ca una care de fapt
afl6 in contradiclie cu ideea de Dumnezeu a Vechiului T
dupd care omul nu putea in nici un caz sd fo\eze intdlnirea
Dumnezeu, ci din contr6, o astfel de intdlnire trebuia s6-gi aibl
ceputul, exclusiv, din partea lui Dumnezeull1.

h. Viziune
l)rrpii cele ce afl6m in cartea Daniel, vedem cd acest profet printerllc comunicdrile supranaturale sub

lr2

sellin 8., op. cit., p.48


"o
Itr
Ibidem, p.49.

forml

Lesetre H., op.clL, col. 1083.


"r Idem, articolul Vision,in DBV, col.2439.

94

de

viziuni, fie in tim-

;ttrl rropfii, fie in timpul zilei. Aqa de exemplu avem viziunile de


ltrrfrl)lc ale lui Daniel, cdnd vede cele patru fiare, care-i sunt explir,rrlr cl fiind patru mari imp5rSlii ce au sI se prdbugeascd (Dan. 7,
;.t71 'l-ot el are viziuni de ziua, c6nd sub forma unui berbec Ai
*pli 1ap, i se aratd cum vor cddea impdrdlia persan6 gi cea grer,enrci (Dan. 8,2; 10,5). In aceste viziuni, lui Daniel i se arati gi
lrtp.cri pe care el ii intreab[ 9i acegtia ii explici vedeniile (Dan. 8,
l\,,9,2L-22; 10-11, 12; 12,4). Aici avem de-a face cu viziuni inlelet'lrrale, adicS intervenfii supranaturale prin care Dumnezeu face
ri lrcacd prin fala in,telegerii profetului tabloul evenimentelor viihrnrc, luminAnd acest tablou cu o lumini care-l face in,teles. La
nr rsto viziuni, simfurile n-au nici o participare. Simfurile nu sunt
elrrrrf ionate dec6t indirect, din cauza efectului produs asupra suf lr.tului, printr-o revelalie foarte puternic61t2.
('urn s-a aritat sub punctul I la revelafia directS, Dumnezeu se
rk,rt'oper[ in trei feluri, ftrE ca un fel sE excludi pe celilaltrl'. A$urlnr, viziunea poate sI fie corporali, cind un obiect exterior izbegte
elrrrfrrrile, a;a cum i s-a int6mplat lui Moise, cdnd avdzut rugul arrf,rrrl (Ex. 3, 3). Viziunea poate sd fie imaginativd, cAnd revelafia
llrrrrnuluivini atinge imaginalia fXrd ajutorul simfurilor, a$a cum a
frrll,tl cu Ezechiel, c6nd a vdzut patru fiin,te cu fa{a de om, de leu, de
lrrrrr s;i de vultur (Ez. l, 4-28). Viziunea poate si fie intelectuald,
r f,rrtl comunicarea divin[ nu se adreseazd decdt inteligen{ei, cum
Frlt: cazul ?n profefia celor gaptezeci de siptlmdni de ani. (Dan. 9,
)ll ?.1). Viziunea intelectuall singurd poate si fie de sine st[t6lonrc, c[ci celelalte doui (corporalI qi imaginativd) presupun totrk'nrrna pe cea intelectuald, cdci altfel ele n-ar fi infelese. Cele trei
f nrrrre de revelafie pot s[ fie odat6, impreuni.
Viziunile Vechiului Testament sunt relatate intr-o formi antropurrorfici. Dumnezeu vorbegte lui Adam (Gen. 2, 16; 3, 9), lui
I'rrin (Gen. 4, 6), lui Noe (Gen. 6, 13-21), Avraam qi Lot au vi-

95

zilneacorporala a ingerilor, care le vorbesc in numele lui Yahu


(Gen. 18, t-ig, :). Iacob are viziunea de la Bethel, in timpul so
nului, c6nd vede scara pe care coborau qi urcau ingerii' Explica!
simbolului acestei sclri nu ne este datd (Gen. 28, 12-15)' Mai t6
ziu, Iacob are o viziune in care este incurajat sd mearg6 in Egil
(Gen. 46, 2). Moise primeqte chelnarea lui Dumnezeu printr-o v
zitrne,cea a rugului
iB-.'Irb Balaam, intr-o viziune,
".rari
megte de la Dumnezeu ordinul s5 binecuvinteze qi nu s5 bleste
pe israel (Num. 24, 4-14). Ghedeon are viziunea-unui inger (J
Z, n). inti-o viziune de noapte, Samuel primeqte de la Yahweh gti
rea ci va pedepsi pe Israel (I Sam. 3, 4-14). David are viziu
unui inger care aduce ciuma care decimeazb poporul (II Sam'
1D. lnti-o viziune, la Gabaon, Dumnezeu inqtiin{eazi pe Solo
c6-i va da inlelepciune (I Regi 3,4-15).

7. Cuvhntul lui Durnnezeu. Proorocin


Cu acesta am ajuns la mijlocul prin excelenld al revelafiei du
nezeieqti, despre care totdeauna religia vechiului Testament a q
c[ este cel mai de seama. cel mai curat 9i cel mai direct dintre I

Acesta este Cuvdntul lui Dumnezeu, com:urricat prin p


Despre puterea minunatd a acestui cuvAnt pe care se intemei
exisienla cerului qi a p6m6ntului am amintit in paragraful des
crea{ie. Aici vom aminti despre puterea acestui cuvant de a tra
mite oamenilor g6ndurile gi voin{a lui Dumnezeu, adicd de asp
tul s6u ca mijloc divin pentru indrumarea vie{ii oamenilor' F
sdu, Dumnezeu ar fi rimas pentru oameni
mijlocirea
"ora.rtului
toiul ascuns gi nepitruns. Cu ajutorul cuv6ntului Siu, Dum
ne descoperd tainele Sale, in misura in care El voieqte'
,,Nu, Domnul Dumnezeu nu face nimic fdrd sd-Si de
taina Sa slujitorilor Sdi prooroci" (Am. 3' 7).
inci din zilele lui Moise, Dumnezeu a invrednicit pe anum
oameni de a asculta nemijlocit glasul Sdu. El le-a dat cuvintul
pentru ca ei s6-l transmitl altor oameni, pentru care motiv ei
numili ,,gura lui Dumnezeu" (Ex- 4, 10-12). Astfel Dumnezeu

te1ra.

rra

Dupa Sellin 8., op. cit.,P.4996

rttlltlt

g11

Moise pe muntele Horeb-Sinai. DupI aceasta i-a comu-

ni, rrl r-:rrvintele sale cdtre popor, intre care cele mai de seamd sunt
t r'lt' i.cc porunci". Aceastd comunicare fundamentalS a lEcut o

tdrzit, inc6t ei
Dumnezeu a vorbit cu Moise, gurd cdtre gurd gi fali
r tllrc lir{i (Num. 12, 8; Deut. 34, l0). Pornind de la Moise inainte,
;i\r',tir un qir de bdrbafi cucernici gi femei evlavioase, care au trdit
il rrrr prirnit, ca gi Moise, chemarea lui Dumnezeu, gi la rdndul lor
rrr rlirl l)oporului cuvintele divine ce le fuseserd comunicate. Existd
rrrr ,,;ir cle oameni care au primit din partea poporului acelagi nume
, ir ,,;r Moise, de nabi
- ,,profet". Aceqti oameni nu trebuie confunIrrrlrrcsic atAt de puternicd asupra oamenilor de mai

rtrt r'rr.rzut cd

,,profelii de meserie ", cu lingugitorii cu(ilor regale pentru


simbrie, care din nefericire s-au numit tot profe{i (nebiim),
rlnr rru fost pseudoprofeli, ca sd nu le spunem qarlatani: ,,Proorocii
si 1tr2l'elii sunt niSte stricali, le-am gdsit rdutatea chiar tn casa
llr'tt, z.ice Domnul... La proorocii din Samaria am vdzut aceastd
nrl,ttttie; au proorocit pe Baal Si au rdtdcit pe poporul Meu Israel.
lt,tr lo proorocii Ierusalimului ant vdzut lucruri Si mai infricoSdIrtttrc; Sunt desfrdnali, trdiesc tn minciund, intdresc mdinile celor
t ttt .. toli sunt infala Mea ca Sodoma Si Gomora" (ler.23, 12-14).
Nu este cazul sI insistbm asupra qirului de cinstifi primitori ai
lrv;irrtului lui Dumnezeu. Amintim numai ci dupi Moise au fost
rut:oti[i printre aceqtia: Debora, Samuel, Nathan, Gad, Ahia, Micha
lirrl lui Imla, Ilie, Elisei, acegti doi din urm[ fiind inconjura{i de o
rrr I i me de fapte, ce te minuneazS.,Cr*{mosr*dr11- yqAqUl?l gp.tulen, se i{,-Spp9p_e1lgad4.d9 aprgape doud sute de an!, care tre,buie
nurrriti perioada clasicd a yestitolilor cuvdntului lui pumnezeu,
nrlit:ir a profelilor care ne-au l4,s_at ji Sqf_i,s c.uvdntul lui Dumnezeu
lr' ('are l-au-firimit de ia El. Nu to{i ne-au l6sat scris. Aga, de pildd,
ttrr avern proftJlia lui Huria, contemporanul lui leremia. Perioada
prolb{ilor cu scrieri se termind odatd cu inapoierea din exilul balrrkrnic. Dupi aceasta, mai apar cdliva epigoni pdni in epoca elerrrsticl c6nd s-a auzit strigdtul de jale: ,,Nu mai este nici un proot(t.'..." (Ps.74,9)
lrste in afari de orice indoialS cd to{i proorocii au triit cuvdntul
lrri l)umnezeu ca pe cea mai autentici realitate. Atunci cdnd ei
vt'stesc acest cuv6nt, ei cheami cerul qi pSmdntul ca si-i asculte
{ls. 1,2; Mica 6, 1). Efectul cuvdntului se poate simli la ei intr-un
rlrrf

r crr

rr rrrrrild

r r

97

chip aproape material gi toati dorinla qi voin{a lor este consumati


de perioana lui Dumnezeu, care a intervenit in viala 9i chiar in fi
infa tor. De acum, rostul vielii lor este schimbat din temelie,
cltre glasul pe care l-au auzit qi ale cdrui cuvinte ei le transmil
depafle, in ciuda batjocurilor, perseculiilor 9i chiar a martiriu
(Am.3, 8;7,15; Is.6,8;8, 11; Micha3,8; Ier' 1, 5): ,,Cuvint'
Tale au fost bucuria Si veselia inimii mele (Ier' 15, 16: Cf.Ier' 2
7 sq.;82.3, I sq.) Ei simfeau cuvAntul lui Dumnezeu in fiinla I
ca pe un foc mistuitor, aga cd nu-l puteau line ascuns, numal pen
ei: ,,Iatd, cuvdntul Meu il fac foc in gura ta Si pe poporul aces
lemne ca sd-l arddfocul acesta" (Ier. 5, 14;20,9). Ei vedeau ef
tul lui real, ca acela al ciocanului, care sfrrdmb stAncile: ,,Nu e
cuvdntul Meu ca un foc Si ca un ciocan care sfdrdmd stdnca, zi
Domnul? (Ier.23,29). Ei gtiau cd acest cuv6nt este singura realita'
te in mijlocul lucrurilor trecdtoare: ,,Iarba se usucd, floarea cade
dar cuvdntul Domnului nostru rkmdne tn veac" (Is. 40, 8)' CuvA
tul divin avea puterea de a lucra in orice imprejurare: ,,Cuvdr'
Meu, ce iese din gura Mea nu se intoarce la Mine fdrd rod, ci
face voia Mea Si va implini planurile Mele" (Is. 55, I l). In acela;
timp comunitatea ascultStorilor sau cititorilor a experimentat ea in
s[qi realitatea gi eficacitatea acestui cuvint dumnezeiesc pe c
proorocii il transmiteau mai departe: ,,Cuvintele Domnului s
cuvinte curate, un argint ldmurit in cuptor Si curdlit de Sapte ori
(Ps. 12, 6). ,,Cuvhntul Domnului este tncercat- El este ca un sc
pentru toli cei care aleargd la el" (Ps.18' 30).
Niciodat[ nu se va putea descrie indeajuns, in mod gtiinlific,
nomenul vorbirii lui Dumnezeu cdtre profefii sdi. El va rdm6ne u
mister care nu poate decAt si fie trlit prin credin16. Totuqi, se
trasa doud limite negative indiscutabilerls.
a. Niciodatd fenomenul acesta nu se poate reduce la ceva
subiectiv. Cu multd limpezime, profelii au deosebit ceea ce
din partea lui Dumnezeu, de propriile lor g6nduri 9i dorinle (Am,
1.2: Is. 8, 12; ler. 5, 13;20,Ier. 5, 13.;20, 8;28, 6)- Ei au descris
uneori acest cuvint aga cum a pdtruns in persoana 1or, venind di
afard (Is. 5,9;22,14; Hab. 2,1;Ier. 15, 16; 82.3,1). Profelii
acuzat pe adversarii lor, adic6 pe proorocii falgi, c5 ei expri

"t

p,irrrdurile lor proprii, dar pretinzdnd ci sunt cuvintele lui DurnIrezcu, in felul acesta inqelAnd poporul intreg (Mih. 3, 5; Ier. 6,
I l:14, 14;23, 16;27, 15:"29, 9). DacI erau intrebali cu privire la
voirr{a lui Dumnezeu gi nu primeau nici un rdspuns, proorocii ade-

vflrati tAceau, iar uneori ldsau s5 a$tepte pe cei ce ii intrebaser6,


(Ier. 15, 19; 42,7). Lucrurile pe care le vesleuu le cercetau cu toati aten{ia, pentru a se incredinla cd sunt cuvirrtcle lui Dumnezeu, in alte cazuri, se rugau multd vreme ca sd
rlolrAndeascd cuvintele Domnului (ler. 12, 1; 18,2; 32, 8).
b. Pe de altd parte, primirea revela[iei nu trebuie in{eleasi ca un
lcrromen frzic, aga de pild6, ca atzirea cu urechile sau vederea cu
rrr'lrii. Chiar in ciuda expresiei neum Yahweh ,,goaptele lui Dumnereu", noi nu trebuie sd infelegem ceva ftzic. Fenomenul este in
chip evident un fenomen sufletesc. Desigur, cd qi fiin,ta joacd un
tol insemnat gi putem afirma ci ochii gi urechile profelilor au fost
rrrlluenfate de afectarea extraordinard a intregului sistem nervos, in
ttrurnentul intdlnirii cu existenta supranaturald qi eternl a lui Durnnczeu, aqa incdt au avut diferite viziuni gi audilii (Is. 5, 9; 22, I4).
lirlugi, cuv6ntul, pe care l-au primit din partea lui Dumnezeu, verrca in acelagi timp, din partea lor, ca un cuv6nt al lor propriu. Fie(:ilre prooroc are stilul sdu caracteristic, deosebit de al altora. Nurnai in felul acesta se pot lSmuri qi contrazicerile evidente dintre
rliingii (De exemplu, dintre Isaia gi Mihea cu privire la soarta temlrlului). De aceea, fenomenul ultim gi hotlrAtor al revelafiei, trdirea
primirii cuv6ntului lui Dumnezeu, trebuie sd se fi petrecut in addneul personalitdtii lor. Niciodatd eul propriu al lor nu este anulat,
nla cum se intdmpla Ia extatici.
PAnd acum, am vorbit despre profefii care au primit cuvintul lui
l)umnezeu in modul cel mai direct. Dar nu se poate nega c6 Vet:lriul Testament cunogtea o propagare a cuvdntului lui Dumnezeu,
irr mijlocul poporului, cu mult mai largd dec6t prin profeli gi anunre propagarea prin preofi, inv6f6tori, in.telepli, poeli qi regi sau,
rnai pe scurt, prin tofi cei care sunt denumili cu numele de pbstori
lirrrp de mai multe zile

li

neamului. Nu trebuie sd uitdm c5 israelilii vedeau voinfa lui

l)umnezeu exprimatd nu numai prin gura proorocilor, ci mai mult


prin cuvintele Legii. Numai cd Legea a fost primitl prin intermerliul a doi, trei gi patru mijlocitori, pe cind proorocii au primit cuvrintul Domnului direct, frrd alli mijlocitori. Chiar Vechiul Testa-

sellin 8., op. cit., p. 5o


98

99

ment ne furnizeazd o ilustrafie tipicS in aceastl privin{[. Aqa, de


exemplu, din Exod 4, 16 vedem cd Aaron a trebuit sI serveascd
drept ,,gur6" proorocului Moise. La r6ndul s6u, Moise este ardtat
cd trebuia sd fie Dumnezeul lui Aaron (Elohim). Acelaqi lucru s-ar
putea spune despre Iosua, despre care ni se relateazi cd era plin de
duhut inlelepciunii, pentru cE Moise pusese mina sa pe d6nsul
(Deut,34,9; Ios. 1,8). De asemenea, despre Elisei care primeqte
de douS ori mai mult spiritul invdfitorului siu Ilie (II Regi 2, 9),
sau despre raportul dintre Baruch gi leremia. Aqa sta cazul 9i cu diferitele devarim (cuvinte), hukim (legi) mispallllz (sentimente, hot6r6ri), mitot (porunci) Si toroth (inv6{5turi) ale lui Dumnezeu' care
au luat fiin{5 in Vechiul Testament in mod succesiv. Dar in dosul
lor std Dumnezeul cel sfint. Aceste cuvinte, legi, porunci etc. i9i r
au originea in impulsurile pe care Dumnezeu le-a dat proorocilor, I
I
plec0ricl din timpul lui Moiie. Dar la acegtia elementul uman, temporar gi trecdtor ocup[ un loc neasemlnat mai mare decat in textele
venite in mod nemijlocit din cuvAntul lui Dumnezeu. Desigur, a$a
:
a fost voinla lui Dumnezeu ca vorbele Sale sd imbrace gi forma de
legi privitoare la cult, la moralitate qi la viala civilS, cdci altfel nu
ar fi putut sd existe un popor sau o comunitate a lui Dumnezeu'
Este suficient si ardtim aici cd proorocul Ieremia qi mai ales Ezechiel nu igi inchipuiau viitorul poporului lui Dumnezeu, frr6 o
Lege bine definitl (Ier. 3 1 , 31; Ez, 44-48) . Era firesc (poate cd nici
nuie putea altfel) ca inliuntrul legislafiei sd se mai pistreze 9i tradilii mai vechi din timpurile premozaice sau altele imprumutate
din mediul inconjurdtor, care insd au fost transformate 9i dupi
aceea strib[tute de un suflu nou.
intr-un mod aseminltor se poate vorbi qi despre inv5lSturile
infelepfilor, ale poe{ilor gi ale istoricilor. Toli acegtia vesteau qi ei
cuvdntul lui Dumnezeu, dar acesta este mult filtrat prin prisma personalitilii lor omenegti qi a tradi{iei. Ei inqiqi sunt congtienfi de
aceasta. in general, ei nici nu pretind ci Dumnezeu le-ar fi impirt6git lor personal ceea ce ei inva!6, ci ei socotesc Thora lui Dumnezeu ce ceva incheiat cu mult inaintea lor gi care pentru ddnqii este
normi gi dreptar. Dar tocmai pentru cI ei se referi totdeauna la
aceasti Thor[ a lui Dumnezeu, comunitatea postexilicd este pe deplin indreptdlitd sa spun6: ,,Cuvdntul Tdu este o candeld pentru
picioarele mele Si o lumind pentru cdrarea mea" (Ps. 119, i05),
|.

100

rcl'erindu-se, atdt la Lege, c6t gi Ia Prorooci gi Ia celelalte scricli


tAghiografe):
,,Cuvintele Domnului sunt cuvinte curate, un argint ldmurit in
t'ttptor, Si curd{it de Sapte ori" (Ps.12,6);
,,Legea Domnului este desdvdrSitd Si tnvioreazd sufletul...
t)rdnduelile Domnului suntfdrd nici o lipsd... poruncile Domnului
yttnt curate... (Ps. 19, 7-lI,l; Ps. 103, 7;Ezra9,26).
Toate c6r{ile Vechiului Testament scrise pini in timpul lui Ezra
;rjunseser6 si fie considerate ca cea mai mare unitate normativd a
cuv0ntului divin.

Aici este locul sd se pund intrebarea, dacd aceastd unitate putea


diinuiascd pentru toate timpurile, in forma ei tradilionald. La
;roeastd intrebare Noul Testament rdspunde in mod categoric: nu.
lrvanghelia aduce o noud evaluare a acestui cuvdnt al lui Dumne/,cu, care fu dat oamenilor pentru un anumit timp, potrivit cu impictrirea inimii lor (israelililor: Matei 19, 8) sau Vechiul LegdmAnt a
lirst dat ca sI fie,,un pedagog cStre Hristos" (Galateni 3, l4). MAntuitorul deosebegte Vechiul Agezdmdnt de Noul Testament. Acesta
rlin urmd este cuvAntul cel vegnic valabil care nu va trece chiar
tlacl ,,p6mAntul gi cerul vor trece" (Mat. 24,35). $i noul Agez6rnAnt se lega, adici era continuarea nemijlocit5 a CuvAntului lui
l)umnezeu, comunicat prin profelii Vechiului Testament.
r;rr

8. Spiritul lui Dumnezeu


Testament, Duhul lui Dumnezeu std in
Cuvintul lui Dumnezeu, dar totuqi existi o deosebire intre acegtiarl6. Duhul este acela care se afl6 in spatele Cuvintului lui Dumnezeu. El este o putere care-l pdtrunde pe om, iar
(luvdntul lui Dumnezeu este cel care dezvdluie gindurile gi voia
Iui Dumnezeu, in amdnuntele lor. Aga de exemplu, Duhul lui
I)umnezeu ,,cade" peste mulfi, care nu totdeauna fac parte din cei
care primesc Cuv6ntul lui Dumnezeu. Sd ne gindim indeosebi la
croii dinaintea perioadei regilor (Jud. 3, l0; 6, 34; ll, 29; 13,25;
14, 19;15, L4;16,20; I Sam 10,6; ll,6). Chiar qi extaticii crc-

in cb4ile Vechiului

str6.ns6 legdtur6 cu

'u

sellin 8., op. cit. , p. 53 .


101

Cu un inleles cu totul special apare Spiritul lui Dumnezeu in

lui Dumnezeu a venit peste ei. Totugi ei n-au prote


di
tit nici un cuvAnt divin autentic' Era ceva cunoscut cd revelalia
Dur
lui
Duhului
primirea
,ira cu alutorul cuvdntului presupune
peste prooroc
nezeu, adicd se ceruse ca ,,m6na Domnului" sI vie
(lui Moise)'
lui Yahweh: ,,Eu md voi pogori si-yi voi vorbi acolo
ei (cet
peste
pune
Voi lua din Duhul care isti peste tine Si-l voi
poarte tmpreund cu tine sarcina popot
Saptezeci de bdrbali) ca sd
,ilui sf sd n-o por{i tu stngur" (Num' Il, 17; Hoz 9' 7; Deul 34'

deau c5 Duhul

t'irrtile Vechiului Testament gi anume ca puterea ce apdrl gi favoritcirz6., are grijb de viala teocraticd. Aga de exemplu, c6nd in pustie

Ynhweh a hotir6t ca Israel sd

fie proprietatea sa, atunci a

In timpurile mesianice, Spiritul lui Dumnezeu se va


lrcste toli oamenii (Ioel 3, l; cf. Is. 59,20;F-2.36,23).

oStirea lor prin Duhul gurii Sale" (Ps' 33' -6);


Celui atotputernic
,,Duhul lui DumneLu m-a fdcut, Si aflarea
imi dd via[d" (Iov 34, 4; cf . Gen' 2,7)'
Spiritul lui Dumnezeu este cel ce dd viala 9i o intreline:
lua El inapoi Duhul Si suflarea' tot ce este carne

,,Dacd Si-ar

ar pieri deodatd..- " (Iov 34, 14-15)'


tor' i\.t
,,De la iei Duhul, ele mor Si se tntorc tn ldrdna
(Ps' 104'
pdmdntului"
Ouiut, ele sunt zidite Si tu innoieSti faya

l:*ili:y'

29-30).

spiSpiritul lui Dumnezeu (Ruah Yahweh) este principiul.vielii


omenesc
,ituui" gi morale, c6ci Dumnezeu este creatorul sufletului
puterile su(Gen. 2, 7), iar Spirituilui Dumnezeu inal1l qi sporeqte

care
,,'Suflarea Atotputernicului este cea

(Iov. 32. 8).

"'S"hol,

P., op. cit., vol I, P. 162'

102

dd

,,

inlelepciune"

rev6rsa

Implinirea Spiritului divin va veni prin Mesia: ,,Apoi va rdsdri


din semin{ia lui Isai Si o ramurd din rdddcina sa. Peste
lil va odihni Spiritul lui Dumnezeu, un Duh de inlelepciune Si prevcclere, un Duh de sfat Si de putere, ttn Duh de cunoastere Si teamd
tt l)omnului" (Is. 11, 1).
Din citatele de mai sus, pare cd Spiritul lui Dumnezeu este o
;rc:rsonalitate, cdreia ii sunt atribuite inlelepciunea divini qi insugiri
rlivine. Aqa din Psalmul 139,7, reiese cI Spiritul lui Dumnezeu are
rrtotprezenlI. Din Psalmul33,6, reiese cd are atotputernicie qi ac[irrrre (crealia) divin6. Din Psalmul 1O4,29-30, Spiritul divin este cel
rare conservd lumea, iar din Psalmul 51, 13 afldm cI el are sfinferric dumnezeiascd. Aceastl conceplie a Vechiului Testament a fost
lixati, pe de o parte, prin expresiile decisive ale Noului Testament,
ilr pe de altl parte, prin autoritatea Bisericiirr8. Aga de exemplu
rlin Noul Testament vedem cd apostolul Petru ldmureqte (F. 4p.2,
l6) {Egdduinta proorocului Ioel (3, 1), dupi care Spiritul lui Yahweh va fi vdrsat peste toli oamenii, Sf. Petru o l5muregte ca implirriti prin PogorArea Sfdntului Duh la Cincizecime. In mod clar, Sf.
l'ctru identifici pe Ruah Yahweh din Vechiul Testament cu perrut vldstar

fleteqti:

pus

rrrtr-insul Duhul siu cel sf6nt Q.{eh. 9,20; Is. 63, 11; Hag. 2, 5).
Acest spirit se revela in popor prin o mullime de daruri. Astfel, inrlcmnul de a inllla cortul sfdnt este pus pe seama Duhului lui
I )trmnezeu (Ex. 3 1 , 3; 35, 3 I ). Spiritul lui Dumnezeu ajutd pe jurlccdtori gi-i insufleleqte la fapte prin care sunt conservate interescle teocratice ale poporului (Jud. 6, 34; 11,29; 13, 25l. 14, 6; 15,
l; I Sam. 16, l3).
Dar acfiunea Duhului lui Dumnezeu se arati in special in profe1ic, clci proorocii sunt inspirafi de spiritul divin, vorbesc Ai lucreazb
rlrrpl influenla sa, din care carzd profe{ii se mai numesc Si AnSe
lirrcth -,,birbalii Duhului" (Hoz. 9, 7; cf . I S 9, l0).

"8 Schol, P., op. cit.,p. 164

r03

in timp ce dupi doc'


inspiri ge.proftt'
trina Vechiului Testament, 3pitit't lui Yahweh
inspiralia profe{ilor pli
Jupa Oo"trina lui Petru (II Peiru l,20-.21.)
adicd de la SfAntul Du
ca de la a treia p"r.ourA a Sfintei Treimi'
(cf. qi Luca4,18).
' dis"ri"a creqtin6 are credin{a c[ acliunea Spiritului lui Du
persoanei a treia .di
zeu din Vechiul Testament a fost ut!i'n"u
sinodul, al clolle
SfAnta Treime. Aqa qi-a exprimat ea credin{a-la
Duh prin cu'
Sf6ntului
ecumenic din Constantinopol, in divinitatea
care
vict{d
de
'fdcdtorul'
vintele: ,, (Cred) Si tn Duhul Sfdnt, Domnut
in'
este
Fiul
cu
in to fotat puicede, cela ce impreund cu .Tatdl si
chinat Si mirit, care a grdit prin prooroci"'Vechiului Testament cu
Dacd privim retrosp"ectivpeste doctrina
pririr" li U rl ac -Yahw eh s i Ruah-Y.ahy*. st^":*- :-1
(Mal' 2' 10)' al poporului lui
este nu numai TatSl tuturoi oamenilor
i..""i in.* . 32, 6) qi in special al celor-cucernici (IIatunci
1"1 ':pu.1:o)
qi Tatdl-agteptatului Mesia (Ps' 2'7-12)'
"t,"
elementele formdrii
"u*
concfriae ci tn V"cttiul Testament, aflbm
g[sim in embrion' gata
le
il^G;"tpre Trinitate. Aceste elemente
Noul Testament'
l" ir*rgriire. Ele s-au dezvoltat 9i inflorit in
intrupat'
prin ."u"iu1ia lui Mesia sau Fiul lui Dumnezeu
soana a treia din Dumnezeu, cu Duhul Sf6nt'

?Tf:::
<

9. Minunile lui Dumnezeu

r'e

nati a poporului israelit, pe care Dumnezeu l-a ales ca lumea s[-l


cunoascl pe Yahweh din imprejurlrile acestei istorii. Israelifii au
cunoscut pe Yahweh, pentru prima oard, in urma minunilor prin care
ci au fost salva(i din robia egipteani, apoi scdpali din Marea Rogie.
Aceasta a rSmas pentru ei minunea cea mare, care va rlsuna peste
veacuri din gura proorocilor gi a poefilor Vechiului Testament: ,, Vol
cdnta Domnului, cdci Si-a ardtat slava sa; a ndpustit tn mare pe cal

,yicdldre!... " (Ex. 15, l-21; Am.2,l0;Ier.2,6;ls.63,l2). Amintirea acestei minuni dldea continuu tdrie credinlei cI Dumnezeu igi va
arita gi de aici incolo indurarea sa fa{E de Israel. In afard de aceasta,
au existat gi alte minuni, cum, de exemplu, ?n timpul cuceririi Canaanului, in epoca judecltorilor, in perioada lui David etc., in care
Dumnezeu s-a ardtat ca diriguitor al istoriei gi, in mod special, ca
salvator al poporului Siu (I Sam. 12,16; Is. 63, 15)"0.
Prin minuni Dumnezeu se face cunoscut intr-un mod vizibil ca
cel ce actioneazd inten{ionat, in chip direct. Lucrul acesta il aratd qi
numele cu care Vechiul Testament nume$e minunile gi anume: O/
,,semn, ardtare", adicl semnul prin care Dumnezeu se aratd inten{ionat in ceva; Mofet - ,,ceva extraordinar, inm6rmuritor", apoi
,,semn distinctiv, preinchipuire despre ceva viitor" (cf. Rom. 3,
l4). Fela Si NiJlaot - ,,ceva admirabil, ceva care se depdrteaz[ de
lenomenele obignuite" gi in fine ghevuroth,,fapte puternice, infhligdri ale puterii gi tdriei lui Dumnezeu".
Scopul minunilor coincide cu voia cea pedagogicd a lui Dumnezeu, aate a condus in mod educativ via(a neamului omenesc
pind ia Mdntuitorulr2r. Pentru aceea s-a descoperit Dumnezeu,
cum a fhcut in conducerea poporului lui Israel, in general, tot aga gi
prin minunile Vechiului Testament, in special. Lucrul acesta era
loarte potrivit gi in{elept pentru trebuinlele educative ale celor din
timpurile vechi.
Minunea intdreqte credinla in purtarea de grijl a lui Dumnezeu
pentru fiecare individ gi mai apoi conduce pe om la credinfa in
Dumnezeu care, in purtarea sa de grijd, cuprinde un popor intreg gi
o intreagd omenire.In acest plan de mintuire gi in aceasti educa{ie
tlivind rczidd marea insemnState, scopul inalt al minunii din Ve''o S"llin E.. op. cit., vol. II, p. 54.
''t Scholz P., op. cit., vol. II, p. 28.

Mihalcescul., op- cit.,P.26'


104

i05

chiulTestament.Deaceea,g6siministoriarevelalieivechiului
marilor decdderi moAgezimAnt, fenomenul minuiilor, in timpul
amenin{au si d6rAme
.aie ul" poporului, cdnd cele mai mari piedici
fost cazul in timpul ieqirii din Egipt' in
ftunut de mantuire, cum a
atunci s-au
timpul luptei teocraliei cu politeismul' apoi ?n exil'
c0nd s-a
atunci
adici
efectuat cele mai multe qi mai mari minuni'
sim(it

nevoia'

'

lerd minunea ca o intreSe comite o mare eroare dac6 se conslc


lumea se socoteEte aserupere sau suspendare a legilor naturii, iar
pusi in acfiune de Dumnezeu sau este compa-

rn"n"u unei magini

miqcare la creafie qi in
ratd cu un ceas pe care Dumnezeu l-a pus in
Aceastd conal cdrui mecanism, el intervine din timp in timp122'
ea pune in
este contra ia"ii a" Dumnezeu insuqi' deoarece
poate Dumnezeu
""pfi"
conladiclie acfiunea divind cu sine insuqi' Cum
si meargi contra proca si lucreze o minune 9i prin suspendare
din tegile naturii, p" tut" El insuqi le-a intemeiat

pri"i ,uf" acfiuni

contra
esl
.enim
acelaqi
asigurd
ne
contrS'
naturam, quod Dei it voluntate? Din
naturarum' nihil
fericit p6rinte, ,,Deus conditor et creator omnium
gi le conserv d? Quomoio, se intreabl Augustinr23'

contra
-- naturamfacit".
naturii nu este comConceplia minunii ca suspendare a legilor
conducere.a lumii
despre
patilita cu doctrina Vechiului Testament
conducere' Legile natude citre Dumnezeu. Dupd aceasti idee de
rupt de Dumnezeu 9i {bri finerea in
rale nu trebuie socotite
""uu
"u
acliunea lor creatoare'
seami a voinfei sale. Aceste legi naturale' in
de influenla didependente
conservatoare qi nimicitou'", Jput ca
leglle. naturii'
vin5. La facerea minunii, Dumnezeu condilioneazd

ac{iunile lor s[
prin voinfa sa cea atotputernici, in aqa fel incAt
Minunea este'
poatl s5 iepigeascl mesura naturali a puterilor lor'
numai se re;;;;, o fapt'a divind care nu este contra naturii' cidin
ea' poartd
ivealI
la
,u.ra p" deusrrp.a, intruc6t acliunile ce ies
divine directe'
pecetea nu a legilor naturale, ci pe cea a acfiunilor

t22

rbidem,p.29.

t23

De civitrtte

10. Mdrelia lui Dumnezeu din naturd


Dupd cum s-a vdzut din paragraful: Existenla lui Dumnezeu
dupl Vechiul Testament, Dumnezeu s-a revelat oamenilor mai

rnult prin ceea ce a frcut in acest univers minunat intocmit.


Minunat este zugrdvitd descoperirea lui Dumnezeu in naturd de
citre Psalmul 104, care poate fi socotit imnul crealiei cel mai neintrecut:
,,Doamne, Dumnezeule, tu eSti nemdrginit de mare. Tu te tnve_

lesti cu lumina ca cu haind, tntinzi cerurile ca un cort... din nori


i1i faci carul, umbli pe aripile vdnturilor, din
Jtdcdri iyi faci slujitori. Tu ai asezat pdmdntul pe temeliile lui Si niciodatd nu se va

cliitina... " (Ps. 104, 1-4);


,,Cerurile spun mdrelia lui Dumnezeu, iar tntinderea lor vestcste lucrarea mhinilor lui..." (Ps. 19, 1).
Credinla in Dumnezeu, alimentatd de contemplarea lucrurilor
rlin naturd, n-a fost prea mult evidenliatd de cd4ile vechiului Testament. Ea a fost pusd in umbrd de congtiinfa cd Dumnezeu se descoperd lumii prin cuvdntul SEu qi prin istoria sfdntd a poporului
:rles. Cu toate acestea, credin{a cd Dumnezeu qi voin}a Sa divind
pot fi cunoscute din elementele naturii nu lipsegte din Vechiul
Agezdmdnt.

Aici trebuie sd amintim de cartea lui Isaia, pe care criticii

26,28;43, 19;44,24).
Tot astfel qi cartea Iov, at6t in cuvdntirile prietenilor, cAt gi in
cele ale lui Iov qi Elihu qi apoi in cuvintarea lui Dumnezeu insugi,
cuprinde un gir de imne deosebit de frumoase cu privire la ardtarea
rnlrefiei lui Dumnezeu, unice, in elementele crealiei sale: ,,Untlc
t'o

Dei,XXI,8'
106

numesc Deutero-Isaia, in care se ?ncearc6 sE se demonstreze p6gArrilor unicitatea lui Dumnezeu, tocmai din elementele crealiei sau
rnai bine zis se incearcd sd se dovedeascd c[ Dumnezeul lui Israel,
cel care a creat cerurile gi pdm6ntul, din nimic, qi care guverneazI
astrele gi toatl natura, este singurul Dumnezeul2a.
,,Cine a mdsurat apele cu ntdna lui? Cine a mdsurat cerurile cu
palma Si a strins {drdna pdmdntului tntr-o treime de mdsurd? Cine
u cdntdrit munlii cu cdntarul Si dealurile cu cumpdna? (Is. 40, lZ,

Sellin 8., op. cit., p. 55.


107

dacd ai pricepere'
erai tu cknd am tfiemeiat pdmdntul? Spune'mi
temeliile lui? Cine
cine i-a hotdrdt mdsurile"' Pe ce sunt spiiinite
a inchis marea cu porli?
i-a pus piatra din capuLl unghiului"' Ciie
porli si cdnd i'am
Cine i-am pus hotar ii 'aia i-am ptn hotare si
sd se opreascd
Aici
departe'
zis: Pdnd aici sd vii,'sd nu treci mai
la locasul
duce
care
mdndria valurilor tot).... Und' este drimul

'i"*irrZ

inti"ri"ut *au

Capnolul III

Doctrina despre raportul lui Dumnezeu


cu lume a neYdzut5. ingerii

lu'
pe unde

isi are locuin{a? Pe ce cale se imparte

i*iisti"

a deschis usa

vdntul-? Cjry
mina si in ce fel ,u
caleafulgerului"'^(Iov' cap' 38)'
tusemnat
cineL
i"irira ptoaia si
profetului Amos (4'
Lucruri asemlnatoare se gisesc ai in cartea
puterea cea
t3;1, t; 9, 6). De asemenea-, proorocul leremia laudl
cAt se poate de-plIcut
mare a lui Dumnezeu (14, ZZi'\ntr-un mod
(chabod) cerul
Dumnezeu
lui
iI" ,""r"li lucru, adi"a Luda marelia
8' 2 sq' 19' 2
(Psalmii
apa- 9i uscatul
ii pe*ari"f, steiele qi norii,22;
sq')'
5
136'
Zqlii,-t sq.;29,1 sq.; 103, .104' 1 sq'; Vechiul Testament'
Acestea ,un rnrjloucele prin care' dup[
si binuiasci ceva deDumnezeul cel nev[zut i-a dcut pe oameni
in care El con,p* irirt, Lui, despre voinfa Lui 9i despre modulpoporului
israelit
duce universul, adres6ndu-se tuturor neamurilor'

in special qi in sf6rqit fiec[rui om in parte'

$ 14. Crearea, natura gi destinafia ingerilor


a. Creafia divind cuprinde doul pirli bine distincte: lumea spiitual6 nevdzutl gi lumea vdzutd sau care cade sub simfuri.
Sub numele de lume nevdzutb sau spiritualS se inleleg ingerii.
( 'uvAntul inger este de provenienfd greceascl. &yye),,oq qi inseamni
r

..sol, crainic, vestitor". Cuvintul nu ne aratl ce sunt ingerii, ci nurnai ce funcfie indeplinesc ei, aceea de-a face cunoscutd oamenilor
voia lui Dumnezeu.
'<in relatarea biblic[ a crealiei (Gen. 1, l-2,2), nu ni se spune
;urume cdnd au fost crea{i ingerii, totugi ea este cuprinsd in cuvinttle: ,,La inceput afdcut Dumnezeu cerul Si pdmdntul" (Gen. 1, 1).
lrxpresia aceasta voiegte sd ne spuni cI Dumnezeu a frcut tot ce

cxistl in afard de El, agadar gi pe ingeri. Aga a invlfat Biserica


cregtind totdeauna, cici aga mlrturisegte ea in simbolul credin(ei:
,Cred intr-unul Dumnezeu, Tatdl Atotliitorul, fdcdtorul cerului Si
til pdmdntului, vdzutelor tuturor Si nevdzutelor" (Art. I).
La intrebarea, in ce zi a creafiei au fost fEculi ingerii, cum
rrm amintit, Vechiul Testament nu ne rdspunde. De aceea gi

piirerile scriitorilor ecclesiastici sunt impirlite. Unii spun cI


lumea ingerilor ar fi fost chemat6 la viali c6nd a zis Dumnezeu:
,.sd fie lumini"; allii qi in special Vasile cel Marer25, Grigore de
Nazians126, Ioan Hrisostoml2T, Ambrozielzr, Ilariet'e gi I".o-

"t O*ilio primd la Exaimeron.


'26 Cuvdntarea 38 si 65.
t"
Lib* I ad StaBir.
t28

Prefata la Psitmt.

"e coitio xtt.


108

109

ingerii au fost frcufi inaintea creaturilor materi


spiritele curate au luat na;tere odati ct
uf", iu. al1iir31
"a
"rJd
pe Exod
substanlell lumii corpo.ul". A."utt6 pf,rere se sprijind
pdmdntul'
cerul
Du'mnezeu
Si
20, ll: ,,Cdci tn sasi zile afdcut
marea Si tot ce este in ele", precum 9i pe Ben-Sirach "Cel
deauna nu a creat totul la un loc" (18, 1)'
b. Cu privire la naturd qi fiin!6, ingerii apar ca fiinle spirituale
totugi cu di
inarmate cu cunoqtinld 5i voin!6, ca 9i spiritul omului'

nim130, cred cd

ferenla cd ei poseiS aceste puteri intr-un grad mai inalt decdt

al lui D
,,bomnul-meu este asa de tnlelept, ca un tnger
regele Dav
cdtre
femeia
zis
a
zeu, cdci Et Stie totul pe pdmdnt",
de ingeri
instruili
erau
(II Sam. 14, 20 . Cf . 14, 11; 19,27)' Profelii
cic
mare'
in Psalmul lO3,z},ii vedem pe ingeri dotafi cu puterg
pe Dom

implinesc liber gi conqtient inslrcindrile divine: "Ldudali


aJarl
nui, voi ingerii sdi, voi vitejii Lui cei tari, voi cei care duceli
Aiciingeri
Lui".
cuvdntului
glasului
cuvdntul iui, ascultdtori ii
sunt descrigi ca puternici $i vitejii cei tari (ghiborei coh)'

in toate pasajele Vechiului Testament, ei se aratd ca fiin(e


cum ar putea
sonale, n, ,ru*ui ca personificiri ale puterilor naturii'
ili faci ingeri'
s6 se in(eleagd din Psalmul 104, 4: ,,Tu din vdnturi
dinJldcdri pe sluiitorii tdi".
De aceea'
SuU ,aport moral, ingerii se aratd lumii 9i sfin1i'
(tov
chema
formeazdii un fel de zical[: ,,afi bun ca untnger"
ved
de
punct
Elohim). De aceea, omul care s-a aritat bun din
L9' 27);
moral este comparat cu un inger (II Sam' 29,9; 14' I7''
mat
Fiindcl in ce piiveqte natura spirituala 9i moral6, ingerii stau
de:
numele
poartd
9i
aproape de Dumnezeu. Ei mai
"fiii^lui P"*'
7);
n"r"u1' (Bdne Elohim) Ps. 29, i; 89,7; Iob' 1, 6;2' l;38'
"cei
pe pi'
este
care
omul
cu
contrast
in
(min
hasamaim)
cer'i
din
"de
6);
mAnt" (min haere!) Ps. i48, 1: ,,armata cerului" (Ezra9'
"spi;
rite" (Ps. 150, 6) sau in fine ,,sfin!i" (KedaSim)' Aceast[ sfinleni
fi con
nu este absolutl ca cea divinS, ci relativi; ea nici nu poate

t3o

'3t

Epittola cdtre Tit, caP. l.

c. Definilia ingerilor se contureazd. din raportul lor cu Dumnercrr gi cu oamenii.

in leglturi cu Dumnezeu, ei apar ca nigte servi sau trimiSi, ca


vcstitori Si implinitori ai voii sale. De aici gi numele lor de mela,'ltirn, de la ridlcina malac nefolositS in c64ile Vechiului Testarrrcrrt. Se afli insl in limba arabi unde, la apatra form6 de conjutrimite, a ,delega". Aqadar, ingerii sunt slujilori gi ambasadori. De altfel, in c64ile Vechiului Testament mai
gru'c, are sensul de a

rrrrrlt cu aceasti insdrcinare sunt

aflafi.
l)efini1ia ingerilor ca vestitori qi implinitori ai voin{ei lui Dumrrczcu este exprimatl in mod simbolic in multe pasaje ale VechiuIrri 'l'estament. Aga de exemplu, ei stau ca nigte satelili in jurul trotrrrlrri lui Dumnezeu, apar in fala scaunului Sdu, ca sd primeasci
ll()nulci sau sd dea socotealS de faptele lor:
,,Am vdzut pe Domnul stdnd pe scaunul Lui de domnie Si toatd
ttttstea cerurilor stdnd ldngd El, la dreapta Si la stdnga Lui" (I
llryi 22, 19; cf. Iov I 6 2, 1; Ps. 89, 6-8).
irr Psalmul 104, 4, dupd traducerea Septuagintei: ,,Tu care.faci
1w ingerii Tdi spirite Si pe slujitorii Tdi pard de foc" este exprilrrrtii pdrerea cd Dumnezeu se servegte de ingerii Lui, de servitorii
lini ceregti in acelagi mod cum se servegte de vAnt, de furtund qi de

sI se reveleze oamenilor.
Iugerii laudd gi preamiresc pe Dumnezeu fErd incetare. De
nrr:ca, foarte des sunt invitafi spre lauda qi slIvirea numelui Sdu:
., Dali Domnului, voi, fii ai lui Dumnezeu; dali Domnului cinste
1t ltrudd. Dali Domnului cinstea ctnenitd numelui Sdu, tnchinali-vd
Ittttitrtea Domnului imbrdcali cu podoabe sfinte" (Ps.29, l-2);
,,Cerurile laudd minunile Tale, Doamne, Si adunarea sfin{ilor
r'n'rlincioSia Ta" (Ps. 89, 6; cf . Ps. 103, 20; 148,2).
irr legdturl cu omul, Dumnezeu utilizeazd, pe ingeri, ?n special,
p('ntru a sprijni pe cei piogi:
,,Cdci El va porunci ingerilor Sdi sd te pdzeascd in toate cdile
trtlt .;i te vor duce pe mdini, ca nu cumya sd-yi loveSti piciorul de
t',1'() piatrd..." (Ps. 91, 11).
Oind patriarhul Iacob venea intru intAmpinarea fratelui s6u
lrr;rnr, i s-a aritat o ceatl de ingeri, care fuseserltrimiqi spre susfittrrr-:a lui (Gen. 32, l)
lor:, pentru ca sd se descopere,

s"hol, P., op. cit.,p.32.

lt0

111

in fala lui
ingerii sunt cei care aduc rugiciunile oamenilor
ingerii sunt cei
Dumnezeu (Iov. 5, t; iobie 12, i)'
"""i:,T+^t:t^
taina
profelilor
ln.pirutiif" profetice (l R' 13, 18), "i iu -dezlegat
ajutat
au
9' 22).'$itotei
viziunilor ce au avut iZah' 1,9;D'an' 8, 16;
1 1' 6)'
Vtlc
pe
duqmani
0]
p"p"*f ales s5 invingl

fiecdrei persoane in- parte'


Doctrina despre ingeri, ca pLzitori ai
g'1, li, citat mai sus' cat qi din Tobie (5'
reiese atdt din Psalmu'l
de la fiul sdu' il incu'
io-iil, ,roe batrAnul Tobit, cdnd i9i ia adio
cu el'
,":"*icu cuvintele cI un inger bun va cdl6tori impreunS
Daci, pe de o parte, t"g"tli lunt mijloctto]t', n"^ljl*^1*"*:lll
pioei qi buni' pe de alta parte' ingerii
de Dumnezeul cel sfAnt
uau" p"rt" oamenii rdi pedepsete ordonate
ai calamitilii"
qi drept. Din aceastd iu"a ei sunt numili "ingeri
vedea din Psalmul 78' 49' Yahweh a
i*o,tnrni raim). Dupd cum
l:oiri#. urop.a Egiptului toate cetele de "tngeri ai necazulu'"'
in cap cu Ma'
rlzbundrii'
ingerii
cum
vede
(9,
1-8)
Ezechiel
fetul
datoria' lovind po
lac-Yahweh, trimiqi de Yahweh, i91 implinesc

ffi;;#";"; "d;;;ffiii

locuitorii oraqului, cu nectlz qi suferinli'

$ 15. Forma,

numirul 9i ierarhia ingerilor

au formd omeneascl
a. CAnd apar in fala oamenilor' ingerii
li se atribuie p6(i
q,
aceea'
puii'
l},il
2l;
(Gen. cap. 18 li l9;
?."
etc''
vedere, brale, mdini, ochi, gur6' picior
ale corpului omenesc:'cum,
dormit
mAncare'
vorbire'
de exemplu'
;;;;"tilri omeneqti
Rafaet *".4
inl"tut
tta,."t",
f"
privire
etc. Cu
numai mincdruri aparente
,nan.a.urifor ce-i aduceau ingerii erau
(Tob 12, 19)"'.
frumoqi' cum reies
De obicei, ingerii se inftliqeazl ca tineri
dip cartea Tobie 5, 5; 11, 14'

t'i1:l:::::ill

132

Dacd,

in in{elepciunea lui Solomon !9,20 9i in Psalml^1],:^?,1

; ::['"J#i;-,,pli*"' "i'r"i" .l1u':*al'i::1.':q::l?:"'


;ffi
ci pentru a exprlma
"i,i;
nu pextru l iiaa"a in-g:.1'l,T:Till
spune
se
aceasta
n"*"i

trp"iioritatea

Deoarece sunt servitorii luminii, adicd ai lui Dumnezeu, ingerilor li se atribuie insuqiri simbolice. Aga, de pild6, in cartea Daniel
irrgerii au haine albe, membre ce strdlucesc ca briliantele gi o voce
l;ia de tare, incAt cel ce ascultd se pleacd la pdm6nt. In II Macabei
I,25 gi 11, 8 ei apar in formd de foc de r[zboi qi zbur6nd. Ingerul
( iabriel zburd cdtre Daniel (Dan. 9,22)..
b. Numdrul ingerilor este nesf6rgit de mare (Ps. 68, 18). In Da- ,
rricl se spune cI ingerii vdzu\i de profet erau de mii de mii, iar din
l)cuteronom 33,2, ca gi in Psalmul 68, 18, aflEm ci ingerii erau
rrririade. Din catza mullimii lor, ei sunt numili ,,oastea cerului"
(t,seba hasamain) sau ,,ogtile lui Yahweh> (Ps. 103, 2l; 148,2. Cf. ,
pi Apoc. 14,6; 19,187). Aceasti reprezentare a ingerilor ca o oaste
coreascd se afld in Vechiul Testament din timpurile patriarhale,
pind la ivirea Evangheliei. Aceasta o face qi Evanghelia ca s5 ne
rlca despre Dumnezeu imaginea gloriei gi atotputerniciei Sale, sub
llgura unui conducdtor puternic, inconjurat de o numeroas[ oaste
rrrzboinicd. Patriarhul Iacob nume$te pe ingerii care i se aratd, o
,,tabdr6 a lui Dumnezet" (mahane Elohim). Servul lui Eliseu, la
ruga profetului, vede muntele plin de hamuri gi cdru{e de foc, iar
cunducdtorul lor este luat drept inger (II Regi 6, 17). Profetul Ioel
roagd pe Yahweh sE pogoare pe vitejii sdi (gheboreica,loel4, 11)
t'ontra neamurilor rdzboinice adunate. Din aceast6 reprezentare a
irrgerilor ca r6zboinici, infelegem de ce ei, in bisericile creqtine,
sunt pictali cu arme strdlucitoare in miinir33. DupI cum ostile p6rrrArrtegti ale oamenilor au in capul lor un gef (sar), tot aqa gi ostile
t:cregti ale ingerilor au o cf,petenie. Acesta este Malac-Yahweh
(los.5, 14).
c. in c6rlile Vechiului Testament n-avem o ierarhie a ingerilor,
lgA cum, de pild6, o int6lnim in cartea apocrifr Enoch sau in Noul
'l'cstament. Dar in c6(ile scrise in epoca exilicd gi dup[ aceea inlilnim totugi o ierarhie. Cea mai des amintitS este cea a conducitorilor (sdrim) sau arhanghelilor. Acegtia inconjurS tronul lui Dumrrozeu (Tob. 12, 15); reprezintd acolo toate imp[retiile gi neamurile
rlc pe plmint (Dan. 10, 13-20); sunt trimigi si ajute pe cineva pe
plm6nt (Tob. 3, 17) qi aduc ruglciunile oamenilor in fafa lui Dum- ,
rrczeu (Tob. 12, l2). in Tobie 12, 15 citim ,,Eu sunt Rafael unul

qi originea supranaturald a manel'

rt2

113

din cei sapte ingeri care duc rugdciunile celor cucernici si intrd in
in'
fala slavei celui sfdnt". De aici rezultd cd numdrul cdpeteniilor
geregti este de gapte. Dintre acegtia gapte, cunoaqtem numele nu'
mai la trei:
l. Michael (,,Cine este ca Dumnezeu>)' Din Daniel (10, 10-21)'
Michael apare ca susfindtor gi ingerul pdzitor al poporului israelit,
din care cauzS este nurnit prin.tul ingerilor (hasar hagadol) Dan.
12, l. La judecata,viitoare va executa poruncile lui Dumnezeu

(Enoch gO, ZO-Z1). in Noul Testament el prezintl rugile sfin{ilor


' inaintea lui Dumnezeu (Apoc. l, l; 4, 5; 8, 2). in capitolul 20 din
cartea Enoch (versiunea etiopeand), Michael apare ca al patrulea
intre cei gapte ingeri cipetenii care sunt: Uriel, Rafael, Raguel,
Michael, Suriel, Gabriel 9i Remiel. Dintre aceqti qapte, patru ii g5sim indeosebi menlionafi clpetenii: Michael, Rafael, Gabriel 9i
Fanuel (Enoch 40,71vers' etiop-), altd datl sunt ardtali: Michael,
Uriel, Rafael Si Gabriel (Enoch 91 vers. etiop.)
Michael este socotit mediatorul prin care a fost dati Legea' Lucrul acesta este descris de cartea apocrifb Apocalipsa lui Moise
(cap. I.)
2. Gabriel (,,putemicul lui Dumnezeu sau omul lui Dumnezeu"). Numele acestui inger apare de doui ori in cartea Daniel,
unde ni se vorbeqte de viziunile acestui profet. Prima datd explicd
simbolul berbecului qi taurului, ce prefigurau imp6r5lia mezilor qi
grecilor (Dan. 8, 16), iar a doua c6nd comunica lui Daniel profelia
celor patruzeci sdptimdni de ani.
3. Rafael (,,Dumnezeu vindec6"). Este menlionat in cartea Tobie sau Tobit. Sub forma uman6 gi sub numele de Azaria, acest inger insofeqte pe tandrul Tobie ?n cllStoria sa, fiindu-i ghid qi sfrtuitor. Dupd cum singur a comunicat, Rafael este unul din cei gapte
ingeri mari care stau in fafa lui Dumnezeu (Tob. 12, l5)' Dupd
cum reiese din intreaga istorisire a c64ii Tobie, Rafael era un inger
t6mdduitor de boli gi suferinle.

in afar6 de acegti trei ingeri, cirfile canonice qi necanonice


Vechiului Testament nu mai amintesc nici un nume de inger'

tt4

ale

$ 16. Cherubimi qi serafimi


Al5turi de cei trei arhangheli amintili mai sus, Vechiul Testaaltl serie de ingeri numili cherubimi gi seralirni, despre care s-a discutat atata in secolul trecut, cu privire la
rrronoteismul religiei lui Israel.
l. Cherubimii. Dupd cele ce constatdm in pasajele unde este
vrrrba de ei nu putem preciza forma sub care existau, in Genezd 3,
14, unde sunt mai int6i intAlnili, apar ca pdzitori ai paradisului,
trncle, cu sabie de foc pdzeau calea spre pomul viefii. Din acest par;ri, putem conchide cu probabilitate cd forma cherubimilor era
conceputd dupd analogia formei omului. Ceva mai clar ni se infr1ilcazd figurile exterioare ale cherubimilor in chipurile ce impodohcau arca alianlei gi templul lui Solomon. In Sfdnta Sfintelor, pe
placa de deasupra Arcei Alianfei se aflau doi cherubimi de aur,
t'iite unul la fiecare cap, cu felele intoarse cltre acoperdmdntul art:ci. Ei aveau aripile desfbcute qi umbreau cu ele acoperimdntul arr:ci. In afar6, de acegti doi, se mai aflau chipuri de cherubimi gi pe
pcrdeaua ce desp6r{ea Sfdnta Sfintelor de Sfdnta (aga se numeau
ccle doul inciperi ale cortului sf6nt qi mai tdrziu ale templului, Ex.
')(t, l;36,8). Ca gi in tabernacol sau cortul
sffint, aqa gi in templul
lrri Solomon, peste arca alianlei, se aflau doi cheruvimi, numai cI
irr aceasta din urmd (templu) forma lor era cu mult mai mare gi mai
irrrpun5toare, deoarece ?ndllimea fieciruia misura zece co!i, iar
Itrngimea unei aripi cinci co{i (I Regi 6,23). Chipurile cherubimilor, pe care Solomon le incrustase pe zidurile interioare ale templului (I Regi 6,32-35) gi cu care erau impodobite cele zece mari vase
rnobile din fa{a templului (I R 7, 29-36) aveau aceeagi infrligare
urcnt pomenegte de o

(presupunem) ca qi chipurile de pe covoare gi de pe perdeaua de la


intrarea in Sfdnta Sfintelor.
Mult mai detailatd este descrisd forma cherubimilor din viziunca proorocului Ezechiel (cap. 1-10). Aici, apar cu cdte patru aripi,
rlin care doud pentru acoperirea capului, iar doul pentru zburat.
Aici, cherubimii au mdini care se aflau sub aripi, picioare incovoiate ca la taur gi patru fefe, astfel in fa[5 aveau figura unui om, in
spate aveau fafa de vultur, in partea stAng6 fata de bou, iar in partca dreaptd o fald de leu. intreg trupul cherubimilor spatele, mii115

nile Ei aripile erau pline de ochi (Ez' 10, 12)' infrfiqarea^acestor


(Ez' l' 13) 9i r[ochi Lra a unor clrbuni apringi ori facle arziltoate
4 -5)'
(Ez'
10'
sunetularipilor se putea auzipdnddeparte
de la animale 9i
imprumut
Cu toati aceastl stranie alcdtuire,'cu
forma cheruveche)'
p[sdri (idei foarte cdutate de lumea oriental6
ili*itoi este qi r6mine tot cea omeneascS, cdci Ezechiel spune clar:
omenesti" (F;z' 1' 15)'
,,dupd
" pa.rachipui lor aveaufiguri
ajuns si se cunoasc6 originea cus-a
nu
in timpul nostru,
vAntuluicherub.Uniiauspuscstauriiinaripa{iaiasirienilors-au
sunt un
numit Kuirubil3a gi deci cherubimii din vechiul Testament
inscripin
cd
imprumut din Asiria. Dar mai tdrziu, s-a demonstrat
ebraicului cherub tu se
flile cuneiforme, numele care corespunde
pout"Aou"aiciafostfolositpentruadesemnatauriiinaripafi'nici

l"rp." chipurile inaripate (oameni sau animale) "?:t,?flu:cul^nli


,ur'pi",uti pe ambeie pd(i ale arborelui cel sf6nt"'' Cuvintul

de Gunckell36
cherubimnu se poate explica nici prin faptul relevat
inaripali purtaurii
Susa'
in
aflat
,-uu
in irr"ripfiile asirien"
""
"a,
taunumeledeKaribati.DeoarececuvintulasirianKarabuinseam.
ni ,,a favoriza, a ardta interes pentru cineva"' poate ce termenul
Keiubim sd indice spiritele care favorizau pe oameni -sau ?no1uo
oeDumnezeu.DarasiriologulFr.Delitzschpreferdalt6etimolo.
inseamnd "mare' puri""'. El spune cI adjectivul asirian Kurubu
gi babilonieiernic,,, aga ca prin cuvantul kirubu, zeii asirienilor
Dacd lucrul
nilor cu forma de taur se numesc ,,cei mari qi cei tari"'
infeleqi cei mari 9i cei
acesta este just, atunci prin kerubim pot fi
qi Kmosko fac
Meissner
ca.
pri"*i"it". Asirologii tontemporani
inscripfie din
pe
o
i"gatu.a intre cuvanirl kerubim gi kuribi aflate
spiKIla Sergat (fosta cetate Aqur), qi cred cd kerubim erau niqte
templelor 9i
rite sau genii cu care de obicei se impodobea intrarea

1' 118' apud Tarnavschi'


'3'L"no.muntF', Les origins de l'histoire
l.
op. cit., P.4l
".'
ii;fimmesn H. in Die Keilschrifien und das Alte Testament,3 Aufl.,
p.529,623.
v' "i;

olfio el H., Die Genesis iibersetzt

'"
"t

uncl

erkliirt,

ediqia 1902,

116

porte deduce forma cherubimilor, totugi mai toli accepti figura


onrcneascS.

ln mult discutata problemd a cherubimilor s-a afirmat ci ei erau


lui Yahwehl'0. Cei care au combdtut aceastd p5r('rc au argumentat cd peste tot in Vechiul Testament cherubirnii
'irrnt descriqi ca purtdtori ai tronului divin. Daci ar fi personificiri
s;ru simboluri ale lui Yahweh, prin aceasta s-ar fi umilit maiestatea
,livind. Dumnezeu s-ar fi prosternat in fala Sa insdqi. Pe de altl
lrarte, infrtigarea cherubimilor ar sta in contradiclie cu dispozigia gi
lx)runca lui Yahweh de a nu i se face nici un chip sau asemlnare.
S-a mai suslinut cE cherubimii sunt reprezentanfi ori simboluri
llc vietlfilor ficute cel mai perfect in creafia divind care servesc pe
l)umnezeu, il slivesc gi il laudi. Ele nu sunt considerate creaturi
rtra[s,
numai forme ideale care in combinafia lor reprezintd gi
"i
sirnbolizeazl,viala
creatd, in des6vdrqirea ei cea mai inaltd. Aceaslil pdrere s-a dovedit incorectI, fiindcd cherubimii sunt fiin.te create
real gi sunt chiar ingeri, cici dupi Geneza 3,24, Dtmnezeu a pus
t'hcrubimi cu s5bii de foc sd pizeasc[ intrarea paradisului gi i-a
irr;tiinfat ci slujba lor este sd pdzeascl calea citre pomul vie{ii gi
ril opreasc[ pe omul care ar voi si pitrund[ aici. Cu acest pasaj, in
care cherubimii apar ca fiinfe personale gi lucritoare, nu se potriveEte deloc concep{ia de cherubimi numai ca alegorii ori simboluri
nle viefii create deslvdrqit. Apoi, profetul Ezechiel numegte cherulimii chaiot, adic[ fiin(e create gi insuflefite, cdrora le atribuie un
spirit (ruah), cdci in capitolul l, L2-20 zice despre ele: unde spirirrrl (ruah) era tndreptat sd meargd, mergeau Si ele". Pe de altd partt:, cherubimii Vechiului Testament se intdlnesc Ai in Noul Testanrent, in cele patru fiinle ce stau in jurul tronului lui Dumnezeu gi
sunt descrise de Ioan Evanghelistul in Apoc4lips 4, 6-8. Aceste palru fiin{e, a clror form6 corespunde foarte bine cu cea a cherubirnilor din Vechiul Testament, inc6t identitatea lor nu poate fi
rri;ite sirnboluri ale

p-. 2^5.

352'
;;ii;;*h F'-, Assvrisches Handworterbuch'Berlin' J''1896'p'
und
Genessis
Nikel
olllrnunn 1., oi" Cr"i.ris, 4 Aufl', p' 81;

Keilschriftforschung,Breslau, 1904' p' 160'

lxrlatelor regale. Konigt3e este de pirere cd termenul de Kerub in,,urmn6,,apari1ie strdlucit6". Aceastd explicalie pare multora ca cea
rruri probabild. Degi din nofiunea de ,,aparifie str[lucit5", nu se

'3e

Konig 8., Hebrriisches und aram. Wijrterbuch zum A.

t,cipzig,p.

188.
Scholz
P., op. cit., p. 42.
'oo

7.,4

Aul1.,

.I
tiglduitd, nu trebuie concepute ca alegorii sau numai forme ideale,
fiindcd in acest caz ar fi desfiinlafi cei doudzeci 9i patru de b,rbafi,
care nu pot fi considerali ca fiin{e simbolice, deoarece acei bltrAni
unesc glasul lor cu cel al cherubimilor.
De asemenea, in Apocalipsa (5, l1;7, 1l ) cherubimii apar a16turi de to{i ingerii gi de cei bdtrAni la tronul lui Dumnezeu, rugand
qi lauddnd pe Domnul.
in Liturghia creqtind ne i,t6lnirn la tot pasul cu cheruvimii, ca
frcAnd partl din ceiele ingereqti qi incl clin prima triad6rar._Iatd ce
citim laLiturghia Sf. vasile al cezareii, la rugSciunile de dinaintea

sfinlirii Daruiilor: ,,...Toatd liptura Jie i(i sltrieqte..' Cd pe Tine


Te iaud6 ingerii, Arlia'ghelii, Scaunele, Domuiile, I,cepatoriile,
Stipdniile, Puterile qi Cheruvimii cei cu ochi mul1i."
La sinoclui al gaptelea ecutnenic din Nicea (787), in qedinla a
patra, au fost citite pasajele biblice gi patristice, cu privire la cinstirea icoanelor gi sfin{ilor. Pasajele biblice citite au fost:
a. Exod 25, t7-22 qi Numeri 7,89, care vorbesc despre cherubimii de pe arca alianfei gi de pe tronul slavei;
b. Pasajele din Ezechiel cu privire la cheruvimii cu fefe omeneqti pe care profetul i-a zdrit in viziunea pe care a avut-o despre
templul nou (Ez. 1, 5 sq.; 10, I sq.; 41, 18);
c. Evrei 9, 1-5 in care apostolul Pavel vorbeqte de cortul sfant 9i
de obiectele ce se aflau intr-insul gi anume: vasul cu man6, toiagul
lui Aaron, tablele Legii gi de cherubimii ce umbreau tronul slavei.
Dupd citireu u"".1oru, patriarhul Tarasie, care ocupa scaunul
prezidenlial, in vorbirea sa despre cherubimii Vechiului Testament a
ardtat c[ ei au avut fala omeneascd, la fel ca toli ceilalli ingeri, ori de
cAte ori au apirut oamenilor. Dup[ mlrturia Sfintei Scripturi, ei au
avut configuralia de om. Moise 9i i-a imaginat aqa cum i-a v6zut pe
munte (E;.25,40). Aceastd mdrturie a lui Tarasie 9i a sinodului VI[
chiar dacl este indirectS gi ocazionala, totugi este de mare importanca ingeri'
{d pentru conceplia Bisericii primare despre cheruvimi
numai in
amintili
sunt
ingeregti
2. St:ru.l'ifirii. Serafimii ca fiinle
ai
slujitori
pe
nigte
ca
Isaia 6, 2-'t.in viziunea sa, profetul ii vede
lalDogmatica tliscricii Orientale are impdrlite in nottl-t clasc cetele ingere$ti, urtf.l, S..'.,,,e le, llerr-rvimii, Serafimii, Sffipaniilo. I)ornniile, Put-eri le. ingeri i. Ar harrglrcl i i 1i i ncepatori ile'

ilB

sanctuarului ceresc. In descrierea lui lsaia apar ca nigtc liirtlt'ct'


lcqti, asemenea cherubirnilor gi care, stAnd in jurul tronultri tlivirr.
laudd gi preamlresc slava lui Dumnezeu, grupa{i in cete satl col'tlli

liigura lor este cea omeneascS, deoarece au doud miini qi douzr pi


in plus au $ase aripi, din care cu doul zboarS, cu doud i;i
rrcoperd fata $i cu doud igi acoperd picioarele, spre a nu fi vdzute,
in semn de respect fald de cel Atotputernic.
Ca gi pentru termenul de cherubimi, s-a ardtat qi s-a discutat
rrrult asupra originii gi insemndrii cuvdntului serafim. Unii au de<lus acest cuvAnt de la rdddcina saraf ,,a arde", qi desemneazd pe
serafimi ca pe,, malachei eE",,ingeri de foc"142, deoarece ei, ca qi
cherubimii lumineazi ca focul (Ez. 1, 13). in contra acestei insemrrdri ar sta faptul cd saraf are numai sensul de ,,a arde, a consuma
ceva" dar nu gi pe cel de ,,a strdluci, a lumina", idee cerutd de no!icioare,

unea de inger.
Geseniusla3 face legitura

intre serafim gi cuvAntul saraf ,,qar-

pe". El qi-i imagineazdpe serafimi ca pe nigte sfincqi care, pe l6ngd aripile pds[rilor gi picioarele omului, ar fi avut gi un cap de
;arpe gi de aceea ar fi fost numili serafimi. Numai cd descrierea lui
Isaia nu-i aratd deloc a ayeainliliqarea de qarpe. impotriva ideii lui
Gesenius pledeazd, intreg spiritul teocratic Ai toatd pietatea lui
lsaia, care nu putea sf, ageze in jurul tronului ceresc tocmai figuri
de garpe, aqa de evitate de evrei, cdci erau in{i1igdrile zeilor sau
baalilor canaanili. In slpdturile idcute ?n localitatea Beisan l6ngd
Marea Tiberiadei intre anii 1928-03A, s-a gdsit statueta in forml
de qarpe a unui asemenea idol canaanit.
Pirerea cea mai acceptabilS ar fi sd punem cuvdntut serafim in
legdturl cu arabul sctraf ,,nobtl, proeminent". ln acest caz serafimii
ar fi ingerii cei mai proeminen{i dintre cetele cereqti, intaii stitdtori
ai acestor cete.

Aripile qi zborul serafimilor, ca gi ale cherubirnilor, sunt simboluri ale promptitudinii cu care ingerii executd ordinele lui Dumnezeu. in Orient, a-qi astupa fala gi picioarele indica semn de respect^ Cele qase aripi au fost interpretate in sens alegoric astfel: ctr
clouh aripi ei acopereau misterul divinitdtii eterne, cu alte dorra
t*'S"hul, P., op. cit., p.46.
ra3

Gesenius \N., Comentar la Isaia, cf. Scholz P., op. cit.'

r19

1t

misterul umanitalii Fiului lui Dumnezeu, voind a ne face s6 infele'


gem prin aceasta cd 9i fiinlele ceregti cele mai sublime sunt inca'
fiablfe

sd pdtrundd

in profunzimea acestor mistereraa'

$ 17. Demonologia Vechiului Testament


1. Doctrina desPre Satan
Testa'
a. Satan. Dupd cele ce desprindem din c64ile Vechiului
rezult6 cd evreii u, urrt credinla in spiritele rele' ca.nigte

ment,

fiinte protivnice acliunii dumnezeiegti in lume' Chiar din primele


pagini'ale Sfintei Scripturi (Gen.3, I sq') apare garpele' care ispi'
i.gi" p" Eva si impingi la picat qi pe Adam, pScat ce a avut urm6ri
atAt de nenorocite. Putem afirma, deci, c[ poporul israelit a avut
vorbesq
ideea spiritelor rele. Autorii ci4ilor vechiului Testament
rele'
spirite
multe
cAnd de un spirit aparte, anumit, cAnd de mai
in
r[u
CAnd ei vorbesc de un singur spirit riu, sau un spirit
atunci ei il numesc Satan.
Din insdgi insemnarea cuvAntului ,,satan", reiese caracterul fi'
infei sale de spirit, cdci cuvAntul Satan este derivat de la radicalul
(Ps' 38, Zl; 709, 4-20' 29)'
,,a dugmdni", a persecuta, a ft contra"
grecesc 5r&Bol"og'
cuvflntul
cu
privin!6
aseminAndu-se in aceast6
deci este
vr[jmaq",
derivat de la 6roBct),"ew -,,a fi impotrivitor,
la
p6rigte
gi-i
cel care instigilariu pe oameni, ii reclam6
!um1e'
rdd6'
zeu (Iov 1, isq.). Cuvintul Satan chiar a fost derivat de la
cum
informa"'
cina ,,a alerga incoace qi incolo", ,,a se intoarce, a

g6sim descris pe Satan in cartea Iov gi unii autorira5 au voit sil nu'
I',"." p" printul spiritelor rele printre ingerii buni ai lui Dumnezeu
(bnei Elohim), in acest caz Satan fiind un informator ce venea cu
gtiri din toatS lumea (neptoSeutflq). Numai cd aceastd derivare
un
este foarte for!at6, cdci de la ridicina {il/ nu se poate forma
commentaire...sur tous les livres des
par Gimarey, cd' 7, vol' 4' Paris' 1883'
d'allemand
divines Ecritures,trad.
,oo

D'Allioli J. F., Nouveau

o.451.

'

'a5

Herder, Eichhorn, Hirzel q.a., apud Scholz p', op' cit'' p'

t20

5t'

rrrrrne Satan, iar pe de

alti

parte insemnarea pe care Satan <l arc ilr


cirrfile Vechiului Testament nu concordd deloc cu cea a verbului
,1rrl. Peste tot in Vechiul Testament, Satan apare ca vrdjmaqul lui
l)umnezeu (II Sam. L9,22).
in toate pasajele in care se afld cuvdntul Satan, el apare ca o
liipturd rea, cici se impotriveqte ingerilor buni gi este dugmanul
otrnenilor evlaviogi qi chiar al lui Yahweh.
Cum am amintit mai sus, Geneza ni-l prezintd pe Satan ca autor
rrl rdului, care ingal[ pe strimogii genului uman, deci autorul rdului
irr lume (Gen. 3, 1 sq.). Ca fiin!5 rea, care nu lucreazd dec6t impolriva binelui, cdci tot ce a ftcut Dumnezeu in univers ,,a fost bun",
rri se infrligeazdSatan gi in cartea Iov (1, 7-12;2,1-7), deoarece nu
lace altceva decAt ?l incearcd pe dreptul Iov, producdndu-i necaz gi
srrf-erinl6. Cartea Iov ne spune cd Satan a venit inaintea lui Dumnezcu, printre ceilalli ingeri buni, ca sb capete permisiunea s6-l pap,trbeascd pe piosul Iov. De aici desprindem c5, dupd cum Satan
t'ste primul autor al picatului str5mogilor omenirii, tot aqa gi in
randul int6i, el este autorul a toatd durerea gi amdrdciunea din
Irrme, deoarece chiar de la inceputul ei, Satan a primit permisiunea
sii seduc[ pe oameni la pdcat qi de aici sd le aducd nenorociri. Dacd
irr lov (1, 12;2, 6),la cererea lui Satan, Yahweh consimte sdl sulrrrnd pe Iov la necazuri, prin aceasta Biblia se expriml cd Dumnezcu numai ingdduie suferinfele pe care Satan vrea sI le aducS peste
Iov, fiindcd El a decis si pun[ la incercare credincioqia lui Iov. Pe
tlo altl parte, dacl Satan apare odatl cu ?ngerii buni in fa{a lui
I)umnezeu, lucrul se datoregte numai felului de istorisire poetico-simbolic al c54iiia6.
in cartea II Samuel (19,22), David compari pe fiii luiZernia,
cc-l invitd pe rege si ucidd pe Simei, cu Satan, in calitatea sa de
ispititor gi ingeldtor: ,,Ce am eu de-a.face cu voi, fii ai lui Zernia,
ir astdzi imi sunteli potrivnici" (leqatan).
DupE I Chronici, Satan a fost contra lui Israel, clci l-a ispitit pe
l)avid sE numere poporul. Prin aceastd acfiune, Satan a!6!6 pe David spre p6cat, fiindcd atrezit in el sentimentul supus pedepsei, al
rrrgoliului, egoismului gi al dominaliei, pdcat care l-a condus la
numirdtoarea poporului"

'ou

Reinke J., Beitrcige, cf. Scholz P., op. cit., p.51.

tzl

Zaharia 3, 1 il intAlnim pe Satan ca un vrdjmaq 9i calomniavoia


tor al comunitdlii israelite, a cdrei leg6turd cu Dumnezeu' el
(3,Z),chiar dacd pind la urmd el nu poate s-o sfrrdme'
-s-o rupd
'Si.u"1,
Z,t, Zl cit\m: ,, Dacd necredinciosul blestemd pe Satan
i"
daci
se blestemd pe el insusi". Aceste cuvinte vor sd spun6 c[

slrtr arab gi siriac, totdeauna a insemnat

il
omul blestemi pe Satan ca autor al picatelor sale' blestemul
isopund
se
sI
indatorirea
are
uirng" pe el singur, deoarece omul
din Sirach este vorba defir"ti, iui Satan] Fiindcd in acest pasaj
rf." Su,un in general, credem c6 el, Satan, era recunoscut de cdtre
tot in'general, la autor al riului, ca ispititorra
ir.*Utl,
in tur*"u ii1"t"p"iun"a lui Solomon 2,24, Satan (Dt&Bo)'oq)
creat de Dumneeste zugrivit ca cei rdu, care pizmuie;te pe omul
qi a adus moartea
zeu neiuritor qi de aceea,l-a impins spre p[cat
in lume:
moartea a intrat tn lume^Si cei care sunt
,,Prin
'parteipizma diavolului
lui vor aiuntge s-o cunoascd " (moartea) (inl' 2' 2\'
de
Ve2. Demonii. piintre celelalte spirite rele in afari de Satan'
Pa'
Azazel'
numeqte
chiul Testament aminteqte de unul pe care-l
unde
26)'
l0
6;
9i
sajele in care este menfionat sunt Levitic (16; 8,
ziua imp[in
la
templu,
aduceau
se
care
doi
cei
de
esie uorba
lapi
cdrii(Iomhachipurim),unulpentruYahwehqiaitulpentruAzuzal:
trebuia sd fie
,,$i yapul peste care cddia sor1ul pentru Azazel'
trimis lui
era
apoi
ierte
sd-l
viu,
si
osi)ot'ti Taia lui Yahweh,
in pustie" (Lev. 16, 10);
Azazel
sd-Si spele hai,,$i ,e't care ducea {apul pentru Azazel, trebuia
sd intre tn
aceea
dupd
,uti'si sd-Si scalde trupul ti apd Si numai
tabdrd" (Lev.1,6,26).
Explicariledup6caresubnumeledeAzaze|trebuiesSinfelegem altceva dec6t pe Satan sau un duh

riu

sunt

frr[

temeira8'

a. Plrerea dupi care Azazel trebuie s[ fie insugi^taput ciruia'


de la templu, i se didea acest nume'o'' Toli aceqtia
dup6
az
"er"monia
ajung la aceasti parere m"ana filologia cuvantului Azazel'.
rnilipSreri
acestei
contra
Dar
,,"uplir" qi azal- ,,a duce departe"'

tt' S"hol,

p de o parte, insemnarea lui az care, ca qi corespondenttrl


caprd, niciodatd !ap. Pe dc
;rltI parte, este faptul cd in Levitic 16, 10 se face diferenfd netd inlrc (ap Si Azazel, fiindcd lapul trebuie trimis lui Azazel, iar in
l.cvitic 16, 26, termenii Yahweh Si Azazel, ca qi {apul pentru
Yalrweh gi lapul pentru Azazel, sunt ceva foarte distinct.
b. Pdrerea dupi care Azazel trebuie sd indice un loc, fie un
rnuntel5O, fie un loc in pustie, trebuie gi ea respinsd, fiindcd qterge
rlil'erenfa dintre Yahweh qi Azazel, deoarece in versetul 10, unde
rvem deja cuvdntul pustie, ar da nagtere la o tautologie nemaipotcrazS,

in

nrcnit6. Pe de altd parte, niciieri Vechiul Testament nu ne aminteglo despre un munte sau un v6rf, care si fi purtat numele de Azazel.
c. PSrerea cd, Azazel ar fi un nume abstract, rezultat din forma

lrcalpal de la verbul azal ,,a indepSrta, inldtura", are contra ei nu


rrumai pe comentatorii vechilsr, dar este gi contra legilor limbii
circi Azazel nu poate fi un nume abstract, ci un adjectiv. Aceasti
pdrere contrazice gi textul. Traducerea locului Lev 16, 8: ,,Aaron
lrase un sor{ pentru Yahweh qi un sor! pentru ,,depdrtarea completd", cdci aceasta ar fi insemnarea numelui abstract cdpitat6 din
te.al, ar fi nepotrivitS, fiindcd sor,tul nu poate gi nici nu trebuie sd
lie indepdrtat.
In consecin,ti, pdrerea care se apropie cel mai mult de adevir este
ch Azazel este o fiinld personali, este un demon sau spirit rdu. in
sprijinul acestei plreri avem mirturia tradiliei, cdci chiar traducdtorii
Septuagintei au redat pe Azazel cu tri &nonopncrrr!. Mirturia lor
cste pretioasd, deoarece ei au trlit intr-un timp in care ritualul cu cei
rloi tapi adugi la templu in Ziua implc[rii era incl in uz. Cuvdntul
&,nonoprotog -,,cel ce duce departe", este mai mult decdt d,notpolrc{,Log; sau dec6t <i},e(trocrog -,,deus averruncus" (zeul indepdrtat)
run demon prin care erau iertate picateler52. Chiar gi traducdtorii
Septuagintei au pentru Azazel expresia dnonoprfiv (versetul 10) gi
dq d,QeoLu (v.26). Numai cI primul termen aratdin ce sens trebuie
r50

P., op. cit., vol' Ii, P. 52'


ra8
Ibidem, p. 53.
ta;rai;iiice sytnact care redf, pe Azazel prin "lapul care pleac.d '
4' 2 Si 6'
Akila il redf, prin "1apul trimis". Talmudul (Tratatul yoma' cap'
l) il redd prin'llaPul emisar".

Au spus cd Azael inseamni "munte", Targumul Pseudoionatan gi


Saadia. Dupd Aben-Ezra, yarchi g.aq., muntele acesta ar fi in apropiere dc
Sinai.
r5r
Apud Scholz P., op. cit., p.54.
tt' Polux, cartea V, cap.26. Apud Scholz P., op. cit.,p.54.

r22

123

scnsul de,,a indep[rta, a inlStura". in acest caz, Azazel este,,desl)lrtitul" sau ,,indeplrtatul cu totul". Ultimul sens este foarte potrivit pentru Satan, care este un spirit rdu gi locu iegte in locurile pus-

relelor"ts3' care se
luat ultimul gi anume cu sensul de: ,,tndepdrtarea
Din
&nonopnrrtog'
lui
trimis
rcalizeazd prin aceea c5 lapul e
u$or
este
nu
lSmurit['
de
i*du""r"u Septuagintei, care nu este destul
pdcatelor'
s[ cunoagtem daca ea a infeles un indepirtat iertitor al
nu
Septuaginte.i
,u, iau. Totuqi se poate susfine ,,c[ p6rerea

Lrn

diferadeceaQarestipAnealumeaiudeilordinPalesttna.Iudelroln
ca-o fiinfi rea, ca Satan sau ca priJara Sfdnt6 socoteau p,e Azazel
Enoch (8, 1; 10,
mul dintre demoni. I-ucrul acesta il gtim din cartea
lZ; tl,1 sq.; 19,9) 9i din mulli rablni vechi"lsa' Gnosticii numeau
iuiun p" Azazel,cum reiese dintr-o poem[ *tP:"
lT,:i
Ctprulutpol aliui Valentin, pe care ne-o co-municd Epifanie al
pe Azazel El
Tot in acest mod marele Origen156 ni-l ldmureqte
identifici pe diavol cu garpele din paradis'
ni-l arat6:
Azazei este o fiin16 peisonali rea' Lucrul acesta
Dupi cum gtim
a. Starea de opozilif dintre Yahweh 9i Azazel'
c6nd se adudin ceremonia ce se oficia, cu ocaziaZilei tmp6c6rii,
vad6.c1e fap
doi lapi 9i se aruncau peste ei sorlii, ca si se
cAt qi Azazel
""i
Yahweh
atet
""uu
Azazel,
ii cade lui Yahweh qi "u'" lui
nu-simbolice'
personale'
stau fa[[ in fafi, ca doul fiin{e reale 9i
de la sine
Daci Yahweh este Dumnezeul cel bun 9i drept' urmeazl
cd Azazeleste fiinfa personali cea rea'
pustia in care
b. cum reiese din alte locuri ale Sfintei Scripturi,
de popas
qi
ius fapul pentru Azazelera socotitl ca sediul locul
14)' in Noul Testa"ru
ui .pirir"fo. rele (Baruch 4,35; Is' 13, 2l;34'
necurat cdnd a iesit
.rilqi anume in Mat. 12,43 c\tim: ,,Duhul
odihna pe
din om, umbtd prin locuri fdrd apd (pustii)' cdutdnd
care n-o gdseste" (Cf. Apoc' 18,2)'
t- ---:..:L -z
r[u,
sau alt spirit
Dac6Iub numele de izazelnu se inlelege satan
pustie'
in
direct
nu mai in{elegem pentru ce (apul eram6nat
atunci
--insemnaCf,iu, frloiogL cuvantului Azazel pledeazl pentru

Y':"],'l

".
readeduhnecuratsauSatan'CuvdntulAzazeltrebuiederivat'dela
in arab[l5? cu
cuvintul azal, neintilnit in textul ebraic, dar aflat
t53

Iosif Flavi'r, Antichitd{ile iudaice,III' X' 3'

i.i"irk" I
'*
rs5

op. cit.,p'286, apud Scholz P', op'

cit''p' 55'

Eoifanie. Ailversus Haereses,liber VI'


t'u
O.ig"n, Contra lui Cels, cartea VI'

"' ;;;;;i

aparline

ce reduplicd consonanta a doua 9i

"u-ui"t"tot
puternicl'
treia, oblindnd o^insemnare intensivl, adicl mai

r24

tii gi ascunse.
d. Din implinirea ritualului consacrat slrbdtoarei Zilei impbcd,rii, vedem cd scopul final al acestei ceremonii, care era iertarea
completi a tuturor pdcatelor, concordd cu ideea cd Azazel era un
spirit rdu, care-qi avea sediul in pustie: jertfirea unui 1ap lui Yahweh insemna isp6girea pdcatelor comunit6lii, iar ducerea in pustie
a tapului al doilea, incircat cu picatele intregului popor (Lev. 16,
2l), aratd, in chip simbolic sc[parea desbvdrqitd de pdcate, deoarece
pdcatele erau intoarse iar la acela de la care iegiserI, la origine, la
tluhul cel rdu, vr6jmagul oamenilor, care-i indeamni la cllcarea
ordinii stabilite de Dumnezeuls8.
in cdrfile Vechiului Testament, in afarl de numele de Azazel
rnai gisim pe spiritul mincinos (ruah Seker) cum se numegte singur
(l Regi 22,21-23; II Chr. 18,20-22) 9i pe cel de Asmodeu. Sub
numele de Asmodeu, in cartea Tobie intAlnim un spirit rlu care
rucide pe cei gapte sofi ai Sarei, fiica lui Raguel, dar pin[ la urmd
cste alungat de tAnirul Tobie, dupd ce i se aratd ingerul Rafael. ingerul Rafael il leagl pe Asmodeu in pustia Egiptului de sus, aqa cI
de acum inainte demonul nu mai poate vdtdma pe nimeni. tn Talmudl5e gi in scrierile rabinicel60 Asmedai sau Asmadai apare ca un
spirit riu, ca prinf al demonilor (melek hasmedim) sau ca Satan. Pe
c0t se vede, numele este semit gi derivat de la samad care, in forma
hifil inseamnl ,,a distruge, a nimici" gi nu de la persanul asmu.dan
- ,,a tenta, a ispiti" cum s-a propus'u' de unii. Deci Asmedai inseamnS,,pustiitor, distrug6tor"l62.
Vechiul Testament ne mai aminteqte gi de alte spirite rele in
afari de Satan qi ceilalfi pomenili mai sus. Ele n-au numiri speciale
r58

Hengstenberg H., Christologie.. ., vol. I, p. 37 , apud Scholz P., op.


cit., p. 56.
t'e
Tratatul Gittin, folio 68a.
t@
Targumul la Ecclesiast,l, 12.
'6rReusch J., Das BuchTobias. Propunerea a fost ficutl de Reland.
Cf. Scholz P ., op. cit. , p. 57 .
'u' Fenomenul lingvistic este acelagi ca qi la cuvdntul Abadon (Apoc.
9, 1l).

125

fiin1e supraqi sunt indicate cu numele generic de.demoni' adicd


loc imp[rafia
;;;;;, insa rele. rof ac"yi"aemoni alcdtuiesc ladinuncdrlile
Vechiu:
desprindem
lui Satan (Baruch +,l,S4.Dupa cum
suntr
aici
dumnezei'
ca
p[gdni
irii".r"-"nt, puterile cinsiite de
numeqte
ii
Testament
zug.arite ca spiiite rele sau demoni' Vechiul

ai pdsdnitor sedim (!"?,':!


-^"i-"'.1::t:,:
in fond nu"
rele care'
["*.rl;;l J""ila"r,i pageii sunt spiritele(Deut'
l7;
32'
It: 106''
sunt dec6t nigte distrulaio'i tuu pustiitori
O_nkelos'
Syriaca,
Septuaginta,
ca:
traiucdtori
vechii
il"i-i;ii
Saadia qi Pentateiorruthurr, Tu.gu-u Ierusalim, Fericitul Ieronim,

;:;;;ii

iaoti''uu

zei

de Sedim prin-"deucul Samaritean, in mod unanim redau termenul


sacrificau qadimi-'
17"
Dett'3},

ffififfi;;;il;;ersetul

"ei

lor care nu sunt dumnezei"'


^"-

96' 5' cuvdntul folosit de


it S"p*aginta qi V,',ig'tu, in Psalmul
pdgdni (elilim) este tradus.cu

textul ebraic pentru a indlca pe idolii


(ls' 65' 10)
boipor* Ebraicul ,,8;;i' este tradus in Septuagint-a
c\tim:
"Voi
g.L""r"ul 6cttp6vrov. in cartea necanonici Baruch
cdci a1i jerffit demonilor si nu lui
",
vostru,
pe
Ziditorul
iiTannt
(Baruch 4, 7)'
Dumnezeu
-- spiriq
--,-,*
- -n
un
Uirii 9i talmudigtii, p'in cuvintele se.d Si seid' inleleg
desem-'
,auit a""ust[ conceplie'cu privire la zeitSlile qega': este

nat6deNoulTestamentcafiindjust6,c6ciinFapteleApostotttor
,tafa,"u tdndiadin Filipi este numit "duh pito-'
16,lldemonul
""
iar in-I Cor' 10, 20-21 Pavel spune:
nicesc"
',',^iiiarii(spirit rdu, neturat),
Dumnezeu' Eu nu voiesc ca
irrtfesc'demonilor si nu lui
pute{i bea paharul'
voi sd ave[i comuniune cu demonii. Voi nu
nu puteli particip7 la masa
;;;""i;i;i paharul demonilor; voi
9' 2O)' Nu este de
Domnului Si la masa demonilor" (Cf' Apoc'
denumirea ce se intalneqte'
;; ir"p;anla cd in Nouf Testament
10' 25; 12' 24 Marcu 3'
(Mat'
pentru capetenia demonilor
adesea,

transferat

un nume
22;Lwa 11, 15), Beelzebul sau Beelzebub' este
dintre cei mai
unuia
de cdtre iudei lui Satan' Belzebub era numele
ca2a12il;'--*la
zei pdgdni,al crrui cult-avel.mare cinste
il;;;i
^;;;t""i"
in lsaia 24,21, oastea de sus (1eva hammeI"
"itirn
judecdlii' apoi seirim q\ lilith (ls'
ron) care va fi pedepsite in

'i'a

163

r6a

106' 3'
Cornelius a Lapide, Comentar la Psalmul
p'
Cf
ed'
'scholz P'' op' cit'' 59'
Buxtorf, Lexicon fomii',cuvdntul s

t26

l'\,21;34, 14) sunt spiritele rele adorate de p6g6ni. Cuvdntul


y'irim desemneazl lbpturi in chip de {api, nigte duhuri care locuiau
irr tinuturi pustii, in tovlrdqia animalelor sdlbatice, in timp ce in
l,cvitic 17,7 Si in II Corinteni ll, 15 sunt pomenili ca obiecte ale
r.:ultului idololatru, interzis pentru credinciogi. Despre Lilith, formi
l'ornenind de la lail - ,,noapte", observdm din Isaia (34, ll) c6
locuiau in pustie. Dupd pdrerea rabinilor, idolii Lilith erau spirite
trocturne rele, care in forma unei femei gltite, p6ndeau in special
copiii gi-i omorau, cum flcea Lamiade la romanil65.
Septuaginta gi Vulgata, in versetul 6 din Psalmul 91 (90) vorlrcsc despre un daemon meridianus, care pare ci este un spirit rdu,
care in plind zi se t6rSgte pe pdm6nt qi face rlu oamenilor cu care
sc int6lnegte. Textul ebraic in loc de ,,demonul cel de miazdzi" are
,,distrugerea care bkntuie ziua la amiaza mare". Totuqi cuvdntul
Ketev pe l6ngd sensul de ,,distrugere, molimd", are qi pe cel de
,,demon", probabil pentru faptul ci molima era adusi omului de
oltre diavol.

Critica modem6, in ce privegte anghelologia gi demonii, afirm6


c[ aceste idei au intrat in iudaism in epoca postexilicd ca imprumut
rle la perqii care aveau foarte dezvoltat[ concepfia Principiului bun
;;i al celui rdu, fiecare av0nd nenumdrate cete de spirite bune sau
rcle, care le serveau. Se poate ca in atingere cu religia persand, iutleii s6-qi fr precizat gi ei mai clar anghelologia gi demonologia lor,
dar ar fi nedrept si suslinem cd ideea despre spiritele rele, inainte
de exilul babilonian, era necunoscutd evreilor. Am vizut din textole citate mai inainte cd israelilii cuno$teau pe Satan qi alte spirite
rcle. in exil, iudeii devin de un separatism qi de un exclusivism nebinuit de riguros, aga c5 nu ne vine sd credem deloc cd ei au imprumutat idei ca cele despre spiritele rele sau bune de la cei pe
c:are-i socoteau necurafi. Era cu neputinfi, daci ar fi ftcut acest
imprumut, ca apirdtorii religiei lui Yahweh, profelii, s[ nu spund
nici un cuvAnt.
Dacf, se cerceteazd mai cu atenlie conceplia ebraic[ despre Satan, in comparalie cu cea persani despre Ahriman, aga cum este
infiligat el in scrierile religioase persane, vedem ci este o deosebire net6. In timp ce in Vechiul Testament, existd conceplia despre
165

Bochart, Hierozoic,Il, 831. Apud Scholz P., op. cit.,p.59.

t27

un Durnnezeu unic, in Avesta avem conceplia dualist[ despre


El a {Ecut
lume, c[ci gi Ahriman este autorul unei p6(i din univers'
gAn'
qi
toate
i".pii ,"ninogi, animalele de prad6, pe cele t6rdtoareDin contrS' in
iu" riu atAt lui Ormuzd cAt 9i omului'
ganilt"
"ur"
Testament, Satan este o fEpturd a lui Yahweh'
Vechiului
3on".p1iu
EI a fost creat bun cdci Dumne zeu n-a fdcut nimic rdu qi numai
Ahri'
mai t0rziu, prin voinla sa, cade 9i devine vrdjmaqul omului'
Satan
man a fost iau chiar dintru inceput, in Vechiul Testament'
fbri
Iov'
cartea
din
vedem
cum
este supus lui Yahweh, cdci dupi
Ahriman
vreme
pe
c6td
nimic,
per*isirrr"u lui Dumnez", .t, fu."
htcreazd cu totul indePendent.

care
3. Originea lui Satan- La intrebarea de unde vine Satan'
precis'
rlspuns
este origiiea sa, Vechiul Testament nu ne di un
Locuri ca Isaia 14, 12 9i Ezechiel 28,21, unde unii166 cred c6 se
ci
afla un raspuns la aceastA intrebare, nu vorbesc direct de Satan'
mai mult in mod simbolic'
i, primul pasaj, (Is. i4, 12) unde citim: ,,Cum ai cdzut din cer'
fureafn striluciior, fiu al zorilor! Cum ai fost dobordt la flnyfi'
tu,biruitorulneamuilor",lasdimpresiacsestevorbaderegeleBal
bilonului pe care Dumnezeu ?l va nimici, pentru nelegiuirile savarin cer'
qite pe pimint. Numai ci un rege pdmAntean nu se poate sui
' in ui doilea pasaj, (Ezechiel 28, 17) unde citim: " f,i s-atnghmtnlelepciunea cu
fat inima din piicinafrumuselii tale, {i-ai-stricat
dat de
strdlucirea ta. De oiuno, te-am aruncat la pdmdnt' te-am
priveliqte tmpdralilor", este vorba de regele Tirului'
' Fourr. mulli scriitori vechi167 au comentat ambele pasaje ca
Lucivorbind despre ciderea diavolului, din care cauzd, cuvantul
lui
Sa'
a
general6
denumirea
fie
s5
f"., foto.it in Isaiatut, si ajungd
Satan
pentru
valabil6
este
tan. Dacd insemnarea tipiia (figurativi)
(cf. Luca 10, 18), unde citim: ,,Am vdzut pe Satan cdzdnd din cer
ca un fulger", atunci se potriveqte qi cu sensul literal 9i apropiat
pentru regii Babilonului qi Tirului.
'uo

S"hol, P., op. cit., p. 61.

Ambrozie, Origen, Eusebiu 9'a'


'6'Atanase,
,* i"-t"*tui ebraic, pentru1-ucifer avem termenul Heilal, "sfff,lucire,
diminelii",
stea". De cdtre literature rabinici a fost inleles ca "steaua
sd ajung[
urmf,
la
pdnl
ca
Venus, mai apoi un inger dintre cei mai de sus,
si desemneze Pe Satan sau Lucifer.

r28

Las6nd de o palte cele doud pasaje amintite mai sus din doclrina Vechiului Testament, noi desprindem cE Satan este o creaturd
lca, care insd la origine a fost creatd bun[, dar numai apoi a devenit r6u prin singurd voin{a sa, deoarece, cum am amintit mai sus,
lot ceea ce existd a fost creat bun de cdtre Dumnezeu.

olrrrl cslc crttttlltts tlitt /rtrp;t ,rrr


oonocplia l]isericii crcqtitle
//r,1. Accastir corrccp[ic tlihokurtic:d ostc ;i
'l'estament
nume$te pe om adam"'care, pe c6t se vede,
Vcchiul
.,t;i irr corela(ie cu un alt cuvAnt ebraic (adamah),,pdm6nt, teren",
A,slrlirr, tlrr;lil rr:rtur.a;i

liirrll

sir,

Ceptrolut- lV

lor:rniti ca sd se arate c5 omul este format din p6mdnt.


'l'oate ci(ile Vechiului Testament sunt in deplind concordan{6,
suflet. Trupul este
lrcrrtru a ardta cI omul este compus din trup 9i
este numit ruah,
sufletul
iat
beten,
mai
rar
irrrrrrit in ebraicd basar Si
este luat
metaforic
numai
rrr'/d.s gi /ev. Ultimul cuvdnt, lev,,inimd",
aici
este
c6
socoteau
evreii
rrr scnsul de spirit sau suflet, fiindca
azi:
cei
de
,*'rliul min{ii, al spiritului, iar nu in creier, ca noi
,,Cdtre {drdnd este intors sufletul nostru, cdtre pdmdnt este im-

sau
Antropologia Vechiului Testament
doctrina desPre om
$ L8. Crearea omului
cum ut Ya':t

Dupl

precedente' Dum'
intr-unul din paragrafele

nezeu'acreatmaii"6l';;;";;.'"i"fu
^':',::t'J"r:T.tJ,Ti'ffi ,c"I
toate. elementele cosmrce' '-sine
' '' 'r'r6e
in
;;i"d""
a creat lumea vlzlblta
c[
din elementele amtntlte, Dumnezeu
p*tru doud motive: intii' pentm
Omul a fost creat f'
qi alo

"t""
lumii materiale' cAt
(=
el intruneqte in fiinfa;;#"i,"'""ntele
se mai -numegte si microcosnt
celei spirituale, din care cauzi
lumi'
t'a'atu'u de unire intre ambele
lumea cea micd) si f;;;;;;
iar ar doirea pentru H:"ffi
1"i:"1

il;[''ti

3]"nti:"i;#;
Ei
ffii;:# ffii;'-'",
"u
""-::Xi:::X.i:::TT*Tl;
qi fiin{ele peste care avea
iniai

sa

iu"*rile

aa lotuiascl"0- .
a#
r : -r r^^+d'-ahr q\/em .ou[ do.
"""" i,13iHl'i1,, iy : in
' "T,:[?"'
t"
^y ":hl* I:-":Hi1, :nT.1il1
rrlL4r
ir-"rt'r'i
lr '"*^ "', "^Ti:Tl este
unur in capltotul i*ai
cumente,
cumente, unul
lui
:1,i:'::i"i'Jl
opera
i'p-.i
e le ace ste re at6r
"iomul
;;; il;e i . Amb""n'il*i
:,:
;:)
T
)"
i',i
1,"
din
pe
om
{d'
fornfi
"""1
i

citim:1,;";9;*i4'u.v1.hy'en omul deveni o fi'


vielii si astfet
rdna pdmantului si'i ;;i;'il't:';i)i
in;dvie" (Gen' 2,1) '
l-a alc[tuit pe om din
Din acest verset, vedem c6 Dumnez"" '?::::::)'^l-".it".r)

Dumnezeu, caci

ll

douaeremenre'u[r*'rlr"ii'i*l'-&;ievenitomulofiin![vte
o u 5 e e m e nte : d in d#; ;ffi "t:*
d
A)4 a uwr :|: ^5,1': *J"il
I

"t::

suJlul Siiu viu (nisntal kattm)'


(nefeS chaiah).

paftea
Al', Dogmatica ortocloxd'
Comoroqa
sq.
277'r7o'ri1.tr1.escu
r6e

''

1..

r7r

o1t'

cit''p'

132-'

omut'
Probabil fiindca pe aici rdsutld
130

lI'

'

nostru" (Ps. 44,25).


,,Numai trupul este prilej de durere Si sufletul vad de tntrisr,tra" (nafSo), la Iov (14,22; cf. 12, I0); ,,Tdrdna se intoarce in
intoarce la Dumnez.eu,
lttttttdnt din care afost luatd, iar su/letul se
(Eccl.
12,7).
, ttre l-a dat"
Aceste citate gi altele multe ca ele dovedesc cd Vechiul Testament
Ititts trupul

rur cunoagte

decdt doctrina dihotomicd qi nu cunoaqte trihotomia.

Ca qi in limba romdn6, cuv6ntul basar,,trup" este folosit 9i in


,,r:rrs metaforic. A;a de exemplu: ,,tot trupul" inseamnd toatd ome-

6 l71' cf . Ps. 136, 25).


Cluvintul suflet (ruah, pneuma) este, de adesea, folosit ca s5 inrlrcc spiritul lui Dumnezeu, dar de obicei el ne aratS:
a. Spiritul care insuflefeqte corpurile. El este dat de Dumnezeu '
,ir cste nemuritor. El se desparte de trup, c6nd omul inceteaza din
virr[[ (Gen. 6, 3; Ben Sirach 38,23; Ier' 15, 9; Pl6ngeri 2, l2)' Cdrpoetice pentru aceastd
lrlo Vechiului Testament au expresii foarte
rlespdr{ire a trupului de suflet. Aqa, de exemplu, spun cd profetul
r, rr'dezbricat de invelig (Baruch 2, l7); c6lStoreqte sus (Prov' 3,
,)l ); este luat sus (Tob. 3, 6); se reintoarce la Dumnezeu, care l-a
rlrrt (Prov. 12, 7). Despre cel care a murit se spune: ,,Numai este
ttit'i un spirit in el" (F,2.37, 8; Hab. 2-19). Osemintele pe care le-a
v;rzut profetul Ezechiel, degi aveau carne qi piele, nu revenird la
vrirtd, dec6t atunci cdnd spiritul (pneuma) a intrat in ele'
urroa (Gen.

Cemduli' 1889' p'

,r, Substantivul Adam foarte


tr

rr ideea de

adesea este folodit

omenire, lumea omului.


131

in

sens colectiv ,on-

7Cy'

b. Spiritut (ruah) este generatorul voinfei 9i intelegeri"'-S


(Ex' 35'
6,26; Chr. 21, 16; Ha* l. 14). El este cel ce are voinfa
(Iov'
qi
prevederea
hocmah)
(ruah
33; Ps. 51, 14), inlelepciunea
ininlelepciune
de
lipsit
20',3;32,6; Prov. 17,'27). Cei cu spiritul
(ls'
29,24)'
vala prevederea prin pedeapsa divinS
'ifiritrt este cel ce dd naqtere la acliune qi viala moral6' c6ci
(Is' 26' 9; Ps'
face pe om si caute 9i s6 inseteze dupd Dumnezeu
(Psi
63,2\, gAndegte gi citceteazd (Ps' 77,7) qi laudi pe Yahweh
un spirit pu108, 3).-De aceea,omul se roagi tui Dumnezeu pentru

il

t"rri" ii plin de voin!6 (Ps. S1, tZ-t4, in textul Septuagintei Ps' 50'
lui
12). Spiiitul frrb ascunziguri este ardtat ca o jertfi plicutl

(Prov' 16' 2)'


Dumnezeu. Yahweh cetceteazd 9i incearci spiritele
4)'
(Iov
6,
iar spiritele umane sunt aceste incerciri
in ce priveqte principiul de viafd in om, spiritul (ruah) 1" ulu'
(Ps'
mite afecqiuni, ca'nelinigte (Gen. 41, 8; Dan' 2, 3), descurajare

15;65'
142,4; fs. Af , 3), m6hnire (I Regi 21,5) necijire (Is' 57'
i
se atri14). Spiritului i se atribuie virtuliqi defecte' De exemplu'
brl" rabdur" (Eccl. 7- 8), curaj (Ios' 2, 11; 5i, 1; Hab' 1' 11)' pru'
(Prov' 7' 8)'
den15 (Prov. i7,271, umitinlilProv'29,23), m6ndrie
(Prov'
14,29)'
nerdbdare (Ex. 6,9), suplrare
q.i mai
Cuvdntul ruah, caputere de via16, suflul viefii, rdsuflarea
qi
la
animale
ci
om,
la
presus de orice viafd, seintAlneqte nu numai
atoatd creatura
icen.7, 15;7,22). Dumnezeu este numit stdpAnulDumnezeu le re'
gi a toati carnea sau f[ptura (Num' 16,22)' CAnd
i.a!e spiritol (haruah), toats creaturile mor gi se intorc in !6r6nl
omului si a animalulul
frrl t*, 29), in Ecclesiast citim: ,,Soartaceldlalt'
Toli au aceea$l
moare
unul,
moare
si
)src aceeasi. Cr*
(Eccl' 3' 19);
animal
de
ovantai
un
fald
suflare si omul n-are nici
sd arate cl'
ca
Ecclesiastului,
autorul
el"urta idee este afirmatS de
trupul' El
privegte
ce
in
moar6,
at6t omul cat gi animalul trebuie sd
nu neagl, ins5, nemurirea sufletului'
pe#u a erprima ideea c6 idolii sunt nimicuri, adicd n-au intr-in'
gii via16 (ruah), Vechiul Testament spune c5 n-au intr-inqii nici un
spirit (Ps. 135, L7).

'

lim'
Su\n, (nefes, psyhe)- Pentru noliunea romineascf, de suflet'
s[ so
ba ebraicd are pe nefeE. Pentru a nu produce confuzie 9i

r'rcadi cumva cd evreii au avut ca gi grecii credinla ?n cele trei elerrrcrrte: trup, suflet gi spirit (soma, psyhe qi nous), spunem cd intre
rrclcE gi ruah nu existl deosebire, ambele cuvinte intrebuin{Andu-se

in locul celuilalt. Pe de altdparte, nici nu le putem identifica


deplin. CuvAntul nefeS se folosegte acolo unde este vorba de
rtrirnifestlri biologice ale omului, comune cu cele ale animalelor
qnrr unde este vorba de anumite impulsuri psihice, cum de pild6:
iuhire, ur[, jale, bucurie etc. Aceste stdri sufletegti rareori sunt folirsite in legituri cu cuvdntul ruah, de pildd, m6ndria gi smerenia.
lh:spre nefeS, ni se spune in Levitic 17, 14 cd iqi are sediul in sAngc, niciodatd nu ni se spune lucrul acesta despre ruah.in schimb,
r rrvlntul ruah se folosegte acolo unde este vorba despre funcfiile
apirituale propriu-zise ale omului, ca despre g6ndire, voin!6, imagirrir(ic etc. In astfel de imprejuriri, cuvAntul ruah altemeazd" cu l'ev
,,rrrirrrd" sau chelaioth ,,rinichi", care erau socotite ca fiind sediile
gtirrdurilor gi inteligenfei (Ier. 17,10). Dar despre acestea vom vor-rrrrrrl
1rt'

lrr t

ova mai joslTa.

ln opozifie cu trupul, sufletul (nefe$ ca principiu de voinli gi


gturrdire este complet asemenea lui ruah (pneuma);
,,FereSte-{i suJletul ca sd nu-li uiti lucrurile pe care le-au vdzut
*'lrii tdi" (Deut, 4,9). ,,Ce gdndeSte sufletul tdu?" (l Sam. 20, 4).
,,llinunate sunl lucrurile Tale, Doamne, Sifaptul acesta sufletul meu
tl r'tuoaste bine" (Ps. 139, 14. Cf. Prov. 19,2). Cdnd trupul omului
nrolrc, atunci sufletul iese din el (Gen. 35, 8), merge sus la Dumnezeu
llw . 27 ,8) qi vine in Seol sau in locuinta mo(ilor (Ps. 89, 49).
( ia
,,sediu al afecfiunii gi ac(iunilor morale, sufletului ii sunt atrilrrritc: iubirea (Gen. 34, 3. CAnt. C6nt. l, 7;3,1), amicilia (Ps. 35,9;

fi(r,4), sup[rarea (Iob. 27,2), mdhnirea (Iob. 30,25),mdnia (Is. 15,


4;, tlcscurajarea (Gen. 42,21), nerdbdarea (Jud. 16, 16), amlriciutrnr (lov. 10, 1), grija (Ps. 13, 3), necazul (Ps. 31, 10), pofta (Prov.
I l, 4. Cf. Si Ez. 36, 5; Ex. l 5 9; Ps. 27 , 12; 41 , 3; 105 , 22).
Sufletul se revarsd cdtre Dumnezeu qi-l caut6, pun6ndu-gi toatd
alrt'r'irn{a in El (Deut. 4,29;l Sam. 1, 15; Ps. 25, l;86,4; 104, l;
I'l t, 8; Ps. 33 20; 130, 6; 57,2; 42,2; 63,2-6; 143, 6; 84,3; 62,2;
I l{), 5; ll9, 175; 139, l4). Sufletul picituieqte gi ofenseazd pe

'"

Sellin E, Alttestamentliclrc Theologie, fascicola II,Leipzig, 1933,

i().
132

133

5' 6; I Regi
Dumnezeu (Lev. 4, 1; Num. 25,27 Lev' 1l' 14; Num'
8,48; Ps. 31,8; Iov. 19 2; Ps. 42,6;88,4; ll9'28)'
care animl
Ca principiu nemuritor de g6ndire 9i voin!6' sufletul
pneuma):
este sinonim cu spiritul (ruah =
trupul
-,,Trupul
sufletul (nefeS, psyhe), _iar
cel murito) ingreuneazd
"tngreuneazd

paiantir"rl

spiritul cel mult gdnditor

acoperdmdnt

(int.9, 15);
poate sd':?dX"d
,,A ucis un onx pe altul, din rdutate, el nu mai
a iesit" (In1'
care
cel
spiritul ce a iesit Si ni"i sd elibereze sufletul
t6, 14).
dat ca locuind
Cum am amintit mai sus, sediul lui nefeS ne este
ca omul si so
in sdnge, qi de aceea pentru aaveasAnge este necesar
este in
cdrnii
ing.ij.lr"'a de hran6, ca sd poat6 trdi: "SuJletul
mozaicl
,irir" (Lev. 17, 11qi 17, 14)' De aceea,legisla{ia Pentru opre$'
aceea'
t" ,iarcu.eu sAngelui (Lev' 3, 17;7 ,26 Deut' 12' 16)'
mai intfri
israelitul nu mAnca acea carne din care nu s-a scurs
sdngele (Lev. 19, 26;Ez-33,75 I Sam' 14'32)'
de suflet'
6uvdntul nefes, ca 9i in romAneqte, pe l6ng[ sensul
mai are qi Pe cel de viald-'

lui' care curg'e m


,,Fiindcd viala fiecdrui trup este in sdngele
.
fiinla lui" (Lev. 17, l4).
ca $l in
De asemenea, nefes desemneazd o persoanI oarecare'
limba noastrd:
un miel' atunci sd mai ia Si
,,Dacd o casd este prea micd pentru
" (Ex' 12' 4)'
pe vecinul casei sale, clupd numdrul sufle-telor"'
Kerev, meaim, rahamin, chelaioth qi lev'
in cartlfe Vechiului Testament, g6sim folosite pentru nofiunea
Ele sunt utilizate cu
de suflet gi alte cuvinte decAt pe nefe; qi ruah'
lor proprie
acest sens, numai in mod metaforic, c6ci insemnarea
este alta. Astfel:
trupului")' Itt loo. Kerev (,,viscere, intestine, cele dinduntru ale
are sensul de
curi ca Ps. 5, 10; Ps. 49, 12; 103,1, cuvintul acesta
lor sunt pli'
(sufletul)
cele interioare, deci suflet: ,,Cele dinduntrul
ne de rdulttle " (Ps. 5, l0);
in sufletele k.tr cred cd " " , (Ps' 49 , l2;);
numele SEu cel sfAnt" (Ps
,,Cele dindunlru (sufletul) sd laude
.

103, 1).

t34

b. Rahamim (,,mdruntaie, simlSmintele inimii, suflet"). Acesl


ori cu sensul de simfdmint intrrn, adici cu ideea de mil6, bunitate, compasiune, care sunt atrilrrrte ale sufletului gi nu ale trupului:
,,Iosif se grdbea, cdci i se .frigea sufletul (,,mdruntaiele") Gen.
,ll, 30 cf. qi Deut, 13, l8; I Regi 3,26;8,50; Ps. 25,6;40,12;51,
t.69, 17; 103, 4; 106, 46).
c. Meaim (= intestine, mdruntaie, cele din6untru). Cuvintul este
lolosit, ca qi cel de mai sus, pentru a desemna sim{Smintele sufletr'pti. Aqa in Ps.22, 14, 40,9; Ier.4, l9; Is. 16, 1l; Ier. 3 l, 20; Ps.
t

rrvAflt se gdseqte folosit de cdteva

l(r,11;

,,Mi se tope$te sufletul(cele dinluntru) Ps. 22, 15; ,,MdruntaMoab" (Ps. 16, 11).
d. Chelaioth (,,rinichii. cele din lSuntru"). Ca gi cuv6ntul
rtthamin, cu vdntul chelaiah,la plural, aratd locul unde igi are serliul afecliunile de ordin sufletesc. De aceea, foarte des el are senr,'le mele (sufletul) pldng pentru

r.rrl

de suflet:

,,O, Doanme, Dumnezeul ostirilor, Tu care esti judecdtor drept,


t ure cercetezi rdrmchii (,.sufletul") qi inimn (,,gdndurile").Ier. 1I,20);
,,Cdnd mi se amdra inima Si md simleam strdpuns in suJlet
(,.rn5runtaie, rinichi") (Ps. 7 2, 2l);
,,$i sufletul meu se va veseli" (Prov. 23, 16).
e. Lev. (,, inim6"). Ca qi cele amintite mai sus, cuvdntul inimd
cslc luat adeseori cu infelesul de suflet, a$a cum se int6mpld qi in
lrrnba noastrS. Foarte adesea evreul spunea c6-l arde inima, in loc
',:r spurr[ cf,-l doare in suflet. In limba ebraicl gdsim cuvAnttil inirrrT folosit ca centru al simfdmintelor, al afectelor qi al vielii spiritrurle (Jud. 16,15; Ps. 31, lL;5, L2;104, 15; Prov. 15, 13;25,20
t \, 12; 14, 13; Neh. 2, 2; Is. 61, Ps. 109, 16;73,21).
De asemenea, cuvAntul lev era sediul gAndirii qi al inteligenfei
t(lint. 5,2; iI Regi 5,26;Is.65, 17; Ier. 3, 16;7,31; Ez. 38, 10;
I'1,3;Is. 44,19 Ps.31, 13;Zah.7, 10;8, 17;Is. i0,7;Ps.73,7).
Cuvdntul inimd era sediul planurilor, deciziilor, inclindrilor (l
lirrrrr. 14, 7; Is. 10, 7;63,4; I R. 8, I1; fi,2;Ez. 13,2;Ex.35,21:.
I's. 57, B; I Chr. 29,19).
lnima era sediul infelegerii qi inlelepciunii (Gen.31,26; I I(
ltl,24; Ps.90, 12; Prov. 15, 14; Ier.5,2l;Prov. 17,16; Iov.(),.1.
t5,32).
135
i

-u

I
(Ps' 51' 12' I R 3' 6; Neh' 9' &
Inima era centrul vielii morale
7
pto'' 7' 10; Iov 36' 13' Ecel' '3;Ez'

R 9 4; Ier.3,17; Ps' fOi,-+t


23, 13; 24' 7) '
1 1 i9 Deut. 29, 18; ler '
sus'
a
Multipla utilizare termenilor amintitimai concep{ta
"11f"":":^:'
concrein
temeiul
semnarii'dintr-o sfer6 in alta, iqi are
cele
care
dup6
om
v""iriri-i",tu-"nt despre
t6r75 pe care o
ca
considerate
erau
suJlet'
doud elemente cornpon efite, trup Si
unul
stand
ca
m.a#o";;iil"i;onuia qi de aici
strans unite,
",
cu altul in strAnsd schimbare de raportun'
in
subordonati spiritului' tot a$a
i,,

*"

,,Precum
","utit,''"ui;;# trupul care este insuflefit dc
cliip special in dubla h'" ot"n"usc6'
in
organ al spiritului qi sd steaspirit are chemarea qi scoput sd fie
creat de iurnnezeu' Trupul 9i
slujba acestuia, in acest scop a fost
unul de altul qi
sufletul, a$a cum;ir"ii' "', t" iilll,".iiparfin6ndaici se limureqte
umane' de
pe aceasta se sprtltn6 unitatea naturii
acfiuni spiritualo
dintrelrup 9i suflet' in urma cirei

reciprocitatea
qi afecte corpol'l:
sunt chemat" tu 1,"'ia-Jimluri
::'ti:P'nzdtoara
sptnrurul
gi invers, st[rile trupeqti influenfeazd "-::p]"
cuvAnt' dintr-un domentu
Din schimbarea de insemnare a unui
ar urma cd in Vechiul Testament'
spiritual la cel corporal 9i invers'
corporal si sn;1tual se slerg
deosebirile catitative ate elementului

;;;;;;;"
f,

," a"'r'i'l"uz6' Lucrul

ac.estS' dacd ar

f' yt"J":

Ta
cum am vdzrtt mal sus!
in"o.""i, cu at6t mai mult cu cAt dup6 menlinutd ferm'
esenliataJintre trup qi suflet este

deosebirea

$ L9. Nemurirea sufletului


Testament' vedetn
Din cele ce desprindern din c6(ile Vechiului in corpul omului'
bu*'"'"u sd locuiascd
cd sufletul u fort
"."uia"
omului din via{b' Este drept c[
dar Ei in afarr de
"il;p;;9fut"u
ti*p"'i*"a din Noul Testament' Au'
lucrul acesta *
"t;;;;; "'
spune direct c6 omul a fosl
torul c[(ii I a lui M;it" (Geneza) xu
aceasta reiese in mod logic
creat pentru ,lut'u rrt*ti'iiout""dur

din cuvintele sale prin care ne incredinfeazd cd omul a lbst crcrrl


rlupi chipul Ei asemhnarea lui Dumnezeu. Mai ajungem la irrcredintarea cI omul a fost creat nemuritor gi din amenintarea divirrrr
latd de om, cd va muri dacd va m6nca din pomul oprit (Gen. 2, l1).
Dacd omul n-ar fi cdlcat aceastd poruncd divind, ar fi rlmas striin
de moarte.

Moartea avea sd priveascd numai trupul nu gi sufletul, cSci iatd


cum se expriml autorul Facerii: ,,Te vei intoarce in pdmilntttl din
care eSti luat, cdci pdntdnt eSti Si in pdmdnt vei merge (Gen. 3, 19).
DacE omul asculta de glasui lui Dumnezeu qi nu cilca comantlamentul ceresc, atunci gi trupul rdmAnea nemuritor.
Cum cd sufletul este nemuritor ne-o probeazd istorisirea despre
llnoch: ,,Enoch a umblat dupd Dumnezeu, apoi nu s-a mai ydzut
cdci l-a luat Dumnezeu" (Gen.5,24). Degi anumili exegeli ar voi
si"r explice termenul ,,a lua" (lakah) ca o luare naturalS, adicd
lrrintr-o moarte ndprasnicd, dar contra acestei interpretiri pledeazd
rru numai uzul vorbirii al lui lakah, ci qi Ben Sirach 49,16, unde ni
so spune cd nici un om de pe pdm6nt n-a fost creat asemenea lui
lrnoch, cdci acesta a fost luat de pe pim6nt. in sprijinul acestei intcrpretdri vine gi Sf. Pavel. (Evrei 11,5), care spune cd Enoch a
lbst luat ca sE nu vadd moartea.
Gen. 25,8 citim: ,,Ayraam a murit... Si a fost addugat la poporul sdu". Avraam n-a fost inhumat in morm6ntul plrin{ilor sau in
tlr de unde se trlgea, ci in Canaan, deci ,,addugarea Ia poporul
siru" trebuie inleleasd cum ne invafd Biserica creqtindlT6 in sensul
cii sufletul lui Avraam s-a addugat la cele ale mogilor gi strimoqilor
srii". in acest sens trebuie interpetat locul din Deut.32,49-50, unde
:;c spune despre Moise cd s-a addugat la poporul sdu, deoarece
rrruntele Abarim, pe care a murit Moise, se afl5 dincolo de Iordan,

Moabia (Cf. I R 11,43;22,40).


Oprind pe israelili s[ meargd s5 consulte sufletele mor]ilor (ne.:romanfia), cum vedem din Levitic 19,31gi din Deut. 18, 11, rezultd in mod evident cd evreii credeau in existenfa sufletelor, dupl
rnoartea pdmdnteascd a omului. Saul a alergat la duhul lui Samuel,
.'ind fu in marele necaz al s6u, gi a cdlcat porunca Legii, ceea co
irr

"

-;t
p.78.

des Psalntort'

"ru;J"**tie
136

p'

323' Apud Scholz P'' op' cit"

176

Silvestru de Canev, Teologia dogmaticd..., vol.

III,

Ilrrcrrrei;ti,

l()00, p. 255.
137

,it

-[
c6 sufletul nu se pierde' cind
demonstreaz6 iarlqi c[ evreii credeau
28' 8-25)'
se desparte de trup (I Sam'
lr
-r^r^^-x .i cuvintele lur
pentru credinla ir;;;r;i.;a sufletului pledeazd 9i ^,,.,inrele
in seol" (Gen' 37' 35)'
la
Iacob: ,, Md voi ,oto,)i,- t'iiitat' fiul .meu
Iosif a fost sfagiat de animalele
Batrinul patriarh "'"d;;;?';i sau
nula o inmorm6ntare obignuit[' ci
s[lbatice, deci el nu se gindea
Iacob
altfel'
De
strdbunilor'
mai la o locuire
";;;;;-tunti"r"
e (meguliy' G.en,
pribegi
o
!7 '
numeste viala aceast;;#;;;tcd
este unde
via(6
alt[
o
cd
socotea
9), ceeace ne face.sa tanuim ci
in genul ?n care Pavel vorvom petrece cu cel t"'*pi "l '''o-l!1i'
16)' , .,crrina.esnre
U"qt"'a"patriacereascd(Ebr' ll'
e ol, adicd
seol,ad,
penrru n".rurrr"u'lifi;,rlri plediuradoctrina despre s
moarte' Din nefericire' cdrlile
locul de intAlnire uf 'un"t"tot dup[
clar in ce priveqte' locuinla suVechiului f".tu*"nin'-au' "t'u
noi nu Stim precis ce era $eofletelor dup[ moarte, "" uft" cuvinte
loc sub pdmint'
Vechiului Testament' apare ca un

lul. in cirfile

care cauzd qeolul este


Aici merg 9i cei buni qi cei
,,(ara intunericului J;;;;;l-mor1ii"'
la via!6' Degi -geolul este
rii. Cine intra in geol nu se mai intorcea
sufletelor nu este lipsit[ comlocul liniqtii 9i at uitili, totuqi stare-a
l.t 16; 32' 2 1 )' in geol sufletele
plet de conqtiinlh 0t'il, ;-i6; e''
'
de.vlag6' incit chiar pe Dumnezeu
sunt aga d" un"mtt" 9i iipsite
26' 5; Is'
!a-r laude gipreamdreascd (Iov'
nu-l mai pot
48, 15; 113,25; Is' 38' .18)'
lJ, 9-fg;'rs . "rnougt"'""
de groazd' in mintea
o locuin!6 i;i;;"l;'$"olul are.ceva

unde domneqte o

intirie"i*" gt"u"i:a'.1in

Fiind
in conceplia creqtinului' Din aceastd
evreului, de altfel ca qi iadul
utlt' credinciosul se ruga lui
cauzL,cum auzim ai' pJ*i *ui
acest ieol:
Dumnezeu s[-l izbdveascd din
, - ^-.n-t., cdci
inima
si mi se veseleste sufletul "''
*i
,,De aceea
'n-i"u'd
mortii (seor), nu vei ingddui ca
nu vei rdsa suJretur meu in rocuinla
9- t0);
irtiirt tdu sd vadd putreziciunea" (Ps' t5'
morli'
va scdpa sufletul din locuinla
,,Drtr mie Du*i'nj''uu imi
15)'
Sa " (Ps' 49'
lor," cdci ntd va lua sub ocrotirea
c[
cea- de foc' este alt indiciu
c6rula
in
Luarea lui Ilie la cer,
veDac[
I
1
)'
pierde (lI Regi 2'
israelilii crcdeau "a t'n""1 nu se
atuuci luarea
n'
ca'sufletui
t""q'ii"!a
chii evrei n-ar 1l
",out"'
mai
^"'i
qi sfanta (a lui Ilie qi Enoch) n-ar
ui"t"'f"i
la cer pentru
""ara
fi fostiocotit[ ca o rdsplatd divin6'
138

In mod clar este exprimat6 credin{a in nemurirea sufletului in


cartea Ecclesiast 12,7: ldrdna se intoarce in pdmdnt, cum a
fost,
iar sufletul se retntoarce lnapoi la Dumnezeu, core l-a dat".
Daci doctrina nemuririi sufletului nu este aga de clar expusd in
c5(ile Vechiului Testament, in schimb, in c54ile deuterocanonice
r;i in special in cele apocrife, a cdror origine este net post-exilici,
inv6!5tura despre existenla permanentd a spiritului apare aproape
ou acelagi contur, ca qi in Noul Testament:
,,Sufletul dreplilor sunt in mdna lui Dumnezeu Si chinul nu se
nrui atinge de ele. in ochii celor fdrd minte, dreplii sunt morli cu
tlesdvdrSire Si ieSirea lor din lume li se pare mare nenorocire,
Si
ltlecarea lor dintre noi un prdpdd, dar ei sunt in pace. Chiar dacd
in.fala oamenilor, ei ou tndurat suferinle, speran{a lor in nemurire
L,ste plind..." (in1elep. Solom. 3,14).
Ca sd arate nemurirea sufletelor, contra sadukeilor care nu cretleau in aceast[ doctrind, M6ntuitorul Hristos se serveqte de un loc
rlin Vechiul Testament qi anume pe Exod 3, 6, unde yahweh spurc: ,,Eu sunt Dumnezeul lui Abraham, Dumnezeul lui Isaac Si
l)umnezeul lui lacob". M6ntuitorul aratA sadukeilor cd at6t Avra;rn, cAt gi Isaac gi Iacob, dupi moartea trupurilor lor, au trebuit sI
cxiste dupd suflet, cdci Dumnezeu a spus cd: ,,El nu este Dumne.:au al ntortilor, ci al viilor" (Mat.21,32).

$ 20. Aseminarea

omului cu Dumnezeu

Crea{ia omului naratd de capitolul intdi al Genezei este precein care Dumnezeu se hotdrdgte sI facd
lx'om; ,,$i a zis Dumnezeu: Sdfacem pe om, dupd chipul Si asertttinctrea noastrd, ca sd stdpdneascd peStii ntdrii, pasdrile cerului,
,tttimalele, tot pdmdntul Si tot ce se tdrdste pe pdntdnt.
$i afdcut
l)runnezelt pe om, dupd chipul sdu, dupd chiput lui Dumnezeu l-a
lircttt" (Gen. 1, 26-21).
Dupi acest pasaj, omul este creat dupl modelul lui Dumnezeu gi
, t'lc doud cuvinte chidmuthenu qi bezalmenu, de fapt
spun acelaqi
l',..,iur77, lucru ce se poate vedea cu precizie din capitolel i t, Zl: S, t
rl;rtlr de un scurt monolog,

'" S"lli, 8., op. cit., p. 56.


139

ce
altemeazA' Dac6 linem seama de ceea
$i 9, 6, in care expresiile
cench
v6zut
am
Dumnezeu'
lui
lrn tput in purug.ufut despre fiinfa
spiritualitate qi
trul ideii de Dumnezeu-ii fon"tu'5 ideea de via[6'
expres' ca fiind
;i;,""1;, ir. ia""u O" tr,ntt"it este arStati in mod
omul este frcut
c5
rezervatdlui Dumnez"u, uL'"i sensul afirmafiei
qi omul este o
cd
acela
fi decit
chipul lui Dumnezeu nu poate
'Pe
omul-este
?.htp"t
p"I*""iti"r" vie qi spiritual6' pdmfrnt'.singur alc[tuit dintr-o
dar totuqi
fum"r"iiratii spirituaie a lui Dumnezeu'omul este un domnitor' un
irl.i""ta inferioari. Ca 9i Dumnezeu, pe.care el' omul' trebuie s6
;tep;;, un conducdto, ut intt"gii naturi

ffi

n."11i^:.TTt:X':1,:: "
,-o roto."asc6'iingur
"'i"t
qi capacitatea gandlnt' a
cum
Dumnezeu
decit
are
vorbi, pe care n-o
;;iil;i$t u toturo. funcfiilor spirituale qi sufleteEti'afyma!1il9 VechiuExist6, in continuu,'primejdia de a exagera
dupi chipul lui Dumnelui i"stam"nt cu privire la cr"earea omului
nu-l au' sau de
)"u, ud;oade a le da un *ptint p" "1Il: in realitate'
unii au redus aseminarea
a le goll de orice cuprins' Aqa de pildl'
sau la st5pAnirea
verticalS)
omului la elementefJ t upufui lpoiilla
in insuqirile
Dumnezeu
cu
naturii. Allii socot ur*inu."u'omuiui
sfin1ire178'
de
un grad mare
- .morale, omul put6ndl:,'*
insuqirile moin
rezidd
'"
Dumnezeu
cu
omului
Cd asemdnarea
8' care este cel mai vechi
rale, ne-o aratl in *oJ ffuttit Psalmul
noastrd":
.o*"n,r, al expresiei ',dupd chiput Si aserndnarea este
numele Tdu
minunat
de
cdt
nosff;'
,,Doamne, ou*nn''nui
sus de ceruri' Din gura
ioi pamAnrul! Slo,o Ta se inalyd mai pe
n
'ropiito,
agonisit laudd"'; Cdnd privesc
si a celor ce sug t" til! a-i
pe care le-ai fdcut'
cerurile, lucrarea mdirtior iale, luna Si stelele
sd-l
et
la
si fiul omului' ca
tmi zic: Ce este o*ui,' ,lo ,a Te gdndesti
Dumnezeu
jos
si
decdt
pe
tiif,i * seamd? L-ai'fdcut "u p'-uyin mai
i-fi rn"rnrrat cu slaid si cu cinste" ' (Ps' 8' 4-6)' din Geneza l'
expresia
Pe cit se vede, Psalmul 8 parafrazeazi
zice: $i tu l-ai frcut
cAnd
noastr6''
76: ,dupdchipul 9i asemdnarea
sa'
prti" mai pe jos decdt Dumnezeu qi ai pus toate sub mAna

iifJiiprre li

(Elope care-l are noliunea de Dumnezett


8'
Psalmul
iutt'i Testament' in locul acesta din
Aici, omul este apropiat de Dumnezeu'

",
Caracterul de domnitor
ii*,1i"cirfile V""t

a fost foarte clar exprimat'

intr-un mod cu totul neagteptat, pentru Vechiul Testament. Desigur


c[ nu trebuie sd uitlm c5, acelagi psalm 8, accentueazl, in versetele
l-4 marea prdpastie care separd pe Dumnezeu de om, aritAnd cd
I)umnezeu are o slavl gi o maiestate, incomparabil mai mare, iar
laptul cI Dumnezeu s-a gAndit la soarta omului constituie o minurrc. Aceste g6nduri pornesc de la concepfia sfinleniei lui Dumnezcu, care in mod radical deosebeqte pe om de DumnezeulTe.
Fiindc[ Dumnezeu este o fiin!6 absolut spirituali, se in{elege de

la sine c5, asemdnarea omului cu Dumnezeu numai in sufletul


ornenesc putea si aibi loc. Aceasta este qi inv5f[tura tuturor scriitorilor vechi ai Bisericii cregtiner80.
O asemdnare a omului cu Dumnezeu o mai gasim qi in insugirile
spiritului uman gi anume in inteligen[a, libertatea qi nemurirea sa.
a. Vechiul Testament peste tot aratd cd omul a fost creat cu intrligenld Si raliune. Lucrul acesta se aratd prin aceea c[ Adam
vorbeqte cu Dumnezeu, dd nume animalelor gi ci el, omul, nu g5:;ogte printre acestea nici o creaturi care sd-i semene fiinlei sale, cE
t,l cunoagte pe Dumnezeu gi se intoarce cu toate g6ndurile qi simfi-

rile cdtre Dumnezeu. Chiar dupl clderea in pdcat, omului i-au rdrrras insugirile spirituale, chiar dacl au fost tulburate qi sl6bite.
b. Omul a fost creat cu libertate. Lucrul acesta ni-l indicl porunca ce i-a fost datd in Genezd 2, 17, ca sI nu mdn6nce din pomul
, rrnoaqterii binelui gi al rdului, care poruncl este inleleasd numai
tlrrcd se presupune libertatea omeneascS. Aceastl libertate, deqi cu
rrrult sldbit6, omul a men{inut-o gi dupd cdderea in p6cat.
Cartea Ben-Sirach in inteligenfd gi libertate vede aseminarea
,rrnului cu Dumnezeu:

,,Dumnezeu afdcut pe om din pdmdnt Si iardEi l-a tntors in


l,itntdnt. Dupd chipul sdu l-a tmbrdcat cu virtute... Pricepere Si
Irnbd i-a dat ca sd cugete. Umplutu-l-a cu Stiinld Si infelegere...
l'1 a sdldsluit ochiul sdu tn inimile lor, ca sd le facd Stiutd mdrelia
l,tlttelor sale, ca astfel ei sd preamdreascd sfdnt numele sdu Si sd
vt.sleascd minunile sdvdrSirilor sale... " (Ben Sirach 17,I-14).

'"

Sellin E.. op. cit., p.56.

''u Comorogan Al.,op. cit.,p.269.


r'8

Dillmann, op. cit',P.57

'

140

t4t

l1

Asemlnarea omului cu Dumnezeu, cum am amintit la inceputul


acestui paragraf,trebuie sd constea din insugirile morale ale dreptSfii
qi sfinfeniei, uqu pt."u. menlioneazd cartea E'cclesiast: "Aceasta
am aflat, cd Dumnezeu l-a Jdcut pe om drept" (EncL 7,29)'

Asemanarea omului cu Dumnezeu mai constd qi din libertatea


voinfei. Str[mogii neamului omenesc au fost creali cu o voinJd liberS de orice a{:ecliuni sau inclinSri rele. Poftele cele rele au intrat
in om abia dup6 caderea in p6cat, in timp ce ?nainte de gustarea din
fructul oprit, ruginarea legatd de fornicaliuni nu fu cunoscutS lui
Adam qi'Eva, c6ci ei nu gtiau nirnic despre goliciune, din contrd'
dup6 ciderea in p6cat citim: ,,Atunci li s-au desclis ochii la amdn'

doi Si au cunoscut cd ei erau goi Si atunci au tmpletit frunze /e


smochin Si Si-au fdcut $or{uri" (Gen. 3, 7)' CAnd s-au ascuns din
fala lui Dumnezeu, fiindcd se ruqinau de goliciunea lor, Dumnezeu
a zis cdtre Adam: ,,Cine {i-a spus cd eSti gol? Nu cumva ai mdncal
din pomul din care t1i poruncisent sd nu mdndnci? (Gen' 3' 1l)'
Cunoaqterea goliciunii qi a ruqindrii i;i are baza numai in gustarea
fructului oprit, luat din pomul cunogtinlei binelui 9i rdului. De
aceea, spune Fer. Augustinrsr, cu privire la starea veche a ambilor
pe
strSmogi: ,,Mai inainte ca ei sd calce porunca, ei il pldceau
Dumnszeu qi Dumnezeu ii plScea pe ei' Deqi ei purtau corp animalic, ei nusim{eau nici o a!A{are... De aceea, nu se ruqinau, deqi
erau goi".
a. Al treilea dar cu care Dumnezeu d[ruise pe om, ?nainte de
cdderea in pdcat, era nemurirea trupului (Gen' 3, 22-23)' Acest
adevir este ardtat in Genezi 2, 17 qi anume de porunca datd de
Dumnezeu, in care vedem cd moartea trupului este hot6r6td ca
ameninfare, adici drept pedeapsd ca urmare a pdcatului:
,,Dinpomulcuno$tinleibineluisiriiuluisdnumdndnci'cdciin
ziua in care vei milnca, vei muri" (Gen' 2, l7)'
c6 omul fusese alcStuit cu facultatea de a nu muri trupegte,
dacl voia sI meargd pe calea trasatd lui de Dumnezeu, se vede 9i
din Geneza 3, 19, unde citim: ,,in sudoareafe{ii tale sd-1i mdnknci
pdinea, pdnii te vei tntoarce in pdmdnt, cdci din el ai fost luat. !d'rdnd
eSii Si in {drdnd te vei tntottrce". Pe cdt se vede moartea fu
Geadus6 ia cunoqtinl6 omului, abia dupl cSderea in picat' Din
181

Augustin, De pecc. rnerit. et remiss.,II,22'

142

nc'zd"3,22,vedem cd Dumnezeu a luat mdsuri ca gustarea din porrrrrl vietii sI fie imposibilS, ca omul s[ nu mai poati trdi etern.
l:ste incorectS pdrerea tui Iosif Flaviul8z, cI prin istorisirea biblicd
l rremuririi omului trebuie sd inlelegem o vie{uire mai lungi. Din
t'rxrtra, Sf6nta Scripturd ne aratd, cd omul, dacd. ar fi voit, adica
rllcd n-ar fi plcdtuit, el n-ar fi murit, ci ar fi trlit in eternitate:
,,Dumnezeu n-a creat moartea", spune infelepciunea lui Solorrron (1, l3), ,,El nu se bucurd de pieirea celor vii";
,,Dumnezeu l-a Jdcut pe om pentru neputrezire Si l-a Jdcut dupd
,lipul fiinlei Sale. Numai prin pizma diavolului a intrat moartea tn
Itrne Si cei ce sunt de partea lui vor ajunge s-o cunoascd" (int.2,23).
Ideea aceasta a cdrlii in{elepciunea lui Solomon este suslinut6 gi
,ltr Noul Testament. Apostolul Pavel spune: ,,Dupd cum printr-un

rirtgur om a intrat pdcatul in lume Si prin pdcat a intrat moartea,


trecut asupra tuturor oamenilor" (Rom. 5, l2).
invdfdtura Vechiului giNoul Agezlmdnt a fost legiferatd de Bi';cris. ...ttini in sensul cI dI anatemei pe cine crede cI Adam,
pr irnul om, a fost creat muritor chiar de la inceputr83.
yi ustfel nxoartea a

ir

li

$ 21. Starea

originari

gi scopul

omului

'foate c6(ile Vechiului Testament recunosc cd omul a avut la


rrccput o alt6 situatie, mai bund dec6t cea actualS, at6t in ceea ce
lrr ivegte insugirile fizice. Natura inconjuritoare avea qi ea altd ?nfr1r',;:rle, dec6t cea de azi. Toli autorii Vechiului Testament sunt ?n
rlt'lrlind concordan![ cu Geneza, in ce privegte starea originari a
,,rrrului. Iatd ce citim in Gen.2, 4 sq; ,,Iatd obdrEiile cerului Si ale
l,ruttAntului, atunci cdnd nu fost zidite, tn timpul cdnd Domnul
lttrrnnezelt nu slobozea ploaia pe pdrndnt Si nu era nici un om ca
',,r I lucreze, ci numai aburi se ridicau pe pdmdnt Ei addpau toatd
lE2

Iosif Flaviu, op. cit.,I,P.


Sinodul IV din Cartagina, canonul 123: ,,Cel ce zice cum ci Adam
.rr li murit trupe$te fie cd ar fi pdcituit, fie cd n-ar fi plcdtuit, cdci ar fi
rrrrrr.it nu spre pedeapsa pdcatului, ci dupd necesitatea naturii, sd fier
.rrrrtema". Cf. Comoroqan A., op. cit.,p.3l4.
r83

143

'l
i

din {aa zidit Domnul Dumnezeu pe om


fa{a pdmdntului. Atunci
lui suflare de via{d Si s-afdcul
rdna pdmdntului Si o''u1to'-i" "drile
Dumnezeu g'u!':!,i:-U1'-::,tlJt*T;,
Adam fiin;d vie. $i o
'adi'
it zidise' Apoi Domnut
!1i,7{,"Xolui}t },,2,"o o" omut.pe care
iat":a ail" pamant,tit fe?',1:.-f'::,I1:
Dumnezeu o porr,,,it
iar in miilocul griidinii erau po'
mdncare'
la
*"r,ii t,
si buni
"iarre
"" $i a luat Domnul
iinelui si
mul vielii si pomul
'aitui
","irii"'t'i in grddina Edenului' ca s-o lucreze
Dumnezeu pe Adant ;i i
";" iom'ul Dumnezeu lui Adam' zi-

'

'i

gi s-o pdzeascd. $i " i"'i'""'


cdnd: Din toli pomii g{iai"'i'i

nyn1a,(ar

lin yo*!1"-":,o::'Y"i
"i
in care vei manctt
in-ziua
rdului sd n) mananci' fiindca

iinntui si
este bine sd fie omul singur'
vei nuri. Apoi a ,i'-O'u*n"eu;'Nu
Cdci Domnul Dumnezeu
ia i forr*'lui un oiuto' de potriva lui'cdmpului
si toate pdsdrile
fdcuse din pdmdnt 'Z"oiu-'inipitoarele
va numi; si pe
le
sd vadd cum
cerului si le adusesilo 'q"ao'*' ca
sd fie numele
era
Adam' a$a
fiecare vietate, ,u* u'i '-o-nu*not'd
tuturor
fiarelor
pdsdrilor cerului si
ei. $i a pus Adam ni*niu'u'or
lui'
potriva
de
aiutor
un
aJlat
nt't's-a
dar pentru iao*
chmpiei,

AtunciDunmezeuaadusunsomngreupentruAdamsialuatuna
coasta' pe care a luat-o din
din coastele lui- $i a fdcut Dumnezeu
Adam, femeie Si a adus-o lui.Adam'

n"iu*and capitolul 2 al

omul vieluie*"

i*pt"i"a

Genezei' vedem c6 dupd crearea

sar

care este ajutorul s6u' in


straUai't[ de un fluviu care frcea

cu solia sa

(5Q'

mijlocul gridinii fO"*i.i, "" "ia


ae abundenli' inlAl t*''^.:'-i: :"t
ca pomii gradinii ti'["
o stl'
animalelor' Adam 9i Eva n-au nlcl
i,pJa a" ni"mi". Din partea""
d6
stare
in aceasta
pirare, nici una ,,;;';'h"ii"a qi 'apitout"'
se[
de
neimtricali' Diversitatea
beatitudine, Adam si f'" '*Ula
;
fuaout"' Strbmoqii neamululgl
nu le produ"" ni"iooluld;
intr-un raport de nesinchisita pace
omenesc tr'iesc cu Dumnezeu
viegii' omul. qi fe1ei1-1a au
bunlvoire. Oato.itJfructefor pomului
eterne' Aceast6 posibili'
posibilitatea ,a n" *o!t"nitoni '*i viefi
de a nu mdnca din pomul
tate atArnI a" pa,i'""'p*uncii divine'
cum reiese din context' ol
cunoagterii Uin"tui ii'l'lui'.caci.dupf,
in
inainte de gustare' $i' intr-adevir'
n-avea aceastd
dispdrut'
a
"uno'u'inJu'*ai
beatit-udinea edenicd
clipa in .ur" u gNtlili;;;i p"m'
impreund cu alte in'
putinfa nemuririi ,*p'i'i' ai'pat'tSi,aansa'
urm6tor'
suqiri, de care vom aminti in paragraful

t44

Pe tema pusS de capitolul 2 din Genez6 se brodeazd toate ideile


cu privire la starea primara a omului, inainte de cddere.
Ceea ce Isaia spune despre starea de fericire din impard{ia mesianicd, el o spune dupd analogia cu starea omului, din grddina raiului. Aqa trdia omul, inainte de cddere:

,,Atunci lupul va locui tmpreund cu mielul Si pardosul se va


culca tmpreund cu iedul; vilelul, puiul de leu Si vitele ingriigate
vor fi impreund qi le va mdna un copilas. Vaca Si ursoaica vor
paste la un loc si puii lor se vor culca laolaltii. Leul va mdnca paie
cu boul, pruncul de ydtrd se va juca la gura bortei ndpdrcii, Si copilul inldrcat va bdga rudna in vizuina balaurului" (Is. 11, 6-8. Cf.
1i Is. 65,25).
Intre om gi animal, in starea edenic5, nu exista nici o luptd. De
aceea spuneaHozea: ,,in ziua aceea voi tncheia pentru ei un legdutdnt cu fiarele cdmpului, cu pdsdrile cerului Si cu tdrdtoarele pdnrdntului. Voi sfirdma arcul din lard, sabia Si orice unealtd de
rdzboi, Si-i voiface sd locuiascd in liniSte" (Hoz.2, l).
Isaia ne vorbegte despre o vial6 lungd nebSnuitd: ,,Nu vor mai fi
in el nici copii cu zile puline, nici bdtrdni care sd nu-Si implittcctscd zilele. Cine va muri, la vdrsta de o sutd de ani, va fi incd
lindr, Si cel care va muri de o sutd de ani, va fi socotit ca pdciilrr.r" (Is. 65,20).
Profetul Amos ne amintegte despre o produclie abundentf, a
.rolului: ,,Iatd vin zile, zice Domnul, cdnd plugarul va ajunge pe
.rtcerdtor Si cel ce calcd struE4urii pe cel ce seamdnd sdnrdnla,
, tind mustul va picura din ntunti Si va curge de pe toate dealurile"
(Amos

9,l3).

Pomul viefii, ce se afla in mijlocul grddinii Eden, este amintit in


r

;rrtea Proverbelor:

,,Rodul cel neprihdnit este ca un pom al vielii (Prov. 11,30); ,,O


,hrin{d implinitii este un pom al vietii" (Prov. 13, 12). Deoarece autrrrul c6(ii Iov qi al cd4ii Ezechiel ar pirea ci au la bazd" altl.tradifie
;r stlrii de fericire edenicd dec6t cea descrisd in capitolul 2 din
( icnezi, criticii negativi au cdutat sd glseascd
fel de fel de origini
',;rrr mai bine zis imprumuturi din rniturile qi legendele orientale.
Dar foarte bine spune Sellinlsa: ,,Cu toate acestea, repethm cir
rrrraginile st[rii primordiale a omului, chiar dacd prezint6 trisituri
''o Sellin E., op. cit., p.61.
1.45

cd omul a-triit de la
diferite, au totuqi drept punct colrun afirmafia
t
lt tYpt ti :i:i
j :, T:'
inceput ?ntr-o fericir" ii*ant"utca cu mu
:t"^'] mal
tnreala
tnai
mult
$l
cu
era
apoi, dar legltura cu Dumnezeu
doincAt
aqa
chdere'
dupd
de
tensl clecAt fu cazul p*ttu generaliile
comun tuturor scri;ffi;t;*adisul cel fierd"ut, in sens larg'seeste
imboldul tainic ca
afl6
erilor Vechiului Testament' in acest dor
deveni nepdsator' satul
omul s6 nu se lase ui.rt o" tendinla de a
c[ starea actu.", aitp"*, de situalia actual6, ci tocmai conqtiinla
omului dorinfa
urmarea plalii divine pentru p6cat' s6-i !in[
uia
"rr" a-qi recipata bu"'ii" pierdute' de a crede intr-o mdntuire
treazdde
care este valoarea religioasb' aqa
;il;;;" iegdti pentru ea' latd despre
starea edenicb a ornului"'
de durabild a acestei inv6![turi

in afara acestor scopuri, Sel1in186 mai afld unul care i se pare


rlestul de important: Dumnezeu dorea sd aibd pe pdmdnt un slulitor
credincios, supus Lui cu o ascultare ltrd murmur sau qi mai nimerit, Dumnezeu voia sI aibl pe pdmAnt fiinle asemlndtoare cu E,l,
r;are si trdiascd prin E,l, in fala Lui gi condugi numai de El (Gen. 5,
)l;6,9). Spusele pe care le folosegte Dumnezeu, cu privire la om:
,,Nu este bine ca omul sdfie singur" (Gen. 2, 18), aproape, spune
Sellin, cd s-ar putea aplica gi la Dumnezeu,fdrd a-i gtirbi din progrria Lui suficien{d dumnezeiascS. Acelagi Dumnezeu, care este cel
slhnt gi cel perfect in sine insuqi, gi care poate arita, pe de o parte,
o inverpunati dorin{i de distrugere, acela ne apare aici, ca unul
care caut[ comuniune. Aici doregte sI aibd fiin{e asemdndtoare cu
lrl, pe care sd le poatd conduce gi care s5 se lase conduse de El.
lratd de aceste fiin{e asem6nltoare, El vrea s6-gi realizeze insugirile
s:rle de mdrinimie, indurare, iubire, ca gi pe cele de dreptate.

Trebuies6maiu"""n*a,,c6celedou[istorisirialecrealiei(unain
aratd clsdtoria monoC"n"rd. cap. 1 9i alta in Genezd cap' 2) ne
al stirii originare
;;;; * o instit,lle direct divind qi ca un dar

(Gen. 1, 27 5i2,24)'-l;;; privegie scopul cre,rii omului 9i rostul vielii omeneqti.pe


dar il putem intrevedea
acest pdm6nt, el nu este exprimat expres'
a"t"risd in ceie doud capitole ale Genezei:
tot din referatul
"r"u1i"i
in grddina Edenului' ca s-o
,,Domnul a luat pe om Si l-a asezat
Dup[ aceste cuvinte' scopul
lucreze qi s-o pdzeas- ;;; lben 2, l5)'
Durnneo*ului era de a ingrijii de naturS pe care o frcuse
liber:
absolut
"r"a.ii
la dispozftie, ca s-o foloseasc6

22. Cnderea omului

Sfdnta Scriptur[ a Vechiului Testament nu ne dd informafie amplir gi precisd cu privire la ciderea omului in pdcat. Din aceastd caur:i cercetdtorii mai liberali ai Vechiului Testament conchid, frrd ezillre, la afirmalia cI Vechiul Agez[mAnt nu are o concep{ie unitard
:rsupra modului in care omul a trecut din starea pl[cuti lui Dumneut:u la starea de p6cat gi de fiinp supusl m6niei lui Dumnezeul87.
Istorisirea picatului strlmogesc se afli in Genez[ 3,1 sq.: ,,$arl,,'lc era mai Siret decdt toate fiarele cdmpului pe care le fdcuse
l\tntnul Dumnezeu. El a zisfemeii: Oare, cu adevdrqt a zis Dumttr':eu, sd nu mdncali din toli pontii din grddind? Femeia a rdspuns
\(trpelui: Putem sd mdncdm din rodul tuluror pomilor din grddind,
,lttr despre rodul pomului din mijlocul grddinii Dumnezeu a zis: Sd
tttt mdnca{i din el Si nici sd nu vd atingeli de el, ca sd nu murili.
Itunci Sarpele a zis femeii: Hofir1t, nu veli muri, dar Dumnezeu
lrra cd, in ziua cdnd veli mdnca din el, vi se vor deschide ochii Si

,., qf f-" prsese


"-"
zis: CreSte{i' inmulyiyi-vit Si
,,Ou*rnzeu i-a bin'ecuvdntat Si le-a
p^::
,,rrptnfi pdmdntul si supune{i-l pe el' .1filAnifi
!"u"::::::
ce se mt$ca pe pa'
p,ni,te'pisdrile cerului si peste orice vieluitoare
'*d;; (Gen" 1, Z:1. oupa aceste cuvinte, reiese cd omul e^ste cosE populeze pdmAntul 9i
roana creafiei lui Du#ezeu' El trebuie
s6-gi suPund toatd natura vie'

in{elegere Si le-.a ardtat ca


,,Umplut-a pe oarneni de Stiinyd Si
sdu in inima lor' ca sd le
este binele Ei rdul. ni o tamEUit'ociiut
ca astlel
facd Etiutd mdre{ia fctptelor'Sale'
,:: :1 ::i'::::U":{*'
(Ben-Sirach
de El"
numele Siiw Si ,a ru^,tio'cd nintmile sdvdrSite
qi
17 6 so.) Rezultd de aici, gi aceasta este inv6![tura Bisericii
-, ca otnul a fost creat pentru a cdrtta neincetat pe Dun

cre$tlne'
zeu gi a-l l[uda 9i Preambri'

''u S"llin E., op. cir., p. 62 sq.


'o' Sellin 8.. op. cit., p.63.

'tt Co*o.oqan A., oP. clr' ' P' 305'

t47

146

rl
I

veli.fi ca Dumnezeu, cunoscAnd binele Si rdul. Femeia a vdzut ca


pomul era bun de mdncat si pldcut de privit Si cd pomul era de
dorit ca sd deschidd cuiva mintea. A luat din rodttl lui si a mdncat;
a mdncat Si el.

a dat Si bdrbatului ei, care era ldngd ea Si bdrbatul


Atunci li s-au deschis ochii la amdndoi: au cunoscut cd erau goi"
Au cusut laolaltdfrunze de smochin Si Si-aufdcut Sor{uri din ele"
(Gen. 3, 1-7). Mai departe, istorisirea neascultIrii poruncii de a nu
mdnca din pomul oprit spune cum a urmat pedeapsa divin6, insuqi
Dumnezeu le-a frcut celor doi oameni nigte haine din piei, i-a scos
afari din grddina Edenului, la intrarea chreia a aqezat nigte cherubimi (ingeri), care sf, inv6rteascd o sabie invlpiiatd qi si pSzeascl
drumul spre pomul viefii. D6ndu-i afard din paradis, Dumnezeu a
blestemat intAi pe garpe, apoi pe femeie qi pe bdrbat. Dar nu numai
prima pereche este blestematl, ci gi natura: ,,blestemat este acum
pdmdntul din pricina ta. Cu multd trudd sd-{i scoli hrana din el".
Urmdrind cele spuse de Genez6, in capitolul 4 9i urmdtoarele,
vedem cd dupi na$terea primilor copii ai perechii izgonite din rai,
acegtia s-au integrat in realitate gi au inceput sd dezvolte anumite
ramuri de activitate omeneasci. Dezvolt6ndu-se cultura uman6, cu
ea sporea qi pdcatul. Aga, de pildd, este ucis Abel chiar de fratele
s6u Cain gi descoperirea primelor tipuri de arme a adus dup[ ele
ucideri dupi ucideri. Striciciunea omeneascd, ajungdnd la maximum, a atras dupl ea pedeapsa divin6, care a adtts potopul.
Precum vedem, omul a clzut in pdcat nu din simlImint propriu
sau voin!6 rea, cdci fusese creat bun, ci din pricina ispitirii din
afar6, gi anume de la qarpe.
Neb6nuit de mult s-a scris gi s-a discutat cu privire la aceastd
istorisire biblicl a cdderii omului. Unii au ardtat cd este un imprumut in vechile mituri orientale, allii ca este o legendi plssmuit6 de
intocmitorii Pentateuhului, q.a.
l. $arpete. Pe exegeli i-a interesat indeosebi sd vadi ce se infelege prin garpele prin care a venit ispitirea gi ce i fost acel pom al
cunogtinfei binelui qi rdului.
$arpele a fost un qarpe real sau un demon ce avea figura de
qarpe?

Dacd citim cu atentie textul Genezei, observdm cd este vorba de

un $arpe veritabil, citci ,,sarpele era mai viclean tlecdt loate animalele pdmdntului" (Ccn. 3, 1). Credem ci aceastd comparalie
148

rr-ar fi avut loc, dacd qarpele ardtat Evei n-ar


rat, ci numai aparilia unui garpe.

fi fost un garpe

adev5-

Din blestemarea garpelui de cdtre Dumnezeu, vedem cd este


vorba de un garpe propriu: ,,$i zise Sarpelui: Fiindcd ai.fdcut lutrul acesta, blestemat eSti tntre toate vitele Si intre toate fiarele rle
pe cdmp. in toote zilele vielii sd te tdrdsti pe pdntece Si sd miindnci
ldrdnd" (Gen. 3, 14).
$arpele nu este un demon care purta forma unui qarpe. in religiile vechi orientale, gdsim zei reprezentali in formd de animale,
tlar nu acesta este cazul qarpelui ce ingalS pe Eva.

Din cuprinsul istorisirii ispitirii lui Adam gi Eva, este vorba de


un garpe, numai c[ sub aceasti formd de aparilie se ascundea un
spirit rdu, Satan. Duhul cel r6u se servi in acest caz de un $arpe
rratural, ca de un mijloc sau un instrument. Motivele care ne conduc sunt mai multe. Mai intdi mliestria cu care garpele face sd
cadi in ispitd pe Eva presupune o fiin{6 dotatl cu rafiune. Eva este
incredinlatd cd cel care vorbegte cu ea este o fiin.t5 superioard unui
irnimal. $arpele cunoaqte bine porunca dat1. de Dumnezeu primilor
<lameni, ceea ce o face pe Eva s6-l socoat[ un spirit puternic.
Agadar, din temeiuri interioare, adicd din acelea ce se afld chiar
in povestirea Genezei, ni se aratd dugmdnie intre om gi un duh,
care duh nu este decdt spiritul cel rdu. Fiindci printre creaturi, in
;rlari de lumea ceacdzuttr a ingerilor, nu mai exista nici o alti fiint{ clreia si i se poatd atribui intenlii duqmdnoase fafi de Dumnezcu, de aceea, acel spirit inqeldtor care vorbi cu Eva qi avea chipul
rrnui qarpe nu p-utea fi decdt un inger cdzut, despirfit de Dumnezeu,
;rdicd diavolulrs8.

in sprijinul acestei idei gi anumite locuri din cir{ile Vechiului

'l'estament:

,,Dumnezeu a zidit pe om spre nestricdciune Si l-a fdcut dupd


,'hipul fiinlei sale. Dar prin pizma diavolului, moartea a intrat tn
lume Ei cei care sunt de partea lui vor ajunge s-o cunoascd" (int.
Sol. 2, 24). Nu animalul garpe duqmdnea pe omul care putea r5rndne nemuritor cu trupul, ci diavolul care se furiqase in qarpe,
rceasta il ingel6 pe om gi-l fEcu sI piardl paradisul gi toate avantljele pe care Dumnezeu i le dlduse la creafie.
tt8

Schol, P., op.

cit.,p.75.
t49

F
C5 Satan qi nu qarpele animal a inqelat pe Adam 9i Eva' ne-o
16confirmd intreaga tiaailie iudaic[ pi creqtind. Satan este autorul
in
omului
qi
ului; el este vrajmaq ui lui Dumnezeu caiomniatorul
fala Celui Atotputemic.
latd ce ne spune Mdntuitorul in aceastd privin{6:
oruord'
,,Voi aveli de tatdpe diavolul... Et de la inceput a-fost
este
el
cd
pentru
laolaltd,
std
nu
idevdrul
cu
tor de oameni Si
-nu
cdci
lui'
ale
din
vorbeste
minciund,
o
spune
adevdr. Ori de cdte ori
este mincinos Si tatdl minciunii" (Ioan 8' 44)'
Expresia dintr-un inceput\8e vrea s[ spund cd Satan este autorul
pacatului gi al mor{ii corporale din lumea omului. Atunci diavolul
ei' Aqa au
s-a arStat ucigag, fiindc5 a folosit minciuna, ca un tatd al
de la inceput" tofi scriitorii bisericeqti din
inteles

"*pr"liu',,u"igaq
toate timpurileleo.

Apocalipsa Sf. Ioan ne invafd cd balaurul cel mare cu qapte ca'


pete) zece coame qr qapte cununi, nu era altul decat ,'Sarpele cel
vechi nuntit diavolut si Satana, acela care insald tntreaga lume'
care afost aruncat pe pdmdnt Si tmpreund cu el, aufost aruncali
cl
toli tngerii lui" (Apoc. 12,9). Tot Sf' Ioan ne spune maideparte
diavoiul este vechiul Sarpe: ,,irgerul a pus mdna pe balaur' pe
cel vechi, care este diavolul Si Satana Si l-a legat pentru o
Sarpele
'mii
a" ani" (Apoc.20,2) si l-a aruncat in addnc"' ca sd nu mal
amdgeascd popoarele".
arati in
P"orecla de ,,vechiul garpe" qi ,,amigitor de popoare" ne
mod evident cd este vorba de ispitirea primilor oameni, de cdtro
garpe, care de cdtre Sf. Ioan este numit diavol'
' foti vechii pirinli, in consens unanim, in{eleg prin ispitirea
Evei, nu numai r, ;u.p", ci pe diavol' Ei se deosebesc unul de altul

numaiprinaceeac6ciuniisocotesccddiavoluls-aservitdeun
suslin cd ispititorul
fu.p" r"ul, ca de un instrumen!.in timp ce allii

a luat numai forma unui garPele'.


DupS tradilia iudaic6, Satan este ispititorul omului, degi in scrierile
dar
rabinice de mai tirz\u, sammael este cSpetenia spiritelor rele'
,8,

Unii exegefi au intenlionat si creadl cI diavolul a devenit

fatd de om atunii cAnd Cain a omorit pe Abel (Gen' 4, 8)'


' Comorog an A., op. cit., P- 333.
'eo
let

Scholz P., op. cit.,p-97

1rcntru cd a inqelat pe Eva, in forma unui garpe, este gi el nuntit vcchiul


I e2.
,u p e (har t a - ha S h aknd moni) sau numai qarpele (hanahag)

2. Pomul cunoStin{ei binelui Si rdului. Dacd problema garpelui


cc amdgi pe primii oameni este anevoioasd, cu mult mai spinoasl
t:ste chestiunea pomului cunoStin{a binelui Si rdului. DupI structrrra limbii ebraice, uniile3 sunt de pdrere cd expresia .,cunoagterii
hinelui gi riului" are acelagi sens cu expresia ,,folositor qi dauna1or", cum se vede din II Sam. 19,36; (cf. Is. 7, 15; Deut. 1, 39). in
;rcest caz ar fi vorba despre un pom ale cirui fructe aduc o infelepciune practici, ce foloseqte in viafd. Totugi o astfel de interpretare
rrtr este suficientd, pentru cd Dumnezeu spune: ,,Iatd cd omul a
rtjuns ca unul dintre noi, cunoscilnd binele Si rdul" (Gen. 3,22).
l.ucrul acesta ne sileqte sd includem in nofiunea de riu qi bine qi
tlementul moral. Trebuie sI ne-amintim cd inlelepciunea practici
1;i cea moralS ilceau la un loc ,,infelepciunea" in adevdratul inleles

;rl cuv6ntului. invS{dtura evreilor despre infelepciune, totdeauna,


lcga chestiunile practice de cele etice, in mod foarte strAns. Acest
lcl de interpretare'eo este int6rit mai ales prin faptul cI prima consccinfd a m6nc6rii din fructul pomului oprit, adicl inainte de judecata lui Dumnezeu, aduce cu sine recunoagterea propriei goliciuni,
;u'in care se infelege deosebirea de sex gi trezirea sentimentului de
prrdoare. Naivitatea moral6, sim{Smdntul copil[resc de nevinovS{ie
,r trnuia fald de celSlalt gi fald de Dumnezeu a fost deci pierdut,
t;ici acum ei se ascund unul fa!6 de altul, imbr5c6ndu-se, qi se
;rscund chiar din fa{a lui Dumnezeu, bdg6ndu-se in tufi9. Va trebui
,L,ci sd ne gdndim c[ este un pom al infelepciunii, prin care omul a
1,r imit o cunoa$tere practic6 gi moraiS, prin care, relativ, el poate
rlt'veni independent de Dumnezeu.
I)esigur cd pentru autorul Genezei, lucrul principal nu este fructrrl din care au mAncat oamenii, gi nici urmarea acestei aciiuni. I-u( ruX acesta se vede din versetele 14-17 ale capitolului 3, unde omul
,r l'emeia sunt blestemafi pentru neascultare. DupE capitolul 3 al
( i(:nezei, pdcatul nu este altceva decat neascultare de porunca
,lrvin6. O astfel de nesupunere ar pune in primejdie intreaga stdpArrrrc a lui Dumnezeu. Este pentru prima oard cI omul s-ardzvrdtil

ucigag

'"' S.Lol,

P., op. cit.,

p.99.
i

''3 Sellin E.. op. cit.. p. 65.


L4

trbidem, p. 66.
I

150

15r

l
il

LL

Din pricina acestui pdcat originar, s-au abitut asupra primilor


oameni, ca pedeapsS, o mullime de suferin{e.
Cu privire la suflet, a pierdut omul harul dumnezeiesc, adicl

picatul in lume'
contra acestei orAnduiri 9i cu aceasta s-a introdus
Pentru acest
riul'
Prin neascultarea sa, o*Ll u invilat sf, cunoascf,
Dumnezeu 9i sd se inmotiv, omul trebui. ta ft""t din gridina lui
qi mai apoi cu zidire.a de cedeletniceascd mai intAilu agriculiura
nealcultarea qi rf,zvr[tirea conL.-ti. a"ofo, afard din gradini !{en
raza de activiir, .iapa"iiii lui pum?ezeir i$i intinde tor mai rnult
voit s5 spun6 autorul,Getate. Aceasta este, in rezumat, ceea ce a
dar dupl ce omul s-a
ispitS'
prin
nezei. Pdcat t .-u upropiut d"'om

sfinfenia, a nimicit armonia dintre trup gi suflet gi a alterat chipul

lui Dumnezeu in om.


Cu privire la trup, prin pdcat, omul qi-a atras suferinle gi necazuri, apoi moaftea frzicd, in plus, omul a fost alungat din gridina
Edenului. Pdm6ntul a fost blestemat qi st6p6nirea omului asupra
naturii gi vieluitoarelor s-a restrdns nebinuit.
Cea mai grea pierdere pe care a suferit-o omul este moartea
corporalS. Moartea igi exercitd acliunea nimicitoare in toate directiile, din clipa cSderii.
Prin cdderea in pdcat, aseminarea omului cu Dumnezeu a suferit gi ea schimbare. Inteligenfa qi libertatea au sllbit, dar n-au fost
complet anihilitae, c6ci dupi Gen. 5, 1, ni se relateazd" cd Adam,
care a fost creat dupi asemdnarea lui Dumnezeu, a ndscut un fiu
dupd asemdnarea sa. Existenla inteligentei la om este presupusd gi
tlupd cdderea in p5cai, ca gi prezenla libert5tii, peste tot, in intreg
Vechiul Testament. in Gen. 4, 6, citim cd Dumnezeu zice cltre
Cain cI picatele ndvdlesc spre el, dar el trebuie sd le st6p6neasc5.
Apoi este clar c6 fiin{a libertSlii este exprimatd net, clci in libertalca voin{ei poate sd aibd loc o biruire a pdcatului aldldtor. De aseurenea, c6nd Moise spune cdtre israeli{i: ,,Azi chem cerul Si pdttintul contra voastrd; viala Si moartea y-om pus tnainte, binecuvdntarea Si blestemul. Alege via{a ca sd trdieSti tu Si seminlia ta,'
(l)eut.30, 19), este clar cd o atare cerinld este cu putin{d numai
presupun6nd realitatea libert5tii.
Cele mai expresive cuvinte, in care este exprimatd prezenla lihcrlifii qi dupl cdderea in picat Ie gdsim in Ben-Sirach:
,,Dumnezeu afdcuse om, la inceput, Si l-a ldsat tn mdna sfatuluidin el insuSi" (Ben. Sirach 15, 14).
Toate indemnurile lui Dumnezeu c6tre om, ca sd facd binele gi
sir evite r6ul, toate poruncile gi opreligtile, toate promisiunile gi
roate amenin!5rile care se afld la tot pasul in cd4ile Vechiului
l'cstament, toate dovedesc cd omului i-a rdmas libertatea qi dupa
clderea in pdcatleT.

f6cutvinovatdep6cat,.rrumaiexistSaltSposibilitatedeintoarcere'
cu cale'
decAt
"- cdnd Dumnezeu va gisi
"Bisericii
creqtine cu privire- la pomul cui, ." ptivegte pdrerea
p[rinli l-au inleles in
noug*rii'binelui qi .auiui'"nii dintre vechii
cea mai mare parte
Dar
mod soiritual, ca de altfel paradisul intreg'
cu,o$tintei binepomul
paradisul cat fi
spune-clar:
Moise
cI
lui gi rdului, in inleles liieral, din cauza pomul
frumos. la vedin pdmdnt tot
,,Dunmezeu a fdcut ,i-'a'o'a
raiului
si. pomul
miilicul
dere si bun la *anro,n s'f po*'! iiut,ii f'
-ounosrinlui
ne
cuvinte'
acelfe
binelui si riului" (Gen 2' 9)" DupS
ce.curgeau
i"ntiq"*a locul raiului pe pdm6nt, ny.T1"d qi gir6urile
binelui rSului, din. cauz[
dintr_insul. s_u nu*ii fo*ul'"rnouqterii
aveau sr cunoascd din proJa, pti""r"a"carea din Ll, oamenii primi
intre bine qi riu' Nu se poate spune c[
;;iJ*p".""F aeoseuiiea
lucrurilor sau un pom
era un pom venlnos sau stricdtor prin natura
toate creaturile lui Dumrdu in sine, precum in g"n"'", erau bune
ca instrument
acesta a fist ales de Dumnezeu' numai

;ffi;""i't;;;;i"';;t

nezen.Pomul
pentru incercarea omului'

$ 23.

Urmirile P[catului originar

neascultarea
Cum ne amintim din Dogmatica noastr[ creqtin['
pScat
numegte
se
lui Adam qi a Evei de porunca lui Dumnezeu,
in
sSvArqit
picat
originar sau strdmoqesc, pentru c6 este cel dint6i
strimoqii noqtrile6'
lumea pfuninteasci, a"

"i""

l
i

"'

Comorogan A." o1t. cit', P' 31'5'

"u Mihal".s"u

1., o1t.

cit., P.

'"

145 '

Schol, P., op. cit., p. l1o.


153

r52
i

lrl

dup6 c6dere'? Au suCe s-a int6mplat cu inteligenla qi libertatea


citre f)umnezeu'
in-direclia
ferit o paralizaie, o sl6bire,ilci atdt
o dezordine' Din cauza acescAt qi in raport cu trupul, a intervenit
este numit'in
tei sldbiri, ca urmare a pdcatului strSmoqesc' omul
145' 2l) dat
3;
63'
Vechiul Testament basar ,,came" (Ps' 56' 5;
inseamnd a
anas
*ui ut", enos ,,slabrtl, neputinciosul" cdci verbul pese atdt
mult
ii riJ. i"r. u r7 "iii-'' ,,ce este omul' ca sd-1i enos de este
ma
- "ce
de el si sd lii seama de el? " Prin expresia
pentru ca
nimica'
o
prea
este
omul
Iov vrea sd spunS ci

utergi plecat

i,

omul?i',

si he aqa de sup6rat pe el' Cu privire la aceste imperpdcat' adesea'


f";rirra$i slibiciuni ale omului, dupl cdderea in
fel:

Dumnezeu

cuvinte de acest
adusu-Si'a aminte cd ldrdnd
,,Cdci et cunoaste zidirea noistrd,
infloreste ca Jloarea -cdmpusun'tem. omul? zilele lui ca iarba; el
mai cunoaste locul in care
se
nu
trece
ea
si
Cana sufld vdntul,
7ir.
"o'7or,
lat de mdnd
.." (ps' tO:, t+-tS); Iatd zilele mele sunt cdt un
om este doar o
via[a mea este ca o niruica, tnaintea ta' Orice
Si
'ru\oin Ca o umbrd trece viala omului" (Ps' 39' 5-7; cf ' 9i Iov' 14'
it. Zg, t2; 73, 5; 78, 39;89, 48; 90' 4-5; 146' 3-4)'

s"riltoril Vechiului Testament

se pldng cu

ii

$ 2a.

Fiin{a Plcatului

pacatul connufa-""te ce afl[m in c6r{ile vechiului Testament,


qi poruncile lui Dumnezeu'
std in neascultarea omului fa!6 de voia
comite fa![ de un alt om'
se
care
,iaparri tar. Chiar qi nedreptatea
deviere
9i o irnpotrivire contra
qi ea este un pdcat, pentru ciaratlo
nu f,ac6 dec6t ce este
sd
voinlei lui Dumnezeu, care cere ca omul
sd pd'
b;;",, Tu ccri ca adiviirul sdfie in addncul inimii' fd dar
inlelepciunea induntrul meu" (Ps' 5I'6)'
trundd
- -"i;;t;1"
a1u.1ijn' areaceasta, omul trebuie s6 meargi pe o cdrare

tati
-ri

infala lui Dumnezeu" (Mih.6, 8; cf. Ez.20, ll).


Aqadar fiin{a plcatului, dupi Vechiul Testament, constd mai
rnult din lep6darea de lege sau mergerea contra legii. pdcdtosul
cste cel care nesocotegte Legea Domnului (Is. 58, 2), care calcd Iegdmdntul lui Yahweh (I R 19, 14; Ier.9), care nesocotegte poruncile Lui (Ezr. 9, l0), care nu se teme qi trece peste cuvhitul lui
I)umnezeu (Num. 14, 19; I Sam. 15, 24), care trece peste Leg6rnintul lui Israel (Ier. 34, 18; Hoz. 6,7;8,1), care nu se supune legiuirilor (Is. 24,5), care calcl pactul incheiat cu Dumnezeu (Deut.
17, 21:. Ios. 16; Ps. 119, 126, Ier. 11, 10) sau este necredincios
rrcestui pact (Ps. 44, 18), care nu ascultd gi nu implineqte cuvintele

lLriDumnezeu (Ier. 11,3;Deut. 18, 19;Is. 1, l8; ps. l19, 158). pecltos este acela care nu line seama de vocea gi poruncile lui Dumrrezeu (Deut. 9,24;28, 75,I Sam, lZ, 15; I Regi 20,36 Ier. 13,

l0), care disprefuiegte ordnduielile divine, batjocoregte legiuirile


st[ contra cuvdntului Sdu (Num. 20,24; Deut. l, 26;1,43;,
t),24;Ios.1, 18; I Sam. 12, 15; I Regi 12,31;E2.5,6; lI,lZ).
Omul are dreptul auto-determinirii gi are o voinli liberi, dar in
rnomentul in care a deviat de la calea trasatd de Dumnezeu, care
Sale gi

picat. Aceastd concepfie fundamentald a


Vechiului Testament despre pdcat, in afar6 de Genezi 3, 1 sq, o
rnai gdsim in Sam. 15,22; Ieremia 6, 16; ps. 51, 6; Deut. ll,
2G28;Exod24,7; I Regi 3, 9.
Al6turi de aceasti concepfie, mai poate fi identificatd gi una
care poate fi asemdnatl cu cea a altor popoare, ce susfine c6 chiar
;i incilcarea unui obicei al poporului constituie un pIcatres, cum de
pildd necinstirea Tamarei de cltre fratele ei Amon (II Sam. 13,
l2),luarea Sarei drept sora lui Avraam (Gen. 20, 1 sq.), indemnul
Irri Iosif si pdcdtuiascd cu femeia lui Putifar (Gen. 39, 9), mdritarea
lctei mai miciinaintea cele mai mari(Gen. 29,26),cisitoria cu cei
,ccircumciqi (Gen. 34,7-13) gi luarea de lucruri apartinand necircurnciqilor (Ios. 7, l5).
t:ste calea binelui, face un

legii lui Dumnezeu;


Pacatul este calcarea liberd a voinlei sau
lui loan: " Oricine
ugu-n"-inru{6 morala creqtind, dupi cuv6ntul
jopruirErn paratul sdvdrsiste iat"i'no legii' cdci pdcatul este cdlcarea
"- legii" (I Ioan 3, 4)'

de Dumnezeu qi dc cei pe care el i-a inspirat: "Orilnduielile,mele


pdzili, umbldnd in ele. Eu sunt Yalrweh,

trl,fo"nti si legile Mele sd'le

t54

t*

Dumnezeul vostru. Observali poruncile Mele Si legile Mele,. cel ce la


face, omul acela va fi viu prin ele" Q-nv. 18, 4-5). implinirea voinlci
divine este identici cu binele moral: El li-a vestit lie, o omule, ce aste
bun Si ce cere de la tine, ca sdfaci dreptate, sd iubeSti piozitatea Si sd

'"

Sellin

8'

op. cit., p. 68.

p6-

,,Cdci Israel a uitat pe cel ce l-afdcul... De aceea, voi trimite


loctncetdlile lor" (Hoz.8, 13; cf.9i 11,3; Ier.2,19;5,3;7,28;
15,6; 17,23;25,8 sq.;29,19 sq.; 32,33; Ps. 14, 2 sq.)
Vechiul Testament are un numlr foarte mare de denumiri pen-

drept
Atingerea de obiecte socotite necurate era considerat6
stl
Testament
Vechiului
religiei
al
m6ref
cat. Daicaracterul unic ai
dispar pur qi
i, i"ptrf c5 in c6rlile proorocilor tgaf a:.:ste iucruri
ins6 in
rmpi, fr"irtea voin{ei, cuvAntului { cali lui Dumnezeu'Acfiunile
Dumnezeu'
lui
voinla
;dl" iegii sunt p.i*it" ca fiind
motive-de
;;;L;;por avea decat motive reiigioase; eventualele
Aqadar'
exist6'.
nu
morale
si dea naqtere la acqiuni
uiia nutu.a
punct
"are
singur
$l anume:
unici a intregii religii cdtre un
qi in
prezenti
existi
"or,r..g"n1u
fiecare picat este pScat c6ntra lui Dumnezeu'

--

aceastd Privinl6:

a pdcdtuit contra
,,iok""l a zis lui Moise: pe cel care
(Ex' 32'33);

tru diferitele feluri gi nuan{e ale picatului.

$ 25. Numirile picatelor

Mea, pe

Dintre toate numirile pdcatului, cea mai blAndd pare:


L. Seghia dela Sagah ,,ardtdci". Acesta pare sd fie pdcatul fEcut din gregeall, din slSbiciunea naturii omeneqti, a$a cum se exgrrimd Ps. 19, 13: ,,Cine tSi cunoaste greSalele fdcute din neStiinfd?
Irrrtd-mi greSalele pe care nu le cunosc " (Cf. Num, 35, l1-15; Ios.

o"iro tl voi sterge din cartea Mea"


alta cere Domnul de la
,,li s-a ardtat, omtule, ce este bine' Ce
umbli plecat cu
trnri,'ai"at sdfaci dreptate, sd iubesti mila si sd

Dumnezeul tdu" (Mlh. 6' 8).


9i
in I Samuel (2, iS) iespS4irea dintre p[cate fali de oameni
este
acolo
deoarece
aparent['
p6cate fa!6 de Dumnezeu este numai
vorba
- de o apreciere diferiti a pedepsei'-de aceea el este totdeauna o
plcatul este neasiultaiea,

.tt),3-9;5, 18). ,,Iatd eu am nxers prosteSte Si am greSitfoarte" (l


Stm.26,2l).
2. Chata (,,pdcat"). Acest nume este derivat de la verbul chat -

O"out"""
qi poate si st[p6f"pta-fiUlia, de o.din spiritual, 9i omul trebuie

neascS Picatul:

gregi, rdtdci, pdcdtui" de la un drum drept sau scop bun (Jud. 20,
l6) gi aratd plcatul ca o deviere sau rdtdcire de la calea lui Dumnercu. $i el se gdsegte utilizat pentru a exprima plcatele sldbiciunii gi
,rlc negtiinlei sau gi picate mai grele:
,,Sd nu-li aduci aminte de greSalele din tinerelea mea" es.25,7);
,.|'dcatele mele se ridicd deasupra capului meu, ca o povard grea,
\unt prea grele pentru mine" (Ps. 38, 41, Cf.Ps. 59, 13; 109,7).
3. Sata (satah,,a se abate din drum"). Ca gi cele doui denumiri
rlt' mai sus, aratd o abatere sau deviere de Ia calea dreapti:
,,Sd nu li se abatd inima spre calea unei asemenea femei"
,,;r

primit' da1 dacd faci rdu' pdcatul


stdpdpa;dr;;;; i, usd, dorinyi lui se line dupd tine' dar tu sd-l
neSti" (Gen. 4,7).
'"-'s"ai,rr
p[catului sal[qluiegte in_spiritul sau inima omului:
omului era mare pe pdmdnt, Si cd
,,Dumnezeu a vdzut cd rdutatia
erau tndreptate numai
toate intocmirile gfrnclurilor din inima lui
6,5);
spre
-' rdu, tnfiecare zi" (Gen'
din-pricina omului' pentru cd
pam'dntul
,,iu'voi"mai bleiterna
din tinerelea
inticmirile gdndurilor din inima omului sunt rele
lui"
""'" (Gen.8,2l)
picatul
in a""r.sul timpuritor, se recunoaqte tot mai mult c5
Dumnezeu
de
9i
team6
de
lipsi
o
este uitarea O" Ou*nlreu,
"'t"
mai ales o lipsl de iubire fa!6 de el: de sabie vor muri' adicd cei ce
,,Totri pdldtoSii poporului meu
nici nu va veni peste noi"
zic: nu ne va aiungu f, ,oi nenorocirea'
(Am.9, 10);
dar ei s-au rdsculat tm,,Am hrdnit Si am crescut ni$te copii'
,,Dacd

faci bine,

vei

fi

bine

tl'rov.7,25);
,,Nu umbla pe calea celor nelegiuli, fereStele de ea, nu trece
aa,
ocole$te-o $i treci tnainte " (Prov. 4, 14-15).
I't
4. Aon (aon cdteodatd, Si avon de la rddacina avah -,,a se in,lrri". La forma hifil ,,a se incovoia", in sens moral ,,a decidea,,).
1,,/r este pdcatul pe careJ face omul cdnd il biruie ispita, devenind
r'rrrovat prin aceastf, biruire. Lucrul acesta se vede din expresii ca:
rttt,t ovoth

- ,,pdcatele plrintilor"

,.1r;rcatul Amoritilor"
Irrr rneu" (Ps. 32, 5).

potriva Mea" (Is. 1,2);

(Ex. 20, 5;34,7), aon haemori (Gen. 15, 16), avon hatati -,,p6catul pbcatu-

157

156

.L

lJrmeazdpdcate ceva mai grele:


5. Pesa(derivat de la pasa,,a se despdr{i, a cddea, a deveni re'
negat"). PeSa este pdcatul prin care se rupe raportul cu Dumnezeu,
o infidelitate, ba chiar o rdscoal[ contra Domnului:
,,Dacd.fiii tdi pdrdsesc Legea Mea Si nu umbld dupd poruncile
Mele, dqcd ei calid legiuirile Mele Si nu lin poruncile Mele, atunci
voi pedepsi cu varga nelegiuirile lor Si cu lovituri vina lor" (Ps'
89, 30 sq.).
Pe treapta cuv6ntului Peqa stau 9i cuvintele:
6. Bagad (,,a fi necredincios, fi decizut" Cf'
Mal. 2, I I q.a.) 106,39; Ier' 3, 1, 9.a.)
16;48,8;
'8.

I S' 14'33;Is'24,

Sarar ,,a ft rdzvrdtit contra lui Dumnezeu" Is' 1,23;30, l;


Ier. 5, 23; Hoz. 9, I 5 q.a.)
9. Marah(afirdmtdtit"). Num. 20,24;27,14; I Sam' 12,15;l
R 13,21;)
10. Marad (,,a fi potrivnic". Num. 14, 9; Ios' 22, 16; Ez' 2,
3;-Dan. 9,9; Neh. 9,26)
I l. M aal (,,a fr decdzut". Iov 21, 3 4; Ezra 9, 2; 10, 6; Deut' 3 2,
51,; Neh. 13,27)
Denumirile cele mai generale pentru plcat sunt:
12. Rasa derivat de la rasa ,,a se aprinde la simfuri, a se revolta,,. Este pdcatul in sensul obignuit al cuvantului, c6nd se face
raul in loc s[ se fac6 ce este bine. El este o revolta contra lui Dumnezeu gi contra voinlei Sale sfinte. Dar din cauza acesta, nelegiui'
tul este totdeauna cu frica in s6n. Este veqnic abatut qi nemullumit:
ale
,,Cei rdi sunt ca marea iffiriatd, care nu se poate liniSti Si
Dom'
pace,
n-au
zice
rdi
Cei
mdl.
noroi
afard
cdrei ape aruncd
Si
nul meu" (Is. 57, 20 Cf. Ps. 32, 10).
Urmitoarele nume arati nimicnicia pdcatului:
1. Aven (de la radScina zru nefolosita in vechiul Testament, dar
care are insemnare negativi. Substantivul Aven inseamnd van, gol'
fraudS, impietate). Aien este p6catul prin care se lucreazd nimicnicia, vanitatea, nelegiuirea. De aceea, picdtogii sunt numi{i
(Tov.2l,3;34,8; Ps. 5, 6; 6,8; 14,28,3;36,
,,bdrbafii
'13;59,3).degertdciunii"
in cA4ile Vechiului Testament, cuvdntul Aven este utilizat
in'special pentru nimicnicia cultului idolilor. De aceea, in ironie,
Hoiea numegte cetatea Bethel ,,casa lui Dumnezeu" qi Beth-Aven
Is' 66,3)'
,,casa degertSciunii" (Cf. qi Am, l, 5; I Sam. 15,23;
r58

2. Sav (a cirei rdddcind savanu i se cunoagte originea). pdcatul


tlcnumit $av era ca qi Aven ceva care dep6rta pe om de Dumnezcu,
;rlipindu-l de nimicniciile vielii pimantegti. indeosebi cuvdntul este
uLilizat pentru a ardta cr idolii pdgani sunt nimicuri, inexistunre

(lcr. 18, 15; Ps. 31,7 S.a.). PAnd la urmd, Sav era pdcatul minciunii
;.i falsit[fii.
3" Amal (de la aceeagi rddlcind, care insemna ,,a munci,,). De
irici vine qi cuv6ntul rom6nesc hamal ,,muncitor,,. Substantivul a
;riuns sI insemne muncirea sau comiterea pdcatului. Era fapta nerrorociti a pdcatului (Is. 10, 1; Hab. 1, 3; ps. 10,7; 55, ll).
4" Belial, (compus din beli ,,fdrd" Si iaal,,a fi util, a ajuta',),
cste pScatul care lucreazd, zdddrnicia. nimicnicia, c6ci n-aduce nici
rrn folos sufletului. De aceea, picdtosul este un om al degerticiunii

(i$ belial I Sam. 25, 25; 30, 22) este un fiu al nemerniciei (ben
lrclial) (I Sam. 25, l7), iar pdcdtoqii in general sunt ,,fiii lui Belial,,
(l Sam. 2, 12;Deut. 13,141' Jud. 20, 13).
5. Seker (de la aceeagi rlddcinl cu sensul de ,,a inqela, a
rrrinfi"). Era p5catul ingelSciunii, aljurdmdntului fals, al profe{iei
lrrlse etc. (Deut. 19, 18; Ps" 27,12;Frov. IZ,17;19,5;Lev.5,24;
ls. 57, 4; Ier. 28, 15; 29, 3 I g.a.).
6. Zima (de la Zaman ,,a simfi, a cugeta,,). pare ci era picatul
vicleniei, gireteniei gi rdutdlii. Se intalneqte in special pentru acele
lxicate ce-gi au originea in neruginarea cuiva (Lev. 18, l7; Iov. 31,

tl;Ez.16,27;22,9).

J. Turna (de la tama - ,,a fi necurat"). Este picatul ca necur;rtcnie, ca murdlrie, ce se prinde de sufletul omului, ca o conse-

a nelegiuirii: ,,Purificd sanctuarul din cauza necurd{iilor


(rretumoth)f ilor lui Israel si din pricina transgresiunilor,
si tutuntr pdcatelor lor" (Lev. 16, 16).
B. Ra (de la rea -,,a sparge, a ft rdu"), in sens moral, cuvAntul
rrr inseamnl r[u. Este numele general al pdcatului, c6ci desemncazd ce nu este bun, deci tot ce este nepldcut lui Dumnezeu.
9. Nebala (de la nabal - ,,a face ceva de ruqine, nedemn,,), ?n
r ir{ile Vechiului Testament, este folosit cu sensul de
,,prostie, impictate, inepfie". Este pdcatul impietdfii, al omului care nu cugetl
l:r puterea lui Dumnezeu (Is. 9, 16; 32,6; Iud. 19,23;Deut.22,2l:
lrrs. 7. 15: ler.29.231.
l}.Evel (de la aval - ,,a se incovoia, a se intoarce, a declclca").
('rrvAntul Evel exprimi intoarcerea qi depdrlarea de la voirr(rr r.i
t'irr{d

159

tl

al
Dumnezeu, deci aratl pdcatul ca o risturnare a mersului normal

(Ps. 3'7. l: 43.1: 58, 3; 82.2)te''


viefii
'tt.StcWut
(de la sachal - ,,a face o nerozie")' Cuv6ntul arat[

unei acliuni nefolositoare din punct de vedere al infelepca ceva inutil omului (Eccl. |,17:,2,

"o*ii"."u
ciunii. El desemneazd pdcatu|
3;2,12-13;7,25

10"

i;

10, 13)'

lL.Asek (asak -,,a implica, a for{a pe nedrept")' Cuvdntul Oseft


,.u,a o acliune de-ap[sare, de nedreptdlire, deci indicl picatul
brutalitalii iter. 6, 6; Ps. 1 19, 134;Ps. 62,1 1; Is' 54, 14; 59, l3)'
a ne13.CLamas (de la aceeaqi rddicini, cu sensul de ,,a impila'
celor
dreptS{i,, ca qi osek de mai sus). Era pacatul nedreptalirii
7'
Ps'
3;
3,
Prov'
49;
18,
Ps'
49,5;
l1;
(Gen.
6,
mici 9i neputincioqi
17; Prov. 4,1.7).
Aceste numiri atAt de diferite ne sugereazd ideea cd ar fi existat
Vemai rnulte trepte ale pdcatului2oo. Deoarece, in ultimd instan{6,
lui
contra
indreptatd
chiul Testament infelege pdcatul ca o faptd
care
la
obiectul
Dumnezeu, de aceea, el nu poate fi clasificat dupi
mai mari
se refera. Aga de pild[, proi-efii spun cd unul dintre cele
pdcatecontraluiDumnezeuestenedreptd{ireasIracilor,vaduvelor
gi orfanilor. Totuqi exista o oarecare gradalie a pdcatului' care^ se
sau mai micd cu care el a fost
ioate c6pata dupd intenlia mai mare
pdcatele fdcute din
deosebeqte
Legea
sivnrgit.'Oarecum, limpede,
greSe'aldqiceleflcutecuntdnaridicatd,adicdcuinlenyie'Legea
iu." o clarS deosebire intre penalitatea acestor pdcate (Vezi Num'
gre15,22-31), unde se aratb cum se expiazd picatele lEcute din
pdcatele
despre
q"ula. Cr'ourecare bunSvoin!6, vorbesc qi profe{ii
picaefectuate neintenlionat (Ps. 19, 13) 9i apoi cu asprime despre
ohiar
tele ascunse (nistarot), adicd acele p[cate care r[mAn ascunse
8)'
fufa A" fbptuitorul lor, curn sunt gindurile nelegiuite (Ps' 90'
scuzaoarecum
sunt
cale
tinerefii,
pdcatele
Aici trebuie amintite
bile prin faptul cd in tinerele omul nu poate sd aprecieze consecin{a
faptelor sale (Ps. 25, 7 lov. 13, 26).
intr-o opozilie de neimpdcat cu cele de mai sus, stau pdcatele
fficutc clin neascultare, ingamfare 9i rSzvratire contra lui Dumnezeu, ctt care fhptaEtrl se laud6, uneori, de care este mAndru' deci
te'S"hol, P.,,p. t'it., p.
2oo

acele prcate in care indirect se trddeazd" o rrsculare contra sfintcniei lui Dumnezeu:
,,Rdzvrdti{i atifost totdeauna contra Domnului" (Deut. 9,7 Cf .
I's. 106, 7,78,17);
,,Fdrddelegile voastre vd despart pe voi de Durunezeul vostru, Si
piicatele voastre au astupat raza Sa inqintea voastrd', (Is. 59, 2);

,,Doud rele

aficut poporul Meu: M-a pdrdsit pe Mine, izvorul

cel viu, ca sd-Si sape un pul... ce nu are apd" (Ier. 2, 13).


Vechiul Testament zugrdvegte pdcatul ca o rupere, ca o desplrtire de Dumnezeu, prin expresiile: ,,a pdrdsi pe yahweh" (Deut. 31,
l6;Jud. 2,12,Ier.5, l9); ,,a se depdrta de Dumnezeu,' (I Sam. 12,
20; II Regi 18, 6; Is. 59,13;Ier.28, L6); ,,a se rdtdci de Dumnezeu,,
(Ez. 44, IO); ,,a se revolta" (Deut. 9,7;Ps.78, 17; Is. 63, l0).
Fiindcd leglmAntul dintre Yahwah qi Israel, foarte adesea in
Vechiul Testament, este reprezentat ca o cdsdtorie, in care yahweh este soful, iar Israel solia (Is. 54, 5; 54, 13; Ez. 16,20; Hoz. 2,
4; 9, 18), de aceea, pdcltuirea lui Israel fald de yahweh, mai ales

cAnd mergea la idolii pdg6ni, este zugrlvitd ca o necredinld


conjugald, ca un adulter, ca o desfrdnare Si intindciune cu strdinii
(Lev. 17,7;20,5; Deut. 31, 16). De aceei,a, israelilii pdcltogi sunt
rrumili79ii desfrdnatei, deoarece mama lor (adicd poporul luat ca o
comunitate) este o decdzutb (Hoz. 2, 6). De asemenea, ei mai sunt
rrumili ,,fiii pierdull", rdzvrdtili. necinstili, neinfelegf,tori, care nu-i
scamini lui Dumnezeu qi care au pierdut favoarea p6rinteasc6, in
rrrod neinfelegitor (Is. 1,4; 30, I ; Ier. 3, 14;Ez. 2, 4; Hoz. 5, 7).
Pbcatul mai era socotit ca o jignire sau ofensd adusl lui Dum,ezeu. Fiinfa lui Dumnezeu nu er? atinsd prin pdcatele omului, dar
t'ra nesocotitd slava gi sfinlenia sa20r.
Picatul, mai departe, era socotit ca o invdrtogare, ca o inclpdldnare spre r5u, o ur5 impotriva lui Dumnezeu. Fiindcd Dumnezeu
cste numai adevdrul, de aceea, ca o despirlire de Dumn ezeu, pdcatrrl trebuie sd fie socotit o minciund. (chezer) qi o i,geldci:errre (mirnruh) a omului lErd minte.

Nefiind nimic substanfial sau esenfial, ci numai corup{ie qi decidere a fiinlei umane, picatul mai poartd numele de deEertdciune
(rik gi hevel). PdnI la urmd, cum am vdzut mai sus, p6catul este o
lipsi de minte (chislah) este chiar o boal6 (holi).

127

'o' Schol, P., op. cit., p. 123 sq.

Sellin 8., o1t. t:it.,1'r.6()


160

161

Din aceastb pricinS, Vechiul Testament numeqte pe cel care s0


las6 biruili de p5cate, cu cuvintele resaim (rdl), le{int (caraghiogi),
zedim (apostall), salvim (cinicl), holelim (libertini, insensibili),
saaranim (nepdsdtori, oameni ai stomaculul), gheim (trufaqi, aro'
ganfi, necredincioqi). Ei erau duqmanii de moarte ai profelilor 9i ai
autorilor cd(ilor didactice, in in(elesul cel mai evident al cuvintu.
lui. Pdcatele acestui fel de oarneni trebuie sd fie pedepsite cu moar'
tea; ele n-au iertare gi atrag ura lui Dumnezeu, ca unii care se ating
de guvernarea lui Dumnezeu in lume, in mod direct:
,,Domnul Dumnezeu a jurat pe Sine lnsuSi Si Domnul Dumne'
zeul ostirilor a zis: ,,Mi-e scdrbd de mdndria lui lacob si-i urdsc
palatele. De aceea, ti voi da in mdna vrdimasului cetatea cu tot ce
este tn ea". (Am.6, 8; Ps. 19, 14 73, 18 sq'; Is. 22, 13,Is. 29,20
Mal. 3, 15; Prov. 1,22;Iov. 15,4).
Trebuie sI amintim cI Vechiul Testament cunoaqte foarte bino
noliunea de vinS gi in primul r6nd, acea vini obiectivi pe care ;i-o
atrage omul prin pdcatele sale in fala lui Duntnezeu'"'. Este drept
ci nu existl un cuv6nt propriu pentru aceastl nofiune, dar dupl
uzul ebraic sunt folosite aceleaqi cuvinte, at6t pentru fapta in ches'
tiune, cAt gi pentru consecinlele ei. Sunt folosite, indeosebi, cuvin'

tele hataat, avon, pesa (Gen. 15, 16; 44, 16; Ez. 39 2I; 34, I ; Hoz,
1 1, 38, 5, 40'
14, 3; Is. I, 4; 20, L3: Ez. 2I, 30-34; 35, 5; Ps. 3
p6cat
folosite di'
sunt
de
vinei
atrase
descrierea
Pentru
13; 44,13).
sale qi
pdcatele
de
legat
este
cd
omul
se
spune
Odata
ferite imagini.
vina
(Is.
cd
I
8)
sau
5,
de
ele
poatd
scdpa
s5
le trage dupd sine fErd
pova'
ca
o
sa
asupra
apasi
pScatului
ce simte omul dupi comiterea

l,

rI

grea (Gen.

4, 13), sau se spune cd pdcatele sunt adunate

do

Dumnezeu intr-un vas (Gen. 15, 16), sau legate intr-o pungd (Hoz,
13, 13), sau in fine, cum tot Hozea spune, cd plcatele sunt scriso
intr-o carte, aga incdt pururea s[ afl5 inaintea lui Dumnezeu (Hoz,
1,2;Ps.90, 8; Mal. 3, 16). Un fel impresionant de a infh{iga vina
este acela folosit de Isaia qi anume ci vina este ca un perete caro
desparte pe om de Dumnezeu. Cuvdntul asam, care in limba mai
vec-he iniemna un dar de impdcare, in vorbirea de mai t6rziu, 9i
mai ales in cea preo{eascd, devine un cuv^ant pentru vind (Gen. 26,
10; Ier. 51, 5; Lev. 4,, 13; 5,2; Num. 5, J)'o'.
Sellin 8., op. cit., p.69.
'o'
203
seilin 8., op. cit., p.70.

In legdturi cu acestea, constatlm c5 Vechiul

pacat se ascunde de fala lui Dumnezeu. Cuvdntul folosit pentru


congtiinlI este ,,ii bate inima" ,,i-a bdtut inima lui David",
I Sam. 24, 6; II Sam. 24, l0; Iov. 27 , 6). Exist6 unele istorisiri care
rloscriu cu multl pricepere acliunea poverii pdcatelor asupra sullctului celui pdcltos, mai ales in istoria lui David (II Sam. 12 9i
l-5) gi in istoria lui Iacob. Poelii care au compus psalmii de poc6rntd descriu adesea in chip impresionant, cum congtiinla vinovlfiei
lste in interiorul omului, ca un foc ce mistuie trupul (Ps. 32;'6,3;
,10, 13;51, l0). Nu lipsegte nici ideea ch urmarea pdcatului este
Iuga dinaintea lui Dumnezeu, dimpreun6 cu o viald nelinigtitd gi
lrird pace (Gen. 4, l2; Ps. 139,7;Ls.48,22).
;roeastd

$ 26.

Plcatul

ca

inclinare gi ca forfl

Aceleaqi urmdri pe care le-a avut p6catul originar, pentru Adam


i;i Eva, le are pi pentru fiecare om in parte sau pentru omenire in
t,,Lrneral, deoarece to{i oamenii se trag din ei. $i dupd cum omenirea
rrrlreagd s-ar fi bucurat de toate bunurile stdrii originare, dacd.
';trlmoqii ei n-ar fi gregit, tot astfel este firesc gi drept, ca sE indure
rrr rndrile cdderii lor2oa.
Urmlrile picatului originar n-au atins numai pe strlmoqi, in parrulis, ci qi pe toli oamenii care au urmat pe Adam qi Eva. Toatd
';rrllarea pdm6nteascd std in legdturd cu primii oameni, cum bine ne
rrrvatl Sf. Apostol Pavel: ,,Dumnezeu afdcut intreg neamul ometttsc, dintr-un singur sdnge, ca sd locuiascd pe toatdfata pdmdntttlui" (F. A.17,26).
Vechiul Testament aratd destul de vizibil invd([tura despre mogtcnirea pdcatului originar. Chiar Geneza urmdreqte treptele sporirii
prlcatului intreg neamului omenesc, plecAnd de la Adam. Aga de

,'xcmplu,

la pdcatul lui Adam se inqiruiesc cel al lui Cain gi

'rlricdciunea nebdnuiti din timpul lui Noe (Cf. in.tel. Solom. 10, I -4).

'oo

t62

Testament cu-

rroagte qi simf6mAntul subiectiv al vinei sau congtiinla de a fi vinovat. Lucrul acesta se vede chiar din faptul ci omul dupl cdderea in

Mihdlcescul., op. cir., p. 148

sq.

163

in cuv6ntarea linuti la inaugurarea templului,


Solomon a rostit tarc: ,,Nu este nici un om care sd nu pdcdtuiascd" (I Regi B, 4). in cartea Proverbelor citim: ,, Cine ar putect spu'
Aqa de exemplu,

ne: Iatd imi curdlesc inima Si m-am spdlat de pdcatul meu" (Prov.
20,9). Tot aga, cu sinceritate, spune psalmistul: ,,Dacd ai pdstra,
Doamne, aducerea aminte a nelegiuirilor, cine ar putea sta in picioare, Doamne?" (Ps. 130, 2). Caftea lui Iov, in chip special ne

aratd generalitatea p[catului qi in acelaqi timp qi ereditatea lui,


spun6nd c6 dacd nici chiar ingerii nu sunt curali inaintea ochilor lui
Dumnezeu, cu atAt mai mult poate si fie omul. Predicile de pocSin15 ale profelilor sunt deajuns de cunoscute pentru ca sd mai fie
menfionate.
,,To[i sunt sleili, to1i sunt stricati. Nici unul sdfacd binele, nici

unul mdcar" (Ps.14,2);


,,Doamne, sd nu intri la judecatd cu robul Tdu, cdci inaintea
Ta nu-i nici un om drept" (Ps. 143, 1);

,,De Te vei uita la pdcate, Doamne, cine va mai putea

sa

stea?" (Ps. 130, 1).


Chiar figurile cele mai ideale ale poporului Bibliei, ca Avraam
(Gen. 12, 18), Moise (8x.2,12; Num. 20, 10), David (II Sam. ll,2),
nu sunt iertate, ci li se aratd pdcatele comise, cu toati sinceritatea 9i
uneori sunt condamnate falrd nici o consideralie. Aceasta se intAmpld
mai ales in cazul lui Iacob (Gen.27, l;Hoz, 12,4;Is. 43,27).
Dac[ ne-am intreba, despre motivul pentru care Vechiul Testament invafd generalitatea pdcatuluizos, adesea rdspunsul este aqa:
Fiindci suntem n6scu{i din p6m6nt 9i suntem slabi, de aceea nu
putem ajunge s[ implinim voinla lui Dumnezeu intocmai. Conqtiinla pdcatului apare adesea intpreunatd cu simfdminte de necazuri,
suferin{e qi dureri (Ps. 6, 3 1 g.a.). In locurile acestea 9i altele asemdndtoare, pdcatul apare ca o urmare a condi(iei noastre ontologice, ca o boald care igi are cauzain creafie 9i cu prezenla cireia trebuie sd ne familiarizdm, adicd sI cerem lui Dumnezeu vindecarea
ei. Totugi, conceplia cea mai generalS este aceea cd pdcatul este o
tendinfa care iese din inimd sau din omul spiritual, pentru care tendin{d, omul csto complet rispunzitor. Se qtie cd, dupd pirerea autorilor Vechiului 'l-cstatnent, sediul p6catului nu este trupui, ci

'05

Sellin 8., op. r:it.,

p.7l

inima sau g6ndurile, adic6 omul interior (I Sam. 16, 7; ls. 6, l0: l's
11,5; 17,3;94, 11; 139,23). Omul cel dinduntru are o contitrtrri
tendin$ spre picat20u. .ar" aproape il silegte, aqa incAt el nu se
lroate apSra (Gen. 6, 5; 8,21; I Sam. 10, 9; Ps. 51, 12;73,7; 81,

l3; Prov. 17,7;Dett.10, l6; 30,6). Proorocul Ieremia a calificat


picatul ca o putere care stdpAnegte pe om aproape cu desf,vArgire.
Nu este vorba de anumite pScate, in special, ci de impietrirea inirnii qi ea este cea care produce vina oamenilor (Ier. 3, 17:4,4;9,
25). Proorocul Ezechiel, care numegte intreg poporul Israel ,,casa
impotrivirii", gtie cd situalia nu se poate schimba dec6t atunci c6nd
I)umnezeu ne d5, in locul inimii de piatr5, o inim6 sim{itoare (Ez.
11, 19; 18, 31; 36, 26). Profetul Zaharia personificd nelegiuirea
intr-o femeie qi spune ci aceastd putere va fi distrusl la un moment
dat (Zah.5, 7 sq; 3, 9).

$ 27.

Urmirile picatului personal

Am vdzut in paragrafele precedente c[ sub pdcatul originar intelegem acea cSlcare a poruncii lui Dumnezeu, acea abatere a naturii omeneqti de la legea lui Dumnezeu, pe care au efectuat-o protopnrinfii in Eden gi care de la ei se transmite tuturor urmaqilor lor pe
calea nagterii naturale. P[catul originar, in descendenlii lui Adam,
se deosebegte de pdcatul originar al protopSrinfilor prin aceea cI
strdmogii au comis acel p6cat, au cilcat adicl porunca datl lor de
I)umnezeu, intr-un mod congtient gi liber, deci personal, gi prin
aceasta s-au aqezat personal in starea picatului qi personal s-au frcut culpabili inaintea lui Dumnezeu gi vrednici de condamnarea lui
Dumnezeu. Urmapii primilor oameni, ins6, n-au cllcat acea porunc6 a lui Dumnezeu, nu gi-au ab6tut natura lor de la Dumnezeu,
intr-un mod congtient qi liber, deoarece ei nu existau atunci; prin
urmare n-au pdcdtuit personal ca Adam, ci ei mogtenesc plcatul lui
Adam, prin descendenfa lor naturalE din Adam. Ei nu moqtenesc
insugi actul cel pdcdtos al lui Adam, cici acesta este curat personal
qi ca atare nu se poate transmite la altul, ci urmagii lui Adam mog2ou

Sellin E., op. cit. , p.

l.

tenesc de la el pdcStoqenia naturii sau aculn se aqeazi prin descendenla lor cea naturala de la Adam, in starea p6c5toas6 in care a cI-

zut Adam prin mincarea din pomul oprit' Urmaqii lui Adam se
nasc acum in starea cea pdcdtoasd, in care a cdzut Adam, se nasc
cu o naturd abAtutd de la Legea lui Dumnezeu' A;a ne invald dogmatica creqtin5zo7.

Cum primul om, prin plcat, a avut consecinle grave, tot aqa 9t

fiecare om care se naqte, prin succesiune naturalS in lumea aceasta,


dacl pdcituieqte are consecin{e'
Ir,'tai intai, se pune in stare de vinovf,lie fald de Dumnezeu, -frrd
de care stare, vechiul Testament nu concepe p6catul. PScatul 16m6ne in om p6n6 i se d6 satisfac(ia legii vStarnate. Satisfaclia se
pbcaface prin poiainya (nasa avon - ,,a ridica pdcatul, a lepdda

tul", cdci pdcatul era socotit ca o povard) qi prin .i"tf"'Jertfele


p"ni.u pdcat (asam) erau cele rnai de seamS' Vina pe care pdcatul o

ut.ug" iupl sine la primii oame,i se aratd prin sentimentul de ruqinJgi team6, in timp ce 1a Cain se manifesti ca un sentiment ce
duce spre disperare.

Drept urmare a p6catului personal, rdm6ne pe suflet o patd'


fiindclpdcatul este considerat ca o murddrie sau pdtare, iar ispdqirea pacatului ca o curifire a sufletului de aceastdpatd208"
tu nu
,,in necurdyenia ta este rdutate, cdci Eu te voiam curat' dar
t1
yei
intinarea
de
curali
mai
fdnd
te
Nu
(io
taharta).
te-ii curdlit
(Ez' 24' l3)'
ce Eu nu-mi voi slobozi complet mdnia peste tine"
cI peste om
qi
anume
imediatd
Altd urmare a pdcatului este una
pedeapsI'
vin amdrdciuni Si necazuri, drept
IatS ce frumos se exprima autorul carlii Proverbelor: ,,Cine seamdnd nedreptatea (pdcattil), culeg,e antdrdciunea" (Ptov' 22' 8)'
plicartea Psalmilor este plin6 de sentinfe ca aceasta: Dumnezeu
tegte fiec[ruia dupd faptele sale (Ps. 62, 13)' Omului care a.flcut
bine, i se dd rSsplata ce meritS, dar celui care a picdtuit, i se dd pepedeaPsa
deapsd (Ps. 18, 26-27). Ca picatul are ca prim[ urmare
Testament
vechiului
inceputul
la
Domnuluivir-rd, o qtim chiar de
(Gen. cap. 3), caci pentru pdcatul neascultdrii, Dumnezeu le anunld
necazuri'gi dttrcri preoum 9i moartea. Pedeapsa lui Cain 9i potopul
207
208

Comoroqan A.. tt1t. cit-, p- 327


Scholz P., op. r:it. , p- I 28-

confirmd aceasta qi, in acelaqi tirnp, fin mereu treazd ideea ci phcatul atrage pedeapsa. De altfel, toati istoria poporului Israel ne aratl
olar cd atunci c6nd evreii mergeau pe calea lui Dumnezeu, adicit
cfectuau binele, Dumnezeu le rlsplStea cu bine, dar atunci cdnd sc
abdteau, deci pdcdtuiau, Dumnezeu ii da in mina popoarelor pdg6ne, din vecin6tate, care-i robeau gi-i supuneau la munci amare.
Dacd peste Israel vin amdrdciuni ftzice ca: secete, pustiiri prin
l6custe, molime g.a., care pustiesc lara de la un cap la celalalt, apoi
toate acestea vin de la Yahweh, care le trimite ca sd pedepseascd
poporul pentru abaterile sale, de la calea ardtatd prin Lege (I Regi
13; Am. 4,6 q.a.):
parte,
pe
este de rdsplatd, iar, pe de altd
de o
Scopul pedepsei,
pafte, de tnsdndtoSire, de corectare. Pdcltoqii, care regreti pdcatele
;i fac acte de poc[in{i, gdsesc milS la Dumnezeu care, pe cit este de
drept, tot at6t este gi de indurdtor (Ben-Sirach 16, 2). Dumnezeu nu
voiegte moartea pdcdtosului, ci sd se intoarcl de la calea cea gregitd
pi sd fie viu, adicd si trSiascl (Ez. 13, ll; 13, 19; 18. 23; 18,32).
I'6c[togii care revin la Dumnezeu, gdsesc grafie, milS qi iertare.
Pedeapsa are un caracter vindicativ, numai pentru cei refractari
pi invdrtoqafi, care nu se lasd corectafi. Pe un om de talia aceasta il
agteptl m6nia lui Dumnezeu gi pAnd la urmd este nimicit. Ideea
aceasta o expriml Vechiul Testament in mai multe feluri20e.
,,Dacii necredinciosul nu se intoarce, atunci Dttmnezeu iSi ascute sabia, intinde arcul Si-l {ine gata. Apoi tSi tndreptd unealta
17,

l;Ier.3,3;Ez. 14,2;loelZ,

cea ucigdtoare, iar sdgeyile leface ctrzdtoare " (Ps. 7, 13);

,,El ploud peste cei nelegiui{i pdraie de fldcdri, .foc Si pucioasd


vdnt arzdtor; iatd partea paharului lor" (Ps. 11, 6);
,,El ii smulge Si Eterge numele lor pentru totdeauna" (Ps. 9, 6);
,,PdcdtoSii se ofilesc ca iarba, aSa de repede, Si se veSteiesc, ca
varza ceaverde" (Ps. 37', 28:'59, 14;73,77).
Dupi cuvintele psalmistului, pdcitogti ,,vor pieri cafumul" (Ps.
37, 20:68, 3), ,,ca ceara de fala.focului" (Ps. 68, 3), cdci ,,rduta'
ten omului ucide pe cel nelegiuir" (Ps. 34,22), iar ,,ei se vor scu-

,yi

limdatn abis" (Ps.9, 18).


O problemd spinoasl pentru israelit, care a zbuciumat mult sul'letele piogilor, dupd cum vedem din cartea lov, a fost problema

suferinlei dreptului. Experien{a vietii aratd credinciogilor chiar


contrariu. Uneori c6te un nelegiuit care nu voia sd gtie de Dumnezeu qi Legea sa, tocmai acesta ducea o viald de tihna 9i mul-tumire,
ating6nd o virstd lung6, in timp ce mulli evlavioqi triiau in mizer
rie, necazuri qi mureau apdsali de cdtre cei nelegiuili, fbrd s6-qi primeascd rdsplata aici pe p5m6nt, pentru virtulile 1or. Pe bund dreptate intreabd lov: ,,De ce trdiesc cei rdi? Pentru ce ti vez.i tmbdtrd'
nind Si sporind in putere? Sdmdnla lor se intdreSte in ei Si in fala
lor, odraslele lor propdsesc sub ochii lor. in casele lor domneSlc
pacea, fdrd umbrd de fricd, varga lui Dumnezeu nu vine sd-i lo'
veascd" (lov. 21,7 -9);
,,Acesta (impiosul) moare in plindtatea fericirii sale, senin Si
foarte linistit. Cdnd coapsele ii sunt pline de osdnzd Si mdduva oa'
selor bine addpatd. Celdlalt moare cu sufletul amdrdt, fdrd sd Ji
putut sd guste nimic din traiul bun" (Iov . 21, 23-24);
,,Pentru ce, Doamne, stai departe7... Cel rdu, in mdndria lui,
urmdreEte pe cei nenorocili, care cad iertfd curselor urzite de el.
Cdci cel rdu se fdleSte cu pofta lui, iar rdpitorul batiocoreSte Si nesocoteSte pe Domnul. Cel rdu zice cu trufie: <Nu pedepseSte Dom'
nul. Nu este Dumnezeu>. Iatd toate gdndurile lui. Treburile ii merg
bine, in orice timp. Judecdyile Tale sunt prea inalte pentru el ca
sd-l poatd vedea... El zice tn inima lui: <Nu md clatin; in veci sunl
scutit de nenorocire>" (Ps. 10, 1-6).
Asemenea exemple despre fericirea nelegiui{ilor qi nefericirea
celor buni au fost pentru incercarea piosului Vechiului Testament,
dar adesea ele au zdruncinat credinla in dreptatea lui Dumnezeu.
Aqa, de exemplu, pe timpul profetului Ezechiel, poporul israelit
ajunsese

si alunece at6t de mult, incAt spunea tare: Calea lui Dum-

nezeu nu este dreapt6, adicl purtarea lui fa![ de om nu este justtr


(Ez. 18, 25 sq.;33, 17 sq.), iar pe timpul lui Maleachi mulli sus{ineau, fEri ocol cd nelegiuifilor le merge bine, iar piozitatea nu
ajut6 la nimic (Mal.3, 13). Lucrul acesta era consecinfa acelui in'
diferentism moral a cdrui devizd spunea: ,,sd mAncdm qi si bem,
cdci mAine suntem mo4i"2lo.

Contra unei astfel de direclii false de via!5, Vechiul Testament


si inldture orice indoialS in dreptatea lui Dumnezeu 9i s5 dez'

caut6

2'o

Schol, P., op. cit., p. 133.


158

lege contrazicerea ce pdrea s6 existe intre rdsplstireajust6 dirr partca


lui Dumnezeu gi intre fericirea impiosului qi suferinla piosului.

Pentru a spulbera gregita inlelegere despre dreptatea divirrii,


Vechiul Testament aratd cd la mijloc este numai o aparenfd, clci
irnpiogii cei rdi au un sfArgit nenorocit:
,,Nu te mdnia pe cei rdi Si nu te uita cu jind la cei care .fac rdul,
cdci ei sunt cosili ca iarba Si se veStejesc ca verdeala" (Ps.37, l-Z);
,,Numai pulin Si cel rdu nu va mai fi. Te vei uita la locul unde
ara, Si nu va mai fi " (Ps. 37, 10);
,,Vdzui un impios, care era mdndrd Si se tndlya ca un pom plin
de viald Si cu rdddcini addnci. Cdnd am trecut a doua oard, nu
tnai era acolo. L-om cdutat, dar nu l-am mai putut gdsi" (Ps. 37,
.15-36; cf. qi Ps. 49, 13-15; 55,24;73, l8-2O; Prov. 10, 25).
Pe de altd parte, credinciosul Vechiului Testament are convingerea c5. nu este complet frr[ pdcat. EI, din tinerefile sale, este inclinat spre pdcat qi sldbiciunile firii sale adesea il biruiesc. De
aoeea, c6nd vine suferin{a, desigur, el nu e striin de venirea ei.
Credinciosul Vechiului Testament mai gtie cd pe cine iubeqte
I)umnezeu, il ceart6. Dacd Dumnezeu voieqte sd dea o rdsplatb mai
rrrare cuiva, apoi ii incearci: ,,Iatd te-am pus tn cuptor (la topit pentru a alege aurul din nisip), dar nu te-am gdsit argiryt. Te-am probat
itr cuptorul suferinlei" (Is. 48, 10; cf. 9i Hab. l, 12;lnl.3, 5-6);
,,Fiule, nu disprelui mustrarea Domnului Si nu te mdhni de pe,lepsele Sale, cdci Domnul mustrd pe cine iubeSte, ca un pdrinte pe
t t4tilul pe care-l indrdgeSte... " (Prov. 3,Il-L2);
(,,Fiul nteu) dacd te apropii sd slujeSti Domnului, pregdteSte-li
.rufletul pentru ispite, incordeazd inima ta Sifii tare Si nu te tulbura
irr limpul de restriste. Lipe$te-te de Domnul Si nu te depdrta de El,
t'tt sd creSti mereu pdnd la sfdrSitul tdu. PrimeSte toate cdte yi se
itttdntpld Si tn felurimea umilinlei tale, fii indelung rdbddtor. Cdci
,ttrttl se ldmureSte tn foc Si oamenii cei pldculi lui Dumnezeu tn
t'ttptorul umilin[ei" (Ben-Sirach 2, L-5).
Credinciosul trebuie si indure cu resemnare toatd incercarea ce
r se pare nedreapt[, incredinfat ci Dumnezeu ii va face dreptate:
,,Dumnezeu nu pdrdseSte pe cei drepyi, ei vor fi veSnic pdzili"
( l's. 37, l8):
,,SuJletele dreplilor sunt in mdna lui Dumnezeu Si nici o tlurere
utt-i va atinge. Ele par cd pier tn ochii ndtdngilor... ele in,sti,sunl
r69

in pace. Dacd inaintea ochilor oamenilor ele au suferinle multe,


totuSi speranla lor despre nemurire este deplind" (in!. 3, 1-5).
Pe timpul autorului in(elepciunii lui Solornon, credinla in nemurirea sufletului gi via(a viitoare igi croise drum evident qi, de
acee1 credinciosului i se frgdduieqte rdsplata in viafa de dincolo,
pentru suferinfele nerispldtite pe pdmdntul acesta.

$ 28. Cei

drepfi in mod relativ

in paragrafele precedente am vdzut c[ Vechiul Testament conline invd{Itura cE din cauza pdcatului originar, transmis la tofi oamenii, nimeni nu este absolvit de pdcat. Totugi, c[(ile Vechiului
Testament ne vorbesc de c6teva persoane (c6teodati gi comunitdfi),
pe care le numesc ladikim,,drepfi". Este vorba de acele persoane,
aproape legendare, care aparlin epocii vechi, despre care Vechiul
Testament relateazd ci au trdit intr-o legdturd cu Dumnezeu nebSnuitl gi au dus o via{6 de completd dreptate. Persoanele au fost:
Enoch, care dupd cum ne spune Geneza (5,21), a fost luat cu trupul la cer, deci fEri sd guste moartea; Noe, care singur a fost invrednicit sd scape de pedeapsa potopului (Gen. 6, 9,7,1); Ilie care
a fost luat, ca gi Enoch, cu cSrula cea de foc. Dar pe aceste persoane trebuie s5 le scoatem din numirul celorlalte, cdci cu ele
Dumnezeu a lucrat in chip extraordinar. Aqa a fost in iconomia lui
divind sd lucreze cu ddnsele. Dacd critica negativi cautd explicalii
umane, este liberd s6-gi creeze orice teorie. Creqtinismul, care crerde in puterea cea mai presus de fire a lui Dumnezeu, admite lErd sI
caute explica{ie cd Enoch, Moise gi llie au putut fi lua{i de pe p6m6nt la ceruri.
in ceea ce privegte pe ceilaili oameni mari ai Bibliei, Vechiul
Testament, c6nd vorbegte de ei, nu-i socotegte lipsili de pdcat. Nici
chiar pe patriarhii poporului ales nu-i absolvd de picat. CuvAntul
yadakah,,dreptate" din Genezd cap. 15, unde credinla lui Avraam
este socotitd dreptate, are cu totul alt inleles decAt ,,frri de pdcat".
Avraam, Isaac Ai Iacob, ca gi alte personaiitd{i cinstite de Vechiul
Testament, au fost socotifi oameni, la fel cu ceilalli gi deci 9i cu
pdcate.

t7a

In epoca judecdtorilor qi regilor, adesea se vorbegte despre


drepli, dar din confinutul textului in care se relateazd despre oi, se
vede ci nu este vorba de a fi scutifi de p6cat. Uneori cuvdntul tculik
este pus alituri de mimenu (,,de cdt noi"), care indicd sensul comparativ, adic[ {adikimii erau mai buni decdt ceilalti, dar nu sfinti (lI

Sam.4, l1; IRegi 2,32;Gen.18,32).


Proorocii de dinainte de exil evitd expresia ladikim aproape total.
Pentru-d6nqii toatl suflarea intregului popor este o ,,massa perditionis"2rr. in Isaia 3, 10, unde gdsim utilizat cuv6.ntul ladik, esie prrs
in comparafie cu cuvAntul rasa (,,cel rdu"). Numai profetul Habacuc
face distincfie netd intre babilonienii cei rdi gi israelitii cei drepti
care trdiesc in credinla lor qi pdzirea neclintitl a poruncilor lui
Dumnezeu. Totuqi se vede din Habacuc l, 13 c5 gi locul acesta trebuie interpretat ca o comparalie a israelililor cu babilonienii.
Expresia de {adik incepe si fie folositi mai des din epoca exilului gi mai ales dupd exil. in interiorul poporului incep ia-gi faca
Ioc tot mai mult doub curente. Unul care grupa in el pe zeloqii care
se lineau strdns de Dumnezeu gi de poruncile Lui, igi conduceau
viafa dupl normele Sale gi se temeau de El, iar altul care apdrea in
fa{a primului grup, ca nigte oameni aposta{i gi pdcltogi. Astfel termenul tadik gi in timpul postexilic are un caracter relativzlz. De
fapt, cuvdntul tadik indicS pe omul care tinde cdtre dreptate gi se
sfofieazd pentru ea: ,,Ascultati-md, voi, care untblali dupd dreptate
(neprihdnire), care cdutali pe Domnul" (Is. 51, 1). Pe l6ngd termenli iasar (drept), tam qi tamin (pios, inocent), adesea sunt utilizate
gi altele, care au un sens asemdndtor, ca: ,,temitorii de Dumnezeu",
,,cei care se predau lui Dumnezeu", ,,siracii", ,,obidi1ii" ,,smeritii',:
,,Atunci cei ce se tent de Domnul au vorbit adesea unul cu allul... $i veli vedea deosebirea tntre cel pios Si cel rdu, dintre cel ce
slujeSte lui Dumnezeu Si cel ce nu-I slujeSte " (Mal. 3, 16-18; Ps.
r6, 10).
Acelaqi lucru se poate vedea gi in cartea Proverbelor, unde acegti
termeni sunt pugi in antitezd (Prov. 10, 16; 10,25; ll, 8;29,7 q.a.).
Nu se poate tigadui insd cd in locurile acestea, ca gi in diferiti
psalmi, se pune accentul asupra faptelor, asupra mdinilor curate,

'"
'''

Sellin E.. op. cit.. p.73.


Ibidem, p. 74.

asupra vieluirii fbrd vinl qi asupra inimii curate a celor credincioqr.


Asemenea calitdfi sunt evidenliate chiar in fala lui Dumnezeu:

Capmolul V

,,Domnul mi-a rdspldtit dupd neprihdnirea mea, dupd curdpia


mdinilor mele, tnaintea ochilor Lui. Cu cel bun Tu Te ardli bun, cu
omul neprihdnit Tu Te ardli neprihdnit, cu cel curat Te ardli curat
(Ps.18,25; cf' 9i
Si cu cit stricat Te por1i dupd stricdciunile lui"
101,2; 1I9,7;
72;
13;73,26;78'
41,
13;73,
Ps. 25, 2l;26, 4;
aratdinrAurirearelise
locuri
g.a.).
in aceste
Prov. 13,6,Iov.31,5
giei cultuale, insoliti de urmlrile inv[{6turii despre risplatd, preium 9i ale pirerii c6 dreptatea unui suflet poate fi calculatd cu
ajutorul preceptelor Legii mozaice. Lucrul acesta a adus insd 9i un
pute*ic optimism etic celor ce trliau strict dupl Lege"3 ' Acest fel
de a aprecia faptele omenegti in fala lui Dumnezeu a fost doborat
in clipa apariliei Sfintei Evanghelii, dar el a rimas terenul pe care
s-a dezvoltat fariseismul qi iudaismul talmudic. Este paradoxal ci
astfel de tendinfe s-au putut dezvolta paralel cu acea impresionant[
congtiinli de picat, amintitl in paragraful precedent, care exista qi
la autorii psalmilor gi la invilatorii in{etepciunii. Avem aici o certificare c[ generalitatea picatului nu a constituit o dogm6, dar in
schimb era concluzia care se impunea in urma unei experien{e extrem de amare. Cititorul cA(ii Iov nu trebuie sd se lase amlgit, nici
de demonstraliile prietenilor Ei mai ales de acelea ale lui Elihu,
dup6 care Iov este un p6c5tos, nici de propriile cuvinte ale lui Iov
(in special cap. 31), dup4 care el se socoteqte frrf, de patd' Nici una
din aceste pSreri nu corespund cu ultimele ginduri ale autorului.
Pe acestea le intd.lnim abia in cap- 42,3 qi ele ne spun cd Dumnezeu m6soar6 qi r6spl6tegte faptele cuiva dup6 alte principii decat
ale omului.

Dumnezeu ca Judecdtor
Ideea de judecatd este strAns legatd de cea de m6ntuire. CAnd
vorbim de una, trebuie sd amintim gi de cealalt5. Numai pentru a le
studia mai pe indelete, le desplrfim pe una de alta, cdci altfel ar
trebui s[ le tratdm impreunb.
DacI ne uitlm cu luarea-aminte la aspectul general al unei comunitSli religioase oarecare, frri sd vrem chiar, observim doui curente, care degi trliesc la un loc totugi, din c6nd in cdnd, curentele
se ciocnesc2ra. Aceste doul curente sunt: cei ce se lin de literd Si
cei ce se lin de spiritul literei. Lucrul acesta s-a constatat cd a existat qi in comunitatea lui Israel, gi deci a dat un colorit religiei Vechiului Testament. Aceste doui curente au diinuit in Israel pAn6
cdnd a venit Mdntuitorul, care aduce religia spiritului, religia cea
adevdrat[. Si nu trecem dincolo de realitate gi sd ne inchipuim cd
cele doud curente existau ca doud religii vrdjmaqe, cum fac de obi't". Nr, ci ele erau numai mici deosebiri
ccr cntrcrr negatrvrqtrde a
vedea lucrurile, cdci in liniile mari dogmatice religia Vechiului

'l'estament n-a cunoscut secte.


De obicei, curentul care se finea de literd era format din cei ce
l)uneau pre! pe partea cultual-nafionalE, iar curentul care punea terrrei pe spirit, avea ?n vedere partea etic6 gi universalistd. Curentul
r:ultico-nafionalist il formau mai ales slujitorii templului, iar pe cel

ctico-universalist il formau mai ales profe{ii.


Partenerii curentului cultico-na{ionalist erau goviniqti. Ei se uitau in istoria trecut[ gi susfineau ca poporul sd find ad litteram la
Legea Domnului gi n-are sd se teamd de nimic. Oricine ar fi vrijrnagul gi oricAt de puternic, lui Israel nu-i poate prejudicia nimic,
t:irci Israel este poporul lui Yahweh, Dumnezeu.
Profelii, din contrf,, suslineau cd nu-i suficient sI ai un legSrrrAnt cu Dumnezeu numai de form6, ci acest legdmdnt trebuie p[2t3

zta

sellin 8., op. cit., p.74

Dacdciocnirea se transformd intr-o luptl duce la regretabila separare.

r73

t72

al lui Yahweh" n-ajunge ca


Si apticat. Numai titlul de ,,popor
gi s[ te apere de duqmaSale
Dumneieu sI te incarce de bundtSlile

$ 29. Judecata

zit

necredinciogi. Poporul trebuie s5 trdiasca in spirit leg6m6ntul


jeftfele prescriecu Dumnezeu, udi"I Legea. Dacd vii la templu cu
qi
se, dar mdinile ili sunt ,ran3lt" de s6nge tot felul de nedreptali 9i
netrebnicii, legdmAntul cu Yahweh n-ajuti la mare lucru' CSrfile
lui Amos, Ierernia, Isaia gi toli ceilal{i prooroci acest lucru il predipunct de
c5. Acegtia privesc lucrurile etico-eshatologic, adicl dinvedere al viiiorului, cdci ei spun poporului c5 dacd nu se indreaptd'
nu este departe timpul cAnd vor fi judecali' Cei buni vor fi salvafi;
cei rdi ins6 vor fi pedepsili qi nimicili.
Curentul etico-eshatologic sau mai bine zis profetic a predomi(sec.
nat din secolul al optulea p6na la mijlocul exilului babilonic
n-a
el
VIII,
secolul
de
V), deci mai bine di trei secole. Nici inainte
sus'
mai
fost inexistent, dar epoc[ face in perioada amintitl
Fiind lipsili de independen!6, ci numai tolerali in mijlocul unei
o
mari naliuni p5g6ne ca ceaa babilonienilor, israelilii devin acum
comuniiate .eli[ioasa, un fel de sect6, dacd o putem numi aqa' devin comunitatea iudaica. Spiritul curentului profetic slabeqte nebanuit gi curentul cultico-nilional devine predominant. Legislalia,
reediiat6 gi pusl in ordine pe timpul lui Ezra, ajutd mult la uitarea
spiritului Ltico-eshatologic. Preolii qi clrturarii reintorgi din exil se
partea cuinteresau mai mult de partea formalS a religiei, neglij6nd
prestarea
interesa
ii
ei
rat spirituala gi universalistS a religiei. Pe
zentd a comunitdlii 9i nu-i privea viitorul'
Lacuna introdusl de cetre cSrturari 9i preo{i a fost completat[
o
de cStre literatura apocaliptica, ajunsS din secolul al III-lea la
infordezvoltare nebdnuita. in aceasti literatura, ni se dau ample

nii

intregii omeniri

in paragrafele in care am amintit despre p[cat, am vdzut cd, pdcatul originar s-a transmis asupra intregului gen uman gi deci nici
un om nu poate sd fie socotit {br6 gregeald. IJrmeazd, de aici cd
omul, cdplt6nd starea de vinovd{ie in fala lui Dumnezeu, singurul
drept qi sfhnt, va trebui judecat de Yahweh pentru abaterile pe care
le va comite.

Capitolul al treilea al Genezei, care ne vorbeqte de ciderea


cI acesta avea si meargd din ce in ce mai rdu. Suferin{e de tot felul vor veni peste capul sdu, p6nd in cele din urm6,
omul se va intoarce in firdna din care a fost format, adicd va muri.
Lucrul acesta, de altfel, ii fusese anunfat mai inainte de cddere (Gen.
2, 17). Agadar, prin moartea cea hotlrAtd omului de cdtre Dumnezeu, se infelegea girul intreg de dureri qi necazuri pe care omul
avea sd le indure pdn[ Ia clipa finald a vie{ii, moartea. pe c6t se
vede, termenul de ,,moarte" nu se referl exclusiv la incetarea din
viali, ci cuprinde in sine tot ceea ce noi numim prin cuvintele
suferin!6, nenorocire2ls, rd.u g.a. Lucrul acesta reiese din expresii ca:
,,Iatd, ili pun azi tnainte viala Si binele, moartea Si rdul" (Deut. 30,
15-20. Cf. Deut. 1, 1; 10, 13; 11,26; Lev. 18, 5; Am. 5,4-t4;Ier.
'21,8;Ez. 3, l7; 18,21 sq.;
33, 16;Prov.2,l8; 5, 8; 7,26);
omului, ne aratl

,,Poporului acestui aSa sd-i spui: ASa vorbeSte Donmul; Iatd cd


pun inainte calea vielii Si calea morlii" (Ier. 2L,8).
Cuv6ntul ,,moarte", pe cdt se poate vedea din locurile indicate
rnai sus, cuprinde in sine toati gama de dureri qi necazuri, pe care
,rrnul le gustd in viala pdmdnteascd. CAnd este vorba de moarte, in
scnsul adevdrat al cuvSntului, astfel vorbeqte textul biblic:
,,Eu zic: Dumnezeule, nu md lua la juntdtatea zilelor mele, Tu
,ri cdrui ani dureazd veSnic " (Ps. 102, 25, Cf. ps. 55, 16; 55,24;
ls. 38, 10; Iov. 15, 32;22, 16);
:
,,Tu vei merge tn poce la pdrin{ii tdi, veifi lnmormdntat dupd o
lfirrdnele fericitd" (Gen. 15, 15;25,8; Iov. 5,25 sq.;42, 17).
Din cauza nelegiuirilor comise chiar de cdtre descenden{ii lui
Sct, care erau temdtori de Dumnezeu, ca si nu mai arnintim de urvd

despre judecata lui Dumnezeu' despre


malii despre cetele ingereqti,
-etor
despre rai qi iad, lucruri despre care,
rdi;
soarta ceior buni gi a
perioadadedinaintedeprofeligiceaimediatdup6exilnunevor-

biserd decdt prea Pulin.

t'5

sellin E, op. cit.,p.75.


175

,-_

-J

maqii lui Cain, rdi prin definilie (Gen. cap' 6), Dumnezeu t9 !9t?rlqie sd dea ca prim[ pedeapsd, oamenilor, o via!6 numai de 120 de
pururea in om'
arir'. ,,Dumnezeu a zis: Duhul Meu nu va rdmdne
lui vor fi de
zilele
Totusi
cdci omul nu este decat carne pdcdtoasa.
o sutd cloudzeci de

ani" (Gen. 6,3)"u.

FiindcS oamenii chiar 9i dup6 potop nu s-au cumin{it, ci lan{ul


pdcatelor a continuat, de aceea 9i scara pedepselor s-a mhrit- Oamenii de dup6 potop, pe mdsurd ce inaintau in cunoqtinlele tehnice
qi culturale, in uce"uqi mdsurb inaintau qi in mocirla pScatelor'

ientru aceasta qi Dumnezeu, ca primi pedeaps[, le incurc[ limbile


gi-i rispindegte sub formd de popoare' Pentru orice pdcat, omeniiea primea diept rasplat6 suferin!6 gi necaz. Se abitea Israel de la
calia Domnului, consecin{a era c[ Dumnezeu ii trimitea robie, secet6, ldcuste etc.;

palatele
,,De aceea voi trimite foc tn Moab, care va mistui
strimijlocul
tn
zarvei,
mijlocul
pieri
tn
Chiriatului si Moabul va
(Am'
2,2);
gdtelor de rdzboi Si sunetului trdmbilei"
tinerii cu sabia'
,,Am trimis tn voi ciuma, ca tn Egipt; v-am ucis
am ldsat sd vi se ia cciii, am fdcut sd vi se suie tn ndri duhoarea
taberei voastre..." (Am. 4, 10. Cf. 9i 5, 9; 9,4;9,10; Hoz' 5, 14 sq';
9, 10 sq.; 14,3; 14,5; Is. 5, 14;22, 14;Ez' 33' 16 sq'; Ps' 73' 18-20);
Ta"'
,,Noi suntem mistuili de mdnict Ta Si ingrozili de urgia
care
5-11'
90'
Psalmnl
Ta.""
zice
Toate zilele noastre pier de furia
de
cauzate
sunt
viefii
ne aratS clar ci moartea gi toate suferinlele
picatele omului;

meu' ca o
,,Cdci fdrddelegile mele se ridicd deasupra capului
pov,ard giea apasd peste mine--." zice Psalmul 38,4, care ne 16'mureqte-ci
suierinlele qi necazurile sunt consecin,te ale pdcatului
(Cf. Ps. 40,13;103, 3);
Tu ai
,,Iatd, chiar suferin{ele mele erau spre mdntuirea mea;
ai
cdci.
putrezirii'
groapa
pldcere sd-mi sco[i sufletul din
gdsit
"aruniat
Aici
sq')'
(Is'
17
38,
inapoia mea toate pdcatele mele"
Isaia ne aratd cL moartea este pricinuita de p6cat, deoarece cel c6in alte locuri ale Vechiului Testament, limita vdrstei difer6. tn Gen.
6-5,
g
41, este de 130 de ani. in ps. 90, limita este de 70 de ani. La Isaia
20 este de 100 de ani.
2t6

ruia Dumnezeuii iartd, pScatele nu vede putreziciunea. Prin faptul


c5 omul plcdtuiegte, adicd se depdrteazd de Dumnezeu, omul gi-a
rrles singur calea care duce Ia moarte, la dureri gi necazuri:
,,Multe cdi pot sd pard bune omului, dar la urmd se vdd cd ele
rluc la moarte" (Prov. 14, I2); cf. Ps. I, 5; 34, ll; 57, 38; 73, 27;

109,15; 139,24).

$ 30. Judecata

lui Dumnezeu asupra popoarelor

Din cele ce desprindem din Genezd, dupd potop, generaliile


urnane au fost din nou infectate de virusul pScatului. Uciderea,
rlesfr6narea, furtul etc. incep sd devind viala celor mai mul1i. De
rrceea, Dumnezeu intervine gi risipeqte popoarele. Fiindcd singure,
popoarele ar fi ajuns toate la intunecimea gi decadenla cea mai
rrrare, Dumnezeu a ales un popor care sd poarte stindardul credin{ei
rrcalterate gi sd devind mesagerul Siu ?n mijlocul beznei celorlalte
:rcmin{ii. in acest scop, cum aflbm din Genez6,, cap.72, este ales
Avraam, care devine strdmogul poporului ales.
Dupd alegerea lui Avraam, Vechiul Testament vorbegte foafte
lrrr{in de celelalte na}iuni. Ele apar numai ca un bici al lui Dumnezt'u, prin care Yahweh pedepsea pe Israel.
Celelalte naliuni ale pdmAntului, nefiind credincioase, r6nd pe
riirrd sunt qterse de pe fa\a pim6ntului, qi aceasta din cauza {ErddeIt'gilor comise. Atunci cdnd ele robesc pe Israel, Dumnezeu le
pcrmite acestora, pentru ca Israel sd-gi isplqeasc6 pdcatele, dar
rrrrmaidecdt gi natiunile care au oprimat pe Israel trebuie sd-qi isp6;;crrscl nelegiuirile. Ele o pl[tesc scump, cici Dumnezou le qterge
rrrrrintirea lor (Is. 10, 5: 14, 24; Hab. 1,2: 2, 4; 3, 2)"
Locuitorii Sodomei gi Gomorei au fost argi cu ploaia de foc qi
;,rroioas5, din cauza desfrAnlrii la care ajunseseri (Gen. cap. 19).
lrgiptenii, care s-au purtat cu Israel a$a cum gtim, au fost bituli de
l)urnnezeu, cd s-a dus vestea in toatd lumea (I Sam. 4, B). Anorilii
;rrr fhcut silnicie dupd silnicie gi Dumnezeu i-a nimicit, atunci c6nd
rrr:legiuirile lor au ajuns la vArf (Gen. 15, 16).
C6nd a sosit ,,plinirea vremii", Dumnezeu trirnite peste natiurrile care au umplut mdsura r6ut5fii, spaimct sa divind qi elc ipi

171

pierd puterea qi sunt nimicite de alte neamuri, care p6n5 aici fuseserl mai slabe (Ex. 23,27; Ios. 24, l2),,Ziua lui Yahweh", expresie des intalnit[ in ca4ile Vechiului
judeTestament, era zinjudecalii in care neamurile aveau s6 fie
cate de Dumnezeu, cand se va face dreptate iui Israel, pentflr carc
,,ziuahi Yahweh" va fi o zi de lumini 9i bucurie (Is' 9, I )'
Proorocul Amos enumarS pScatele popoarelor vecine 9i aratil
pacatul cel mai mare pentru care ele vor trebui s6-9i isp[qeascil
vina (Am. 1,3-2,3). PScatele ardtate nu sunt numai cele comiso
contra lui Israel, ci qi cele sivirgite contra dreptS{ii qi sfinleniei lui
Dumnezeu (Am. 2, 2. Cf. 9i Is. 14, 28-20,1 sq'; Sof' 2,4-15)'
pentru umilirea, jefuirea qi nelegiuirile comise contra na{iunilor

mai mici, pe care 1e supuserA, imperiile mari erau judecate dc


Dumnezeu gi osAndite la pieire (l'{ahum, cap. 1-3; Hab' cap' 1-3;
E;2.25,32).
Profetul Ieremia, in capitolul 25, 15, ne descrie intr-o formd mi'
nunati pieirea de pe arena istoriei a zece popoare care au sdvirqit
netrebnicii in fa{a lui Dumnezeu. ultimul din aceste zece este popo'
rul Babilonului, care va pl6ti infricoqdtor crimele sale contra altor
nafiuni, dar in special contra lui Israel, crime pe care profetul-lc
mai bine, clci lsrael era naliunea sa. caderea imperiului
"unougt"
babilonian qi a celorlalte este descrisS foarte viu de acelaqi profot
Ieremia, in iapitolele 46-51 (Cf. qi Is- cap. 46 qi 47;13, 14 9i 20)'
Profelii predicAnd un Dumnezeu universal, adicd nu numai al
lui Israel, care judeca nu numai pe Israel ci qi toate seminfiile p['
m6ntului (Habaiuc cap. I qi 2; Nahum 2,12;3,4), Yahweh este col
care poarta de grija asupra dreptSlii pe pf,mant 9i pedepseqte toato
o ialc5. Yahweh este apdrStorul tuturor nafiunilof
neamurile
"ur"
mici, n6pdstuite de cele mari- De aceea, profetul Isaia (42, 4; 45,6;
45 , l4;5 I , 4 sq.) ne spune cI seminliile mici aqteptau cu nerlbdaro
judecata cea mare pe care Dumnezeu avea si o fac[ fa(d de impc-

riul babilonian.

Epoca de dupa exil, din p'acate, micgoreaza orizontul universa.


Iist, aga de frumos predicat de c6tre profefii preexilici. comunita'
tea iudaicd de dup6 exil, devenind separatista, c6 s-a izolat in chip
neb6nuit de alte popoare, neglijeazd complet celelalte naliuni, so.

cotindu-le pe toate dugmane" iui Iuda gi deci lui Dumnezeu. lrt


aceastS stare de spirit, ideile profelilor de dinainte de exil sunt ani'
178

hilate gi in loc sI se a$tepte timpul in care toate popoarele vor veni


se inchine la Ierusalim pentru a primi acolo iertarea gi cunoagterea lui Dumnezeu, din contrS, acum se agteaptS un atac al tuturor
lropoarelor asupra Ierusalimului, ocazie cu care Dumnezeu va {inc
judecata Sa, tocmai in Ierusalim, gi va face ca atacatorii sd giseasc[, inaintea for]elor cetdlii sfinte un sfdrqit s6ngeros2r7. Agteptarea

si

lcestei judecifi, ca o condilie principalS pentru ca Dumnezeu sf,


rribS stdpdnire nestingheritd asupra lumii, se poate intdlni pentru
prima oard la Ezechiel. Acesta, in capitolele 3B gi 39, aratd cd Gog
tlin Magog va veni in fruntea tuturor popoarelor nordice, pentru ca
sa distrugl Ierusalimul, dar va s{trgi in mod infricogdtor pe munlii
( lanaanului. Profetul loel, in capitolul 4, aratd. cf, judecata lui
Dum,,ezeu"8 se va intinde asupra tuturor popoareloi, in sensul cI in
ziua lui Yahweh ele vor fi adunate in valea losafat, de l6ngd lerusalim, gi vor fi nimicite de cdtre oqtile ceregti. Profetul Zaharia,in
capitolele 13 gi 14, spune cd dupd mari fenomene ale naturii, Dumrrczeu insugi va apdrea in Iupta finalI gi prin molime gi pestl va
rlistruge complet armatele atacatoare ale p[gAnilor, care vor veni
t:ontra Ierusalimului gi J5rii Sfinte.
In capitolul 7, Daniel aratd cd judecata asupra popoarelor va
rrvea loc in ceruri. Acolo, reprezentantul uneia din marile puteri ale
lrrrnii pbm6nteqti distruge pe cel al unei alte mari puteri, pdni ce
lrriul ceresc scoate puterea din mdna celui din urmd gi a celui mai
'rcnrt, pentru a o ?ncredinfa poporului sfinfilor, adic6 ogtilor cerc;ti, sub conducerea ,,fJnuia", cu chip de om.
Cu toatd aceastd dorin{a nafionalistS, cd Dumnezeu va nimici pe
,lrr;manii lui Israel, totuqi toate cltile Vechiului Testament aratd
rrrranim cI Dumnezeul cel sffint va lucra in aga fel inc6t p6nd la
rrnnd toate popoarele il vor recunoagte ca adevdratul gi singurul
l)urnnezeu. Popoarele care se vor impotrivi planului de mdntuire al
lrri Yahweh, Dumnezeul cel adevdrat, vor pieri, cdci numai un sinlirrr domn poate sd fie pe pdmdnt (Joel 4,21; Zah. 14, 5; 14,9; Is.
.l 23). Forma acestei
aqteptiri a j udecdlii popoarelor pe alocuri in
'
,
Vcchiul Testament a fost influen{atd de agteptlri curat omenegti Ei

t'i

Sellin E., op. cit., p.83.

rr8 Profetul
Ioel este agezat de cdtre mulli exegeli tradilionaligti
tt irt<llici) ca

scriind dupf, exilul babilonic.

t79

pamanteqti. Numai de c6tre Evanghelia lui Hristos ea a fost complet epuratn. De aceea, Pavel spune tare, ca sd fie auzit qi de evrei:
,,Nu mai este iudeu Si nici elin.-." (Col. 3, 11)'

$ 31. Judecata

lui Dumnezeu asupra lui Israel

Dumnezeu a creat pe om pentru via{d 9i fericire ve$nic5. Prin


neascultare, omul a devenit muritor 9i mereu aplecat spre p[cat'
care a atras dupd sine pedeapsa potopului. Dupi potop, Dumnezeu
imprigtie popoarele, dintre care i9i alege o singurd seminlie care sl
in mijlocul intunericului lumina monoteismului. Semin{ia
past
"re
avea si fie cea coboritoare din Avraam, pdrintele poporului evreu'
poporut evreu sau israelit este cel ales de Dumnezeu din mijlocul
tuturor neamurilor pbmantului, care avea sd incheie un legimint
cu Yahweh. Prin acest leg[mant, Dumnezeu frgSduia lui Israel o
viala fericiti qi un viitor glorios, in schimbul unei ascultari fireqti,
cerului. in caz cd Israel c6lca in pia merge numai p"

de
"ui"u
cioare le!'amantul, atunci trebuia si suporte rigorile sancfiunilor
din pedepse terestre: necazuri provenite din secete'
"onrtuu
"ur"
r5;zboaie, robie etc.
in clipa cind poporul israelit a fost ales de Dumnezeu, el a primit
voinla lui yahweh qi s-a obligat si asculte de ea, adicl sd o
implineascd (Ex. 20, l;24,7; Ios. 24, 24;ler'7,23)' Toate vestirilo
gi comunic6rile divine Dumnezeu le f5cea f6giduind bine in caz-do
implinire (Ex. 34, 14; Ios. 24, 19) dar vestind o sancfiune aspr6in
caz decdlcare (Ex. cap. 20, 5 sq.; Deut. 28, l5 sq'; Lev ' 26, la tq')'
in spiritul Vechiului Testament, deqi popor ales, Israel nu er'
scutit de judecatd afunci cind el se abdtea de la calea lui Dumne'
zeu. Daci poporul asculta de Leglmmtul incheiat cu Yahweh'
qi bine'
adicd mergea dupi inv[!6turile Legii, avea si fie mullumit
cuv6ntat (Deut. 11,26 sq.; 28, 14; 2 sq.)'
i* amintit qi in paragraful
Curentul cultico-nalionalist,
"r.
ce Israel are un leg[mint
indat6
de
cd,
iluzia
precedent, igi crease
sfant, in care troneazl
cel
templul
cu Dumnez.r, u." in Ierusalim
de vedere moral'
punct
din
daci
nev6zut insuqi Yahweh, apoi chiar
il ap[rd pe Israel
Dumnezeu
viafa lasd mult de dorit, nu face nimic.
180

;i nici un imperiu necircumcis nu va putea ripune

Jara Fdgdcluitl

ddrAma templul cel sfdnt (Cf. Am. 5, 18)2re.


Credinla aceasta, cum vedem din profetul leremia, era alimentat6 de aga numilii ,,profe1i falgi", din slujba regilor.
Contra acestui fel de a in{elege legdmintul cu Dumnezeu, s-au

;i

ridicat cu toatd forla profe{ii inspirafi sau ,,adevdra(ii profefi". Ei


spun rispicat: faptul ci Israel este poporul ales, ci are un leglmdnt
cu Dumnezeu gi un templu sfdnt, nu constituie un apanaj ca el (Israel) sd nu fie pedepsit, dacd nu merge pe calea lui Dumnezeu.
Yahweh este Dumnezeul cel sffint, dar este gi gelos. Unde se frptuiegte pdcatul, Yahweh aduce nenorocire, oricui gi oriunde, fie
chiar in templul sfdnt din Ierusalim. Dumnezeu nu poate sd stea la
trn loc cu picatul. Toatd creafia gi mai ales omul care a devenit p5c5tos, trebuie sd dispard acolo unde apare Dumnezeu. Cum Israel
oste plin de pdcate, de aceea Dumnezeu iljudec6 gi poporul ales ar
lrebui sI dispari chiar mai degrabd decdt celelalte popoare cu care
l)umnezeu n-are leglmdnt, adic6 nu le-a ardtat calea (Exod 33, 5;
Am. 5, L6; 3,2). De aceea, profefii spun ci ,,ziua lui Yahweh" este
rnai curdnd o zi a intunericului, a nimicirii, a mor(ii, a judecilii qi
rru a luminii, in special pentru Israel.
Aceasti conceplie a judec6lii, dupl pdcat gi dupl alegere, este
lcprezentatd mai intAi in I Regi 18, 17; 19, 11 sq.;22,8 iar din
tirnpul proorocului Amos devine dominantS. Lucrul acesta il prerlicd profelii adevlra(i, fiindc[ ei simt apropierea cerului, adic6 a
Iui Dumnezeu, care nu va l6sa pe nimeni frr6 judecatd (Am. 5, 18
sc1.; 8, 9 sq.; 9, i-4). Israel va sim[i judecata divini mai puternic
rlcc6t toate celelalte popoare, fiindc6 intr-o mdsurd mai mare a
lrrirnit gi grafia lui Dumnezeu. Fiindcd Dumnezeu i-a dat Legea sa,
piicatele lui Israel sunt cu at6t mai detestabile, cu cit el gtia ce are
tlo frcut (Am. 3,2 Cf. qi 82.16,48).

"'Erau unii din curentul mistico-na{ionalist

care a;teptau ca intr-o

lrrrnd zi sI apard Yahweh in mijlocul poporului din lerusalim. La sirbdtoarea anului nou, c6nd se simboliza urcarea lui Yahweh pe tron, cei care
;rlrartineau misticilor aminti{i igi exprimau speranla, urdndu-pica in aceastlr zi Dumnezeu s6 aduc6 judecata gi pieirea peste toate popoarele care-l-

rrrisc pe El, respectiv pe Israel. Atunci va veni peste Israel lumina qi putcrea (Amos 5, 18).

18t

Cel care predicd mai cu tdrie judecata lui Israel este lsaia (2,
6-22). Cu qi mai mare vehemen{d zugrivegte profetul Zefania
,,ziua Domnului", ardt6nd-o ca pe o zi de spaimS 9i bezn6, spun6n'
du-i ,,ziua m6celului", ,,ziua judec6fii", ,,a examenului" (Zefania l,
1-18; cf . 1,2 sq.;3, 8 sq.).
Fdrd si crufe nici pe regi nici clasa potenlati a preolilor, Ieremia spune ci Dumnezeu a judecat pe Israel 9i l-a gdsit vinovat
p6nd la mdduva oaselor. De aceea, poporul va fi dus in robia babilonian6, iar templul sfhnt va fi ars pini la temelie. Aceasta a infuriat pAnd la sAnge tabdra cultico-nafionalistE, care l-a aruncat pe
Ieremia in grota cu noroi 9i ldrd lumind (Ier. cap.37 9i 38). $i la
Ieremia, (4,23 qi 28, 8) qi la Ezechiel (6, 1 1;20,35),,ziua Domnului" este zi de doliu pentru Israel. Desigur, nici popoarele celelalte nu vor scipa de judecata Domnului.
De altfel, proorocii la care lipseqte expresia de ,,ziua lui Yah'
weh" cunosc gi dAngii chestiunea intr-un fel asemdnStor. Hozea
spune cd Dumnezeu se judecd cu Israel din cauza lipsei sale de cre'
dinciogie, din care pricind {ara gi tot ce se afl6 intr-insa, va fi distrus cain urma unui incendiu (Hoz. 4,L;3; cf.5, 1; 5,5;5,9; 12'
3). intr-o figuri de stil, Mihea spune c5 Dumnezeu coboari din
palatul Siu ceresc pe pdm6nt, pentru ajudeca pe lacob 9i pe luda,
clipd in care pdm6ntul se va cutremura qi se va topi (Mih. 1,2-7)Aqadar, toli proorocii au vdzut judecata din urmd ca o realitate
de care nimeni nu va scdpa. Unii dintre ei (Amos, Isaia, Mihea),
explicd lucrul acesta prin decadenla moralS foarte mare a poporu'
lui, iar al1ii (Hozea, Ieremia, Ezechiel) aratd cd pricina este de or'
din religios qi std in apostazia poporului fald de Dumnezeu- Deo'
sebirile sunt aqa de relative gi p6n6 la urm6, cauzele se reduc la ptrrdsirea lui Dumnezeu22o.
Timp de secole, profelii au avertizat pe Israel sd se abati de la
calea cea rea pe care a apucat, cdci altfel vine ,,ziua Domnului",
adicd judecata gi aceasta va fi necruldtoare. Citind azi cuvintele
profe{ilor, s-ar putea s6 ne aparS ca o rdzbunate groaznicd 9i cI
Dumnezeu socoate pe Israel ca un duqman ireductibil (Is. 1,24;6,
13; Am. 9, 2 sq.;Hoz. 5, 14; 9, ll 13, 7, Cf-F;z. 21, 19 sq. Chiar
Isaia in cap. 40, 2 spune cI Iuda a primit o pedeapsS dubl6 pentru

pdcatele s6vArgite). Era insd numai o ameninfare, ca poporlrl

sI

se

pltrund[.
Spusele profefilor s-au implinit, cdci atAt regatul de nord sau lsrael, c6t gi cel de sud sau Iuda, au pldtit scump neascultarea de
l)umnezeu. Ambele au fost desfiinlate qi populalia dusl in robia

lsiro-babiloniani.
Abia in exll, ,,la rdul Babilonului, ant Sezut Si am pldns" (Ps.
137, l), abia acolo poporul s-a dezmeticit, cdci merge la profetul
Irzechiel gi-i spune: ,,Fdrddelegile Si pdcatele noastre sunt asupra
noastrd Si din pricina lor suntem amdrd1i: cum sd mcti trdim? (Ez.
33, 10).

Reintoarsl din exil, comunitatea iudaicd igi reincepe via{a religioasd, cdci politic era sub dominalia persanS. Profelii de dupi exil,
ca sI lind poporul pe calea Domnului, reiau expresia,,ziua lui Yahweh" care se apropie. Profetul Zaharia spune cI peste lard planeazd
un blestem: ,,Acesta este blestemul care este peste toatd lara... cdci
orice ho{ Si oricine jurd strdmb vafi nimicit cu desdvdrSire de aici"

5,3; cf. l, 16; 2, l4). Profetul Maleahi anun!5 cd Domnul va


veni la judecatl sd pedepseasc6 pe Iuda, care va ,ceme poporul
printr-un dArmon, qi-l va curSli ca pe argint (Mal. 3, 1-5).
Pe cdt se vede, gi dup6 exil a continuat aqteptarea unei zile ajudecAtii de apoi, care va judeca int6i pe poporul leglmAntului. Chiar
dacl comunitatea iudaic6, in urma direcfiei dati de Ezra, iqi intlreaptd privirile spre prezent gi trecut, ciutdnd fericirea aici pe
pdmdnt, totugi credin .ta c6 va fi o judecatl viitoare, cdnd Israel va fi
iudecat pentru ce a frcut n-a lipsit. Scrierile apocaliptice care au
ap5rut ardtau cI vor fi judecate rnai int6i popoarele plgdne. Poporul
insd pdstra inv6!5tura profefilor cd va veni ziuajudeclfii gi de aceea
sc strdduia sI nu-l prindl in stare de vrljmdqie cu Dumnezeu. El
irgtepta pe cineva care s6-i arate calea poc5in{ei, ca venirea lui
I)umnezeu sd nu-i prindi nepregdtifi. In modul acesta s-a dezvoltat
incet, incet, invilitura cd inainte de venirea lui Mesia, trebuia sd
rcvinl in lume Ilie proorocul ca predicator al pocdinlei. in chipul
rrcesta luda sd nu mai fie nimicit a doua oari de mAnia nimicitoare a
(Zah.

Iui Dumnezeu cel sfAnt qi drept (Mal. 3, 24; Ben-Sirach 48, 10).

f
182

183

,.]

$ 32. Judecata lui Dumnezeu


fa{i de fiecare israelit

in carfile de dinainte de exil, ca de altfel in toate cdr{ile vechiului Testament, individul ocupd un loc foarte qters- Na{iunea sau poporul sunt cele douf, no{iuni cu care lucreazdVechiul Testament.
Soarta fiecirui individ israelit nu poate sd fie alta dec6t aceea pe
care Dumnezeu ahfurdzit-o intregii omeniri cdzutl in p6cat. Deci 9i
fiecare israelit in parte are si fie supus j udecdlii lui Dumnezeu'
omul a fost h6r6zit de Dumnezeu pentru viala fericitS 9i etem6,
dar prin pdcat el a ajuns sd fie destinat morlii. Aceastd osAnd6, de
altfbl, ii fusese anunlata omului chiar mai inainte de c5lcarea poruncii divine. Lds6ndu-se ademenitd de qarpe, Eva ispiteqte qi pc

Adam sd mln6nce din fructul oprit 9i prin aceasta, ambii soli au


auzit din gura lui Dumnezeu cb intreaga lor via![ va fi un intreg
lan! de suferin{a, pan[ ce se vor intoarce in pimdntul din care au
fost lua{i.
Generaliile de dup[ Adam, avAnd o naturl slab6, au cdzut din
pScat in pdcat. Israelitii n-au facut excepfie de la aceastS cale. ceva
mai mult, pozilia unui individ israelit fafd de Dumnezeu este mult
deosebitd decAt a unui individ din oricare alt popor, fiindci naliunea lui Israel primise de la Dumnezeu atej,f-a binecuvdntdri, incAt ar
fi putut trdi o fericire pdm6nteascs. f)ar dacd Israel n-a pdzitfagd'
duinlele luate prin legdmdnt, prin acesta el s-a aqezat pe o pozilic
mai grea decdt a altor popoare cu care Dumnezeu n-a voit sd aibl
de-a face. Se inlelege atunci cd qijudecata contra individului evreu
trebuie sa fie gi ea mai aspra. in genul acesta se exprimf, proorocul
Amos:

,,Ett v-am ales pe voi dintre toate familiile pdntiintului' Da


aceea, vd voi pedepsi pentru toate nelegiurile voastre" (Am' 3,2)'
Amintirdm mai sus cd individul nu conta prea mult in fa{a
semin{iei sau a na{iunii. De aceea, gisim locuri in Vechiul Testament in care picatele individului atrag dup6 sine pedeapsa seminfiei sau genera!iei succesive:
,,Eu Domnul, Dumnezeul tdu, sunt un Dumnezeu gelos, carc
pedepsesc nelegiuirea pdrinlilor in copii, pdnd la al treilea Si la ul
patrulea neam, al celor ce md urd,sc " (Exod 20,5).
184

De fapt, citatele ca cel de mai sus, nu ne afirmd

fi scutit

ci individul

ar

de sancfiunea pentru plcatele sale personale, deoarece crz6nd peste nafiunea intreagd, pedeapsa cade qi asupra sa. Lucrul
acesta se glsegte menfionat clar in cdr{ile Vechiului Testament:

,,Domnul sd rdspldteascd dupd rdutatea lui celui ce a ficut

rdul" (Il Sam. 3, 39);

,,Cu cel bun. tu eSti bun,. cu omul drept, te porli dupd dreptate,
cu cel curat esti curat, cu cel inddrdtnic, te porpi dupd tnddrdtnicia

lui" QlSam.22,26-27).

Chestiunea pedepsei individuale a fost limpezitd, de profe{i care


vedeau bine cd nu este justd pdrerea de a suferi o na{iune ?ntreagd
clin cauza pbcatelor cdtorva indivizi. Ieremia, in special, se ridicd
cu toatd forla contra dictonului care-qi lzcuse drum larg in vorbirea

curerrt[ a poporului: ,,Pdrinlii au miincat aguridd Si copiilor li


s-au sterpezit dinlii" (Ier. 31,29). Cu Ieremia se face ?nceputul gi
pe urmd se continud ideea cd fiecare individ trebuie sE stea in fata
lui Dumnezeu qi sd rlspundd de plcatele sale. (Ier. 31,29-34).
l)roorocul Ezechiel spune: ,,Cdnd va pdcdtui o
lrtrd ?mpotriva
M.q declitndu-se la fdrddelegi Si Eu imi voi intinde mdna contra
t'i..., chiar de arfi tn mijlocwl ei aceSti trei oameni: Noe, Daniel
Si
Itn, ei nu Si-ar scdpa decdt sufletul lor, prin neprihdnirea lor, zice
I )r,tmnul Duntnezeu" (Ez. 14, 1 3- 14).
Pe cAt se vede, un popor nu poate sd fie salvat de un om drept,
rlcci in mod logic nici poporul nu trebuie sd sufere din cauza pdt atelor anumitor indivizi:
,,Neprihdnirea celui neprihiinit nu-l vq mdntui tn ziuafdrdrte_
lcgii lui si cel rdu nu va cddea lovit de rdutatea lui, in ziua in cqre
.s'a va intoarce de la ea, dupd cum nici cel neprihdnit nu va putea
rti lrdiascd prin neprihdnirea sa tn ziua tn care va sdvdrSit o.fd_
fi
rtidelege" (F,2.33, l2). Aici profetul Ezechiel pune in comparalie
l,c cei drepti $i pe cei nelegiuili, qi arati ci fiecare rispunde pentru
lricatul sdu. In capitolul 18, acelagi profet aratd cd cei drepli vor fi
rcoompensa{i cu via!5, iar cei rdi cu moartea:
,,Cdci Domnul cunoaste calea celor drepli, dar caleo pdcdtoSilor
wt pieri" (Ps. 1, 6). Calea pdcdtoqilor atrage judecata lui Dumnezeu
,i un sfArgit timpuriu, fiindcd Dumnezeu ii ,,pune ln locuri oltma
t.ose gi-i aruncd tn prdpdd. Cum sunt nimici{i intr-o clipd! ,lr.rttt
1ricrduli, prdpddili printr-un sfdrSit ndprazic... " (ps. 73, Ig-20).
185

[)in contr6, drep]ii sunt purta{i de rnin6, adicd apdra{i de Dumnezeu: ,,Eu sunt totdeauna cu tine- Tu m-ai apucat de mdna
dreaptd, md cdlduzeSti cu sfatul Tdu Si apoi md primeSti in cinste"
(Ps. 73,23 sq).
DupI cum se vede, individul israelit este supus judecdlii divine
intr-o mlsurd cu mult mai mare dec6t individul pdg6n, fiindcd
Dumnezeu lumineazd qi cerceteazS acest popor cu o grij[ aparte:
,,in timpul acela, voi scormoni cu felinare lerusalimul Si voi
pedepsi pi toyi oamenii care se bizuiesc pe droidiile lor Si zic in
-inirua
loi: <Domnul nu vaface nici bine, nici rdu>" (Zef ' l,12; cf '
Ier.6,27 sq; Ez. 16,48 sq.; Ps. 139,23);
,,N-a cinoscut Dumnezeu cdile mele? Nu mi-a numdrat el pasii
mei? (Iov 31,4).
Psalmii, care mai toli au fost folosili la cultul divin de la templu, recunosc ci fiecare om pdcdtuieqte 9i deci i$i meritl pedeapsa:

pe om, iar capitolele 76, 19 gi 31, aratd dorin{a cea mare de a se


intAlni cu ea, cdci Iov se qtie nevinovat.
Profetii de dup6 exil, ca gi cei de dinainte de exil, vorbesc de-

,,ziua lui yahweh" c6nd poporul va fi v6nturat, adic6 judecat. Profetul Maleahi
ne aratd cd.,,ziua Domnului" va fi o cernere definitivd, cdnd vor fi
nimicili toli apostafii din popor (Mal. 3,5).
Dupd cdrlile Vechiului Testament, judecata atAt a popoarelor,
cdt gi a indivizilor este dati ca efectudndu-se aici pe pimAnt. Nurnai ?n Daniel 12, 2 ni se aratd ci judecata va avea loc dincolo de
moarte gi de mormdnt. Daniel ne spune cd dintre cei care acum
dorm, unii se vor scula pentru o viali vegnicd, iar allii pentru ocard
;;i rugine vegnicd. Ideea aceasta o gdsim clarificatd la maximum de
cdtre Evanghelie, unde judecata de apoi va fi Ia finele lumii acesteia pdmAntegti gi inceputul viefii veqnice22r.
spre judecata divinS, individuald,

,,intrufdrddetegi m-am zdmislit Si in pdcate m-a ndscut maica


mea" (Ps.51,5);
,,Atunci li-am mdrturisit pdcatul meu Si nu mi-am ascuns nele'
giuirile mele" (Ps. 32,5. Cf. 9i Ps. 31, l1; 130, I sq.).
lui Dum$tiindu-se cu congtiinla inc[rcat6, picitosul cere mila
un orn
nici
tdu,
cd
robul
cu
nezeu: ,,Doamne, nu intra la iudecatd
(Ps.
I43,2).
viu nu este fdrd prihand inaintea Ta"
$tiind ca atunci c6nd se porneqte urgia lui Dumnezeu este teribild, credinciosul c6zut in pdcat se roagi si nu fie pedepsit dupl
m6nia divinS, ci duP[ mare mila Lui:
,,Ai mild de mine, Doamne, cd md prdpddesc! Vindecd-md
Doamne, cdci imi tremurd oasele. Sufletul mi-i ingrozit" (Ps' 6,2;
cf. qi Ps. 38,2;39,5;Ier.10,24).
jude$tiindu-se nevinovat, credinciosul agteapti cu seninltate
cata cea dreapti a lui Dumnezeu:
,,Doamne, judecd popoarele. Fd-mi dreptate dupd nevinovd{iu
tntdreSte pe
Si neprihdnirea mea. Pune capdt rdutd{ii celor rdi Si
cel nevinovat, Tu, care cercetezi inimile Si rdrunchii, Dumnezeule
" (Ps. 7. 8 sq.)l
drepre
-,,5d
se arate clreptatea mea inaintea Ta Si sd priveascd ochii tdi
neprihdnirea mea" (Ps. 17, 2;cf. 139,23).

cartea Iov aqteptarea judecd{ii


qi
9 aratd spaima ceJ cuprinde
8
Capitolele
individuaie a omului.

in chip minunat ne zugrdveqte

186

"t

Sellin 8., op. cit., p.90.

cici ei aqteapti

in doctrina cregtind, m6ntuirea omului vine de la Dumnczer-r.


dar prin a doua persoand a Sf. Treimi, anume prin MAntuilorrrl.
Despre aga ceva, in mod deschis nu este vorba in Vechiul Testament. Profeliile despre Mesia in infeles cregtin erau pufine gi nein{elese pentru masa credinciogilor celor mul1i. Israelilii credeau ci
mAntuirea vine de la Dumnezeu direct qi cel mult prin mesagerii
sdi (ingeri), pe care El ii inslrcineazd, cn aducerea la indeplinire a
planurilor sale de mdntuire.

Ceptrolut-VI

Dumnezeu ca mdntuitor
rai; aqa
Ciderea oamenilor n-a fost definitivd ca cea a ingerilor
nu este
omului
ne inva!6 dogmatica noastri creqtinS' Dacd ciderea
raj
ingerii
definitivI, inseamnd cI mAntuiiea lui este posibildIin
extern6'
it picat din singura lor voinli, IEri nici o ispitiremai mult au
ci
"arri
timp ce primii oameni au cdzut, nu prin sinea lor'
revoltat dis-au
rii
cei
ingerii
Aqadar,
iori,"n,uti de cdtre diavol.
la sine a
de
care
lor'
voinla
simpli
rect contra lui Dumnezeu, prin
r6zvrdtit
s-a
voin[a
om
in
ce
a"u"nit renegatl 9i revoltatS, in timp
a adus
care
provocare
prin senzualilatea cea provocatd din exterior,

$ 33.

LegimAntul

Primul mijloc de mdntuire pe care Dumnezeu

il

dE omenirii

este Leg6m6ntul pe care EI il face cu poporul ales. Fiindc6 natura


omului fusese vdtdmatd gi prin sine singurf, n-ar mai fi fost in stare
sd gdseascd calea ce duce la Dumnezeu, adic6 la mintuire, atunci

rafiunii omului. ingerii cei rdi' ca spirite pure'. cici


starea lor originarS'
n-aveau corpuri, puteau mai uqoi sI ^rdm6ni in
devenit comJ""at o*ul,^fii46 spirito-corporatd' ingerii cei rii au
inamicii declaplet inv6rtogali in rdu indati dup[ cSdeie, ajungAnd
aqa de rdu incAt
ra{i ai lui Dumnezeu. Omul cei c6zut nu s-a flcut
amintit mai ina,a'nu *ui rlmin[ nimic bun intr-insul' Cum am
lui Dumnezeu,
chipul
el
in
int", or"rr nu s-a distrus, ci a r6mas
cugetului qi
mustrarea
el
in
J"iiiro_" form6 alteratd,' cdcr a rimas

in*""ur"u

Dumnezeu, pentru a scipa omenirea de la pieire sigurd, a ales un


popor din mijlocul nafiunilor pdmintului, care sI fie ca un fel de
sdmintd, un nucleu, al unei omeniri noi. Prin acest popor, Dumnezev avea sd-gi implineascd lelurile pentru care crease dintru inceput pe om, si fie viu gi sd se bucure de binecuvdntdrile Sale divine.
Legimdntul pe evreiegte se spune berith, care ar avea ca primd
insemnitate2z3 ,,osp51 de sirbdtoare', degi mai degrabl ar avea pe
cea de ,,cdtuge" apoi ,,obliga1i""'*. in limbajul ."ligior, uneori cuvdntul berith se referS la o obligafie pe care gi-o impune ?nsuqi
I)umnezeu. Alteori, cuvAntul berith inseamnd,,normd,,,,,lege,,, iar
;rlteori se referd simultan Ia ambele sensuri, qi atunci se poate tratluce prin ,,legimAnt". Totdeauna, insi, subiectul acfiunii este nurnai Dumnezeu, sau mijlocitorul omenesc ins[rcinat cu leg6m6ntul.
ldeea de legdm6nt a existat totdeauna in Israel, aqa c6 nu este o
pldsmuire a timpului exilului. De el vorbesc pd(ile din Vechiul Tes-

ndzuinfa duPI bine qi adevdr'


Din toate acestea, reiese posibilitatea refacerii omului ,c[zut'
originar6, adicd s[ se mdututasca-- '
adicd
---in a restituirii in starea
iieile de mai sus sintetizate de profetul
gasim
cuvinte,
"a,"ru
nu voiesc moarted
Ezechiel: ,,Viu sunt Ei, zice Domnul Dumnezeu'
sdfie viu" (Ez' 33' 1 1)'
iioarct"tii, ci sd.se tnioarcd pdcdtls.ut si planul
de mintuire al lui
In aceste cuvlnte descoperim intreg

in om ca peDumnezeu: Creatorul a trebuit s6 aduc6 moartea


pedeapstr'
aceastl
meritat
a
deapsd pentru picat. Cu toate ci omul
fusesc
pentru-care
totugi Dumnezeu voieqte s6-i d^druiascb viala
a
Dumnezeu
rnoarte'
creat. Pentru recdpdtareaviefii qi sc6parea de
pus la dispozifia omului anumite mijloace'

"3 Sellin E., op. cit., p.91.


""' CuvAntul berirh a ajuns s6 aibd sensul de pact, legdmdnt dup6 o
t'volufie destul de lungd. Tot astfel s-a ?nt0mplat gi cu ideea de perfei:trin
trc. plenitudine, care cu timpul a ajuns sd insemneTelrdmdnt, fiindcd
iurl
rrrlintul se {bcea pe cer gi pe p6m6nt, adicd pe univers. (Cf. Diacon'1 ,
N cgoifd, S ab b athul V e c hiului Testam ent, Bucuregti, I 93 5).

op. cit.,P
"'Comoroqan A.,

189

188
,-t

'I

(Ex' 34' ?O;


tament pe care critica negativd le socoate. autentice

!*'

baza acestui legimdnt Israel n-are de ce sr se mai teamd (cure,tul


cultico-nationalist). Erau allii care spuneau cd Dumnezeu igi va
(i,e fEgiduin{a d6nd numai mulgumire lui Israel, dacr poporul va
pdzi calea Domnului (curentul profetico-eshatologic). De paftea
acestora din urmr era adevdrul. Acegtia chiar prezic un nou leg6mAnt al lui Dumnezeu,
Ieremia vede acest legdm6nt nou in faptul c[ Dumnezeu va
pune invSfdtura lui in inirna fiecdrui individ in parte, aga incat fiecare, in mod nemijlocit, va fi un cunoscdtor
Ei invdtat al lucrurilor

Poporul israelit'
34,27;Flx.24,7 sq-;Hizea6,7;8,1; Am' 3' 2)'
cdci

lui
din cea mai veche antichitate, se socotea poporul
Sinai (Ex' 24'7)'
muntele
pe
Dumnezeu
cu
Mil a facut legdmAnt
de la Sichem' era
Cel frcut cu losua, urmaqul lui Moise, pe colina
prilej poporul iqi reinoia
numai reamintire gi comemorare, cu care
Dumnezeu'

ci

va merge cu Domnul.(Iosua 24'-25

sq')'

-- : -(Adam' Noe) erau mai mult


omenesc (Gen' 12'
niqte figaduinfe frcute de Dumnezeu neamului
Deut. 4, 31; 8; 18)'
7;15,8;
'
ai lacob) sunt
i"gi*intele frcute cu patriarhii (Avraam' Isaac dacd
va merge
Avraam'
lui
li "f" iiqt" promisiuni fala de seminlia
pe calea lui Dumnezeu.
pe muntele Sinai'
Adevdratul t"gerna,,t este cel lZcut cu Moise
nu se line 9i il
cine
Cine se line de u""rt i"ga*Ant este m6ntuit'
calci
-- este nimicit.
p.in legdm6nt, Israel devine proprietatea lui Dumnezeu' devine
cu o c[s6torie' Mipd*j si, ."f .iant. l-"ga'n^ntul eite asem'nat
Daci unul din cei doi
rele este Dumnezeu, iar inireasa este Israel'
declarl dizolvat' Poporul
contractanli calc6 cuvdntul, leglm6ntul se
se obligb str
asculte de voinla lii Dumneze.' iar Domnul
;;G;
asigure viala' adica str
le dea mai intdi lara Cin'aanului qi apoi sd le
timpurile prir.nare
,L Uu"u." de toate bun6t6file pdmdniului' Pentru
in mare ctnste
;i"l;i lrruel, cAnd ideea d"tpi" viafa veqnicrsinute era
bucuri de viala de
in inima poporului a"lot, mintuire.insemna
nimic' s6 nu te superc
;-, ;;-pilAnt, si fii iihnit, sd nu-!i lipse-asc[
fericit'
s6fii
cuv6nt,
.a Ri *ip*it, intr-un
;iliJ,
--*oi"epopo*i
se hot6reete si meargl {und ;ale3,lli
Din contr6'.dacl1
toate binecuv6ntirile ceruiui ii vor f,iasigurate'
cum sunt ar['
a$a
conditiile-legdmantului'
;;;t;f ;' indeplinegte
de.frgfleliberat
este
iu,i i, cA(ile tul tvtoi.", atunti Dumrezeu'
(Deut'
calamitifi
mari
mai
duiala Sa, iar popo*toi i se trimit cele
11,26;28, l5).
qtie ce merito
Leglm6ntul s-a fEcut cu Israel, nu pentru cine
Alegerea tt
7)'
(Deut'
7'
.p";;";;" acestu.i popor,.cdci nu le avea
popor
acest
de
fa!6
face Dumner", .rngui, din propria Sa milS

promisiunea

'--i"ia-mtele frcute-cu strdmoqii

?l:IY"''

(Deut.

dumnezeiegti.

Spre deosebire de legimdntul de mai inainte, legdm6ntul cel


nou va fi vesnic. ca qi Ieremia, profetul Ezechiel igi inchipuie ridicarea poporului siu din starea de robie numai datoritr unui legdrnAnt nou (Ez. 34, 25;

27,26). Acest leglm6nt nou va fi un lega_


rnint de mAntuire ,,vesnic". proorocul Isaia225 crede qi el ca DJm_
nezeu va da un^leg6m6nt nou pe care-l va inscrie in inima poporu_
luisdu (51,7). in capitolul Ot, A gi cele urmitoare, Isaia uoib.gt"
rle legdmantul vegnic, in aqa fel inc6t el nu mai poate fi in veacul
,cesta, ci in cel viitor, adicr LegdmAntul adus de Mesia-lkistos.
Legdm6ntul aduce, cum am vdzut mai sus, darurile divine pen_
tru o via{6 fericitd pentru israelifi, cu condilia ca ei s6 meargl iupi
Prescripfiile previzute in acest legim6nt. Nepizirea lui lducea
r,oartea, adicd toatd gama de suferinle pdmdntegti, care culmina cu
rrroartea adicd nimicirea indivizilor care alcituiau poporul, ce era
tlus in robia cea amar5.
ce se intdmpla cu popoarele lumii din afara legdmdntului cu Isrirol? Erau ele sortite pieirii definitive? cunoagte gi vechiul restarrrcnt dictonul cregtin: ,,extra acclesiam, nulla salus?,, Explicit nu_l
1,,isim, dar implicit se binuieqte. pdg6nii, necunoscdnd voia lui
l).mnezeu, nu puteau face decdt r6u gi, de aceea, nimicirea lor era
rrrr fapt sigur. P6ginii nu erau condamnati dec6t din pricina
viefii
l()r'contrare voinlii lui Dumnezeu. Altfel ei s-ar fi bucurat de burr;r(atea divin[ care nu cunoagte margini. De altfel, pe misuri
ce
rrr:rintim spre timpurile sosirii lui Mesia, concepfia despre neevrei
',.' upropie de sublima doctrini nou-testamentarl.

.r2s

7,9;7,12).

qi in privinp leg['
Cum am amintit, in paragrafele precedente'
unii care credeau c6 p0
mantului existau deosebiri d-e vederi. Erau
190

rrrr'sc
,

Cercetf,torii moderni impart pe Isaia ?n trei: cap. 40-55 ei le nu


Deutero-Isaia,55-65 le spus Trito-Isaia. pe acest al treilea Isaiu il

,,rrsider6 cd a scris dup6 exil.

191

il

cdtre C.t'
lat6 ce citim in Isaia 45, I sq: "Asa vorbeSte -D-omnul
sd doboare neamurile
rus, unsul Situ, pe co,u t 1in" au mdnd 1y
Eu am ridicst pe Ci'
tnoinruo lui si sd arrtngn irdul tmpdrd{iilor'
lui"' " (Is' 45' 13);
cdrdrile
rus tn dreptatea Mea, fi voi netezi toate
Meu Nabucorobului
,,Acum dau toate aceste {dri in -mana
chior si fiarele campului'
donosor, impdralul Suiitonu't'i' ii dau
impdrdyie nu se-vd
ca sd-i fie supuse... Dacd un popor sau o
ace-la cu sabie'
;;p;r"lui Nibucodono''o'"' 'it pudepsi poporul
"
6-8'-9f. 25'9; 43' lO)'
cifoamete
si cu ciumd." (Ier' 27 '
---'in
o
putem spune cd Vechiul. Asef,ma3t *noTt^",
ales
intat poporul
"oo.irzie,
a lui Dumnezeu, in cadrul 9a1e]a mai
*ui" op"ra
mo(ii (adicd al
blestemul
qi
de
;;;; fi aptdrata" otanJu pa"utur'i
lui Dumnezett'
suferlnlel) 9i poate avea parte de binecuvAntarea
lui Dumnezeu
a
ac{iune
o
O""i-a""riuta. Vechiul Tesiament predici
a-omului' so
plc6toase
*aniu Lui contra firii
care, in opozilie
a ltri
"o
adev6ratd
natura
aratd prin indurare qi iubire cale gste
asupra
coboard
yut*.tt.
iniurare qi milostivire divind

Pe c6t se observS, Vechiul Testament vedea precis un timp cAnd


toate popoarele pdmdntului vor adora pe unul gi acelaqi Dumnezeu
al cerului qi al pdmAntului qi nu numai Israel se va putea bucura de
rnAntuire.

$ 34. Calea

Adesea, in rAndurile ce s-au scris pdnd aici, am tot folosit expresia ,,calea Domnului" (derek Yahweh). Ce era aceastd cale a

l)omnului? Intr-un cuvdnt, calea Domnului nl era altceva dec6t


implinirea voii lui Dumnezeu, a$a cum aceastl voie se gdsea in
cele zece porunci ale Decalogului gi mai exact in Thora lui Moise,
rdicd in cele cinci c5(i ale lui Moise. Tot ceea ce Dumnezeu a
ordnduit pentru om ca sd-l facd drept, inlelept qi fericit in Vechiul
'l'estament, toate acestea poartd numele de
,,calea Domnului". Pe
rrceasti cale trebuie sI mearg[ orice om (Deut. 19,9; Ps. 81, 14;
lOt, 6). Pentru aceasta se roagd dreptul gi evlaviosul: ,,Doamne,
irvald-md calea Ta" (Ps. 17, 11; 86, Il). ,,Calea Ta sd mdfacd
rmoscdtor, iar cdrlile Tale sd md instruiascd" (Ps. 25, 4).
,, Doamne, invald-md calea poruncilor tale, ca eu s-o lin pdnd la
.tliirSit; condu-md pe cdrarea poruncilor Tale, cdci tn ea tmi gd.tasc pldcerea mea" (Ps. 119, 33-35).
Cum desprindern din c6r{ile Vechiului Testament, viala reliliioasd qi morald a credinciosului, toat6, este rezumatd in expresia:
..,rd mergi cu Dumnezeu", care ar vrea si spunl c5 omul s6 se lind
rlc Dumnezeu, sI nu se depdrteze nici o clipd de D6nsul gi constant
Ioate g6ndurile gi toate faptele sd gi le acorde numai dupi Dumnezr:tr. Aproape acelagi sens au gi expresiile ,,a merge tnaintea lui
l)ttmnezeu" (Gen. 17, L), ,,a merge dupd Dumnezeu" (I Regi 14,
S), cuvinte care vor sd spuni cI omul trebuie s5-I urmeze lui
l)umnezeu, s5-L aibd pe El ca un conduc6tor22T.
La aceast6, cale a Domnului, proorocii au indemnat, totdeauna,
,,rc lsrael. Iati cum se exprims Ieremia, de pild6:
.,ASa grdieSte Domnul: Stayi in drumuri, uita[i-vd Si intrebayi
r'ttte sufit cdrdrile cele vechi, care este calea cea bund? Umblati

Aceast[

Vechiul Testament
celor care fac voia Lui, care p6zesc legSmAntul'
dintre Dumnezeu
;;;;;; ".ele aluzii la chestiunea dacd legdtura
ci ea poate qi tregi om nu se limiteazd nu*ui la Yahweh 9i Israel'
intreaga omenire care ntl
buie sd fre extins5. ajung6nd sd cuprindd
s-a rhsculat contra Creatorului ei"":
Egiptului si la hotur
in
,,Atunci vafi un ott* pn't'u Domnul lara
Acesta va 'fi pentru
Domnul'
,o j un stdlp cle adutcere'aminte pentrlt
Egiptului
'. Domnul
Domnul ostirilor un",,*n ii o id'turie in lara

Ui''t:'tiitir si un apdrdtor care sd-i izbdveasc{t'


ei il vor cunoaste pa
Atunci Domnul se va descapleri egiptenilor si
mdncare' vor
le va trimitn

,,

daruri de
Domnul in ziua aceea' Voi atluci iertfe si
le vor tmptitti" (Is' 19' 18-22);
fa'ce lurdminte Domnului Ei
duce din Egipt in
'*-,:i;
orunasi ,rn,'u, v'a fi un drum care va
in Asiria' s,i egilt
Asiria. Asirienii se vor duie in Egipt si egiptenii
Tot in timpul acekt'
tenii tmpreund cu asirienii vorctiii Oo*i'lui'
ca o binecuvttrr
Asiria
cu
al trnituo, unit cu fgipt"l- Si

Israel va fi
ii va biruecuvdnta $l
tare tn miilocut pdmdntului' Diinul oStirilor
Meu'
poporul
si Asiria lucru
va zice: Binucuranii sdfie Egiptul'
23-25)'
(ls'
19'
Mea"
rea mdinilor Mele si kriel *isinni'no
"u

s"ili,8.,

op.

Domnului sau a mffntuirii

cit.,p.96.

t93
:

au rds'
pe ea Si veli gdsi liniste pentru sufletele -voastre' Dar ei
'prnr;
i'{u vrei sd mergem pe ele"-(ler' 6, 16)'

Era LeCare erau c6rdrile Jele vechi de care vorbeqte Ieremia?


gdmdntul lui Dumnezeu cu Moise sau Legea lui Dumnezeu'
cil
Vechiul Testament, de la un capit pAnd la altul' adevereqte
legisprin
sfintb
cea
Sa
Dumnezeu a ardtat poporului ales voinla

legislaiii'
lalia mozaic6. Dacdpopo.,l implineqte poruncile acelei
a ocolit
el
atunci
care nu sunt altceva dec6t voinla lui Dumnezeu'
Testament
p[catul gi a cAqtigat viafa, care in infelesul Vechiului
s5 fii mullumit,
inseamnS sd ai de toate, s[ nu duci lips6 de nimic,
Legii date dc
deci fericit. Dacd poporul nu implineqte poruncile
ca tot
Dumnezeu, atunci intreg poporul va merge la distrugere'
connu
singuratici
indivizii
exil,
restul omenirii. P6ni upioup" de
Dumnezeu'
lui
tau; poporul intreg era rispunzitor in faf
am amintit mai sus' consta din celc
Legealui Dumnez"u,
"u6 sq')
,""" p:o.urr"i date pe muntele Horeb (Ex' 20' 1-17; Deut' 5'
alo
cirfi
cinci
gi cu timpul. Legea lui Dumnezeu o formau cele
in general' ,i'entateuhului
9i chiar tot Vechiul Testament,
-invdf5turile pe.caro
qi
toate
ca
porunci,
zece
O""utogrl iau cele
gi s6r'
Mois" le-iprimit prin inspira{ie divin6, in zilele de Simbitb
Era firesc
tato.i uu fost explicate poporului de c[tre preoli gi-levili'
o grijll
cu
intAlnim
ne
sd
deci ca in religia Vectriuiui Testament
erau
care
cultic'
ordin
speciall fap de implinirea prescrip{iilor de
binecuvdn"
de
sicotite ca impliniri ale legimdntutui 9i aducdtoare
tSri divine.
desigur' apSreau
CAnd se insista prea mult asupra pd(ii rituale'
dintiii
qi aparatorii implinirii poruncilor mora.le, care ar6tau celor
ou*n"r"u se uita mai mult la duhul cu care se implineau ritu"a
riledec6tlaceremoniilepropriu-zise.Fenomenulacestailintalnirtt
cu severitato,
gi astazi intre membrii Bisericii creqtine. Unii postesc
vechime' dar
din
datinele
iu. irg"runchieri qi cruci, plzesc toate
aproapelui
iubirea
9i nc'
sunt flarte culanli a c6lca legile morale:
rt
formalh
partea
de
ar"p,ati de tot feiul. Al1ii se ocup[ mai pufin
aga
c6
tt
religiei, clar sunt mai atenfi cu fapteie spiritului' Socotim
nicitii
care
fost gi in timpurile mozaice' Existau dou[ curente' dar
Ceea cs
datl n-au inleles si ajung[ la secte, deosebite una de alta'
ambele curente erau convinse cd ele suttl
trebuie sA relinem
"a
".t"
poporul s5 gtie cara
interpretele fidele ale Legii mozaice pentru ca
194

pe care mergAnd poate sd fie pe calea Domnului. $i


intr-adevdr, credinciogii mozaici simleau aceste interpretdri ca pc
nigte lumini indicatoare ale clii divine:
,,Legea Domnului este desdvdrSitd Si tnvioreazd sufletul,. mdrturia Domnului este adevdratd Si dd intelepciune celui neStiutor.
()rdnduielile Domnului suntfdrd de prihand Si veselesc inima,. poruncile Domnului sunt curate Si lumineazd ochii. Frica Domnului
c,ste curatd Si line pe vecie; hotdrdrile Domnului sunt adevdrate,
toate drepte. Ele sunt mai de prel decdt aurul, sunt mai dulci decdt
mierea Si decdt picurii dinfaguri " (Ps. 19, 7-10);
,,Ce dulci sunt cuvintele Tale pentru cerul gurii mele! Mai
tlulci decdt mierea in gura mea. Prin poruncile Tale md fac mai
1triceput... Cuvdntul Tdu este un felinar pentru picioarele mele Si o
Itrmind pentru cdrareq mea" (Ps. 119, 103-105).
Cei care dideau mai mult6 atenfie pa(ii ritualice nu desconsitlcrau partea morald, ci o uneau cu cultul, fiindcd ei voiau cu adevirrat ca poporul ales sd fie un popor sfhnt. Pentru aceea, Deuterorromul prevede hot6r6ri cu pedeapsa capital[ pentru cdlcItorii
proruncilor Legii (Deut. 21,21). A trdi dupl Lege, nu era socotit
cova prea inalt qi prea greu de realizat: ,,Porunca pe care {i-o dau
,tttdzi nu este mai presus de puterile tale, nici departe de tine...
li:;le tn gura ta Si in inima ta, ca s-o implineSti" (Deut. 30, 11-14).
Aldturi de curentul cultic exista curentul profetic cu vederi spirituale largi. Profefii se feresc de cazuistica legalistd. Ei se adresoazd inimii omului ca din convingere sd facd ce este bun qi pldcut
l)omnului. Tot ce intreprinde omul sd nu fie indepdrtare de Dumrazeu, ci apropiere de El. Riturile gi toate practicile religioase n-au
valoare dacd nu sunt insofite de ,,inimI curati qi spirit credincios":
,,Ascultali cuvdntul Domnului, cdpetenii ale Sodomei! Ia aminrt la Legea Dumnezeului nostru, popor al Gomorei! Ce-mi trebuie
rttie muftimea jertfelor voastre? Sunt sdtul de arderile de tot ale
I'crbecilor Si de grdsimea vileilor; nu-mi place silngele taurilor,
,,ilor Si lapilor... " (Is. l, 11. Cf. 9i Is. 2, 3;5,24;8, l6);
,,Cdnd tnti aduceyi arderi de tot $i daruri de mdncare n-am nici
,t ltldcere de ele Si vi{eii cei ingrdsali pe care mi-i aduce{i ca jertfe
"
'lc multumire, nici nu md uit la ei (Am. 5,22);
neamuri
,,Ascultali
Si luali seama la ce se va intdmpla... As, ttltii Si tu pdmdntule! Iatd voi aduce peste poporul acesta o nenorrste calea

I
I

195

rocire care va fi rodul gdndurilor lui, cdci n-au luat aminte la cuvintele Mele si au nesocotit Legea Mea" (let- 6, l9);
,,Pdrin{ii voStri m-au pdrdsit... Si n-au pdzit Leg,ea Mea! Dar wi
ali fdcut Ei mai rdu decdt pdrinlii voStri, cdci fiecare umblali dupit
pornirile inimii voastre rele Si nu Md ascultayi" (Ier. 16, Il-12);
,,Pentru ce md lasi (Doamne) sd vdd nelegiuirea... Asuprirea Si
silnicia se fac sub ochii mei, se nasc certuri, se stdrneSte gdlceava.
De aceea, Legea este fdrd putere Si nedreptatea nu se vede, cdci
cel rdu biruieSte pe cel neprihdnit, de aceea se fac iudecd\i ne'
drepte" (Hab. 1,3-4 sq.; cf.Zah.7,I2).
fiindca profefii au cuvinte aspre contra p64ii cultice, in special
contrajertfelor, nu trebuie si infelegem c6 ei erau contra acestora,
cLar fr fost nigte protestanfi ai zilelor noastre. Ei le implineau ca
oricare alt israelit credincios gi le socoteau ca acte plScute inaintea
lui Dumnezeu, pentru impbcarea cu cerul. Profefii erau numai contra spiritului cu care se aduceau 9i implineau actele de cult. Dactr
sufletul nu !i-e curat, dacd gAndurile rim6n tot cele ale fiarei din
om, jertfele nu sunt plicute lui Dumnezeu. Ei voiau o circumcizie
a inimii, adicl o viali religioasi qi morali IIcutI din impulsul dragostei de Dumnezeu:

,,Cdnd se apropie de Mine, poporul acesta Md cinsteSte cu


gura Si cu buzele, dar inima lui este departe de mine Si teama pe
care o are de Mine nu este decdt o tnvdldturd de datind ome'
neascd" (Is. 29, 13).
Profetul Samuel cere de la popor o ascultare desivdrqitd, clci
pdcatul cel mare al Iui Israel constd in impotrivitea falL de Dumnezeu, cici daci nesocoteqte voia Domnului este ca un rlsculat
contra Sa (I Sam. 15,23).
Proorocul Amos ceartd poporul care s-a indepdrtat de la calea
moralf,. Ceea ce vrea Dumnezeu, in r6ndul intii, este sd fac6 dreptate gi sI nu asupreasci pe nimeni:
,,Dreptatea sd curgd ca apa Si neprihdnirea ca un pdrdu ce nu
seacd niciodatd" (Am. 5,24);
,,Cdutali binele si nu rdul, ca sd trdili... Urdyi rdul Si iubili binele, faceli sd domneascd dreptatea... Si poate cd Domnul Dttmne'
zeul oStirilor, va avea mild de rdmdsi{ele lui losif" (Am. 5, 14-15)'
Profetul Hozea indeamnd poporul sd pizeasc[ Leg[mAntul sau
Legea Domnului. dar lucrul acesta s[ se vadd in interiorul inimii 9i
nu numai la suprafald:
196

,,Mild voiesc Si nu jertfe; cunoStinld de Dumnezeu mai mult deht arderi de tot" (Hoz. 6,6);
,,Ascultayi cuvdntul Domnului, copii ai lui Israel! Cdci Domnul
trre ojudecatd cu locuitorii ldrii, pentru cd nu este adevdr, nu este
indurare, nu este cunoStinld de Dumnezeu in lard. Fiecare jurd
strdmb Si minte; ucide, furd, desfrdneazd, ndpdstuieSte Si face
omoruri dupd omoruri " (Hoz. 4, l-2).
Proorocul Isaia aratd cd voinfa lui Dumnezeu se arat5 mai ales
in dreptate, gi el aratS in ce consti dreptatea:
,,Domnul intrd la judecatd cu bdtrdnii poporului Sdu Si cu
t

tnai-marii lui: <<Voi ali mdncat via! Prada luatd de la cel sdrac
t:ste tn casele yoostre>" (Is.3, I4);
,,Yai de cei care numesc rdul bine Si binele rdu, care spun cd
intunericul este lumind Si lumina tntunerec, care dau amdrdciunea
in loc de dulcea{d Si dulcealc tn loc de amdrdciune " (Is. 5, 10);
,,Spdla{i-vd deci Si curdli[i-vd! Lua{i dinaintea ochilor Mei
laptele rele pe care le-ali fdcut, tncetali sd mai facepi rdul. invdlali-vd sd face{i binele, cduta{i dreptatea, ocrotili pe cel asuprit,
/ace{i dreptate orfanului, apdrali pe vddtnd" (Is. 1, 16-17).
Nu numai venirea la templu gi implinirea riturilor o voieqte
Dumnezeu, ci mai ales faptele dreptSlii;
,,Ascultali cdpetenii ale lui Israel Si mai marii casei lui lacob;
Nu este datoria voastrd sd cunoaste{i dreptatea? Dar voi urd{i binele Si iubi{i rdul, jupuili pielea Si carnea de pe oase. Dupd ce au
ntdncat carnea poporului nteu, dupd ce-i jupoaie pielea ;i-i sfardntd oasele, tlfac bucdli... apoi vin Si strigd cdtre Domnul. Dar
cl nu Ie rdspunde ci iSi ascunde faya 5a... pentru cd aufdcut fapte
rele" (Mih.3, 14). ,,f,i s-a ardtat, omule, ce este bine Si ceea ce
cere Domnul de la tine, adicd sd.faci dreptate, sd iubeSti mila Si sd
umbli supus Dumnezeului tdu" (Mih. 6,8);
,,Cdutali pe Domnul, cei credincioSi care tmplinili poruncile Lui.
Cduta{i dreptatea, cdutali ascultarea de Domnul... " (7,et.2,3).
Ascultarea de Domnul, mergerea dupd legdmdntul Domnului,
adicd a Legii lui Yahweh, aceasta este ceea ce voiegte de la credincios Dumnezeu:

,,Iatd porunca pe care le-am dat-o: Ascultali glasul Meu Si lhr


fi Dumnezeul vostru, iar voi veli fi poporul Meu. Umbluli 1tc
loate cdile pe care vi le-am poruncit. Dar ei n-au ascultal... " (lcr.
voi

,23 sq.; 1, 19).


t9'7

Ca qi Isaia, proorocul leremia pune mai presus de implinirea


actelor iituale pe cele ale viefii morale, lard ca prin aceasta-Ieremia
a lor
sd fie contra cultului 9i jertfelor, ci numai pentru o implinire
gi in spirit, n, nr-ui in formi. CAnd le implineqte, omul s6-qi
schimbe qi comportareafald' de Dumnezeu:
Seba' de trestia mi'
,,Ce nevoie ant Eu tJe tdmdia care vine din
de tot nu-nti
voastre
indepdrtatd? Arderile
dintr_o

,ori,ironr"
lard
jertfele
nu-mi sunt pldcute" (let' 6'2O);
voastre
plac
- Si
td'
,,Cim? Fura{i, ucideli, ctesfrdnayi, iura[i strdmb' aduce{i
cunoasteli
nu-i
mdi|e lui Baal, mtergeli clupd alli Dumnezei pe care
in care
apoi venili sd vi-infdyiSayi tnaintea Mea' in casa aceasta
si
'este
sit
invocat numele Mi" qi ziceli: Suntem mdntuili"' ca iardsi
" (Ier' 1,9)'
faceti toate aceste urdciuni!

"MaibinedecAtmultelegiuiridejertfegicurdliri,rituriqiceredirt
monii, mai degrabi s-ar faie voia lui Dumnezeu, care const6

poporului:
actele dreptSlii. Aqa sfbtuieqte Ieremia pe conducitorii
Domn-ului
Legea
,,Cum-puteli voi sii spune{i: Suntem tntelepti Si
cea tnse'
pana
lucru
la
esti cu ,oiZ Cu aclevdrat, in zqdar s-a pus

cunoaslc
ldtoare a cdrturarilor" (Ier.8, 8)' ,, Chiar cocostdrcul iqi
vreme(t
pdzesc
timpul pe cer; turtureaua, rdndunica Si cocorul tSi
venirii lor. Numai poporul nxeu nu cunoa$te Legea Domnului"

(Ier.
' 8,7).

care este adevlrata cale a mantuirii, d:upd Zaharia]. "Fie'


porlile voasl,e
care sd spund aproapelui sdu adevdrut; iudecali tn
gdndeascd.rdrr
nu
sd
unul
Nici
pdcii.
in iederea
dupd adivdr

Iatl

si

^inima

sa si sd nu iubi;i jurdmdntul
(Zah' 8' 16 sq')'
strdmb. tdciioate lucrurile acestea Eu le urdsc"
ntt
Profetul Ezechiel, Ezra Si cei care au mai urmat dupi ddnqii
proo'
de
spuse
s-au g6ndit un singur moment sI nesocoteascd cele

cintra aproapelui sdu in

curocii"citali mai sus. Numai cilEzra a insistat ca singurd Legea


carc
prinsb in cele cinci cdr{i ale Pentateuhului sd fie norma dupi
a vdzut itt
sd se conducd comunitatea iudaic6 de dupl exil' Ezra
p.ooro"i mai mult nigte oameni trirnigi de Dumnezeu ca sd inDumnezett
demne poporul si se reintoarci la respectarea Legii lui
ajuns sd lc
a
seama'
dea
s6-qi
(Neh. 9, ZS-ZO1qi in felul acesta, flri
rdpeascd valoarea lor cea mai proprie'
a dal
Urmdnd exernplul lui Ezra, intreaga comunitate iudaici
pc
ca
dec6t
cinstire acelor profeli citafi mai sus, dar nu i-a socotit
198

nigte sirnpli interpreli ai Legii lui Moise care, dupd pirerea lor, lirsese datS de la inceputtoatd de cdtre Dumnezeu. Este impresionant
de constatat c6t de pulin au putut influenfa acegti profeli pe un onr
aqa de pios ca Iisus Fiul lui Sirach, care numai amintegte despre
dAngii in capitolele 48 qi49. Unii din poefii care au compus psalrnii, precum gi dasc[lii care au compus scrierile sapienfiale se gdseau mai pulin pe linia profefilor dec6t pe cea a celor din grupul
c ultico-naf ionalist228 :
,,Dacd aifi voit jertfn, {i-o5.fi adus, dar lie nu-li plac arderile
de tot. Jertfele pldcute lui Dumnezeu sunt duhul umilit Si inima curatd... " (Ps. 51, 16-17; cf. 9i Ps.40, 50; 73 q.a.).
Degi Legea, cu multele ei prescriplii qi obligalii, ?ncdtuqa oarecum religia spiritului, totugi pentru autorii psalmilor qi ai literaturii
sapienliale, Legea era socotiti ca o sarcini ugor de dus:
,,Ordnduielile Domnului sunt fdrd prihand Si veselesc ininta.

Poruncile Domnului sunt curate Si lumineazd ochii... " (Ps. 119,


7-t4).
lntreg psalmul 119 este un imn al Legii lui Dumnezeu care este
socotitl ca un balsam rdcoritor pentru inima credinciosului.
in comunitatea de dupS exil, Legea devine ocupafia de clpetenie a credinciosului. Citirea profe{ilor qi a celorlalte c6(i ale Vechiului Testament devine ceva secundar p6nd c6nd Thora (Peutatcuhul) ajunge sI fie socotitd ca un fel de intrupare a lui Dumne,eu. in gcolile rabinice nu se studia dec6t Thora, iar comentariile qi
scrierile in leg6tur6 cu ea au ajuns sd scoatl la lumin6 acea bogati
literaturS, care a dat nagtere Talmudului.
Abia Evanghelia Mdntuitorului a putut sd arate cd litera ucide,
rrumai spiritul creeazd, indrept6nd pe credinciosul in Dumnezeu
r:htre faptele iubirii de Dumnezeu qi de aproapele, dezrobindu-l
;rstfel de povara cea grea a cazuisticii legaliste.

"t

S"llin 8., op. cit.,p. 106.

$ 35.

De altfel, in gura proorocilor rug6ciunea indreptatl cdtre Dunr-

Poclinfa

nezeu de cStre penitenfi este un fel de mdrturisire a picatelor, ca un


fel de moliftA cititd la spovedanie:

intre remediile indicate de Vechiul AqezSmAnt ca posibilitatc

,,Venili sd ne intoarcem la Domnul, cdci El ne-a sfasiat, dar tol


El ne va vindeca. El ne-a lovit, dar tot El ne va vindeca rdnile. El ne
va da iardSi via{a, in doud zile; a treia zi ne va scula Si vom trdi tnaintea Lui. Sd-L cdutdm Si sd-L cunoa$tem pe Dumnezeu. El se iveSte
in zorile diminelii Si va veni la noi ca o ploaie, ca ploaia de primdv ar d, c ar e udd pdntdntul " (Hoz. 6, I -3 ; cf . Hoz. 14, 3 ; Ier. 4, 22).
Dacd rug[ciunea de pocdin{6 nu este sincerS, nu este din inim5,
atunci ea nu este ascultatd de Dumnezeu:
,,Ce sd-lifac, Efraime? Ce sd-1ifac, Iudo? Evlaviavoastrd este
ca norul de diminea{d, ca roua ce trece repede" (Hoz. 6,4);

de mdntuire este aritatd in primul rdnd pocdinla.


Dacd omul pdcdtos voieqte sb se impace cu Dumnezeu, atuttci

el trebuie sd se intoarcd din calea pdcatelor la calea iui Dumnezetl,


Aceastd necesitate a pociinlii gi intoarcerii este exprimatd foartc
adesea prin cuvintele'. ,,intoarceli-vd la Mine Si atunci Eu Mir vtti
tntoarce la voi" (Mal. 3, 7). ,,lntoarceli-vd la Domnul Duntnezeul

vostru" (Ioel2,I2).
Expresiile privitoare la ieftarea de p[cate folosite de prooroci
sunt numeroasei na$a avan (,,81 a ridicat pdcatele"), salah (,,e1 tt
iertat"), chissah (,,a acoperit = a iertat"), chiper (,,a gters : a ier"
tat"), malah (,,e1 a spSlat: l-a iertat"), chibes (,,e1 a spllat: iertat"), mus (,,e1 a ridicat, scos = iertat"), avar lifesa (,,e1 i-a trecut
pdcatele : l-a iertat"). Io hasiv (,,eI nu i-a socotit = a iertat"). Ideca
ce se leagd de aceste expresii este cd daci omul vrea sd fie iertat'
atunci sE se roage lui Dumnezeu ca sd-i dea iertare de p[catele pc
care omul gi le recunoagte:
,, Doamne Dumnezeule, iartd" (Am. 7, 2);
,,Aduceli cu voi crminte de cdin{d Si intoarceli-vd la Domnul.
Spune{i-L' Iartd toate nelegiuirile, primeSte-ne cu bundvoin{d Si-li
vom aduce lauda buzelor noastre, tn loc de tauri" (Hoz. 14,2);
,,Doamne, poporul ocesta este tntr-adevdr un popor incdpdsd
nat, dar iartd-ne fdrddelegile Si pdcatele noastre Si ia-ne in sfip|
nireaTa" (Ex. 34,9);
,,Recunoaqle-{i numai neleSgiuirea, recunoaste cd ai fosl necru
dincioasd Domnului, cd ai alergat incoace Si incolo dupd dumnezri
strdini... intoarceli-vd, copii rdmrdtili, zice Domnul... " (Ier. 3, 13)'
,,li-am mdrturisit pdcatul Si Tu mi-ai iertat vina" (Ps. 32, 6; cf,
3L L9;51,3 sq.;51, 11).
Dacd omul regretl nedreptd{ile sale, Dumnezeu acord6 iertarca
Lui, care se intemeiazd numai pe indurarea Sa. Ceea ce cere Duntnezeu de la om este sI se cdiascl din iniml qi sd fEgdduiascd irt'
dreptarea pentru viitor, mergdnd numai pe calea Domnului:
,, Dupd ce m-orn intors, m-am cdit Si dupd ce mi-am rectrnoscul
greSelile, md bal pe pulpd. Sunt jenat Si roSu de ruEine, cdci porl
ocara tinerelii mele " (Ier. 31, 19).

preficdtorie, zice Domnul" (Ier.3, 10).


Cuv6ntul pocdin{6 este redat de limba ebraicd biblicl prin Sw.
El exprimd intoarcerea omului din calea pdcatului la calea ce duce
spre Dumnezeu. In gura proorocilor, pocdinla trebuia sI fie nu
numai formal5, adicl aducerea unor jertfe, ci trebuia sE fie din
toatd inima, adic[ sI porneascd din interiorul omului, din hotirdrea
sa. Pocdinfa formalS, dupd prooroci, nu aduce iertarea pdcatelor.
Bineinleles ci nici pocdinla nu este un privilegiu sau un merit mare
cu care omul sI se poatd mAndri in fala lui Dumnezeu sau prin care
omul ar putea s6-i sileascl pe Dumnezeu s6-i ierte picatele. Refacerea legdturii cu Dumnezeu, ce fusese distrusl prin pdcat, nu se
afl6 in puterea omului niciodatd, ci este o prerogativS, un drept exolusiv al lui Dumnezeu. Dar, cu toate acestea, este sigur cd nu existd mdntuire acolo unde nu este poclinfi. De aceea, incl din timpurile vechi se accentueazd necesitatea intoarcerii citre Yahweh:
,,N-am vrut sd vd dau ploaie... V-am trimis .foamete... Doud,
trei cetdli s-au dus la alta ca sd bea apd Si tot nu Si-au potolit setca. Cu toate acestea, tot nu v-a[i intors la Mine, zice Domnul"
(Am. 4,6-9);
,,Veni{i sd ne intoarcem la Domnul, cdci El ne-a sfasiat, dar tol El
trc va vin-deca. El ne-a lovit, dar tot El ne va lega rdnile " (Hoz. 6, I ).
Cel care stiruie cel mai mult asupra pociinlei qi intoarcerii la
l)umnezeu a omului, a fost profetul leremia, care vede milostiviroa

200

20t

,,Cdnd vd tntinde{i mdinile, tmi intorc ochii de la voi Si oricdt

de mult v-a{i ruga, n-ascult, cdci mdinile vd sunt pline de sdnge"


(Is. 1, 15);
,,Vicleana luda nu s-a intors la Mine din toatd inima ei, ci cu

'..:

numai printr-o convellui Dumnezeu asupra omului 9i poporului el esie dat ca autorul

6l'in;i'ii' b" altfel'


tire de la pdcatru
"ur"J
individualismul' Pini la el
din Vechiul Testameni;;;;; i;""pe
lucra Dumnezeu direct:
care
poptt"f
cel cu
individul nu conta.
"tu dacd vei reveni la Mine' zice Dom'
,,Israele, de te veiVn'oo"n'
Mea' nu vei mai rdnul. dacd vei scoate i'a"iunii' tale dinaintea
'ill:,,:ii*';: i;" ,:i,;;;;",it-"i cdite_ si raytete si vd voi tdsa sd to'
""ri1i
i t*"1 a'cesta" (Ier' 7' 3); "'':'.|pe care am de gdnd sd-l
tot rdul
,,Dacdya auzi roio-iui'iuda
la calea^lui cea rea' le voi ierta
de
fac qi se va intoa"u-iu''o'n (let' 36' 3' Cf' 3' 12; l8' 8)'
nelegiuirea si p:dcatul"
astfel
""';.;;i;;;
notiunea de convertire' Aqa
iiexpresii noi pentru
u-n ogot nou":
""u,i
de pild[, ,,a se t[ia i*;;{" h -rnita"' "u.d"telery
luda
lui
ai
si locuitori ai
oameni
i*p,,i*"inimile'
,,Tdiafi-vd
mdnia Mea ca unfoc si
Ierusalimului, ca nu '"**" ta izbucneascd
din pricina rdutd{ii faptelor voassd se aprindd fdrd si- se stingd'
tre" (lir. 4,4; cf. Ier' 4, 3)'
veacuri ca un dicton' prin care
Cel al c[rui cuvint a r[mas peste
moartea pic6tosului' ci convertise aratl ci Dumnezeu nu voieqte
a fost Profetul Ezechiel:
rea lui, revenirea ru il l"r"u ntmnului'
Dimnul Dumnezeu' Nu
,,Doresc ou n'ooino pi"i''utuiz^zice
se intoarcd de pe cdile lui Si sd
doresc Eu mai degrabd'ca el sd
trdiascd?" (Ez.18,23);
v , -- moartea
---^-..i^n pd'
cdnu doresc

viata Mea, zice'Domnul Dumnezeu'


ll)'
calea lui si sd trdiascd" @2.33'
cdtosului, ci sd se tnio*i i, la
numai
cdci
Isaia'
in
gasim ei
,,,.Pe

""'"6-;;;;;;;;

";";^;;l;i""ai'q1
printr-insa se poate evita pedeapsa divin[:
omul nelegiuit sd se lase de
,sd se lase cel ,au i calea lui si care va ivea mild de el' la
ii'*ia la Domnul
gdndurile lui, sd
"
iertdnd" (Is' 55' 7)' - '
Dumnezeul nostru, care nu oboseSte
atunci qi Yahweh se
Dumnezeu'
la
Numai printr-o reintoarcere
p[c6tos:
va intoarce iarSqi cu fala spre cel
D?y:"l ostirilor: intoarceyi-vd
,,Spune-le ao''' )iL v'orbeEte'
voi intoarce Ei Eu la voi"
Mine, ,irn oo*'-Ji osiioiti' qi Md
la

(Zah. 1,3);
,
1-.x
oi ,to tn raula calea voastrd cea rea si de la
,,intoarceyi-vd fiecare de
in {ara pe care v-am dat'o
tutea faptelo,
'u;i
'a*a"e
'oo'i'l'ui
25' 5);
voud Si-pdrinlilor voStri" (Ier'
202

,,Da, chiar acum tntoarceli-vd la Mine cu toatd inima, cu posl,


cu pldnset Si cu bocet. Sfdsiali-vd inimile Si tntoarceli-vd la Domnul. Cdci El este milostiv Si plin de indurare, indelung rdbddtor Si
bogat in bundtate Si-i pare rdu de relele pe care le trimite" (Ioel2,

t2-r4).
Nu se poate nega faptul ci aceste conceplii au dat prilej celor
de mai tdrziu, ca de-a-dreptul, sd socoteasc[ viafa cinstitd, curatb qi
ordonatS, ca un mijloc de impdcare cu Dumnezeu qi deci de sc6pare de moarte, adicl de pedepse qi suferin1e22e.

,,Iatd postul pldcut Mie: dezleagd lanlurile rdutdlii, dezleagd


legdturile robiei, dd libertate celor asuprili Si rupe orice fel de
jug; tmparte pdinea cu cel fldmdnd Si adu in casa ta pe nenorocilii
fdrd addpost. Dacd vezi pe un om gol, acoperdJ Si nu intoarce
spatele semenului tdu. Atunci lumina ta va rdsdri ca zorile... Si
slava Domnului te va tnsoli" (Is. 58, 7-I4);
,,Prin dragoste Si credincioSie omul ispdseSte nelegiuirea Si
prin frica de Domnul se abate de la rdu" (Prov. 16, 6).
Chiar in psalmi se afl5 afirmarea cI prin curdfia qi neprih6nirea
vielii se poate cdplta mila qi indurarea lui Dumnezeu:
,,Domnul mi-a fdcut dupd neprihdnirea mea, mi-a rdspldtit
dupd curdlia mdinilor mele, cdci am pdzit cdile Domnului Si n-am
pdcdtuit impotriva Dumnezeului meu. Toate poruncile Lui au fost
inaintea mea Si nu m-am depdrtat de la legile Lui. Am fost fdrd de
vind fayd de El Si m-am pdzit de nelegiuire. De aceea,_. Domnul
mi-a rdspldtit dupd neprihdnirea mea" (Ps. 19, 20 sq.),
Prin aceastd accentuare a viefii proprii (yedakah), care este
identificatl cu milostenia, uneori (Prov. 10, 2) s-a ajuns foarte repede la credinla unei m6ntuiri prin fapte bune, lucru care s-a putut
vedea mai tdrzfu,la farisei.
Credem cd nu este corect qi spunem cd profelii nu apreciau cur6[enia, viala imbundtil$td, ca un mijloc de imbunare a Domnului
qi cI ei sus{ineau cI numai Dumnezeu, fdrS nici o contribulie a
omului, ddruiegte un duh nou qi o inim[ nou6, de care depinde iertarea plcatelor.

"'sellin

8., op. cit.,p. lo7.

I
$ 36. Jertfele

il

con-

de impicare cu Dumnezeu'
Un mijloc de mdntuire' adicd
a legii naturale'' ea
stituiau qi sacrificiil"' *"if*i"'
",">t]g:'!a
prin cerere
prin adorare,
]],-T-''3
pur
se manifest[ in mod ;;;i,1;i
fiindcd.omul nu este o tlrnta
p,in
adic6
relimire,
sentimentele

i*

'uga"il'n"'-t';
spirituall, ci consta #;;;i';-G' foim[ sensibil6'cuilt^:::*:
ia o
sa
sioase ale omulut uu it"U-uit"u
metaniile etc'' qi apol
'olu
inchinSciunea'
mainifo"
ridicarea
acestea' la inceput'
de aceea

*unl;li"il" sale-'^Darurile
t""
gl i'^ :1'^":
;; ;;;; i fructifer ela':
lui
au fo st minh a,
"T
cinstea
"di"a
ain-a-v,u- siu' intru
naetc. Prin renuntarea i;';-il;"
lucrurilor
ta arate cE ei n-au asupra
Dumnezeu, oamenll *i*
posesiunea adeviratE' ab-

aducd daruri' ain

c6ci

turii decit o stapnnireli;*"t*f'


Darurile
solut6, o are singur il;;*'

-aduse

lui Dumnezeu'

ii
i"Lunoq,'d, ;'Y'#i'" se
;il;
3;"i: :?:f:X
dac6
al cuvAntului'
I'ar"i"f
'1-'":::,::-l'i'."t
iuuaa'

sens

ca

11.,1fl3;

".*"i

'

prin implinirea unei ceremonrt


(oreot) intru onoarea lui Dumnezeu,

specialez3.'

qcrnrA
omului este aqa de absolut6'
asupra omu
iiapanirea lui Dumnezeu
qi supunerea
stapaniri se afl6 inclusl
incit in ,""u'ouu'"tJu;;;JJi pt"du'"u totali in stipAnirea lui DumabsolutS din partea "i""t*ii'
necondifioa eului propriu' o predare
omul
nezeu inseamnd o d;';il";"
cireia
urma
feia
nat6 a voinlei ,to;";;;il":
l!*'in
in fiecare moment' c6ci
p"1'1i'
este gata s6-9i dea 'ip
9"tn1""
a^sacrifiExpresia corespunzdtoare
vietii.
stapin-ul
este
sau
Dumnezeu
in afard-este nimicirea externa
intern?titpi'ii"f
acesta
ciului
; imbolneazamoartea sacrificatorului'
nimicirea darului "fd';;
prin care se maretigioase
*cdtre naturale
pornite numai Ain '"nt-i*niete
Dumnezeu' De aceea' sa''
nifesta devotarea ;;iil;;
sentimentelo
'otal[
pe c6t de vechi sunt 9i
crificiile sunt tot "A;;;;;hi,
*ttf,';:::""1"^*lllil
k1:'11":"::f"' 1:
are un caracter l"pll' o;
toate' c6ruta t se
a
StSpAnul
purnie;;;' Dt;"'l 9i
adorare a lui

'

230

518'
TarnavschiY ', oP' cir'' P'

cuvine supunere absoluta; b- euharistic, adicd de mul{trtttitc lrrr


Dumnezeu pentru toate binefacerile Sale; c. impetrator, adicn rlc
cerere a binefacerii divine. Dupi clderea omului in p6cat, s-a adt'rugat gi caracterul propiliator sau expiator, adici de cur[fire 9i iertare, cdci din cauza pdcatului, omul, urAt gi respins de Dumnezeu,
stiruia si se impace cu Creatorul s6u gi sd inlature moartea pe care
o merita din cauza pdcatului. Prin picat se alterase atat raportul
omului fafi de natur6, c6t qi fafn de Dumnezeu' Stdpdnirea primordialS asupra creaturii s-a prefrcut intr-o dependenla fa{a de naturi
intr-un grad aqa de mare, incAt o tentafie spre rdu de multe ori pornea de la natur6. Omul nu se putea deci mullumi numai cu cunoagterea internl gi mdrturisirea picatului, ci el trebuia sd n[zuiasc6 de a se desface din aceasta stare a pacatului, iar inclinarea
spre naturi trebuia s-o ispdgeascd printr-o depirtare de ea. De
aceea, in urma p[catului, toate sacrificiile au caracterul unei infrdngeri qi renunliri pline de cdinfi. Dar in primul rAnd, plcatul
este o abatere de la Dumnezett, cdci in locul unirii cu Dumnezeu
prin gralie, a intrat o separare de el, din cauza picatului, care dureazd atdta timp cdt nu este expiatd culpa prin cur6fire. Acestui
scop al expierii ii servesc toate sacrificiile. Prin p6cat, omul a pierdut dreptul la via!6 gi s-a frcut culpabil de moarte. Daci totuqi
dup[ pdcat Dumnezeu ii dIruiegte viala, aceasta se intdmpld din
grafia divin6, care avea in vedere expierea ce urrna si vinb pentru
t,oat[ omenirea, prin jertfa lui Mesia-Hristos. Pdnd la intrarea in vigoare a m8ntuirii adus[ de Hristos, omul trebuia si recunoasc[
iaptul cA a meritat moartea gi cd trebuie sd mdrturiseascd nevoia de
o expiere pe care el singur nu o poate infaptui: Aceasti mlrturisire
sc frcea prin limbajul simbolic al sacrificiilor sAngeroase. Atunci
ctnd sacrificatorul aducea animalul la altar qi pune m6inile peste
ol, prin acest act mSrturisea ci el insuqi a meritat moartea ca expicre pentru plcatele sale. Prin punerea mainilor insi, el transmitea
vina morfii asupra victimei, pe care o sacrifica in cinstea lui Dumnczeu ca o satisfacere pentru pdcatele sale. tn realitate, s6ngele {apilor qi taurilor nu putea sd expieze pdcatul, doar numai atdt c5, sat rificiile numeroase exprimau mirturisirea cd numai prin propria-i
prrtere omul nu se putea impdca cu Dumnezeu 9i deci avea nevoie
,lc o satisfacere mijlocitoare. inainte ca aceastd satisfacere mijlot i(oare s5 se infrptuiascd prin sacrificiul lui Mesia, trebuia deqtep205

lr
unui mAntuitor' care sa
tatd gi susfinuti conqtiinla culpei 9i dorin[a
expieze pdcatul odatd pentru totdeauna
-..-- ^^^+^.{^,,x
fedou6 r,
cunoa$te
Pentru iertarea paclielor, Vechiul Testament
guoi-ct,
nepi'
&pcrpc{po,

luri de sacrificii: o. ,nii"', (&pcrpticr,


crpaptcrq) qi b. asam

(o

t1 nl"r1p1el'eto^tb

c{q

saastSzi nu se qtie exact diferenfa intre


;[dpai;q). Nici pin6 ""up'&yuotcrq'
ci
mulli
cei
cbtre
de
crificiul numit chattat qi asam' Se crede
pdcatul
penttu
qi
asam
chattat era sacrificiui-p"n* p[catul greu
adicd se jertfeau animai uqor. Ambele ,u"rifi"ii erau sAngeroase'
pdcatului-comis' Acmale mai mari sau ,rui ti"i, dupa gravitatea
forma arderea cirnii'
t.rf f.in"ipul al ritului acestor sacrificii nu-l
era secundar' ci efufiindcd la aceste ,u".if,"ii momentul latreutic
care se exprimd ca;il; sdngelui, adicS vdrsarea sdngelui' prin de
pace se intimpla
racterul expiafiunii. t-u oio"u"t qi iacrifiiiul
contrariul,ardereaOu*fuieramomentulprincipal'caresimboliza
lui Dumnezeu' 9i c5 Dumne-zeu pri;;;;;; completd in m6na
(reiach nihodh)'.Dttpir
lr"i"-J"*f "u un *iro, de bun6 mireasm6pentru
p6cat 9i culp6' se
la sacrificiile
g.uii u-r"u pdcatului

"o*i',altarului din afara templului;

la pdcate de
ungeau cu sAnge
"ou*"f"
din[untrul templugradul mai greu ," ,,,g"uu qi coarn.ele altarului

iriiiiar,"ll

la zi-lai*pa"a'ii (iom chipur) se.stropea.chiar in


din carne
Sfintelor). Arderea pirlilor celor mai bune

iar

care
care nu lipsea nici unui sacrificiu' dar
principal'
momentul
la sacrificiil" p"nt rr'pa"ui qi "utpa nu formau
cI ei (slujitorii altarului)
Mdncarea r[mi;ifei de catie preo{i arita
popol{"i: iar prin puterea funcfiei
erau chemafi sa poariJ

"L"iGfa.ii
servea scopul latreutic

p*""[

poporul

pentru intreg
lor s[ le desfiin{ez"-Gr"t"l La sacrificiile
pe^altar' carnea se
puse
ce.trebuiau
pa4ile
liom chrpur), afari de
preolii, fbc.6nd parte din
ardea afarddin tabara iceiate), deoarece

popor, trebuia sd se fach expierer$i pentru


carnea in afara ceti!tt-"-'
arzdndu-se
-_-in

."ru

ei' Expierea se lacea


prln slne

erau
priveqte eficacitatea sacrificiilor' acestea nu
Dumnezeu
lui
ochii
in
""
ci ele erau valide 9i plicute
pr.in"ator,
umilit si
ct
le aducea) venea
"duh
sacrificatorul

;"*

i;*;i
un serviciu divin gi de
inimd infrdrzrri ". Cilttul sacrificiilor era

dac6

231

TarnavschtY., op. cil', p' 519 sq'

232

TarnarschiY

-, op.

cir'' p' 548 sq'


206

aceea, sentimentele interioare, virtulile religioase care se exteriorizat prin sacrificii trebuia sd fie pldcute lui Dumnezeu. Recunoagtcrea majestSlii nemlrginite a lui Yahweh presupunea credinfd gi
adorare. La sacrificiile benevole de ruglciune, expresia lor era de

incredere deplinS, iar la sacrificiile de pace se exprima mullumirea.


La toate sacrificiile se exprima congtiinfa pdcdtogeniei gi a pedepsei de moarte.
Reamintim aici ceea ce am pomenit in paragraful ,,Calea Domnului sau calea m6ntuirii", despre cuvintele profelilor cu privire la
sacrificii (I Sam. 15, 22; Am. 5, 23; Hoz. 6, 6; 8, 13; 14,3; Is. 1,
ll; 29, 13; Mih. 6, 8; Ier. 6,20;7 ,21 sq.; Is. 43, 23 sq.; Zah. 7, 8).
Pebaza acestor texte, critica liberald afirmi ci profelii nici nu voiau sd audd de sacrificii de animale. Numai grupul cultico-nagionalist considera cI Dumnezeu, din cauza sfinfeniei Sale, nu poate ier-

ta ftrd, si primeasci o despigubire vizibil[. Tocmai contrariul,


dup[ critica liberalI, l-ar fi susfinut proorocii, gi anume ci acegtia
accentueazd faptul cI Dumnezeu iartd picatele numai din pricina

sfinleniei gi mirefiei Sale. Personalitatea lui Dumnezeu este atdt de


sf0nt6 qi milosArdd, ci nici n-ar putea233 sd facd altfel (Hoz. 11, 8;
Is. 43, 25; 44,22; 48,8; Mih. 7, l4).
Dar profelii nu erau contra sacrificiilor ca institufie divin6, ci
erau contra stlrii sufletegti a celor care aduceau sacrificii: ,,Cum?
Furali, ucideli, preacurvili, jura{i strdmb, ardeyi tdmdie lui'Baal,
mergeli dupd alli dumnezei pe care nu-i cunoaste{i Si apoi venili sd
vd infdliSapi inaintea Mea, tn casa aceasta?... " (Ier. 1, 9);
,,Arderile voastre de tot nu-Mi plac Si jertfele rtoastre nu-Mi
sunt pe voie! " (Ier. 6, 20).
Din cuvintele profetului Ieremia, se vede clar de ce Dumnezeu
nu voiegte sacrificiile. Lucrul acesta se intAmpla nu din pricinl cd
sacrificiile ar fi fost ceva nedorit de Dumnezeu, ci din cauzi, cd, oamenii le aduceau la altar cu inimd qi cu m6ini necurate. Profelii spun
poporului cd Dumnezeu nu poate fi silit s5 ierte norodul numai prin
faptul cd s-a adus un sacrificiu. Jertfa este un lucru'plScut Domnului,
in sine, dar pentru ca si fie eficace se mai cere ca gi intenfia omului
si fie curat6. Omul nu poate constrAnge pe Dumnezeu sd acorde binecuvdntare numai prin implinirea formald a sacrificiului.

"t

Sellin E., op. cit., p. 105.

Este ceva forlat sd se spun[

c[ in doctrina profelilor

iertarea

p[-

prin vreo faptd omecatelor nu este ceva care sd se poat6 obline


unui preot' ci'
fout" fi mijlocit de activitatea
neasci sau ceva
ce porneqle
"ur"
la fel ca orice mantuire, este o realitate eshato.logica
Dumnezeu
lut
indurdrii
exclusiv de la Dumnezeu, este un dar al
dat
,nantuit"a este un dar al lui Dumnezeu'
Suntem de acord
care se
anumite

ciplta fu "a

$ 37.

*:

penitentului, care se lacea vdzttti prin

""o..u
jerlfele'
acie de cult, cum de exemplu
Ruglciunea

sA ffecem Ei rug6Printre mijloacele de iertare de pdcat' trebuie


este inillarea
.ior"u (teSlih e'bffi 6e6otq "poo6"1'1) Rugdciunea
ZiOu*nezeu' Esie strigitul sufletului c6tre
min(ii qi a inimii
pentru a-i cere aju"at "
ditorul sdu pentru u-f fuuaa p"ntm a-i mullumi 9i
(Kore

lui Dumnezeu
torul. Pentru Israel, *ga"iun"u era "chemarea
Domnului"' Gen'
numele
Yahweh,,a chema pe iahweh', ,'a chema
lo' 25)'
rer'
7
64'
;
i-, zi tl., g, Deut. i2, 3 ; P s. 7 9, 6; 99,-6;rs'
cd-rugiciunea
gdsim
De la un cap la ut,ut ut Sfintei Scripturi
1;
Dumnezeu (Gen' 30' 17; Num' 23'
este bine primitb O"
"att"
8
49'
l'a')'
p"ut- q, 19; I Regi 7, 9; Ps' 4,2; 18'7;34' 5; Is'
se servesc de
sacri
autorii
Pentru aardta"n"i"it"t"u'rugSciunii'
plastioe' ca de pild6: "ruexpresii figurative sau metaforiJe foarte
la locuinfa sfAnti a lui Yahweh" (Il
gdciunea se ridici pa"a i"
""',
cel atotputernic" (ToChr. 30, 17); ,,inaintea slavei lui Dumnezeu
Ta" (Ps' 88' 3);
bie 3, 25); ,,56 u:u,gu-t'gaciunea mea-inaintea
str6bate
2);
(Ps'
141'
"rugrciunea
;;**ir*;"'r" inurt,a? taileiu"
norii"
1Eccl. Ben Sirach 35,21)'
--rugaciune Per"lin ve"rriul Testament nu intalnim o formula de
T":11T"111
Noul
tru to{i, a$a cum g;it" p; ,,Tatdl nostlu" din
pentru cazun speclVechiul Testament glsim numai doui formule
(Deut' 26'
,ugi"iunlu p"ntt" aducerea premiflilor
ale. prima
"rt"
mirturisire a plcai-.to;Zo,l3-15), iar a doua'este rugSciunea de
telor din Ziua imphcitri (iom chipur)'
230

Degi nu gdsim alte forme de ruglciuni, totugi nu ne puteln irrchipui ci a existat vreun timp in care israelitul si nu se fi rugat.
Chiar din primele zile ale poporului ales gdsim menliuni cd patriarhii, din loc in loc, construiau anumite altare unde, pe l6ngd jeftfele ce aduceau, ei gi seminfia lor invocau numele lui Dumnezeu.
Dup[ primirea legislaliei mozaice, cultul public gi mai ales rug6ciunea publicd gi individuald. a cdpdtat o pozilie predominantd.
C6nd credinciogii Vechiului AgezimAnt se prezentau in fala Cortului Sf6nt qi mai apoi la templul din Ierusaliin, cl ocazia sacrificiilor, premiliilor, zeciuielilor gi sdrbdtorilor mozaice, nu se poate s[
nu fi inillat ruglciuni cltre Dumnezeul cel preainalt, StdpAnul cerului qi al pimdntului.
Psalmii, cei 150 la num6r, nu sunt altceva dec6t niqte rugdciuni
in care credinciosul iqi ardta starea sufleteascd ce-l stdpdnea in momentul alc6tuirii lor. Cd israelilii se rugau at6t in particular, c6t qi
in comun la templu, vedem din cuvintele profe{ilor Isaia gi Amos:
,,Cdnd vd intindeli mdinile, imi intorc ochii de la voi Si oricdt de
mwlt v-ali ruga, n-ascult, cdci mdinile vd sunt pline de sdnge" (Is.
1, 15). ,,Depdrteazd de la Mine vuietul cdntecelor tale; nu pot asculta sunetul aldutelor tale" (Am. 5,23).
Afard. de formulele de rugdciuni de la aducerea p6rgii qi Ziua
Ispiqirii, Sf. ScripturS a Vechiului Testament nu ne mai amintegte
de altele. G6sim numai cdteva men{iuni sporadice, gi anume c6nd
erau citili anumili psalmi la serviciul de la templu. Aqa ni se spune
despre psalmul 92 cd, era folosit in ziua de Sabat (iom Sabat). in
traducerea greacd, Septuaginta, gSsim urmdtoarele indicalii gi pentru alfi psalmi. De exemplu, Ps. 23 (24): in prima (21) a Sabatului,
adicS in prima zi a sdptdmdnii; Ps. a7 @8): in a doua a Sabatului;
Ps. 93 (94): in a pntra a Sabatului.
Rugdciunea este destinat6 indeosebi sd intoarcd fala lui Dumnezeu cdtre cel care se ruga, fiindcI: ,,Yahweh este un Dumnezeu
plin de tndurare Si milostiv, incet la mdnie, plin de bundtate Si
credincioSie, care tSi line dragostea pdnd la mii de generalii, iartd
fdrddelegea, rdzvrdtirea Si pdcatul... " (Exod. 34, 6-7);
,,Cum sd te las, Efraime? Cum sd te predau, Israele? ... Mi se zbate inima in Mine Si tot lduntrul Mi se miScd de mild" (Hoz. 11, 8);
,,Efraim imi este un fiu scump, un copil iubit de Mine. Lldci
cdnd vorbesc de el, tmi aduc aminte cu gingdsie de el. De ucaau,

Ibid"m.

208

209

inti orde inirua tn Mine pentru el Ei voi avea mild de el, negresil,
zice Domnul" (Ier.31,20. Cf. Am. 7,2-6; Nan' 1, 3; Deut' 4, 31;
Is.49, 15).
Dumnezeu atAt aqtepta, s5 fie chemat qi indati venea, cSci:
bu,,Cdt sunt de sus cerurile fald de pdmdnt atdt este de mare
ndtatea I'ui pentru cei care se tem de El" (Ps' i03, 11);
de
,,Cum si tndurd un tatd de copiii lui, aSa se indurd Domnul
(Ps.
l3)'
103;
El"
cei care se tem de
Dacd i se cere prin rugdciune, Dumnezeu ajut6 pe om s5 se desprindl din mrejele intunericului, adic[ ale picatului, 9i apoi si
meargd pe calea mdntuirtt:
,,Domnul este bun Si drePt, de aceea aratd pdcdtoSilor calea
sa" (Ps. 25,8);
cei
,,O, cdt de mare este bundtatea Ta pe care o pdstrezi pentru
in
Tine,
tn
tncred
se
care
celor
ardli
pe
o
care
care se tem de Tine,
(Ps.
19).
31,
oamenilor"
'
"fayafiilor
d* pare cd din vechime a existat in Israel credin1a235 cd una din
c6ile pintru a se obfine iertarea de picate din partea lui Dumnezeu
este rugiciunea solitoare (mijlocitoare) a unui prooroc. AceastS insuqire Jra una din cele mai insemnate ale misiunii profe{ilor, c6ci ei
deveneau mediatori intre om qi Dumnezeu, ca 9i preofii, dar desigur,
intr-un chip cu totul altul. Se qtia despre Moise c5 s-a rugat lui
Dumnezeu pentru pacatele poporului c6nd acesta (Israel) pScdtuise
(Ex.
ldngd muntele Sinai, iar rugaciunea lui Moise a fost ascultatl
care
Avraam,
32,ll;Num. 11, 11). Acelaqi lucru se spune 9i despre
bitS'
in sens larg,afost qi el prooroc (Gen. 1, 17). Regele Saul, dupl
lia cu arnalecilii, merge la Samuel proorocul, ca s5 aduci mulqumire
Domnului qi-i cere s6 se roage lui Dumnezeu pentru neascultarea ce
a sdv6rgit (I Sam. 15,25). Tot aqa in I Regi 13, l-10, ni se amintegto
de rugaciunea unui prooroc anonim care se roag6 pentru Ierob_oam
ca Dumnezeu si-i vindece m6na (I Regi 13, 6)' Din Amos 7, 2,
vedem cum proorocul se roagd pentru poporul s5u, sd-l scape de
invazia lacustelor. Ieremia ne spune c5 Moise qi Samuel s-au rugat
in mod deosebit pentru poporul lor (Ier. 15), de aceea qi el se roagl
pentru lsrael s[ nu fie nimicit: ,,Tu insd nu mijloci pentru poporul

acesta, nu tndlla nici cereri nici rugdciuni pentru ei


si nu stdrui 1tt:
ldngd Mine, cdci nu te voi asculta', (Ier.7, 16).

Dupd pdrerea autorilor mai liberali, ideea aceasta are urrnirri


mai insemnate236. Totdeauna a existat incredinlarea cr un p.oo.,r.

pldcut Domnului poate devia m6nia lui Dumnezeu de deasupra poporului asupra propriei persoane a profetului gi deci sa scape popo_
rul de la osandd. Pentru ?ncdpd!6narea gi neascultarea poporuiui,
Moise este condamnat sr nu intre in Tara Frgdduintei (Deut. l, 37;
3,26, 4,21) qi el moare dincolo de lordan. Dupd Sellin237, profetul

Hozea a explicat moaftea de martir a lui Moise la Sittim, prin


aceea cr el a ispdqit apostazia poporului care s-a inchinat lui Baal
Peor (Hoz. 12, 13;13, l). Ideea cE anumili indivizi au proprietatea
de a media pentru intregul popor inaintea lui Dumnezeu gi de a sta
ei ,,la splrtura zidului" o intAlnim gi in Ezechi e\22,30. pornind de
la aceasti idee, Isaia a explicat moartea de martir a Robului Domnului (ebeed Yahweh), prin aceea cd el gi-a dat viala,lui, in mod de
asam, adicd de sacrificiu de vin6 pentru intregul popor, primind
moartea de bu,5voie, purtdnd pdcatele celor rnulli gi mediind pentru rdufrcdtori (Isaia cap. 53). in completa."u
spuse de ize""ioi
chiel, Isaia spune cd moartea de bun5voie a unui
reprezentant curat
gi_sfdnt, poate salva poporul intreg gi-i poate cAqtiga iertarea pdcatelor inaintea lui Dumnezeu. Este de la sine inlelei cd poporul trebuie sd-gi recunoasc[ pdcdtogenia cu toatr pirerea de riu in fafa
morfii locliitorului siu. Moartea nevinovatd a unui om curat este
aceea care trezegte pe pdcdtos c5tre congtiin{a pdcatelor sale.

G6ndul acesta, al morlii unuia singur in locul intregului popor,


capitolul 12 din Zaharii, care'st-d in
leg5turr cu Isaia 53, in mod evident, omite ideea unei jertfe inlocuitoare. Acelagi lucru se petrece gi cu Daniel 12,3. Agise explicd
de ce iudeii pdnd astdzi nu dau nici o folosire capitoiului si ain
Isaia, ba il evitd sistematic, unde ideea jertfirii lui Mesia pentru tot
genul uman gdsegte aplicare deplind ?n Evanghelia lui Hristos.
Moartea lui Mesia pe cruce a adus imprcarea omului cu Dumnezeu gi deci m6ntuirea (Marcu 10,45 q.a.)
n-a gdsit un rrsunet puternic.

'36Ibidem, p. lo9.

"'Ibidem.

'3t S"llin 8., op. cit., p. 108.

210

2tt

$ 38. Pedeapsa cu scoP educativ

in impeintre mijloacele prin care omul poate s5 se mAntuiasc[


pe
pedepsele
de
riul Vechiului Testament, trebuie i6 amintim 9i
nia;l
de
scopul
cu
nu
Or*.r"zeu le tri-ii" utupra lui Israel'
"^u."
*i"i,1l de a-l trezi la realitate 9i a-l readuce pe calea viefii, adicS a
mintuirii.

De exemplu' Amos
Ideea aceasta o gisim indeosebi la prooroci'
Yahweh tristabilit'
ne informeaza ca Dumn ezev are u" piu' bine
ca s6-l inpentry
,nit" o ,"ri"'intreagd de neplSceri utuptu poporului'
trimis
foametea tn
;;; pe calea lJr: ,,8u,'din partea' Mea' v-am
voastre'.Cu
bate cetd{ile voastre Si I'ipsa au pairyu tn toate locuin{ele
voit sd
N-am
Domnul'
toate acestea, tot nu r-oyi tnt"i to Mine' zice
'oi
dat
secerat;
la
aoo nici ploaie, cdid mat erau trei luni pdnd
1m
tntr-un
cetate;
ploaie peste o cetate, dar n-am dat ploaie peste o altd

uscat' Doud' trei


ogor a plouat, iar altu, in care n-a plouat' s-a
pototit setea'
;Z;&;';:; i;; b atta, ca sd bea apy dy tot nu si'au
zice Domnul' V'am loCu toate acestea, tot nu v-ali tntori la Mine'
viile' smochi,it ,u *gira in grdu si cu idciunel grddtyile voastre'Cu
toate aces'
nii S;f mistinii vistri i'au mdncat ldcustele' deseori'
ca in Egipt' v-am ucis tinetea,' tot nu v-ali intors . .. Am trimis ciuma
rii cu sabia...;'1A-o. 4,6-10;cf' 9i 7, 1-6)'
fixat drumul Sdu
Profetul Hozeane spune c[ Dumnezeu igi are
ajungg la mdntuire dupd ce va gusta
p"nt.u poporul ales,
'u
"ui"
amarul pustiei, robia 9i alte necazun:
cdci El ne-a sfdsiat' dar
,,Veni{i sd ne tntoarcem la Dumnezeu'
noastre'
El ni va vind'eca; El ne-a bdtut Si El va lega rdnile
tot
"i,"ii
ne vd
treia
a
ziua
tn
iar
viald'
da
va
ii"a zile, din nou ne
8;2' 16;
;;;1", sd fim iardsf v'ii in faya Lui" (Hoz' 6'!-4; cf ' 2'
3,3-5; ",lI, l; 14,2)
pedepsele qi necazu'
Pentru trezireapoporului, griiegte Isaia de
Israel:
peste
rile pe care Dumne zev are sI le trimitd
voastrd este o pustie'
,',Penlru ce sd vd mai bat pe voi? "' -lara
voastre mdncal
tate, orasele voastre arse tn-foc, rodul ogoarelor
ca la prd'
paragind'
sunt
de strdini inaintea ochilor vistri Si toate
o covercd
ca
paiut Sodomei; Sittnul a aiuis ca o colibd tntr-o vie'
5)'
'irr-, bostdndrie.- " (ls. 1, 5-10; cf' 3, I sq'; 9'7 sq 10'

Ieremia este incredinlat cd pedepsele care vin de la Yahweh


peste om sunt pentru folosul m6ntuirii acestuia din urm6: ,,PedepseSte-md, Doamne, dar cu mdsurd, nu intru mdnia Ta, ca sd nu md
nimiceSti " (Ier. 10, 24);
,,Eu imi cunosc gdndurile pe care le amfald de voi; gdnduri bune
Si nu rele, ca sa vd pregdtesc tm viitor cu speranld" (Ier. 29, Il);

,,Eu sunt cu tine, zice Domnul, ca sd te izbdvesc. Voi nimici


toate popoarele printre care te-am imprdstiat, dar pe tine nu te voi
pierde, ci te voi pedepsi dupd dreptate ... " (Ier. 30, 1 1);

,,Tu m-ai pedepsit, Doamne... cdci am fost netnvdfat, intoarce-md cdtre Tine Si eu md voi pocdi, fiincd Tu eSti Dumnezeul

meu" (Ier.31, 18).


Robia babilonicd a lui Israel, pentru profetul Ezechiel, este planul lui Dumnezeu spre a-l cerne gi curafi:
,,Vd voi duce in pustiul popoarelor Si acolo Md voi judecafa(d
in fud cu voi, cum M-am judecat cu pdrinlii voStri tn pustia Egiptului" (Ez.20,35-36).
Pentru Isaia, suferin{ele trimise lui Israel sunt pentru purificarea gi
indepdrtarea lui: ,,Iatd, te-am pus in cuptor, dar nu te-am gdsit argint;
te-am ldmurit tn cuptorul urgiei" (Is. 48, l0; cf.42,24;47,6).
Suferinfele, dupd acelagi Isaia, sunt neplScute, dar gdndul cu
care le trimite Yahweh este nepdtruns de om:
,,Cdci gdndurile Mele nu sunt ca gdndurile voastre Si cdile
Mele ca ale voastre, zice Domnul" (Is. 55, 8).
in epoca de dupf, exil, acest fel de a vedea lucrurile este aplicat
mai ales la indivizii credinciogi23s. Autorii psalmilor gtiu ci existd
o pedeaps6 ce vine de la Dumnezeu care nu-gi are originea in m6nia Sa gi care nu duce la moarte (Ps. 6, 2;38,2;39,12;118, l8).
In cartea Iov, prietenul Elifaz socotegte fericit pe omul pe care
Dumnezeu ilincearc[ prin suferinlE (Iov. 5,17), iar Elihu vede in
aceast[ concepfie adevdrata solulie a problemei suferinfei.
Dumnezeu vrea si educe pe cei drepfi. Dumnezeu salveazd. pe
cel nenorocit prin nenorocirea sa gi-i deschide urechile cu ajutorul
suferin{ei (cap.32).
Inrudit[ cu aceastd conceptie este gi aceea care spune cd Dumnezeu trimite suferin,tele pentru a pune la incercare pe cei pe care ii
iubegte. Este cazul lui Avraam (Gen.22, I sq), incercarea poporu"8 sellin E., op. cit.,p.lo2.

212

lui la lacul Mara (Ex. 15,25); din timpuljudecdtorilot (Iud. 2, 22;


Jud. 3, 1), incercarea din pustie (Deut. 8,2; cf . Deut. 13, 4).

$ 39.

Viafa dup[ convertire

Dupd ce credinciosul religiei Vechiului Testament igi recunogtea picatele inaintea lui Dumnezeu, qi dupl ce prin actele de cult,

pildl

sacri ficiile, Idgdduia solemn cd se impacd cu Creatorul, din clipa aceea el trebuia s5 inceap[ o viald de adevdratd pietate gi evlavie. Viala aceasta de pietate il punea pe credincios intr-o
pozilie pe care Vechiul Aqez[m6nt o numeqte starea de om drept
ftadik) Din punctul de vedere al Vechiului Testament, era drept
acela care implinea Legea gi sfin{enia cerutd de Lege. Aceastd drep
tate qi sfin{enie nu este ceva absolut, ci numai ceva relativ"", adicd
o voinf6, o sforlare gi o alegere dupd dreptate 9i sfinfenie. Atingerea acestora nu era posibill fErS sfor{are din partea credinciosului.
Chiar dac6 omul nu era picdtos fa16 de Lege, cSci implinise toate
prescripfiile ei, totugi nu era complet eliberat de p6cat, din cauza
cum de

mogtenirii pdcatului strdmoqesc: ,,cdci prinfaptele Legii nimeni nu


se poate elibera, deoarece prin Lege vine cunoStin{a deplind a pd'
catului" (Rom. 3, 20'25).
La intrebarea cine este drept dupd punctul de vedere al Vechiului Testament rlspunde profetul Ezechiel: ,,Omul acela este drept
care face judecatd Si dreptate; care nu mdndncd pe munli carne
jertfitd idolilor Si nu ridicd ochii spre idolii casei lui Israel, care
nu necinsteSte nevasta aproapelui sdu Si nu se apropie de nevasta
sa in timpul necurdleniei ei, care n-asupre$te pe nimeni, care dd
zdlogul iatornicului inapoi, care nu rdpeste nimic, care dd din
pdinea lui celui fldmdnd si inveleSte cu haind pe cel gol, care nu
imprumutd cu dobdndd Si nu ia camdtd, care tEi abate mdna de la
nelegiuire Si judecd dupd adevdr intre un om si altul, care urmea'
zd legile Mele si pdzeSte poruncile Mele, lucrdnd cu credincioSie,
omul acela este drept Si va trdi negreSit, zise Domnul Dumnezeu"
(Ezechiel 18,5-9).

"'Schol,

P., op. cit., p. 139.

Nu trebuie sd ne inchipuim dreptatea Vechiului Testament o cu_


exterioarS, cum din nefericire o in{elegeau mulli dintre iuclei.
adic[ o implinire curat servild a Legii, cdci Vechiul Testament, curn
am vdzut din paragrafele precedente, cere gi o liberi inchinare a
inimii, cere iubirea de Dumnezeu (ahavat Yahweh), cum vedem din
Deut. 6, 5-6: ,,Sd iubeSti pe Domnul Dumnezeul tdu cu toatd inima
ta Si cu tot sufletul Si cu toatd puterea ta, Si aceste ctninte pe care ti
le poruncesc azi sdfie in inima ta" (Deut. IO, 12; 5, l0;7,9);
,,Iubiyi pe Yahweh, voi, toyi credincioSii Srii (ps. 31, 24);
,,Vreau sd fac voia Ta, Dumnezeule, Si Legea Ta este in .fundul
inimii mele" (Ps. 40, 9 cf. Ps. 119, 119).
Pentru un om credincios qi drept, legdtura cu Dumnezeu este
ceva curifitor gi sfin{itor (Ps. 15, 24,27), c6ci omul acela iubeqte
pe Dumnezeu din toati inima (Ps. 78,2), dragostea lui Dumnezeu
ii este scumpd (Ps. 36, 8), ii este mai de preferat decdt viala (ps.
63,9). Omul drept iqi gdsegte desfrtarea in Dumnezeu, se bucuri
in El, speri qi se increde in El, il laudd qi se mAndregte cu El, il doregte 9i tAnjegte dupd El (Ps. 37, 3;24, 4;73,25-26;84, 11; Iov.
22,26;Is. 12,2).
Teama de Dumnezeu, dupd concepfia Vechiului Testament este
desemnatd ca izvorul viefii drepte. Ea nu este o team[ sclavd, ci o
teamd fireascd, adicd o via![ curat5,legatd cu iubirea qi cunoaqterea Legii (Ps. 1 1 1 , 10; Prov. I, 7 ; 9, 10).
De aceea, teama de Dumnezeu este pusl aldturi de iubire, iar
cei care se tem de Domnul stau pe aceeagi treapt6 cu cei care iubesc i cunosc gi cautd pe Dumnezeu (Ps. g, 11,36, ll; ll2, l;
119,1-63).
Se infelege de ce Vechiul Testament numegte pe cei drep!i pioSi
(tadikim chagidim), cei ce se tem de Domnul (irei Elochim), cei
corec{i (iegarim), cei cu inimd dreaptd (iSrei lev gi zemione lev),
cei ce ndddjduiesc in mila Zal (miahlim lhasdo), cei care cu credintd tSi cautd acoperdmdnt tn Yahweh (hesei beyahweh).
Tot ceea ce Dumnezeu a orAnduit pentru om ca sd-l fac6 drept,
in.telept qi fericit2a0, in Vechiul Testament este numit, adesea, caiea
Domnului (derek Yahweh) sau calea poruncilor Sale. pe aceasti
cale trebuie sd meargd orice om (Deut. 19, 9; Ps. 81,14; l0l, 6) gi

rifie

'oo

2t4

Schol, P., op. cit.,p.

l4l.
215

"1
credinciosul s6-i dea Dumnezeu ajutor
11; 86, 11; Ps' 25, 4; LI9'33'35)'
(Ps.
27,
pe calea Sa
cle aceea se roagd

bunurile
$ 40. Binecuvflnt[rile sau

sb meargd

mfintuirii

qi
Dupi ce p[catul individului (sau al poporului) a fost expiat.

asupra lui
omul a inceput sI meargi pe calea lui Dumnezeu' atunci
aceastl
pentru
binecuv^ntare
o
ca
i;;; ," vin6 daruril"tirin"
Testament
Vechiului
c6(ile
,io(*" Bunurile de care ne vorbesc
de nuan{6 pdc6 le d6 Dumnezeu omului convertit sunt mai mult
luatS in con'
pulin
fiind
r*ri.ut"a dec6t spiritualS. Viala viitoare
firesc ca buera
ales'
siderafie, in partea primd a istoriei poporului
,r.if"'p" ca.e is.uelilii le aqteptau de la Dumnezeu sd priveascd

Aqa st6nd lucrurile' mAntuirea


toate veacul acesta, n, p"
'iitot'
""i
aici' decAt
dupi Vechiul Testament are in vedere mai mult viala de
pe cea de dincolo de mormAnt'
TestaMintuirea aceasta este exprimatd de cdrlile
ment prin urmdtorii termeni;
kealalah
1. beracah ,,binecuvAntare", care este opusul
,,blestem" (Gen. 12, 2; Deut, ll, 26);
14);
2. tov,,bunState, mullumire" (Hoz'3,5; Jer' 31' 12;Iet' 31'

propriu-zis

.inSao,* ,,fericire, mintuire"' Acest cuvdnt


aceea cdnd eqti li'
starea
inseamnd
moral,
,"im
in
."urrnl, ,,pace".
Z.

este
nigtit qi nu-1i lipseqte nimic, deci eqti fericit' Cuvdntul salom
foiosii aici in intitezd cu rcruh,,nefericire" (Ier' 8' 15; 14' .13;..14'
|9;28,8;29, l1). Proorocii cu scrieri au luptat contra nofiunii de
feiicire piminteasc6 a cuvintului' Salom ca una care concretizeazd
i;;;;g"p*dic6 a falqilor profeli (Mih' 3, 5; Ier' 6' 14; 18' ll;-23'
fl;82.13, 10; 28, 8). Proietii de voca{ie vestesc si ei acest(Is.salom'6;
judecat6
9,
dui c, un mai inatt ai m6ntuirii, ce va urma dup6
Mih. 5,4; Is.48, 18 sb;50,7);
sin4. n o.rgro,,loc de odihnS"' Acest cuvAnt nu se afl6 dec6t o
de
aproape
foarte
gurd dati in leremia 6, 16. CuvAntul acesta este
sensul luisalom (Is. 28' 12).
5. ieSaa respectiv iesuah Si tesuah, care la
I Sam'
,,mAntuire gi biruin!6" (lix. 15, 2;14,13;

2t6

45), apoi ,,sc6pare" din orice suferin{d pimdnteascl (II Sam. 22, 3;
23, 5; Gen. 49, L7; I7, 10). Mai ales ?n Isaia gi in Psalmi, cuvdntul
ieSaa este folosit pentru totalitatea bunurilor mdntuirii, ddruite de
Dumnezeu (Is. 45, 8; 49, 6;51, 6; 58, 2; Ps. 85, 10-14; L3Z, 16).
in fine, mai gdsim folosit ca o paraleli la cele de mai sus cuvintul ledek, respectiv tedakah, care in vechime insemna ,,victor'e"241 (Jud. 5, 11 I Sam 12,7;Mih.6, 5; Is. 46,13;54, L7;56, I;
59,

17

;61,

10; 32, 16, 33, 5).

Ce binecuvAntdri sau bunuri aduceau din partea lui Dumnezeu


cuvintele de mai sus, care exprimau mdntuirea? Cum am amintit,
ele erau mai toate de ordin material.gi priveau veacul acesta de
aici, cdci Vechiul Testament pdnl aproape de exil se intereseazi
aga de pu{in de via{a de dincolo. Aqadar, bunurile pe care le ddruia
Dumnezeu ca o rdsplatd pentru cd Israel mergea pe calea sa, constau din stdpdnirea lirii Canaanului, din pace, libertate, bunl stare,
frumusele, prietenie, iubire, copii numerogi, putere, intelepciune,
renume, biruin!6 etc. Cum am vdzut in paragrafele precedente,
toate aceste bunuri la un loc constituie bunul suprem care este viala, in raport cu moartea, care este compusd la r6ndu-i din toate
necazurile gi neplScerile vielii de aici:
Vechiul Testament nu condamni bunurile p6mdnteqti, ci le socoteqte daruri ale lui Dumnezeu prin care Yahweh igi implineqte
planurile pe p6mAnt; ele erau indicii ale milostivirii lui Dunrnezeu,
adicl cu care El aratd cd rlspllteqte pe cel care merge dupl calea sa.
Vechiul Testament aminteqte de un fel de secti, numitl a
Recabililor, care dispreluiau bunurile pdm6ntegti, numai cd secta a
fost un fenomen at6t de gters, inc6t a dispdrut repede qi n-a insemnat nimic in via{a lui Israel. Recabilii au fost un trib nomad, descendent din Kenili (I Chr. 2,35) qi astfel rudeniile (cumnafii) lui
Moise (Jud. 1, 16). O parte din aceast[ familie s-a aSezat in sudul
statului luda, iar altd parte aproape de Kadeg, in tribul lui Neftali
(Jud. 4, I l). Aceastd ultimi parte este nomadd. Din cele ce afldm

in

Ieremia, capitolul 35, Rechabilii erau niqte abstinenli clci:


,,Ionadab, fiul lui Recab, pdrintele nostru, ne-a poruncit: sd nu
beli vin voi Si copiii voStri, sd nu zidiyi case, sd nu semdnali nintic,
sd nu sddili vie Si sd nu posedali nimic, ci toatd viala voastrd sd
'ot Sellin E., op. cit., p. l l0.

care voi sunte{i


Iocuili in corturi, ca sd trdili multe zile in lara tn
strdini... " ([er. 35, 6-7)'
uuconceplia cea mai inaltb despre via{a
Crrlu. qiproorocii,
"u,"
lui Dumne,"figio*a, v6d in bunurile materiale o binecuvAntare a
,"ui risplat6 pentru str6dania mergerii q" ":1":-:l'--Cl1^1*
"u toate bunurile qi ddruirile divine purtau in total numele de
;rntritr"
ve{i voi Si ve{i as,iota; ,,Cduta{i-Md si ietri trdi" (Am'-5' 4); "De

.rirri,

ii ,,

,iti

mdnca ce'le m'ai bune roade ale

u"it asculta, de sabie ve{i

fi Whllil!

larii'.da'du:!::-{.',-:,n'
cdci gura t)omnilut a

vorbrt" ils. 1, 19-20; cf .Iez' 18,ZI;Hab' 2' 4)'


dumnezeVechiul Testament nu concepe ca binecuv6ntarea
Chiar in
plmdntene'
ius"a-sa fie lipsit[ ae bunurile acestei viefi
feriface
vor
ce
bunurile materiale vor fi cele
1.p;;,

cili

";esianicd
pe credincioqi:

pe secerdtor Si cel ce
,,Iatd vin zile cdnd plugarul va aiunge
mustul va picura
calcd strugurii pe cel cL tiprdstie sdmd.nla''cdci
(Am' 9' 13)'
din munli Si va curge de peloate de-alurile"
p6mdnteqti au o pobunurile
profe{ilor
ii
Este'adevdrat"a in o"t
zifie secund ard'fafd'de cele morale qi religioase
'
in trei clase:
Bunurile *orui" qi religioase pot fi divizate
mila' milostiviintrd
categorie
1. Bunuri .etigioase' In u""u'ta
Pe de alttr
omului'
Dumnezeu
rea qi indurarea pe care le didea
cucredin(E'
in
bucuria
purr", inr.a dragoitea fa!6 de Dumnezeu'.
credincios'
omul
simte
le
pe
care
ir teaina a" o'-'"'"u
sunt spuse direct sau ies prin antitezd" - . ^
acestea
Lucrurile
""#t""
ii*nului, copii ai lui Israel! Cdci Domnul
,,Ascultayi
nu este
"*ari"i
cu locuitorii {drii, pentru cd nu este adevdr'
l\.
(Hoz'
4'
tn
"r;;-i;;rr;td
indurare, nu este cunoStinpit de Dumnezeu {ard"
ti voi
lor'
neascultarea
de
,,Le voi vindeca-'d'tdmarea adusd
Voi
ei'
la
de
fi cu
iubi cu adevdrat, cdci mdnia Mea s-a abdtut
"rouoLi'
ca
rdddcini
da
va
p,"n ru Israel; el va ?nflori ca crinul Si'
banul... " (Hoz. 14,l'9)'
igi va afla
lsaia spune ca insuii Mesia in teama de Dumnezeu
"

mullumirea 9i bucuria:
vaiudeca dupd tffitri,,Pldcerea Lui ,a7 Trica de Domnul; .nu
"
(Is' 11' 3)'
s*li si ioi ,u uo hoidi dupd cele-auz.iteva incheia cu poporul alos
Vuf'*eh
Ieremia ,pun"
sa teama
"a-a'fa'""
f"ga-a"trf cel nou, atunci fiecare 9T uu purta in inima
de Domnul:
de Dumnezeu qt ntmeni llu se va mai depirta

2t8

,,Le voi da o inimd Si o cale ca totdeauna sd se teamd de Mine


fericirea lor Si a copiilor lor... " (ler. 32,39).
Dupd Isaia, teama de Dumnezeu este caracteristica adevdratului
credincios. Aceastd fricl de Domnul sd fie ca o adevdratI comoar6:
,,inlelepciunea Si priceperea sunt un imor de mdntuire. Frica
de Domnul, iatd comoara Sionului" (Is. 33, 6).
Printre darurile pe care Domnul le face credinciosului, cunoaqterea de Dumnezeu este prezentS. Va fi un timp, c6nd lara va fi
spre

plin[

de aceastd cunoa$tere:

,,In ziua oceea voi incheia cu ei un legdmilnt... atunci te vei logodi cu Mine prin neprihdnire, mare bundtate Si indurare. Te vei
logodi cu Mine prin credincioSie Si vei cunoaste pe Domnul',
(Hoz.2, 18-22);
,,Atunci (in timpul lui Mesia)... pdmdntul va fi plin de cunoStinla Domnului, cafundul mdrii de apele ce-l acoperd" (Is. 11, 9);
,,Cdci pdmdntul vafi plin de cunoStinla mdririi Domnului',...
(Hab.2, l4).
Dupd Vechiul Testament, inlelepciunea cea adevdratd. este cunoagterea de Dumnezeu:

,,Poporul acesta este fdrd inlelepciune, nu Md cunoa$te', (Ier.


4,22).
2. Bunurile morale. in aceastd categorie este vorba de dreptate, credincioqie, sinceritate, umanitate, iubire etc. Aceste bunuri
morale au fost prezentate de cd4ile proorocilor, totdeauna, ca postulate divine,qi frrd ele n-ar fi cu putinl5 sE se inchipuie impdiafla
cea de apoi^z.
Profetul Hozea spune c6 Dumnezeu ddruieqte aceste insugiri
morale, ,,poporului Sdu ca un dar de logodnd: ,,in ziua aceea te vei
logodi cu Mine prin dreptate, judecatd, mare bundtate qi tndurare" (Hoz. 2,20)
Pe viitor, Sionul se va numi cetatea dreptlfii, spune Isaia (1,
26): impdrdfia lui Mesia va fi intemeiatd. pe dreptate: ,,El vaface
ca domnia Lui (Mesia) sd creascd Si o pace fdrd sfdrSit va da scaunului Lui de domnie Si tmpdrdlia Lui El o va intdri Si o va sprijini
prinjudecatd Si dreptate, de acum Si in vecii vecilor" (Is. 9, 6);
,,In zilele acelea Si tn timpurile acelea, voi face sd rdsard lui
David o Odrasld curatd care va infdptui dreptatea yi legalitatea in
202

Sellin E, op. cit., p.

Ii

ll2.
2t9

l1

lerusalimul va locui tn
tard. in zilele acelea, Iuda va fi mdntuit si
';;i;,;';;;;;;;l;;; iuii, oo*nut, dreptatea noastrd" (Ier' 33'
15; cf. Ier.23,5).
mai este deloc vorba de
Pe cit se vede, ?n citatele de mai sus nu

dreptate' cinste'
U.rrori naturale, ci de bunuri de ordin spiritual:
legalitate.
--"Prof"tul
toate se vor
Ezechiel ne arati c[ in imp6rdlia mesianicd
(34, 20 sq')'
executa
-"-Orpadup[ ojustdjudecat[ pe clre il va instaura Robul Domprincipal
iJ"iu,'lu"rui
fi dreptul 9i dreptatea:
nAui-("a",aYahweh) Mesia pe pimdnt' va
dreptatea pe
n) va sldbi Si nici nu ,, io ldsa pdnd nu va aseza
,,f,t
'ia*a"r...;
comuniti{i mesianice va
7lr.'42,4 sq.). T[ria viifoarei
" (Is' 54' 14)'
liu i" Jt"p,ui ea ei: ,,veifi intdritd prin dreptate mai mult pe cele
Autorii psalmiloruali ql ei in darurile morale
de ordin spiritual:
ca t^, tara noastrd sd locu,,Mdntuirea este aProaqe, Pentru
vor tntdlni' dreptatea si
iascd slava. BundtateL sf Lrecltnciosia se
pacea se Yor sdruta" (Ps, 85, 9 tq:);'--,-,n)*r,nzeule, dd'iudecdyile iale impdratului Ei dd dreptatea
pe
f"'n"t";'tipdratuluf. Et va'judeca p-o-po-rul Tdu cu dreptate Si
neiorocilii Tdi cu neprihdnire" (Ps' .72'.1'2)'
printre primele bunuri de
3. Bunurile ino.ieiii dumnezeieqti.
(Legea)' bunul cel mai de
care trebuie ,a urninii* uici, este Thora
a insemnat Legea
pr"t i" t *"t qi in prezent' i'entru a infeleoe ce
mai tdrziu' este suficipentru sufletul israelit, mai ales in epocl dJ
18 in Septuaginta):
citegti numai prut*ii 19 qi 1rq (ts 9i 1
:;G
-'-"
sufletul... dd intnvioreazd
desdvdrsitd'si
,,i;;"; oo*nutii-iliti
sfinte si drepte
cntui nnsiiutor' Pormcile Domnului sunt
t"tiiii*,
'iiirrnirr" iri*o. o,aiiuietile Domnului sunt curate si lumineazd
toate sunt drepte' Ele
ochii... Preceptele Dimnului sunt adevdrate'
sunt mai
,r*t iri de prey decdt aurul, decdt aurul cel mai curat'

dulcidecktmierea,decdtpicuruldefagur"'"(Ps'18'7-ll);- Ta este
nuntai Leg7a
,,Suspin dupd idnttuirea Ta' boo*n"'
mine Leg'ea gurii
pentru
desfdtarea mea... Mai mult pre{uieste
Md desfdtez in
argint....
de
Tale, decdr u *in ir--t'u"rili an aur-Si
mea in neei, cdci le iubesc"' Aceasta este mdngdierea
Noapmele"
cdntdrilor
cazul meu-.. Po,uncl'ile Tale sunt prileiul
Ta"'

;;";;;r;l;

gi pdzesc
-Legea
tea tmi adrrc aminte ,Jn nu*ulu Tdi' Doamne'
poruncile Tale cele
Mu scol la miezul "op1i:i sd Te laud pentru

220

drepte... Dacd n-ar fi fost Legea Ta deddtarea mea, aS fi pierit in


ticdloSia mea... Cdt de mult iubesc Legea Ta, toatd ziua gdndesc
la eg. . . " (Psalmul 1 19, versete disparate).
in special dupl exil gi in epoca Noului Testament cultul Thorei
a mers aga de departe, cd s-a ajuns p6ni acolo inc6t s[ se creadi cd
ea este o intrupare divinS.

In al doilea rdnd, trebuie amintit Cuvhntul lui Dumnezeu, care


constituie din vechime bucuria qi pldcerea inimilor proorocilor Vechiului Testament: ,,Cdnd am primit cuvintele Tale le-am inghilit.
Cuvintele Tale au fost bucuria Si veselia inimii mele, cdci dupd
numele Tdu sunt numit... " (Ier. 15, 16). Cuvintele Iui Dumnezeu
in veci nu vor trece: ,,Iarba se usucd, floarea cade, dar cuvdntul
Dumnezeului nostru rdmdne in veac" (Is. 40, 8 Cf. Is. 55, 1l). Cuvdntul lui Dumnezeu in timpul lui Mesia va porni din Ierusalim
cStre toate nafiunile pim6ntului: ,,Cdci din Sion va ieSi Legea Si
cuvdntul Domnului din lerusalim" (Is. 2, 3).
in al treilea r6nd, ne gdndim la Duhul lui Dumnezeu, cel care
este revdrsat at6t asupra poporului lui lsrael, dup6 ce a fost primit
de Dumnezeu cu milostivire, cdt gi asupra

fieclrui individ, dup6 ce

s-au iertat plcatele:

,,(Ingrozili-vd... tremurali) pdnd cdnd se va turna Duhul de sus


peste noi; atunci pustia se va preface tn pdmdnt bun Si pomdtul va

fi privit

ca o pddure... Lucrarea dreptdlii vafi pacea, iar roada


neprihdnirii odihna Si linistea pe vecie" (Is. 32, ll-20);
,,Qtlu te teme, robul Meu Israel...) cdci voi turna Duhul Meu
peste sdmdnla ta Si binecuvdntareq Mea peste odraslele tale...,,
(1s.44, l-2);
,,Voi pune Duhul Meu in voi Si vd voi face sd urmali... (Ez. 36,
27); . ,,Nu le voi mai ascunde fala Mea, cdci voi turna Duhul Meu
(F,2.39,29).
Ultimul gi cel mai mare dintre bunurile indurlrii divine, cel mai
de seamr dintre toate bunurile religioase posibile, este locuirea lui
l)umnezeu in mijlocul poporului Sdu2a3. Expresia ,,Dumnezeu e cu
no7" (imami El) este un cuvdnt al lui Israel foarte vechi:
,,Cdutali binele Si nu rdul, ca sd trdili Si ca astfel, Domnul
Dumnezeul oStirilor sdfie cu yoi, cum spune[i voi" (Am. 5, l4);
"3 Seuin 8., op. cit.,p. 113.
221

ill

unfiu qi-i va pune


,,lutd Fecioara va rdmdne grea, va na{te
nwnele Imanuel... (Is. 7, 14);
c-dci am auzit cd Dumnezeu
,,Vrem sd mergem cu voi (udeilor)'
mult au luptat profe{ii contra garyrli
e ste cu voi" (Zah. 8, Z3)'Foarte
este cu ei' chiar dacd ei
eronate a contemporanilor lor cd Dumnezeu
nu este
i""^r"LgUiri qi comit netrebnicii' Ei spuneau poporului c5
tine:
cu
.rn"ilrr"ta ai iemplul, ca Dumnezeu si fie obligat si stea palate
si
a zidit lui si
,,Cdci Israel i uitat pe cel ce l-afdcut si
tn cetd'
trimite
voi
aceea'
foc
De
tuia-o intdrit cetdlile fortificate'
le va mistui palatele" (Hoz' 8' 14);
'tile lor, care
acesta este tem'
,,Nu vd hrdniyi cu spiranle tnseldtoare.zicdnd:
numai asa vd
tndrepta"'
pluil Do*nului, cdci numat daci vd ve{i
'voi
"
sq)'
4
(Ier'
7'
ldsa sd locui{i in pdmdntul acesta"'
c6 intr-o
Cu toate acestea, profelii aveau neclintita incredinlare
Domnului
9i
,a,.fi se va intoarce la calea
brra ri, atunci cdnd'foporul
v.in6 la
nu
s6
poporul
ca
neputinld
c6nd va veni Mesia,
",,
in mijlcoul
Or*n"r"rr, qi atunci C"t fteuinatt va locui cu adev[rat

26), dar abia in lupta ce Ieremia duce cu contemporanii, ideile


acestea referitoare la individ (Dumnezeu este scut gi al individului,
nu numai al poporului), au primit o amplificare nebdnuite24.
,,Vindecd-md, Tu Doamne, Si voi fi vindecat" (Ier. 17, l4). Nu
o
fii pricind de groazd pentru mine... Prigonitorii mei sd fie acoperili de ruSine, dar eu sd nufiu ruSinat... " (Ier. I7,17-18). pentru
Ieremia, Dumnezeu este un izvor de apd vie:
,,Doamne, Tu eSti tdria, cetdluia, scdparea mea in ziua necazurilor... " (Ier. 16, 19).
Pentru Isaia, Dumnezeu este tdria Robului Domnului (49, 5).
Dumnezeu este pdinea viefii (Is. 55, l), Dumnezeu inlocuiegte pldcerea gi bucuria vielii (Is. 29, 19;41,16;61, l0; Ier. 15, 16; ps. 9,
3; 3!, ll; 34, 3; 89, 17 ; 97, 12; 104, 34).
In modul acesta, Dumnezeu insugi devine bunul suprem. Unii
autori de psalmi spun lucrul acesta foarte clar gi puntea de trecere
citre o astfel de afirmare este credinfa cI ei sunt in stare sd vadi
fafa lui Dumnezeu, lucru care-i pune intr-o legiturd personald interioarf, cu El. Aga, de pildd, se bucurd ei profund: ,,Tu eSti Dumnezeul meu. Tu eSti singura mea fericire... Am in continuu pe
Dumnezeul meu in fa{a ochilor mei. Cdnd este El la dreapta mea,
nu md clatin. De aceea, mi se bucurd inima Si sufletul mi se veseleSte... tnainteafelei Tale simt bucurii nespuse Si desfitdri veSnice
in dreapta Ta" (Ps. 16,2; 16,8; 16, 1 1);

S6u:

., r:--t^-. Sionului
o:^,-..t",;
si
ce va spdla Dumnezeu tntindciunile fiicelor
cu
lui'
miilocul
din
sdnge
de
ur'*roti lerusalimul de vinovdlia
Domnul va aseza peste
duhul judecd{ii Si cu duhul nimicirii' atunci
lui de adunare
locurile
peste
toatd intinderea muntelui Sionului Si
noaptea' Da'
,n nu de fum ziua Si un foc de fldcdr1-sft.dlucitoare'
"
(Is' 4' 4-6);
pteste toatd slava vafi un addpost "'
ou
,o
7 Du*nezeul lor si ei vor fl
,, Locuinla uu,
'ii
poporul Meu... " (Ez. 37, 27);
'-' ,,Do*nul va lua tn stdpdnire pe luda'-ca parte a- Lyi de mo$te'
Orice fdpturd
nir'i n pdmdntul sfant ii i'o ot"si iardsi lerusalimul'
Lui cel
locaEul
din
sculat
s-a
nt
sd tacd inaintea Domnului, calcf

poporului

""',,iria

,,Dar eu in nevinovdlia mea, voi

i'ini'i'i'

vedea

fala Ta, cum md voi

trezi md voi sdtura de chipul Tdu" (Ps. 17, l5);


,,Pe cine altul in cer am eu, afard de Tine, Si pe pdmdnt nu-mi
gdsesc pldcerea tn nimeni decht in Tine... " (Ps. 73,25);
,,Cdt pentru mine, fericirea mea este sd md apropii de Dumne.'r:u" (Ps.73,28).
Cu aceasta, autorii Vechiului Testament au ajuns la o sigurantd
;r mantuirii care nu se mai afl6 in nici una din religiile antichit[tii,
irfa cum se afli in religia Vechiului Testamentzas .

sfilnt"
"'-"'p" (2ah.2,10 sq)'

ecou al cuv6nt[uuru predicei-proorocilor gi mai ales ca un


sd socoteascl'
ajuns
rilor lui leremia, mulli autori de psalmi au
lui Dumnezeu 9l
chiar pentru epoca contemporan1 l'or, apropierea
gt, drept cel mai mare bun' Bucur6ndu-se de acest
"u
mari suferinle alc
"o-uniun"u
fupt, s-au simtit in stur" s[ invingd cele mai
exista obiceiul
"i
antichitate'
viefii gi cele mai mari ameninpri' Oin
scspare""'st6n-c6" a po'
de a numi pe Dumnezeu ,,cetate", r,loc de
p"*fri 9i ainOluiaufui ds' fi,10;Mih' 3' 8; Hab' 1' 12; Ps' l8'

Trebuie amintit cI proorocii, in lupta lor continud cu p[catul


tirnpului, incet, incet au ddruit poporului un ideal de viald, ce se
I

"o Sellin

'*'Ihidem-

222

.. op. cir., p. I 13.

223

*,1

Procesul
din ce in ce de bunurile materiale ale vielii'
proorocii
Toli
Isaia'
la
qi
clar
se vede mai distinct la Amos
ai celor oropsili de
""".,i
qi
orfanilor,
viduvelor
saracilor,
r"ri
etc' sunt p[cdtoqi la
"p".a,"rii
societate. Deqi chiar qi'aceqti sAraci, v6duve
de partea lor' ca
;;;;; ilt, totuqi profelii socotesc cr dreptatea esteAceqti
oropsili ai
unii ce sunt asuprifi,'-"*ptoutuli qi nedreptilifi'
celor bogali' iar pe de
soartei nici nu sunt in ,tui" a" ioate pacatele

dezlipea

se vor bucura de deplindtatea m6ntuirii2o7. Cu aceasta am ajuns


complet la tendinla ce igi avea r6ddcinile in vechea credinfd israelitI gi anume cE acel Dumnezeu absolut, dar milostiv in acelaqi timp,
coplegteqte cu induririle Sale, tocmai ceea ce este mlrunt, slab gi
neputincios. Evanghelia Domnului Hristos a pomit direct din locul
acesta (Mat. 5, 3-10).

mai mult ajutorul lui


ui,a pun", tocmai ei sunt aceia care agteaptS

prrnr"r"rqinuiseimpotrivesccuing6mfare'Astfel'profefiipun
aqa inc6t,ei
in mod involuntar p" ,i*"i in paraleli cu cei drepli,
Dumnezeu2a6
lui
al
propriu-zis
(s[racii) formeazd"","*- p"porul
12;Ls.3, 15; Mih' 2,6)'
il'*.2,6;
--n"
introducerea
'^
iupt, profelii urmdresc cu totul altceva dec6t
ani' ei
cuv6ntul
de
reforme sociale' De aceea' alSturi

unor simple
care denumeqte pe cel
introduc o paralel[ mai nouS a lui, pe anav'
sSrac (in stare de
;;;"; asLaza de bunSvoie in siiualia celui
pim6nteqti, 9i nu-gi lipeqte inima de
ffi,r" n,, ," increde i, tr"*titermenul
specific pentru o-mul evlaele. Acest cuvant anav este
l; Num' 12' 13' mai
;i;t. i" i""rri ca: Am- 2', 8; 4; Is' 11' +; zz'
profetul Zefania il utilieste folosit in intelesul s[u'originar, dar
oar6, 9i dupS aceasta'
prima
sens religios curat, pentru
)Ll,*i
ani primeqte o
qi
cuv0ntul
""un
pi"t:"uranumai u""i ,"n. ultim' Chiar
il foloseqte
Isaia
l2)'
(Zef
3'
puternicd
'
ioioru*ra etico-religioasi
'intregului popor. aflat in robie' in m[sura in
pentru desemnarea
g"gaa'i'tele lui Dumnezeu (T.11' 17;49'
care se lSsa condus a"
i:i. t" partea finalI a profeliei lui Isaia' pe. care
"tnl:ti^1u:"t'
mod alteririolruiu, sunt utilizate ambele cuvinte ani qi anav in
credincioasd',:^:j:
nativ, pentru u ,ugrl*i intreaga comunitate
i:'
care au lnlma lnde
noliunii
al
toarce'din exil, ca un termen
"cei sub care se asidealul
narlta" (Is. 61, 1;66,2)' Termenul descrie
lui Yahweh"' "cei cu
cundeau totdeauna sub cuvinte noi "servii
c6(i didacti!.o--pocelelalte
duh umilit" (57,15;65, 8). in psalmi 9i
acum ca qi alt6'
etice, autorii se recomaniA inaintea lui Dumnezeu'
L09'22)
6;69'30;
L4'
dat6, prin u""",rtrur"u s6r[ciei lor (Ps' ll'9;
F1g5postexilice.
ji noliun"u de anav a r6mas idealul comunitalii
ei
numai
cdci
duinla stipAnirii larii se referd numai la "Anavim"'
'o'Ibidem.

lll'

Capnolul VII

Eshatologia Vechiului Testament


$

al. impdrilfia lui Dumnezeu

pe

p[mflnt

DacI ludm in{elesul literal, fErI s6linem seama de alte considerente, atunci glsim cI Vechiul Testament vorbeqte despre o domnie a lui Dumnezeu aici pe p5m6nt. Aceasti domnie ar urma sI se
realizeze intr-un viitor mai apropiat sau mai indepdrtat, care viitor
sti numai in m6na lui Dumnezeu. Fiindcl omul singur nu putea sd
se mai ridice la Dumnezeu, trebuia ca Dumnezeu si vind la om qi
s5 refacd legStura de dinainte de cSdere. Dupd spiritul scrierilor
profefilor, mai ales ziua in care Domnul venea la poporul Sdu era o
zi de judecati prin care acesta trebuia s5-9i ispSgeasci pdcatele, ca
sd poatl apoi sI se bucure de a fi din nou in comuniune cu Dumnezeu. De aceastS comuniune nu vor fi strdine nici celelalte na{iuni, dacd se vor intoarce la Dumnezeu.
Venirea aceasta a lui Dumnezeu pe pdmAnt sI refacd leg[tura
cu omul, legitur[ ce fusese numai intrerupt5 de cdderea acestuia
din urml in pdcat, a fost aqteptatd de orice israelit credincios, in
toate timpurile.

Domnia lui Dumnezeu peste Israel. Cine a pus mdna pe o


carle mozaicd de rugdciuni vede cI mai toate aceste rugdciuni incep aga: ,,Bine cuvdntat e$ti Tu, Doamne, regele universului". Ye'
chiul Testament il numeqte rege pe Dumnezeu la tot pasul. De altfel, Dumnezeu era adevdratul rege sau stdpAn al lui Israel. Regii
pdrnAnteni erau numai locfiitorii Sdi pe pdm6nt:
,,lald binecuvdntarea cu care Moise, omul lui Dumnezeu, a binecuvAnlol: ...81 a z.is: Domnul avenit... El era regele lui Israel,
cdnd se uclunrru cdpeteniile poporului si seminliile lui Israel"
(Deut. 33, l-.5);
,,Domnul l)untrtezcu lui e,ste cu el (Israel). El este regele sdu, ve'
selia lui" (Num. 23, 2l;cf. Ex. 19, I 1; Am. 5, 26;Is. 6, 5).

l.

226

Orice credincios evreu aqtepta ziua fericitd cAnd Domnul va


veni gi va intemeia o imp6r6lie p5m6nteasc5, desigur in poporul lui
Israel. Cum era qi firesc, aceastd a$teptare a venirii lui Dumnezeu
ca rege pe plmint, cu timpul, a luat in mintea poporului o amploare nebdnuitd 9i desigur gi deformatS. Poporul igi inchipuia cd
Dumnezeu va aduce lui Israel o hegemonie peste celelalte popoare
gi in interior o vialh de mare abundenld gi fericire.
De aceea, profelii au sim{it nevoia sE intervind qi sI clarifice gi
aceastd pozilie pe care se situa poporul, in cap cu tab[ra sau curentul cultico-nafionalist de care am amintit. Proorocii nu tdglduiesc venirea lui Dumnezeu, ci numai spun cd ziua Dontnului, adicd,
a sosirii Sale pe pdmdnt, va fi o zi a intunericului gi nu a luminii, a
durerii gi a nu a bucuriei (Am. 5, 18), fiindci Dumnezeu
'raface
mai int6i judecata pentru nelegiurile comise. Profelii erau incredinla{i cd la venirea Sa Dumnezeu ya nimici complet pe cei pic6toqi gi va forma un regat spiritualizat, cu o micd rdm[gi1d a lui Israel: ,,Urdli rdul Si iubili binele, faceli sd domneascd dreptatea la
poarta cetdlii Si poate cd Dumnezeul oStirilor va avea mild de rdmdsilele lui losif" (Am. 5, 15).
Isaia vorbegte despre o judecatd curdlitoare gi despre o transformare a Sionului care va avea din nou un judec6tor (conducitor),
ca in vechime: ,imi voi tinde mdna contra ta, ili voi topi zgura, cum
o topeSte leSia, toctte pdrticelele de plumb le voi depdrta de la tine.
Voiface iardSi pe judecdtorii tdi ca odinioard Si pe sfetnicii tdi ca la
inceput. Dupd aceea, vei fi numitd cetatea neprihdnitd, cetatea
credincioasd. Sionul va fi mdntuit prin judecatd Si cei care se vor
intoarce la Dumnezeu tn el (Israel) vor fi mdntuili prin dreptate.
Dar pieirea va atinge pe toli cei rdmrdtili Si pdcdtoSi iar cei care
pdrdsesc pe Domnul vor dispdrea" (Is. 1, 25-28;28, l7 sq.).
$i Isaia ne vorbegte de o r5m5gi!d a lui Israel care se va intoarce

la Dumnezeu qi care va sta deci sub scutul Lui: ,,in Tiua aceeo,
rdmdSila lui Israel Si cei scdpali din casa lui lacob nu se vor mai
sprijini pe cei ce ti loveau, ci se vor sprijini cu incredere pe Domnul, Sfdntul lui Israel. O rdmdsild, o rdmdsild a lui lacob se va
intoarce la Dumnezeul cel puternic. Chiar dacd poporul tdu, Israale, ar fi ca nisipul mdrii, totuSi numai o rdmdsild se va intoarce,
ctici nimicirea este hotdrdtoare, fdcdnd sd se reyerse dreptatea. $i

rtinticirea aceasta care a

fost hotdrdtd, Domnul

Dumnezeul

oStirilor o va aduce la tndeplinire tn toatd lara" (Is. 19,20-23).


227

Michea vorbegte despre rdmSgifa care fuge din cetate la sate 9i


in pustie, ca sd se salveze din mana biciului lui Dumnezeu, care
bicl este format din asirieni qi babilonieni. Aceasta rdmiqilS va forma nucleul lui Israel cel nou: ,,Te voi strdnge tn tntregime, Iacobe!
voi strdnge rdmdsila lui Israel; ti voi aduna ca pe niste oi dintr-un
staul,^ca pe o turmd tn pdsunea eI... " (Mih. 2, l2);
,,in ziua aceea, voi aduna pe cei Schiopi..- Din cei Schiopi voi
din cei ce erau risipili un neam puternic' $i Domfoce
"nul o rdmdsi{d,
va domni peste ei, pe muntele Sionului, de acum Si pdnd in
veac" (Mih.4,6-7).
in profetul Zefania g6sim exprimati net ideea cI Dumnezeu,
c6nd va veni pe p6m6nt, va institui o judecatl, in urma careia cei
r[i vor fi distrugi qi nu va rimdne dec6t un rest mic ce va forma
poporul lui Dumnezeu: ,,Voi ldsa in mijlocul tdu un popor umil qi
mii, ce se va tncrede tn numele Domnului. Rdmdsilele lui Israel nu
vor mai sdvdrSi nelegiuire, nu vor mai spune minciuni Si nici in
gura lor nu se va mai gdsi o limbd tnseldtoare' Ci vor paste Si se
ior odihni Si nimeni nu-i va mai tulbura" (Zei. 3, LZ)'
profetui Ezechiel ne vorbegte de un pdstor care va aduna ?n jurul s6u pe lsrael cel risipit in toat6 lumea. Dup6 ceJ va fi adunat,
va locuiin mijlocul s6u in ternplul ce va avea (cap' 34 9i 37)'
Dar tot ptof"trl Isaia rimdne cel care vesteqte cu putere domnia
viitoare a lui Dumnezeu. Yahweh va apdrea atunci ca un adevlrat
pistor: ,,Suie-te pe muntele tnalt ca sd vorbesti sionului vestea cea
bund... Iatd, Domnul Dumnezeu vine cu putere Si porunceSte cu
brayul sdu. Iatd cd plata este cu El si rdspldtirile vintnaintea Lui.
El isi va paste turma ca un pdstor, va lua mieii in brale, ii va duce
la sdnul Lui si va cdlduzi bldnd oile care aldpteazri" (Is' 40, 9-1 1)'
Aceste idei ale lui Isaia au inraurit mult epoca de dup6 exil.
Uneori domnia viitoare a lui Dumnezeu este pusS intr-un raport
strAns cu templul cel nou in care Dumnezeu va intra ca intr-un palat (Hag. 2,9;Zah.2, 10;8,3). Alteori se accentueazi cd Dumnezeu nu-poate locui dec6t in mijlocul unui popor purificat de orice
lucru piofan, in mediul unui popor plin de credin!6, umilinf6 9i
sfinlenie (ls. 57, 15; 60, 14; 62,2;33, 6; Mal' 3, 16, Zah' 13,2)'
uneori se accentueaz6 mai mult apropierea viitoare dintre popor 9i
Dumnezeu (Zah,8,13; 13, 9). Alteori constatlm o tendin![ puternici spre cele materiale, aga inc6t speranla se indreapta c6tre co228

morile altor popoare, al cdror stipdn este de fapt Yahweh (Hag. 2,


7; Is. 60, 5 sq;61,6).
Tot mai puternic6 devine speranta intr-o fericire plmdnteascl gi
oamenii se imbatd cu aceast6 aqteptare, cdnd in Canaan va stdp6ni
o mullumire generalS (Is. 65, l3).
Totugi ideea fundamentald r6mAne, gi anume'u8 aceea cE Dumnezeu qi numai EI singur va fi atunci Domnul qi implratul poporului Slu qi va locui in mijlocul lui (Iona 4,21; Is. 33,22; Zah. 14,
9; Obadd 21, Is.

24,23;25,9;26,23).

Atunci, de pretutindeni se va auzi refrenul:


,,Da, mhntuirea Lui este aproape de cei care se tem de El, pentru ca tn lara noastrd sd locuiascd slava. Bundtatea Si credincioSia
se tntdlnesc, dreptatea Si pacea se sdrutd. CredincioSia rdsare din
pdmdnt Si dreptatea priveste de la tndllimea cerului. Domnul
tnsuSi ne va da fericirea Si pdmdntul nostru iSi va da roadele.
Dreptatea va merge Si tnaintea Lui Si-l va Si urma cdlcdnd pe
urmele pasilor Lui" (Ps. 85, 9-13; Cf. Ps. 48, 3;68,25;93-98).

$ 42.

impIrI{ia lui Dumnezeu

peste neamurile

plmAntului
Vechiul Testament vorbegte aproape numai de m6ntuirea popo-rului ales. Pe Israel l-a chemat Dumnezeu Ia o misiune special[ qi .
privirea divind cltre el se indreaptS in gradul cel mai inalt. Popoarele celelalte servesc numai la implinirea planului divin de mintuire al lui Israel. Din aceastd cauzd, chiar din vechime se infiripase
ideea cd intr-o bund zitoate popoarele pimAntului vor ajunge si fie
sub hegemonia lui Israel. Au nu sti in cuvAntul divin c5 lui Iosif,
patriarhul seminfiei alese, i-a grSit Dumnezeu: ,,El are frumuselea
intdiului ndscut al taurului. Coarnele lui sunt cum sunt coarnele
bivolului. Cu ele va tmpunge pe toate popoarele, pdnd la marginile pdmdntului... Cele mai bune roade ale pdrndntului Si din tot
(e va cuprinde e1... sd vind peste capul lui losif... (Deut. 33,
l3-18). Ideea cd Israel este chemat sd stipdneasc6 lumea luase fi'n8

Sellin 8 ., op. cit., p. 1 18.

rl

229

Ir

.,J

inl6 din convingerea religioasd cd Yahweh este cel mai puternrc


dintre dumnezeii tuturor popoarelor qi cd nici un zeu de pe p6m6nt
nu se poate compara cu El: ,,Cine este ca Tine tntre dumnezei,
Yahweh? Cine este ca Tine minunat sfinlenie, bogat in fapte de la'
udd Si fdcdtor de minuni?" (Ex. 15, 11). Fiind singur Dumnezeu
adevlrat, cdci zeti naliunilor nu sunt dec6t inchipuiri, Yahweh va
nimici pe toli inchinitorii la idoli, adicd pe neevrei: ,,Idolii neamu'
rilor sunt argint Si aur, lucrare fdcutd de mdinile oamenilor. Au
gurd dar nu vorbesc, au ochi dar nu vdd, au urechi dar totuSi
n-aud"... (Ps. 135, 15);
,,Cdci neamul Si impdrdlia care nu-li vor sluji vor pieri Si neamurile acelea vor fi cu totul nimicite " (Is. 60, 12);
,,Tu pedepseSti pdgdnii, nimiceSti pe cei rdi, le Stergi numele
pentru totdeauna Si pe vecie " (Ps. 9, 5 sq; cf. Ex. 17, 14; Num. 10,
35; Jud. 5,31). Deqi in pasajele eshatologice ale Vechiului Testament se vorbegte de nimicirea naliunilor pdgdne qi salvarea numai
a lui Israel, totugi gdsim in c64ile Vechiului AgezimAnt destule
texte care vorbesc despre neamurile celelalte ale pdmAntului qi
anume cI qi ele vor avea parte de binecuvAntarea lui Dumnezeu qi
de milostivirea Lui. Este destul sd ne amintim de fEgdduin{a pe
care o face Dumnezeu lui Avraam, cd prin seminlia sa vor fi binecuvAntate toate seminliile pimAntului (Gen. 12,3, 18, 8,28, l4).
Din aceste pasaje ale Genezei reiese cI gi celelalte neamuri ale pdm6ntului vor primi de la Dumnezeu mild, iertare qi m6ntuire, dacl
binein{eles se vor converti la Dumnezeu. Celelalte cdrli ale Vechiului Testament, indeosebi Proorocii, ne arati cI Dumnezeu nu
exclude de la mintuire celelalte neamuri nemozaice. Proorocul
Elisei primegte qi, in numele lui Yahweh, vindecl pe generalul sirian Neeman, care vindecdndu-se se convertegte la religia mozaicd
(II Regi, 5, 15; cf. Luca4,27).
Proorocul Isaia stdruia in ideea ci in timpurile de mai apoi,
adici in timpul mesianic, toate na{iunile pdm6ntului se vor indrepta cdtre muntele Sion, unde va lua fiin!6 un nou legdmAnl, aqa
cum a fbst gi legdmAntul de pe muntele Horeb (Exod 19, 4). ln cetatea sfAntI a lerusalimului va apdrea Noul Legdmint: ,,lar tn
scurgerea vrenturilor se va tntdmpla cd muntele Casei Domnului
va fi intemeial cu ccl mai inalt munle, se va indlya deasupra dealu'
rilor Si toate neamurila se vor ingrdmddi spre el. Popoarele se vor
230

duce cu grdmada la el Si vor zice: Venili sd ne suim in muntclc


Donmului, la casa Dumnezeului lui lacob, ca sd ne invele cdile l,ui
si sd umbldm pe cdrdrile Lui. Cdci din Sion va iesi Legea si cuvhntul Domnului din lerusalim" (Is.2,2-4).
Din Isaia (2, I sq.) se vede c5 neamurile vor veni cdtre Dumnezeu qi, in urma judecdlii qi sancliunilor ce li se vor aplica, ele igi
vor transforma uneltele de lupta in scule de muncS folositoare.
Aceasta inseamnd cs Isaia prevede aparilia pe pdmAnt a unei imp6r51ii universale al cirei centru qi capital5 va fi Ierusalimul. Aceasti
impdr5lie va fi pagnicl qi va merge pe calea Domnului.
Proorocul Michea, ca gi Isaia, cdci cuvintele le sunt identice, in
timpurile esl,atologice vede o impdrd{ie mare a pbcii gi a unirii tuturor neamurilor, c6nd va fi un timp de mare tihnd qi mullumire:
,,Nici un neam nu va mai trage sabia asupra altui neam Si nu
vor mai tnvdla sd facd rdzboi. Din sdbiile lor tSi vor fduri fiare de
plug Si din sulilele lor cosoare. Fiecare va locui sub vila lui Si sub
smochinul lui Si nimeni nu-l va mai tulbura" (Mih. 4, 1 sq.).
impdr5lia care va lua naqtere va fi condusl de insuqi Dumnezeu
ca rege. Citatele de mai sus nu ne-o spun direct, dar o subinfelegem din alte locuri:
,,Domnul va impdrdli peste ei, pe muntele Sionului, de acum Si
pdnd tn veac" (Mih. 4, 6 sq).
,,Mare este Yahweh si ldudat de toli, tn cetatea Dumnezeului
nostru, pe muntele Lui cel sfdnt (Sion). Frumoasa indlyime, bucuria tntregului pdmdnt, este muntele Sionului, in partea de miazdnoapte este cetatea marelui impdrat... " (Ps. 48, 1-4);
in timpurile de mai tdrziu, nu numai cetatea sf6nt6 a lerusalimului, care avea templul unde locuia nevbzut Dumnezeu, ci tot

plm6ntul va fi plin de m[rirea lui Dumnezeu:


,,Pdmdntul va fi plin de cunoStin{a slavei Domnului, ca fundul
mdrii de apele care-l acopdr" (Hab.2, l4).
Cuvintele de mai sus ale lui Habacuc igi au baza in faptul c6,
fap de asupritorii babilonieni care batjocoreau dreptatea, masa
celorlalte popoare'o'era solidard cu Iuda, al cdrui apirdtor este
Dumnezeul lui Israel:
,,(Babilonul) iSi bate joc de impdrali Si voievozii sunt o nintictt
pentru el, rkde de toate tntdriturile... Este nesdlios ca mrxrrlctr,

23t

el Si toate popoarele
cdci pe toate neamurile vrea sd le strdngd la
5)'
cuZ'
te trige la el" (Hab.1, 10 combinat
judecale de Dumleremia ne spune cb dupi ce popoarele vor fi

,o.
"j"
lui Israel:

nezet), atunci

fi aqezate ?n
: --.^-.:^..:
iardgi
lor)' voi avea

invala caile-Domnului qi vor

.
mijlocul
,,Dupd ce-i voi smulge (neamurile-din lara
lui si pe
*iii ai ei si-i voi adui tnapoi, pe fiecare in mostenireaMeu'
dacd
j""rr:, in yrro lui. $i dacii vor invap cdile poporului
vor
atunci
'ro,
Domnul>"'
<<Viu
este
iuro pe neamul Meu, zicknd:
niasculta
vor
nu
dacd
Dar
Meu'
ftri"iti in mijlocul poporului pe
i"*"i",
nimici
voi
il
popor'
de
un astfel
uoi nimici cu disavarsire
(let'
12' 15-17)'
Domnul"
voi pierde, zice
'Si-lDupa
de pocdinfl s-e vor indrepta
pline
neamurile
toate
Ieremia,
c[tre iahweh, recunosc6ndu-L Dumnezeu qi implrat":
marginile pdmdntului qi vor
,,Neamurile vor veni la Tine de la
nozici: Pdrinlii noStri n-au mo$tenit decdt minciund' idoli 'fdrd de
ardt
le
cit
iatd
aceea'
imd, care nu sunt de nici un aiutor"' De
Mea qi vor cunoaste cd
da'ta aceiasta si-ifac sd Stie puterea Si tdria
numele Meu este Domnul" (Ier' 16, 19-21)'
tirnp in care toat[
Marele Isaia ne incredinleazd cdva veni un
pdmdntului sunt
suflarea va lSuda pe Domnui, deci toate neamurile
chemate la mdntuire, alituri de lsrael:
iese din gura Mea Si cwan'
,,Pe Mine insumi md jur, adevdrul
pleca tnaintea
tul Meu nu va fi luat tnctpoi; orice genunchi se va
(I-s' 45'23)'
Mea Si orice limbd va jura pe Mine"
lumin[' inv6!5turd 9i mintu'
da
va
("n{esla)"o
noUut Domnului
ire tuturor popoarelor, care o vor voi:
mdntuire Si te voi lua de
,,Eu Domnul te-am chemat ca sd dai
ca sd fii lumina nea'
mdnd, te voi pune ca legdmdnt al poporului'
""
*rrii.o, si ceio, ce locui-esc tntru tntuneric ' (Is' 42' 5 sq);
ca sd duci mdntui'
,,De aceea te pun sdfii lumina neamurilor'
(ls' 49' 6)'
rea Mea pdnd la marginile pdmdntului"
c6 neamurile vor veni la
arati
Isaia
p'rofetul
Ca qi Habacuc,
din robia chaldean[
Yahweh cAnd vor uld.u cum Domnul a scos

tui

poporul
Dornnului" din Isaia 42 qi 49 evreii inleleg pe
'so Prin ,,Servul
(Deutero Isaia)
profetul
pe.iry1li
inleleg
cercet,torii-iiU"."fi

rsrJ,

iai

,uu pa un conducdtor, ca de exemplu, Zorobalel'

232

pe iudei. Cdzdnd tiranul Babilon, de acum dreptatea gi pacea vor fi


instaurate iardgi pe p6mAnt de cltre Yahweh, stdpdnul gi impdratul
lui Israel. De aceea, neamurile vor veni citre Yahweh qi-l vor mdri
gi cinsti ca pe Dumnezeul cel atotputernic qi vor onora gi pe Israel,
poporul Siu:
,,Popoarele yor merge dupd Tine, se vor prosterna tnaintea Ta
$i-li vor zice rugdndu-te: Numai la tine se afld Dumnezeu Si nu
este alt Dumnezeu afard de el" (Is. 45,14; cf. qi Is. 49,22-23).
Lucrul care va affage popoarele la Domnul va fi salvarea minunati pe care Yahweh o va face lui Iuda, scdp6nduJ de sub asuprirea Babilonului, lucru care va bucura nespus na{iile pimdntului,
cdci toate au avut de-a face cu tirania chaldeani (Is. 48, 20;40,9;

42, l0;5L,7).
De altfel, nu va fi nevoie de vreo misiune speciald printre neamurile p[m6ntului, ca sd vind la Yahweh, cdci implrlfia lui Dumnezeu aici, pe pdm6nt, o va infbptui el insugi:
,,Ia aminte spre Mine, poporul Meu, pleacd urechea ta spre
Mine, neamul Meu! Cdci din Mine vo ieSi Legea Si voi pune Legea
Mea lumind popoarelor. Dreptatea Mea este aproape, mdntuirea
Mea se va ardta Si bra{ele Mele vor judeca popoarele, ostrovele
vor ndddjdui tn Mine Si se vor tncrede in bralul Mez" (Is. 51, 4-5).
Aceste idei au strdbdtut 9i secolele de dup[ exil, chiar dacd nu
au mai fost exprimate cu un entuziasm asemdnitor. De pildd, profetul Hagheu crede cI in clipa in care templul cel nou va fi terminat, el va deveni o casd de rugdciuni pentru toate naliunile lumii gi
aceastd speranfi se afld gi la ceilalli prooroci postexilici. popoarele
pdmAntului vor contribui cu bunurile lor la construc{ia templului gi
intrefinerea sa:
,,ASa vorbeSte Domnul oStirilor: incd

pulin timp Si voi cldtina


incd o datd cerurile Si pdmdntul, marea Si uscatul. Voi cldtina
toate neamurile; comorile tuturor neamurilor vor veni Si voi umple
de slavd casa aceasta... Slava acestei case din urmd va fi mai
mare decAt a celei dintdi, zice Domnul, in locul acesta voi da pacect, zice Domnul oStirilor" (Hag.2,6; cf. Is. 56,6;60, l).
Zaharia vede convertirea popoarelor la Dumnezeu, dup6 ce
Yahweh se va instala in noul templu. Naliunile plmAntului vor
veni sI se inchine in noul templu din Ierusalim, o dat6 cu sernin{ia
lui Israel: ,,Strigd de veselie Si bucurd-te, fiica Sionului, ctici iutti,
233

alipi de

se vor
Eu vin Si voi locui in miilocul tdu"' Multe neamuri
"
1' 10-11);
(Zah'
Domnul, tn ziua oruno Si vor fi poporul Meu"'
vor veni astfel sd caute pe
,,$i multe popoare ii *uit' nuomuri
Domnului""" (Zah'
Dom'nul o$ti;il;r, la Iirusalim si sd se roage

8,20-23).

igi exprimS qi ea convingerea cd neamurile vor


qi Impdratului (Ps'
veni la Yahweh qi i se voi inchina ca Stipinului
stip6nul
4;; El"ro, fu"" iucrul acesta fiindci Yahweh a ardtatcd(Ps'este
96)'
univers 9i face minuni mari 9i fird de numdr
i"t
va mai fi abso"g"f"i
Va veni un timp c6nd intre neamuri qi Israel nu
lut
'-' nici o deosebire:
(toate popoarele pimAntu,,Domnul oStirilor ii va binecwdnta
lui) qi va zice: <Binectndntat sdfie Egiptul' poporul-Me!' !t^A:':.i"
(Is' 19' 19-25)'
lucrarea mdinilor Mele si Israel mostenirea Mea>"
"*
a.uf.u amanuntelorcare vor insofi implinirea acestei minunate
se aminteqte
a popoarelor nu ni se oferi detalii' Uneori
"orrr"rtiri
de
- o activitate misionari:
toate neamurile Si toate lim,,Va veni timpul cdnd voi strdnge
voi pune un semn,inbite. Ele vor veni Si vor vedea slaia Mea' $i
scdpa din Israel' la
tre ele Si voi trimite la neamuri pe cei ce vor
la Tubal Si la Lavan' in
TarSiS, la Put Si la Lud, care trag cu arcul'
ostroveleceleindepdrtatecaren-auauzitvorbindu-seniciodatd
vesti gloria Mea printre
de mine Si n-au viizut slava Mea' Ei vor
oameni" (Is. 66, 18-19)'
care in fa[a exAceasti idee ne esie dat6 qi de cartea lona25',
a lui Ezra' ne
clusivismului tot mai accentuit al primei comunit[1i
.p"r" profefii au datoria sA predice qi p[ginilor' 9latd ": ?Y*"a
nezeuseinduridetofioameniiqidetoateanimalele(Iona'4'11)'
religioase
De multe ori se exprimd convingerea ci orinduirile
popoare'
altor
ale
cele
ale lui Israel sunt at6t de inaintate, fafi de
trebuie sd recuJin punct de vedere social 9i moral, incit acestea
un Dumnezeu nebSnour"a faptul cd dataiorul acestor legiuiri este
(Ben-sirach 24,6)'
nuit mai mare decat dumnezeii neamurilor
qi altor popoare Sl
revelat
s-a
A existat 9i pirerea cd Dumnezeu
cI acestea ii slr;et" (Mal. 1, 11; 1, 14)'
Cartea Psalmilor

"'

sellin

B-.,

op.

cit.,p.

l2l

Vechiul Testament atestl cd sf6rqitul istoriei va fi recunoa$terea


stdp6niei unicului Dumnezeu de cltre toate popoarele. Dumnezeu
insugi le va pregdti ospdlul de incoronare a Sa, ce se va infEptui pe
muntele Lui cel sf6nt, c6nd toate semin{iile vor fi scdpate de blestemul mor{ii, de suferintd gi de lacrimi (Is. 25, 6-8). Dupd ce va inceta judecata m6niei divine asupra lor, natiunile vor veni la Ierusalim an dupd an pentru ca sd se inchine Dumnezeului ogtirilor (Zah.
14, 16; Obadia 21). Sigur c[ acesta este gi miezul celor spuse in
Daniel 7, I3.

$ 43. MAntuirea adusfl lumii


de Riscumplrltor. Mesia
Odatd cu dictarea pedepsei pentru c[lcarea poruncii, Dumnezeu
a dat primului om gi speranta mdngdietoare a venirii in lume a unui,

Rdscumpirltor sau Mdntuitor, care sd salveze pe oameni de sub


greutatea pdcatului. Aceast[ speranld se cuprinde in cuvintele c6tre
garpe: ,,VrdjmdSie voi pune intre tine Si intre femeie, tntre sdmdn[a
ta Si sdmdnla ei. Acela va zdrobi capul tdu, iar tu vei pdzi cdlcdiul
sdzr (Gen. 3, I5).
Speranfa venirii M6ntuitorului frgdduit in aceste cuvinte a fost
steaua care a condus omenirea spre limanul mAntuirii timp de mii

de ani,

c-Q!

ea a

riticit prin

intunericul necunogtinlei qi bezna

picatului252.

$ 44. Conceptia gi realitatea


p rofe,tiilor mesianice

Am vdzut in paragrafele precedente ci Israel s-a bucurat de o


gralie specialS din partea lui Dumnezeu, frr6 ca prin aceasta celelalte popoare sI fie excluse de la mAntuire. Cu toati purtarea de grijl
"2 MihalcescuI., op. cit.,p.

purta
deosebiti din partea lui Dumnezeu, totuqi 9i poporul ales
pentru
asupra lui povara cea grea a picatului, conqtiin{a vinovIliei
numai cu a lui putere' oTul.nu le mai
harurile pierdute p"
"i",
."""pata. Chiar in clipele cele mai tihnite ale vie{ii poporului
pr*
'ul"r,
omul'purta in sine noJtalgia paradisului pierdut. Prin clpitarea
I-"gii a" pe muntele Sinai, starea omului nu se putu remedia' cdci '
omul
uufi u"u. conqtiinla p[catului deveni gi mai clarl; abia acum
de
biruit6
este
care
sa,
natura
este
vdzu cdtde slaLa gi nfputincioasS
interior'
din
pornirile
de
. tentaliile din afarl 9i dobor6td
Cuc6tmaimaredeveneacongtiinlaqisimfSmintulvinovEfiei
p[catului,cuatAtmaiputernicsesimfeaginecesitateasc6p6riide
fieru""u.ta rtu.", ," simlea nevoia m6ntuirii' Sufletul uman dorea
bint"rnajutormaipresusdeom,caresS-lizbiveascldinmoartea
de
pdcatului. Speranla venirii unui M6ntuitor a fost alimentati
Veprin
toatecd(ile
ilrrnrr"r"u prin profeliile mesianice presirate
ceea
Tesiament 9i din ele putem si ne facem o idee despre
de
Expresia
"friuf"i
ce avea si insemneze Mesia sau imp[r6fia cerului'
cu(Xprotog
ebraic MaStah
"uns")
-mesianic" vine de la cuvAntul
qi Daniel 9,26, dar care.indicd pe
2,2
in
Psalmul
numai
vdnt aflat
Mintuitorul cel aqteptat, clci acesta avea s6 fie Unsul lui Dumne)"rlf, V""t iul Tesiament, ungerea cu ulei era simbolul participSrii Duhului Sf6nt (Is. 61, i) qi era aplicati qi celor care intrau in
marilor
demnitSlile teocraiice cele mai inalte, cum de exemplu
nupurtau
qi unilor profefi, care.din-aceastd cauzl
preofi; regilor
"Un1ii'
lui Duinezea (maqiah Yahweh) (cf' I Sam' 24'
*"t" O"

7-ll;24,6; II Sam. l,14;19,22)'

Cu ce putem proba realitatea profe{iilor mesianice?


a. cu confirmarile Noului Testament. c6(ile Noului Agezamdnt
ne citeazdfoarte des cuvinte din profeliile mesianice ale Vechiului
acte care in
Testament pe care le d6 ca implinite, precum 9i alte
la'i. ASa de
gi
activitatea
pe
tvteiia
Vechiul Testament preinchipuiau

citim in Evaghelia de la Ioan 5, 46 "De ali fi cre-zut tn


el" (Gen' 3'
fi crezut Si ti Mine, cdci despre Mine a 5'suis
citim: "Voi
19
loan
in
15;22, is-rq; 49, l0; Deut. 18, 15-18)'
cdutalitnscripluri(adic6inVechiulTestament),fiindcdsocoti{isd
weli in ele iia1, iesnicd $i chiar ele sunt cele ce dau mdrturie
vostru'
d"iprc Mine"... Tot fn Ioan 8, 56 citim: ,,Avraam' pdrintele
El a
pe
pLmdnt)'
se bucura cd va vedart z.iutt Mea(venirea lui Mesia
vdzut-o Si s-abucural (Gen' 12, 3; 18, 8;22,18)'

"^L*plu,
Moisi, ali

236

in Matei 11, 13 citim: ,, Toatd Legea Si profeyii pdnd la loan au


prezis despre aceasta... " adicd despre impdrdlia cerului, care avea
sd inceapl chiar cu predica lui Ioan Botezdtorul, inaintemergitorul
lui Mesia.
in Luca 18, 3l afldm: ,,Tot ce a fost scris prin prooroci despre
Fiul Omului se va tmplini", adicd tot ceea ce au profelit ei despre
suferinfele gi rdstignirea Sa.
In Luca 24,25 sq. sti scris: ,,Q nepricepuyilor... Au nu trebuia
sd sufere Hristos acestea, ca sd intre tntru slava Sa? $i incepdnd
de la Moise Si to{i proorocii, le tilbuia Scripturile, despre El',.
Aceste cuvinte le-a spus Iisus celor doi ucenici care mergeau spre
Emaus cdnd erau descurajafi qi se indoiau dacd lisus a fost Hristos
cu adevdrat.
Luca 24, 44-47 spune: ,,Iatd ce vd spuneam cdnd tncd eram cu
voi cd trebuie sd se tmplineascd tot ce este scris despre Mine, in
Legea lui Moise, tn Prooroci Si in Psalmi.. (Cf. gi Mat. 26,54;21,
1-11; Marcu 11, 1-10; Luca 19, 2944;Ion lZ,LZ-LS).

in Luca 1,55 citim: ,,(Binecuvhntatfie Dumnercu)... fiindcd a


venit in ajutorul servului Sdu Israel Si Si-a a.dus aminte de tndurarea Sa, a$a cum figdduise pdrinlilor no;tri, lui Avraam Si semin{iei lui mereu... Aqa a cdntat Fecioara Maria, dupd ce ingerul Gabriel i-a vestit cd va nagte dupi trup pe Fiul lui Dumnezeu, care va
sta pe tronul lui David gi va domni peste casa lui Israel, intemeind
un regat etern (Luca, L,32-32).
Apostolul Filip comunici lui Natanael: L-am vdzut pe Acela despre care Moise Si Proorocii au scris in Lege, pe lisus din Nazaret,
fiul lui losif'... (Ion 1,45).
Preotul Zaharia, tatil lui Ioan Botezdtorul, plin de Duhul Sf6nt
a grdit: ,,Bine este cuvdntat Domnul, Dumnezeul lui Israel, cd a
rdscumpdrat pe poporul Sdu... aqa cum vestise prin gura proorocilor... (Luca 1, 67 sq).
Arltdndu-le rdutatea lor, arhidiaconul $tefan spune iudeilor:
,,Pe care din prooroci nu i-au prigonit pdrinlii voStri. Au omorilt
pe cei care yesteau mai dinainte venirea celui Drept, pe care l-a{i
vdndut acum Si l-afi ucis " (F. Ap. 7,52).

Apostolul Petru aratd cd. vindecarea minunati a celui nlscut


olog a sivArgit-o in numele lui Hristos, exact aga cum fusese prczis
de profeli cd Mesia va

fi cel care va purta suferintele noastrc:


237

gura tutua tmplinit astdzi ce vestise mai tnainte prin


,,Dumnezeu
'ro,
de la Sa'
proorocii
(F'Ap'3, 18)" '

proororilorLui"...

muel si ceilalli care

au'u,*ir

"Toli

dupd ei au.vorbit si auvestit zilele

profelii era venirea


atcestea"... (F. Ap. 3,24). Ceea ce au vestit toli
lui Mesia Hristos pe p6mdnt qi a imp6raliei mesianice'
pe care o line cu
Tot Apostolul'Peiru incredinleazd, in predica

10' 1-48)'-ci
prife;uf convertirii lui Corneliu centurionul (F' Ap'
profetii
profelii:
tofi
,,To{i
Iisus a fost Mesia cel prezis de cdtre
mdrturisesc desPre El.-. "
iudeilor cu
fvfu."f" upo.tol al neamurilor, Pavel, demonstreazd
men(iocel
Mesia
este
Legea Si cu Proorocil in mAni, cum cd Iisus
spune
Eu'
nuiin acele scrieri sfinte ale lui Israel (F'Ap'26'22)'
md
sd
mari' fdrd
Pavel, ,,am mdrturisit inaintea celor ntici Si celor
are
cd
ipaii, cu nimic de la ceea ce au spus Proorocii si Moise
sd
-- se intdmPle" (F- AP.26,22)'qi Apolo, care era foarte versat in cuinto"*ui ca Pavel, tot aqa
cu Scriptura in
noitinta Vechiului festamlnt, dovedegte iudeilor
28)'
18'
(F'Ap'
prezis
c[ Iisus este Mesia cel
rnana,'"urn
*-f.
avem profelii
Testament
.anO, cum ci in Vechiul
i,
ne-o
Mintuitor'
"iaon"u
a
unui
mesianice care frgdduiesc venirea in lume
cregdogmaticS
este
toatd Tridilia Bisericii crestine' Nu
profelii cu pri"onnr*a
tin6 care sd nu arate c[ in Vechiul Testament avem
qi
c[ aceste provire la venirea lui Mesia-MAntuitorul pe p5m6nt,
dogmaticile i;i intef"fi ,-uu implinit in persoana lui lisus' Toatep[rinfilor
qi scriitorilor
unanim al
pL

i"iarainvilEturile

"on'"ntul
bisericeqti, din toate timpurile 9i toate locurile253'

$ 45. Originea

profe{iilor mesianice

conline
in paragraful precedent s-a ardtat cE Vechiul Testament
TestaNoul
de
atdt
cu adevlra"t profelii mesianice, lucru confirmat
Acescreqtin6qi de toati Tradilia bisericeascl iudaici 9i
."n,,
cdtre
de
proorocilor
"a,
lost comunicate lumii prin gura
te profelii'au
sd
voit
n-a
insugi Dumnezcu care, in a Sa infelepciune 9i bundtate'
253

Silvestru de Canev, Dogrttcttica"', ed' a II-a' p' 164'

238

lase pe om in intunericul necunogtinfei gi

in marea disperirii. pro-

fefiile mesianice deci, fiind de la Dumnezeu, putem afinna

cd

ideea mesianic6 in sine este gi ea de origine divind, de origine supranaturali. Lucrul acesta se vede clar din Sf6nta Scripturd a vechiului 5i Noului Testament.
1. Vechiul AqezImf,nt ne arat6, cE profetiile mesianice au fost
frcute de Dumnezeu direct sau prin persoanele alese de El,.indi-

rect. tn Genezd, 3, 14 citim: ,,ialmilt Elohim zise cdtre sarpe:


Fiindcd aifiicut lucrul acesta, blestemat sdfii...,,
In Genezi" 12,3, profelia cdtre Avraam, Dumnezeu se adresea_
zd. direct lui: ,,.fi grdi Dumnezeu cdtre Avraam...,,
In Genez6 18,17 din nou Dumnezeu ii ftglduieqte lui Avraam,
nemijlocit, cd va da nagtere unui neam mare: ,,Atunci Domnul a

zis..."
in Genezi 22,15, Malac-Yahweh (=piu1 lui Dumnezeu) spune
lui Avraam c5 toate neamurile pdm6ntului vor fi binecuv0ntate
prin seminlialui: ,,pentru cd ai ascultat de porunca Mea,, (v. 1g)
In Genezd 26, 2 Dumnezeu vorbegte lui Isaac Ai-i reconfirmd
binecuv6ntarea divin[, frcutd tatdlui sdu: ,,Euvoifi cu tine...',
in Genezi 46, 1 sq. citim cd atunci .ana IuioU trebuia sd se
mute in Egipt Ia fiul sdu Iosif, Dumnezeu i se arat6 in vedenie gi-i
spulle si meargS: ,,Eu tnsumi Md voi pogori cu tine tn Egipt..."
In Numeri 22, 8 prezicitorul Balaam rdspunde trimiqilor lui
Balac, regele Moabului, care veniseri sd-l roage pe ghicitor s6
blesteme de israelili: ,,Yd voi da rdspunsu:l pe care mi-l va spune
Yahweh".

in Numeri 22,12, vedem ci Dumnezeu vorbegte in vedenie direct cltre Balaam: ,,Dumnezeu a zis lui Balaam: Sd nw te duci cu
ei Si sd nu blestemi poporul acela..."
In Numeri 22, 20, Dumnezeu vine la Balaam qi, in vedenie de
noapte, ?i spune sd meargd unde este chemat, ca sI vadl qi trimigii
lui Balac care este voinfa lui Dumnezeu: ,,Du-te cu ei, dar sdfaci
numai ce-{i voi spune... "
In Numeri 24, 4, Bileam este numit cel care ascultd direct cuvintele Domnului, care priveqte spre fafa celui Atotputernic pi cunoagte vegtile Lui: ,, Cel care aude cuvintele lui Dumnezeu. Ctl
care vede vedenia celui Atotputernic... cel care cunoa$re plttrrtt
rile Celui Preainalt... (Num. 24, 16).
239

frgiduieqte
Ultima profefie mesianic6 din Pentateuh, in care se
(Deut' 18'
Moise
lui
asemenea
profet
cA va veni pe pdm6nt un
mi-a
zis: "'lz
Domnul
17-18) ne este iatl de Dumnezeu: ,,Atunci
pune
voi
tine'
ca
prooroc
Si
voi ridica din miilocul fralilor lor un
porunci"
voi
ce-i
tot
cuvintele Mele tn guraiui'Si el le va spune
familia sa"'va
Yahweh insuqi promite lui David c6 regatul din
Nalan' pe
rdmine etern. Promisiunea vine prin gura proorocului
(II
Sam' 7'
la David
i' care Dumnezettl-atrimis cu misiune special[
ca
9i ta2 sq) Solomon primeqte de la Yahweh aceeaqi frglduin{i
tdl
*^ siu (I Regi 9, 5).
qi regatul
iil;;tr:gt" proreliite mesianice.referitoare la Davidultime.
ale
spusele
sunt
revelatorii
siu ce va rdmine etem, foarte
lui
cuvdntul
David'
lui
ale
marelui rege: ,,Iatd cele'din urmd cuvinte
tot'
de
sus
tndlt'll
a
Dwid, 7i tui Isai, cuvdntul omului care fost
lui Dumnezeu
cuvbnLtil unsului Dumnezeului lui lacob"' Duhul
Dumnezeul lui
mea'
vorbeSte prin mine, Si cwdntul lui este pe limba
"
23'
(II
Sam'
I sq)' . prin
Israel a vorbit. StAnca lui Israel mi-a zis" '
David
Din cuvintele de mai sus, reiese c5 tot ce a vestit
totul i-a venit prin
minunatii lui psalmi cu privire la Mesia' absolut
de alfi autori de;;;.ir;affiario. in ce priveqte psalmii scriqi
pe care le
;;;;il, pi""u* qi profeiiite mesianice din prooroci'
de origine divom vedea mai pe urm6, toate aceste profelii sunt
acestor auvind, deoarece autorii lor au fost i4spira{i' Majoritatea
Dumnezeu
Domnului'
ai
profeli
tori au fost nigte vdzbtoti, nigte
vitainelor
dezlegarea
uo.b"u lumii piin ,u, p.in ingeii le dSdea
inafl6
"i
se
care
in
itorului iOan.9,2f ). fofi aceqtiautori de scrieri'
altsunt
nu
lor
p.of"1ii mesianice, spun la unison cd graiurile
in eviden!6 lucrul
"tur"
ceva decAt cuvintele lui Dumnezeu' Ca s[ scoatd
lor cu expresia:
acerta, in special profe{ii iqi incep cuvAnt[rile
Domnului" "'Vorbeste Dom'
,,AEa vorbeitu Domnul"',,,iuvintele
De
nul", ,,Yahweh a vorb-it|', ,,Gura Domnului a vorbit" 9'a'
la.-Dumnezeu'
u"""u,qtiind cI tot ceea ce au gSsit profelii venea de
prin Dutnqtiin{dri
dar
le-ai
Nehemia spune net: ,,Tu, (Doamne)
(Neh' 9'
(evreii)"
aminte
hul Tdu, prin proo,roci, dar ei n-au luat
inima
:O). foi in g"nut acesta se exprimi Si Zaharia: "$i-aufdcut
care
pe
cuvintele
ca diamantil de tare, ca sd n-asculte Legea, nici
250

s"hol,

., op. cit.,

li le spune Domnul oStirilor prin Duhul sdu, proorocii de mui


nainte. Din pricina aceasta Domnul s-a aprins de o milnie more"
(Zah.7,

L2).

2. Noul AqezimAnt, prin gura Mdntuitorului qi a

autorilor
sacri, inspira{i de sus, ne incredinf eazd cd profe{iile mesianice din
Vechiul Testament igi au originea la Dumnezeu, nu la oameni. Aga
de exemplu:

In Luca 1, 70 vedem c;'tm Zaharia, tatdl lui Ioan Botezdtorul,


laudl pe Dumnezeu fiindc6 a efectuat m6ntuirea poporului Sdu aga
cum promisese prin gura sfinlilor Lui profeli: ,,Cum vestise prin
gurg sfinlilor Sdi prooroci, care au fost din vechime... "
In Luca l, 55, Fecioara Mdria mSregte pe Dumnezeul cel milostiv cI a ales pe Israel s5-i fie serv pl6cut, ata cum a promis chiar
de la inceput lui Avraam: ,,Cum fdgdduise pdrin{ilor noStri lui
Avraam Si seminliei lui din yeac".
MAntuitorul insuqi spune cd psalmistul David, luminat de Duhul

st5p6n al lui (Ps. 101, l) cAnd zice:


atunci
David,
insuflat
de Duhul, il numeSte Domn,
,,Cum
fiind
cdnd zice: ,,Domnul a zis Domnului meu: $ezi de-a dreapta Mea
pdnd ce voi pune pe vrdjmasii Tdi sub picioarele Tale? " (Mat.22,
43: cf . Marcu 12,36).
$i in alte ocazii, Mdntuitorul se referea la anumite acte gi momente din viala sa, ca sd arate cd profeliile Vechiului Aqezdm6nt,
de origine divin6, igi gdsesc ?mplinirea Ibrd desimlire (cf. Mat 26,
74;26, 54-56).
Evanghelistul Matei (1,21) spune: ,,Toate acestea s-au intilmplat ca sd se plineascd ceea ce s-a spus prin proorocul care zice:
Iatd Fecioara va fi grea, va na$te un .fiu Si-i vor pwte numele
r
Emanuel". Evangheiistul Matei citeazl pe lsaia 7 , 14.
Apostolul Pavel il incredinleazd pe Agripa cd promisiunea despre Mesia a fost datd de insugi Dumnezeu, patriarhilor lui Israel:
,,Acum sunt dat tn judecatd pentru nddejdeafdgdduinlei pe care a
fdcut-o Dumnezeu pdrinlilor noStri, a cdrei tmplinire o asteaptd
cele doudsprezece semin{ii ale noastre.. " (F.Ap.26,6; cf. Rom.
I , 2;2; Evrei l, 2)
In Epistola sa primd, Apostolul Petru ne incredinteazl cd in
profeli locuia spiritul lui Dumnezeu: ,,Ei cercetau sd vadd c:c littt
puri qi ce tmprejurdri avea in vedere Duhul lui Hristo.t ce kx.tritr irt

Sfint, l-a numit pe Hristos

p. l5o
241

t'

Hristos Si slava de care


ti, cAntl vesteau mai dinainte patimile luiTot apostolul
Petru mdrtui'.10-12)'
(Ne ou sdfie urmat' "

iip""'

divini'" pt"f"iiif"t

mesianice:

o proorocie

"Nici
risegte originea
de la Dumne'
vorbit
au
oamenii
ci
omului'
voia
adusd prin
n-a.fost
')"ir'*i"rt,
a,buhul Sfdnt" (II Petru l'v0-21)'

al
bazald De consensul unanim
3. Doctrina ni'"'itii Creqtine'
Vechiului
invald c6 profeliile
pdrinlilor 9i scriitorilo-r bisericegti'
De
p'''''""'lu ttl"tiu'i9i au oriuina la Dumnezeu' ?n
Asezdmdnt
"u
mdriuriseqte clar: "Cred
u.L.u, in Simbolul C;"li*;Biserica
prin prooroct
Ouhu.l Sfdnt... carele a grdit
Testament sunt de origine divin6'
V"Iniutui
4. Cd profeliile
ele
Sfant, o atestd azi faptul cd
comunicata p.ooro"it.-rlrin Duhul
Mdntuitotn persoana
s-au implinit in timpul froului Testament Si
de perspicace ar
OricAt
enunlate'
ele
rului Hristor, uqu "'* au fost
53 din Isaia' ar fi fost
fi fost mintea p.oo'ot'fui "u'" t"'i" capitolul
lui Hristos'
ta-i^"unot""t pdn6 ia-aminunt viala
cu neputin(i
qi cu
c6Isaia
"t
admitem
"u
a*at dacd
Faptul ins6 nu,i I ;;;;;;pii"u
Pentru
sus'
de
p'otiiifot mi'iuni"".uu.fo-st inspirali
el toli scriito.ii

criticri-negativi' profeliile mesiatimpul nostru qi in special pentru


se
adrca piofelii dup6 c'e [crul
nice sunt vaticininum post eventum'
Dumnede
criticii admit ideea
intAmplase. D*' du"a,'in general' 9i
j"
vor s6-i restr6ng6 puterea divin6'
zeu, nu infelegem
""ianqii revelalia Sa anumite inqtiinf[ri
inc6t si nu-qi poat6;;;;; ;rin
pe cei credincioqi!
9i s6 intireascd

""."-J*ariai"

s 46. inrfrurirea profefiitor mesianice


p"t t.., poporul Vechiului Testament

"

in

profegiile mesianice'au
zbuciumata viald a poporului ales'
robia
mai binef[citoare' Atunci cdnd

avut o influenfl O*t'I""t"


lui lsrael
Uuiitoniuna au desfiinlat regatele
asiriand 9i mai upoi
"*
ca poporul ales sd mai aibl
qi luda Ei cincl nimeni nu mai credea
profefiile mesianice pe care le p'ur'
vreun rost de via{[ p"'pa*a"'
indu" cu resemnare sclavia lor'
tau in suflete liocau "i '"Uitii 'a
qi va izbivi pe Israel'
cd inlr-o bun[ zi Mesia va veni
gAndindu-se

242

alungdnd gi desfiinfdnd pe p5g6ni. Cdnd jugul persan, grec gi roman era insuportabil, atunci agteptarea lui Mesia fEcea ca jugul sI
nu fie simlit in toatd grozdvialui.
Apostolul Pavel, in Epistola cdtre Romani, ne spune c6 Hristos
este lelul final al Legii (10, 4). in acest caz, Vechiul Aqezdm6nt nu
era dec6t o pregdtire pentru M6ntuitorul Hristos, iar conducerea
divinl a poporului israelit nu a fost dec6t tot o pregItire pentru venirea lui Mesia. Privind sub acest aspect lucrul, desigur cI profe{iile mesianice formeazr unul din focarele principale ale ruminii in-

tregii teocralii a Vechiului Testament. Fdrd aceste fhgdduin{e, care


sunt profe{iile__mesianice, istoria religiei lui Israel ar fi o enigml
nedezlegabil6255. Din acest punct de vedere, poziliape care o o"upi profeflile mesianice in religia revelat[ a Vechiului Aqezdmdnt
arati imporlan{a cea mare ce ele au avut pentru poporul ales.
Dar nu numai pentru poporul ales profeliile sunt de mare insemndtate, ci qi pentru Flristos gi pentru timpul ce a urmat dupl el.
c. Pentru evreii din timpul de dinainte de Mdntuitorul Hristos,
profefiile mesianice au avut marele efect cd fineau poporul strins .
de Lege, d6nd nagtere la o via{I mai evlavioasd. DupI spiritul Legii, venirea lui Mesia avea sI aducd pace qi fericire numai celor piogi. Din contra, celor impiogi le era rezervatd. m6nia cerului qi nimicirea in ziua Domnului (8x.20,34; Is. 65, Il;66, 4).
Lucrul acesta fEcea ca tot israelitul s[ fie cu atenfie la via{a sa,
ca venirea lui Mesia sI nu-l gdseasc6 nepregdtit. Ni se spune cd gi
azi sunt rabini piogi care se culcl imbrdcali gi cu toiagul la cap, ca ,
dacd Mesia vine in miezul noplii, ei sd fie gata sdJ int6mpine. Agteptarea lui Mesia fhcea ca mozaicul sd reziste pdcatelor, iar dacd
le comitea, sd se pociiascl de ele (Ps. 2; Isaia cap. 24; Ioel 2, 11;
MaL3,2).
D. in timpurile de restrigte, cum am amintit mai sus, dacil lovea pe un individ (sau poporul intreg) vreo calamitate, atunci speran(a in Mesia - Izbdvitorul fEcea pe cel lovit s6 se resefllneze gi sd
nu simtd cu toatd amploarea durerea ce l-a izbit. Aqa se explicl de
ce profe{ii, atunci c6nd poporul se ardta disperat, ei il incurajeazi
cu sciparea de necazul ce-l stipdnea. incurajarea poporului spre a
2t'

Scholz P., op.

cit.,p. 152.
243

ll

necantri 9i astfel a se dep[rta de Dumnezeu'

nu se lesa biruit de
venire^a ]ui
profefii o flceatt pundnd in fala poporului apropiata
o
(7
face Isaia
' 14) c6ndinMesia 9i infiin{area regatului Sa'' Rqu
Ierusalimul'.lsaia
;;;liii" , sirienilor qi samaritenilor amenin{a popor
in mijlocul c[un
c[infricoqat, spundnd
ar fi duqmanul
numeros
"urui'"urepoporul
de;;i";" upi."u Mesia nu ,u pi"ii, oricit
(23'
6)' El spune
gi pericuioas[ incercuirea' Tot aqa face 9i Ieremia
din
Yahweh'
de
israelililor c5 dupi ce Israel va pl[ti neascultarea
va ridica un
;i"*, s6u, adicd din casa tui David' Dumnezeupacea
9i siguvlistar care va domni cu in.telepciune 9i dreptate;
ranta vor fi atunci asigurate'
in sinul lui Israel
c. Cum am amintilin paragrafele precedente'
poporul lui Dumnezeu' popose formase ideea cd numai Israel este
pieirii' Am.v1z1tl-cum
.ut ut"r, pe cAnd celelalte nafiuni sunt sortite
ci poporul lui Dumspun6nd
proo-"ii comblteau aceast[ pirere,
Legea va fi pecalci
Israel
nezeu este cel care face voia Lui' Dac6
popoarele p6dac[
I"pti , ca gi celelalte popoare p6gdne' 9i invers'
ales'
poporului
ta Legea tui yatrwetr, *t inttu ?n mijlocul
gal"
"i,
forma ceea ce numim imp[rIfia mesianicd'
vor
.--.a.-r,or"liilemesianiceaufostunmijlocfoartepotrivitpentrua
M6ntuitor care are s6 vini'
igi int[rea tot
ir"p".rf Legamintului, bazandu-se pe aceste profefii,qi va intemeia
pe plmint
mai mult speranla c6 Dumnezeu va veni
Tot aqa cum dupS vemesianici'
i*faraliu celor irepli, imparafi.a
in Hristos care a venit era condifia mAnnirea lui Mesia,
"r"dirp
iririi qi fericirii veqnice (Marcu 16, 16;.lon ?'t2t care va venr rnin cel
astfelinainte de venirea lui Mesia, credin{a
Lucrul acesta ni-l
semna pdzirea de condamn area cea veqnic6'
22), de unde afl6m cr in timpul di;; d;*ghelistuiiuca (16,
mergeau.gi se.odihnainte de Hristos, cei care mureau in credin!5
tofi cei din s6Mesia
lui
neau in sanul lui Auraam"u. Dupd venirea
imp[rilia cerului: "/n
nul lui Avraam aveau s6 intre cu Hristos in
departe
credinld au adormit toli Si n-au primit fdgdduinla' -ci (
cd sunt pelerini Si strdini
om pririt-o, uu salutat-'o si au mi'tu'isit
pe pdmdnt" (Evrei 11, 13)'
se pdstra credinfa nezdruncinati intr-un

*. t:.ll ll'

256Ibidem, p. 155

e. Dtpb ce(ile Vechiului Testament, ale profe{ilor in special,


Mesia avea sd vind ca un Ispiqitor de nedreptate, prin care p5catele se vor gterge gi ierta, deoarece El va lua asupra sa pdcatele
intregii lumi, gi le va isp[gi de buni voie (Is. 53, Ier. 31,34;Dan.
24-26; Zah.9,9). Prin existenla Legii, care aratd in ce constd p5catul, credincioqii Vechiului Testament in orice clipi erau conqtien{i cd sunt vinovafi in fala lui Dumnezeu gi, de aceea, ei simfeau
nevoia unui M6ntuitor, din ce in ce mai sporit. Profefiile mesiani-

ce le amplificau agteptarea M6ntuitorului, pe care-l doreau si


vind cAt mai repede: ,,Picurali roud de sus, voi ceruri, iar norii
sd reverse ploaia dreptdlii. Pdmdntul sd-Si deschidd sdnul ca sd
tnfloreascd mdntuirea, iar dreptatea sd-Si resfire mlddilele" (Is.
45,8). Cu astfel de dorinfd agteptau credinciogii Vechiului Testament venirea lui Mesia.
Mare influen(E au avut profe{iile mesianice asupra iudeilor,
chiar in timpul venirii pe pdm6nt a lui Fkistos. Aceste profefii formaserd in sufletul credincioqilor un tablou al lui Mesia destul de
clar qi luminos. Dupi acest tablou putea s5-l identifice la venirea
Sa. De aceea, c6nd M6ntuitorul iese la propoviduire, iudeii il recunosc Ai pot sI strige: L-am aJlat; ,,Noi om gdsit pe Acela despre
care a scris Moise in Lege Si Proorocii: pe lisus din Nazaret, fiul
lui losif' (Ion 1, 45). Chiar Mdntuitorul gi Apostolii aratd influenla
cea mare a profefiilor mesianice, deoarece Iisus se dI pe sine Mesia cel prezis de Lege in foarte multe ocazii gi arati cd a fost trimis
in lume tocmai ca si le implineascd. De aceea, MAntuitorul chiar
mustrd pe iudeii care nu-l recunosc, socotindu-i necredinciogi, impietrili gi orbi:
,,Cercetali Scripturile, pentru cd voi spuneli cd in ele aveli viala veSnicd, dar tocmai ele mdrturisesc despre Mine" (Ion 5, 39);
,,Cdci dacd ali crede pe Moise, m-a{i crede Si pe Mine, pentru
cd el a scris despre Mine. Dar dacd nu credeli cele scrise de el,
cum veli crede cuvintele Mele? " (Ion 5, 46-47).
Apostolii susfineau cu toati puterea credin.tei lor cd Mdntuitorul
fkistos este Mesia gi in persoana Lui iqi gdsesc implinire toate profe(iile mesianice: Matei indeosebi, la tot pasul, scrie in Evanghelia sa cd
in persoana Domnului Iisus ,,s-a plinit Scriptura care zice...",,,ca sd
se plineascd Scriptura...", ,,cum s-a griit prin prooroci..." etc.
245

(Clem^ent Romanul25
'
Irineu'o" IpoMartirul'uu,
Justin
Policarp al Smirnei258, lgnatie25n,
lit'6' 5.i.1'63 au folosit profeliile mesianice ca un argument puternic
pentru ciedinla in Flristos. Labaza credinlei acesteia in Hristos, ei

DupI Apostoli, mulli pdrinti gi scriitori

itilizeazit profeliile Vechiului Testament pe care le pun in


concordanfS cu ceea ce s-a ir1limplat real in viala Mantuitorului.

Aga de piid6, Justin Martirul26a numegte profefiile mesianice domai mare qi convingStoare pentru cregtinism. El exclam6:
,udu
""u
cum am fi crezut noi un om rSstignit, c6 el este primul nSscut al
necreatului Dumnezeu qi c5 va judeca tot neamul omenesc, dacS
n-am fi avut m5rturii despre El, marturii ce-qi_ au originea intr-un

timp c6nd El nu era incS om gi nici nu

$ 47.

ap6ruse26s'

Criterii pentru mesianitatea unei profe{ii din

Vechiul Testament
in primele secole ale Bisericii creqtine, c6nd era in floare interpretarea alegorica alexandrind, majoritatea pSrinfilor 9i scriitorilor
tisericeqti ,!d"u, la tot pasul in textul Vechiului Testament numai
aluzii laMesia. N-au lipsit nici dintre aceia care in toate locurile 9i
chiar in toate cuvintelstextului sacru vedeau referinfe 9i indicii la
persoana lui Mesia-Hristos.
Situafia s-a schimbat complet in ultimile dou6 secole. odat6 cu

apariliacriticiinegative,s-aschimbatqifeluldeinterpretarea
Scripiurii. De unde mai inainte se finea seama de consensul una2s7

Epittola cdtre Corinteni. cap.36-

2sB

ipistola cdtre Filipeni, cap.

zso

12.

Epistola cdtre Magnesieni. cap.8.


2@
Dialogul cu iudeul Trfon, cap. 105.

Cortru ereziilor, cartea all-a, cap' 28'


'u'
262
Contra lui Noctius, caP. 15.

intreaga literaturd a autorilor eclesiastici se poate vedea in


Dopmatica lui Silvestru de Canev citatS, vol' IV, p' 62 sq'
"2@
Apologia /, cap. 30, cf. Scholz P., op' cit', p' 195'
263

265

Apologia

1, caP. 53.

246

nim al Pirinfilor, dupl aparilia criticii acest fel de interpretare inceteazd, gi tendinta este ca fiecare interpret sd fie cAt mai original,
chiar cdnd spune Ei aberafii.
De la inceput trebuie sd accentu[m cd nici sistemul vechi alegoric nu era bun, cdci exagera, dar sistemul modern al criticii este
odios, cdci este arbitrar.
Prima direcfie, in afard de lipsa cunogtinlei de reguli ale unei
hermeneutici slndtoase, igi are baza mai ales intr-un sentiment
bldnd, de totald zidire sufleteascd, ce urmeazd, dictonul: Este mai
bine sd cauli pe Iisus de zece ori unde nu se aflI, dec6t si nu-L caufi niciodatd unde se afld. O atare direcfie nu trebuie subapreciatd,
dar nici urmat5, cdci ii lipsegte ceea ce este indispensabil pentru
orice exegezl gi dogmatici: adevdrul. Istoria ne aratd c5. acea sforlare de a referi la Hristos toate cuvintele gi locurile cu putin{6 ale
Vechiului Testament a atras o opoziqie care, p6nd la urm6, a dus la
pozi|;ia necregtinl a criticii negative, cunoscuti astdzi peste tot266.
Criteriile care ne ajutl sd stabilim cI o profetie este mesianicd
sunt cele ale unei interpretdri lipsite de exagerdri in orice privin.td.
l. Mai intdi, trebuie sd avem in vedere iontextul in care se afld
profelia mesianicI. Dacd in context este vorba de un nume de persoan[ cu anumite proprietdfi care nu se pot referi la un om simplu
sau care nu pot fi concepute pentru un simplu om; dacl de asemenea, ii sunt atribuite ac{iuni care nu se potrivesc decAt lui Hristos,

gi acestea verificate cu istoria trditd a Mdntuitorului, atunci contextul locului anumit ne indicd o profefie mesianicd. Astfel, locurile in care Dumnezeu este numit ca un mare urma$ al lui David le
socotim mesianice. De exemplu, in Psalmul 45,7-8, unde Dumnezeu este numit uns Si tovards de luptd; in Ps. 110, 5, unde Dumnezeu este numit Domnul care zdrobegte imp[rdfii; in Is. 9, 5, unde
Dumnezeu este numit Minunatul, Dumnezeul tare, Plrinte al eternitnlii; in [s. 7, 14, unde se spune Emanuel, adicl Dumnezeu este
cu noi; ?n Mal. 3, 1, unde este numit St[p6nul; in Ps. 2, 7, unde
este numit Fiul lui Dumnezeu qi in Ps. 110, l, unde este numit StIpinul lui David, toate aceste locuri din Vechiul Testament trebuie
sd fie socotite ca mesianice, fiindcd este de la sine infeles cd titlurile de mai sus se potrivesc numai lui Dumnezerr. De asemenca,
26u

Schol, P., op. cit., p. 159.


247

de un
numai la Mesia ne putem gdndi dacd intr-un pasaj este vorba
mare rege cdruia Dumneieu i-a promis c6-i va da ca moqtenire
datl onoatoate po[oarele pamantului (Ps. 2, 8) sau caruia ii este
de a
puterea
promis
s-a
i
cSruia
rea aivma Qs. 9, 10;Hoz,3, 5) sau
Dumlui
contra
revoltate
aplica o ped"apse divini peste neamurile
(Ps' 2' 12; ll0' 5)'
nezeu gi nu vor sd mai retunoasci stip6nia Lui
atribuitd
Tot pasaj mesianic avem atunci cdnd unei persoane ii este
pAnI
o domnie etern6, o stdpinire veqnicd a p6cii, ce se va intinde

lamarginilep6m6ntului;carevaaveaocinstirecontinu6,caruia

jur6toli r"fii pdmdntului qi toate popoarele lumii ii vor depune


avem
mesianic
Pasaj
mAnt de ciedinp (Ps. 45, 7;72,3'5; Is' 9, 6)'
(Ps'
qi atunci c6nd unei persoane i se atribuie o preofie veqnic[
p6cat tO, +1 sau i se d[ oiatisfac]ie mare, fiindci a suferit pentru
de
tele lumii (Is. 53). in Vechiul Testament exist6 pasaje' cum
qi
exemplu Psalmul 22, unde este vorba de giurirea m6inilor -pi

ll qi.Zaciourelor gi de o implrlire a hainelor' Tot aqa, in Isaia 62'


in
Mesia
lui
a
haria 9, 9, unde ni ie vorbeqte de intrarea triumfal6
conlin
ele
Ierusalim, pasaje care trebuie referite la Hristos, fiindca
date ce s-au adeverit numai

in istoria vielii Mintuitorului'

putem
2. in rAndul al doilea, printre criteriile cu ajutorul cirora

sSstabilimcloprofe[ieestemesianici,numimlocurileparalele.
ie'ffi
Aga de pild5, in cbr{ile proorocilor, avem. profelii mesianice
proAceste
dubiu'
norctte, cdcitextul lor nu dd naqtere la nici un
cdrli
din
pasaje
felii clare gi recunoscute de to{i se referI adesea la

etc' Pasajele
anterioare,- cum de exemplu Genezd, Exod, Numeri
puteau fi
greu
cu
generale'
foarte
fii,d
din aceste clrli anteriou.",
mai
profeliilor
pe
baza
dar
remarcate de tofi ca profe{ii mesianice,

qi pe cele mai
recente, insd clare 9i^precise, trebuie sS le admitem
32 serveqte
2l'
vechi ca mesianice. Aqa de pild6, textul Ezechiel
c5 nu
pentru a lSmuri cuvintele din Gen' 49,7.0, unde ni se spune
va lipsi domn din Iuda, pAnb ce va veni Silo, de care vor asculta
vetoate popoarele. Nimeni nu gtia cine va fi Silo' Din Ezechiel
dem cd e vorba de Mesia'
qi 22'
Tot aqa, Psalmul 72, 17 limureqte pasajul din Genezd 12' 3
sdmAnfa
prin
unde se spune cd toate naliunile vor fi binecuvAntate

lui Avraam. Or, aceastb odraslS a lui Avraam era Mesia' De aseme4'
nea,Zahana6, 13 intregeqte 9i ldmureqte pasajul din Ps' 110'
248

3. Dar cel mai puternic criteriu pentru identificarea profe{iilor


din Vechiul Testament il constituie Noul Testament.
L-am putea numi ,,casafia", cdci dac6 Noul Agezdm6nt aratd c6 un
pasaj din Vechiul este mesianic, noi nu mai trebuie sd punem la
indoiald faptul. Acesta este cazul pasajelor amintite in Luca 24,
44-45; Ioan 14, 26;16,13; I Cor. 2, 10. Aqadar, dacd n-am recunoa$te mesianitatea locurilor din Vechiul Testament pe care Noul
Agez[mdnt ni le indici mesianice, inseamnd ci am p[r6sit credinfa
mesianice

creqtind gi ne-am situat pe o pozilie contrar5.


C6t privegte mdrturiile Noului Testament, trebuie sd se {in6 cont
dacS Hristos qi scriitorii Noului Agezdm6nt au explicat locurile in
chestiune in sens propriu, deci exclusiv despre Mesia, sau ei le-au
glsit numai ca un tip, o pretnchipnire a persoanei, activitdlii qi regatului lui Mesia. Expresiile cu care sunt citate locurile Vechiului
Testament se afld adesea nu numai in profeliile mesianice propriu-zise, ci qi ?n cele ideale sau preinchipuitoare. Ele sunt ,,Cum
este scris", ,,ca sd se implineascd", ,,Si s-a tmplinit", ,,atunci s-a
implinil", ,,ca sd se implineascd".
Se pot constata urmdtoarele cazuri, in ceea ce priveqte utilizarea
acestor expresii26T:
Un loc din Vechiul Testament este ldmurit adesea exclusiv gi
propriu despre Mesia. Acesta este cazul locului din Isaia 7,14, citat in Matei 1,22-23: ,,Iatd Fecioara va lua in pdntece Si va naste
fiu Si-i vor pune numele Emanuel... " Aici ni se vorbegte de nagterea Domnului Hristos din Maria Fecioara. Locul acesta este referit
la Vechiul Testament cu expresia de citare: ,,Toate aceste lucruri
s-au intdmplat ca sd se tmplineascd ceea ce s-a zis de profetul

care spune..."
De asemenea, Matei 2, 5-6ldmure$te ca exclusiv profelia mesianicd. Textul din Michea 5,2: ,,$i tu, Betleeme, lara lui luda, nu
eSti nicidecum cea mai neinsemnatd dintre cdpeteniile lui luda,
cdci din tine va ieSi o cdpetenie care vafi pdstorul poporului meu
Israel... "
Uneori sunt referite la persoana sau la fapte ale lui F{ristos, de
cdtre Noul Testament, gi acele locuri din Vechiul Testament care,
d,in caaza larghelii lor, pot fi aplicate gi altor persoane sau eveni'6'Schol, P., op. cit.,p.162.

ll

intocmite mai ?ntii in


nronte. Aceste locuri din felul ideal cum sunt
de felul acesta
Profelii
i'i.iri"t iqi gdsesc aplicarea lor integrald'
16
Mat'
din
textele
sunt cele ideal-mesianice. Aqa de pilda,

2l'
privire
cu
8'
lu [titCo.. tS, 27 qiEvrei2,6-9 limuresc Psalmul
in Hris-

o1n'^num.ai
tos, fiindc6 ceea ce psalmistut exprim[ despre
faptul este.aqa'
;;;, ;i doilea Adam, are adeverire deplin6' $icare
este veridici
frirA"a aici este vorba de o stdpdnire a omului,
o natur6 mai
p"ri* *p"nurile obifnuite 9i experienfele omului cunumai
in sens
om
mult ideald decit reald;aici este vorba despre
Pentru FIristos, din contr6, in sens complet'

ir."*pf",.
---gi i;.ut.ul

acolo g[I l g, 22 esie un psalm ideal-mesianic, cSci


a fost
aceea
ziditorii
pe care au nesocotit-o

sim expresi a ,,Piatra


;$;r;; in capul ,ngitutur' Este ideal mesianic'

cici in Matei 21'


se nume$te pe
insu'i
iT-qi in Marcu LZ, l0 M6ntuitorul Hristos

Petru' in cuvtntarea
Sine Piatra cea din capul unghiului' Apostolul
Piatra cea
popor, il numeqte 9i dansul pe MAntuitorul tot
,u
"a*" unghiului.
din
- capul
din EvanUn psalm" ideal mesianic este qi Ps' 69' Cum afl6m
o parte din
gn"iiu iupd loan (75,zs),insuqi M6ntuitorul reproduce
4: ,,'iulai numerosi sunt decdt perii capului cei

Suvintele'versetului
cu cuvintele',"DT l:,care md urdsc in zaclar'", introduc6nd citalia
cuvintul cel scrls ln
crul acesta s-a intAmplat ca s6 se implineasc6
69' ca sd
L;;;i;.". Mentuito;ul iqi aplic, Lui cuvinteledinPsalmului
saduchenumf,rul
arate cdtde mulli ,unt du!*unii sdi recrutafi
este ardtat cL
ii". ql fariseilor. De asemenea, tot in loan (2' 17)Tale
M-a mhnprut*rt 69, l0 9i anume expresia: "Rdvna casei
templu'
$i
cat" seaplicl lui Uristos, deoarece el a gonit zarafri din
Pavel'
apostolul
ci
este
psatmut
mesianic
id"al
oq
;;"pt;;t;
"ste
10' o
in Lpistola cStre Romani (15,3), reproduce 9i el versetul
p"*i ,,S; batiocurile celoi ce te batjocuresc cad asupra mea" ca

expresia:
Ipii"a"a"-i-r" tui Hristos, deoareCe le introduce cu 22:
versetul
69'
"Ei
cum este ,rrfr"- Cuvintele Psalmului
,,dupd
'i*'f'pun1"r"
olet"'
tn mkncare Ei cdnd mi-e sete imi dau-sd .beau
In sens
in sens figurat' se pot spune despre orice om credincios'
Hristos'
lui
dec6t
nu se potrivesc
;;"pti, irlsa, cuuiniele acestea
uido*u' Evangheligtii Matei
intdmplat
t-u'
Sui"
c[ci la patimile
Mdntuitorului'
(2'7,34-48) qi loan (1g,29), istorisind chinurile

Scriptura"'
adauga gi expresia: ,,ca sd se implineasci
250

De multe ori, in c5(ile Noului Testament sunt referite la Hris_


tos persoane sau evenimente ale Vechiului Testament ca tipuri
personale sau reale (preinchipuiri;268. Aga de exemplu, M6ntuitorul folosegte in Evanghelia dupd loan (13, l8) cuvintele lui David
din Ps. 4i, 10: ,,Cel care mdndncd cu Mine pdinea a ridicat cdlcdiul contre Mea", ca sd zugr[veascd situafia pe care a adoptat-o
Iuda gi si stabileascd expresiv cd prin aceastd relatare a fost implinit[ Scriptura. Dupd cum regele David este un antitip al lui Hristos, tot aga gi Mefigboget gi Ahitofel, in care David iqi pusese speran\a ca in niqte prieteni, devin gi ei tipuri potrivite pentru Iuda

trlddtorul.
Evanghelistul Ioan (19,35) relateazd. cd lui Iisus nu i s-au spart
fluierele picioarelor c6nd era pe cruce, atrdg6ndu-ne atenlia cI lucrul acesta s-a intdmplat: ,,ca sd se plineascd Scriptura cd os din
oasele Lui nu se va sparge". Cuvintele sunt luate din Exod L2,46
gi Levitic 9,12 unde se spune ca picioarele mielului de paqte sd nu
fie rupte. Tocmai mielul pascal, pe care fiii lui Israel trebuia s6-l
mln6nce inaintea plec[rii din Egipt, devine tip al lui Hristos, in
afard' de alte considerafii exterioare care preinchipuiau jertfa lui
Hristos pe cruce. DupI cum mielului pascal nu i s-au zdrobit picioarele, tot a$a gi lui Hristos, mielul jertfei pentru p6catele lumii,
nu i s-au rupt picioarele, degi trebuia si i se spargd fluierele c6nd a
fost datjos de pe cruce.
Cuvintele din profetul Hozea 11, !: ,,Din Egipt am chemat pe
Fiul Meu... " care au fost spuse pentru poporul lui Israel care fu scos
din Egipt ,,cu mdnl tare gi cu braf inalt,, (Ex. 20, Z), Evanghelistul
Matei le referr in mod simbolic la intoarcerea lui }kistos din egipt,
deoarece el line sd ne avertizeze: ,,Ca sd se plineascd ceea ,i ,-o
spus de cdtre Domnul prin cele grdite de prooroc,,(Nlatei Z, l5).
Argumentul pentru care Israel este tipul lui tkistos se afli in aceea

ci Israel a fost un popor ales gi condus de Dumnezeu.


Cuvintele din Isaia 40,3: ,,Un glas strigd in pustie: pregdtili
calea Domnului, netezili dun drum pentru Dumnezeul nostruin rocurile cele uscate", in sens literal sau direct se referd la intoarcerea
exilalilor din Babilon, deoarece profetul infelege porunca crainicului ca sd facd o cale pentru Yahweh in pustie, intre Babilon gi
'68Ibidem, p.164.

251

l)alestina, ca Yahweh insuqi, ca rege, s6-9i readucl poporul Siu'


Cuvintele profetului au fost infelese de Matei (3, 3), Marcu (1, :)'
Luca (3,4) qi loan (1,23) in sens simbolic sau figurat, clci le referd la Ioan Botezatorul, care predica pe malurile lordanului, arse
de soare gi lipsite de verdea![. in chip spiritual, Ioan era cel chemat
calea poporului pentru sosirea marelui rege Mesia'
sd pregiteasie
.Profetul
Ieremia (31, 15) ne infrliqeaza pe Rahela, stramoaga
poporului evreu, pl6ng6nd din cauza ducerii ?n robia babilonica a
hiior ei. Evanghelistul Matei (2,17-18), in sens metaforic, aplicd
cuvintele lui Ieremia la plinsetul maicilor ai c6ror copii erau ucigi
de soldalii tiranului Irod, gi face din Rahela un tip al pldnsetului
maicilor din timpul lui Hristos, cici incepe cu expresia: "atunci
s-a tnplinit ce fusese vestit prin proorocul leremia care zice: Glas
tn Rama s-a iuzit, pldngere Si bocet mult' Rahela tsi pldngea conu voia ad maifie mdngdiatd, pentru cd nu mai erau"'
'piii tnSi cA4ile
Noului Testament mai int1lnim qi cazuri in care o profelie mes'ianici a Vechiului Testament este dat; ca implinit[ nu in
intregul ei, ci numai intr-un anumit sector. cuprinsul profe{iei in vechiul Testament este mai mare decit este el redat [n citalia Noului
Testament. De exemplu, versetul 4 din cap' 53 al profetului -Isaia:
a tndurat"
,,Acesta neputin{ele ioastre a purtat Si durerile noastre
pe
care le-a
este interpretat de Matei (8, 17) ca privind vindecarile
ce
plineascd
ftnese
efectuat Mdntuitorul, c[ci el spune: ,,Ca sd se
neputinlelil
asupra
luat
a
El
care
Isaia
zice:
proorocul
prin
vestit
lui
le noastre si a purtat bolile noastre". Dat cu aceste cuvinte ale
Matei nu s-a epuizat intregul inleles al profeliei lui Isaia, care se revinfer6 in primul iand lu vindicarea suferinlelor spirituale, adicl la
este
Idaia
pasaj
din
acest
aceea,
De
decarea de meteahna pdcatelor.
adicd
pitru
ultim,
sensul
(2,24)
cu
I
in Epistola
utilizat de apostolul
despre vindecarea sau mintuirea prin fkistos'
bele mai importante criterii pentru a stabili mesianitatea locurilor sau pasajeior Vechiului Testament sunt insi consensul una-

nim (unanimii consensus) al tuturor pirinfilor qi scriitorilor cre$tini. iracd un conciliu e6umenic s-a pronunfat asupra unui pasaj al
Vechiului Testament cd este mesianic, atunci nici un exeget sau
dogmatician n-are de ce si mai stea in dubiu'
"in
ce privegte criteriile pentru mesianitatea unui pasaj vechi testamentar, trebuie s[ amintim gi concordanla vechilor comentatori
252

iudaici care, ca martori gi transmif6tori ai tradi(iei iudaice, ne


furnizeazd, prerile acesteia cu privire la profe{iile mesianice, mai
ales dupi polemicile pe care iudeii le-au avut cu cregtinii pe tema
lui Mesia.

$ 48. Profe{iile mesianice din pentateuh


9i Cir{ile istorice
1. Profeliile din Pentateuh
Prima profelie mesianicI a Pentateuhului este protoevanghelia,.
numitS aqa fiindcr a fost cea dintdi veste bun6 pe care Dumnezeu a
dat-o genului uman cu privire la mdntuire. protoevangheria se afld
in Genez6,3, 15: ,,VrdjmdSie voi pune intre tine Sifemeie, intre sdmdnla ta si sdmdnla ei. Acesta iyi va zdrobi capul, iar tu ii vei tnlepa cdlcdiul". Aici este vorba de blestemul qarpelui de citre Dum_
nezeu, dupd ce el a ispitit pe primii oameni. Sensul general al pro_

fefiei este acesta: intre femeie qi intre qarpe, apoi intre simdnla re-"
meii asupra acelei a qarpelui. cum am amintit c6nd am vorbit de
el, garpele este diavolul, iar sim6nfa sa sunt partizanli lui. tn infe_
les metaforic, biruinla asupra diavolului inseamnd biruinla asupra .

autorului pdcatului.

In Gen. 9,25-27 afl6m binecuvantarea lui Noe asupra celor trei


acesta inseamni oarecare progres falr de protoevanghelie. Degi in termeni vagi qi obscuri, aici se prezice din care
rasi va ieqi biruitorul garpelui, care a fost promis primilor oameni.
El va iegi din seminlia lui Sem, cel binecuv6ntat de Noe gi nu din *
cea a lui lafet. Totuqi, bunurile mesianice vor trece gi asupra descendenfllor lui Iafet. Pdnd la urm6, nici seminfiile coborAtoare din
Ham nu vor fi excluse de la aceste lucruri. Hanaan, fiind slujitor
lui Sem gi Iafet qi trebuind s6-i slujeascr pe acegtia , va ayea oiazie
sr fac[ cunogtin{5 cu religia st[pdnului
gi astfel, degi umilitor,
-s6u
totugi va ajunge qi el la adevirata religie26e.
,

fii ai sdi. Pasajul

26e

Neaga N., Contriburii la ldmurirea textelor mesianice diin t:ttrtL'tt


Facerii, Sibiu, 1930, p.19-20.

253

[rr

in Gen. 12,2'3 afl6m promisiunea frcut6 lui Avraam: "Voi face


din tine un neam mare qi te voi binecuvdnta' i1i voi face un nume
binemu.e qi vei fi o binecuvAntare. Voi binecuvdnta pe cei ce te vor
qi
neamurile
toate
qi voi blestema pe cei ce te vor blestema
"rrraniu
plm6ntuiui vor fi binecuvAntate in tine". Privilegiul dat de Dumnezeu lui Avraam este de naturi spiritualS qi vrea sd spun5.-cdnreligia
unlversala-'-.
lui
- Avraam va deveni un centru de binecuvantare
in
i, C"r. 18, 18 Si22,19 binecuvdntarea se repetd lui Avraam'
Iacob'
lui
Gei.26,4 .e i"p"ia lui Isaac, iar in Gen' 28, 14 se repetS
Aici, Mesia apare ca un urma$ al acestor trei patriarhi prin care
lout" popourell pdmdntului vor participa cAndva la o mare binecuoavAntare. Prin Mesia, urmagul put.i*hilot, va veni intoarcerea
menilor la Dumnezeu, convertirea lor la unicul Dumnezeu'
in Gen. 49,10 avem profefia patriarhului lacob, pronunfatd pe
patul de moarte: ,,Toiagul de domnie nu v-a lipsi din luda' nici tolui, pdnd va veni Silo si de el
i;;; ;, amulire' dintri picioarete
-A."rt
text celebru este numit c6nd profeii, orrulto popoarele".
tic, cAnd binecuvAntare- El a dat prilej de a se discuta mult asupra
tui, din cauza numelui de Silo care este oarecum enigmatic' Textul
ca
descrie viitorul fericit al tribului luda $i-l aratd pe Mantuitorul
pace
adevdrata
media
va
El
picii'
prin{
al
Iuda
pe un unnag al lui
9i
qi pe care le va uni
;il;;;;ffi5mdntului, care-i-voijurain credin!6
este dat qi
profelie
aceast[
indire^ci,
lub ,""pt.ui Siu. in mod
ti*puf apariliei lui Mesia (Silo)271, deoarece se spune c5' pAni la
prinlului pdcii, Iuda va menline puterea legalS 9i regal['
;diii"
' A""ri. piofelii, dupd c6t se vede, au fost flcute in preistoria
paomenirii gi in timpurili patriarhale ale poporului israelit. De la
interval
un
deci
Egipt,
din
Israei
lui
triarhii evrei qi pdni la ieqirea
promisiune
de aproape o jumdtate de mileniu, nu mai glsim n-ici o
ce
se fbcuserl
cele
cI
Poate
mesianica. Mttivul nu ni-l explic6m.
s-au p6sni
nu
care
altele
erau suficiente, poate c5 au mai fost 9i
Abia
dispdrut'
au
care
trat, deoarece au mai existat scrieri
-spre
.tUrti*L rdticirii prin pustie, cind Israel se apropia de pdmdntul
fagaduinlei, intdlnim o noul profelie mesianici'
larii
' Nouaprofeiie mesianic6 este cia f6cut6 de vizionarul Balaam
(Num. 24, ll-lg)t ,,fi vad dar nu acum; il privesc dar nu de
27o

rbidem,p.22.

'7t Ibidem, p.22 sq.

aproape- o stea rdsdri, din lacob, un toiag de cdrmuire se ridicd


din Israel... Prin aceste cuvinte, vdzdtorul Balaam il vede pe Mesia
iegind din tulpina lui lacob, ca pe o stea ce risare pe cer qi ca un
sceptru ce se ridicd din s6nul lui Israel. Aceasta insemna cr Mesia

avea sd fie un Domn strdlucit, viteaz gi priceput, cdci va qti si pun6


la ascultare toate popoarele care se vor lepdda de pdgAnismul lor.

Ultima profelie mesianicd din pentateuh este c"i din Deut. I B,


15-18: ,,Le voi ridica, din mijlocul fralilor lor un prooroc ca tine.
Eu voi pune cuvintele Mele in gura tui si el le va ipune tot ce-i voi
porunci 8u...". In aceste cuvinte, Dumnezeu spune lui Moise,
6i
prin el generafiilor viitoare ale lui Israel, c6 din mijlocul lui Israel
u1 fu!. sd aparl un profet mare, de talia legislato.rlui de pe mun_
tele Sinai. Acest nou legislator va face cunoscut rui Israel adevdrata vointi a lui Dumnezeu gi prin Israel Ia toat[ ftptura de pe p[_
m6nt. De acest mare profet va trebui sd asculte tot prmdnteanui qi

s5 se incread6 intr-insul.

2. Profeliile mesiunice din cdrlile istorice

in cdrlile istorice ale vechiului Testament, int6lnim foarte pufine profelii mesianice in adevdratul sens al cuvdntului. Ele sunt
mai pufin numeroase dec6t in pentateuh. Motivul nu-l cunoagtem,
cdci nu putem pdtrunde misterul iconomiei divine. cum am afirmat gi mai sus, poate cr erau suficiente cele fEgdduite de Dumnezeu patriarhilor, ca prin ele sd fie incdlzit gi intarit credinciosul

mozaic spre a aqtepta nezdruncinat impdrdlia mesianici.


Prima dintre profe{iile mesianice din cirfile istorice din afara
Pentateuhului este proorocia Anei, mama profetului Samuel, din I
Sam. 2, L0: ,,VrdjmaSii Domnului vor tremura. Din indllimea ce_
rului, El isi va arunca tunelul asupra lor. Domnul va juieca marginile pdmdntului- El va da tmpdratului sdu putere va indl{a tdsi
ria unsului lui". Ana, marna lui samuel, prin aceste cuvinte prezice regatul lui Mesia gi gloria Bisericii Sare. Regele menlionat
aici nu este altcineva dec6t Mesia cel agteptat de Iirael. El gi nimeni altul va fi cel care are si inaugureze era mesianicd, dupd cc
Yahweh va fi judecat marginile pamAntului, in mijlocul tunetckrr
qi fulgerelor. Acum doui tabere stipAnesc plmintul: cei crcdirrc:i
ogi (hasidim) gi cei rdi. Dar c6nd va veni Mesia. cei rdi carc ,, sc
255

prvor converti vor fi nimicifi. Mesia va infiinla regatul SIu cu cei


ogi
, gi drep1i272.
A doua profelie din carlile istorice este cea aflata in II Sam. 7,
tine'
11-16 (cf. I Chr. 17, lO-14): ,, ...8u ili voi ridica urma; dupd
numelui
zidi
va
El
care ya iesi din trupul tdu si-i voi tntdri domnia.
Meu o casd Si voi intdri pe vecie scaunul de stdpdnie al dornniei
Sale... Casa ta Ei domnia ta vor ddinui veSnic inaintea ta Si scaunul tdu de domnie va fi fntdrit pe vecie... " Profelia aceasta o face
proorocul Natan regelui David, ciruia Dumnezeu ii promite c[ un
un
descendent care nu poate fi altcineva dec6t Mesia va ridica

profelie
templu (Biserica) 9i va rdmAne Domn in etern' Cu aceastd
aceea
de
David
lui
casa
din
fi
va
9i
incepe credinla cd-Mantuitoral
veci'
in
regaiul acestuia (al lui David) va r[mdne
."A t.eia profeiie din c[rfile istorice o afl6m in Il Sam' 23'l -7'
nu
unde sunt iedate ultimele cuvinte ale lui David: '," ' Mdcar cd
Mine
cu
afdcut
este aSa casa mea tnaintea lui Dumnezeu, totuSi El
va
un legdmdnt veSnic, bine intdrit tn toate privinlele qi tare' Nl
Et, oorn, ,d rdsard din El tot ce este spre mdntuirea si ^bucu'
7*n
"ria
meo...". Aici, in cuv6ntarea sa profeticd, David se referS la
promisiunea divina c6 Mesia va iegi din casa lui. venirea lui Mesia
va insemna, int6i pentru Israel qi apoi pentru toatd lumea' bucuria
cea mai mare, c6ci el va aduce mdntuirea omenirii'
in I Regi
, A patra piofelie mesianicd din ca4ile istorice o afldm
tale in
domniei
al
stdpdnire
9, 5:',,Voi intdri pe vecie scaunul de
vei
Nu
zis:
am
fi lipsit
Israel, cum am spus tatdlui tdu David, cdnd

niciodatddeunurma$pescaunuldedomniealluilsrael,,.Deqi
dinastiei lui
aceste cuvinte privesc mai mult latura pamanteascd a
David, totuqi aceste cuvinte constituie qi o profe{ie mesianicS' cici
adevdiatul Domn, Unsul lui Dumnezeu, prin excelen{6, din familia
lui David va fi Mesia.

$ 49. Profe{iile mesianice din Psalmi


Psalmii cu profelii mesianice nu sunt prea mul{i. Psaltirea n-are,
ca Profefii, locuri numeroase care sd ne vorbeascd direct gi explicat
despre persoana lui Mesia. Dar at6tea cdte avem, aceste locuri ne
dau sau ne sugereazd o idee foarte inaltl de statul lui Mesia, idee

ce va fi pe deplin inleleasl numai dupd realizarea sa, adicd dupa


venirea lui Mesia. in ce priveqte opera lui Mesia, in cadrul iconomiei mdntuirii cu care Dumnezeu vrea sI salveze genul uman, am
putea spune ca gdsim urme peste tot in psalmi, desigur, nu spuse in
mod clar, ci mai mult prin insinu6ri gi aluzii foarte sdrdcdcioase"3 .
in general, psalmii mesianici sunt, pafte, mesianici proprii,
adicd cei care se refer6 exclusiv la Hristos qi regatul SXu, ori, in
parte, tipici sa:u ideal-mesianici, adici in care este lSudat fie David,
fie Solomon ori altd persoanS pioasS. Lauda acestora este llcutd in
aqa mod incit sI descoperi in persoana zugrdvitd, pe bl6ndul, umilitul dar pdn[ la urmi gloriosul Mesia. De aceea, acegti psalmi sunt
numili tipici, fiindcd ei se referd sau descriu tipul lui Flristos.
Psalmul 2. Cel dint6i psalm mesianic recunoscut de toatd cregtindtatea este Psalmul 2, fiindcd, aici se intAlneqte pentru prima oard
in Vechiul Testament cuvAntul Mesia (MaSiah. Aici, in Psalmul 2,

2 gi Daniel 9, 25 qi 26). Printr-o viziune profeticl, autorul Psalmului vede cum na{iunile pdm6ntului se rdscoald contra lui Dumnezeu gi asupra unsului Sdu. Apoi el vede pe Mesia in rolul Sdu de
Fiu al lui Dumnezeu, nlscut intr-o ,,astdzi" plini de mister, pe care
numai Evanghelia o va explica. Prin dreptul de nagtere gi prin dEruirea milosdrd[ a Tat[lui ceresc, Mesia este stdpAnul absolut al
naliunilor gi dacd este nevoie, el va fi judecdtorul teribil al prinjilor
gi al regilor. Oricine va incerca s5 se desfaci dejugul sdu, acela va
incerca sd se rdscoale contra lui Dumnezeu Atotputernicul. Aceasta inseamn_d ca va pieri de judecata plinl de m6nie qi groazd a
Domnului2Ta.

in Psalmul 8, 6 citim: ,,MicSoratu-l-ai pe ddnsul cu pu{in sub


tngeri, cu slavd Si cu cinste l-ai tncununat..." Psalmul 8 a fost so273

"'Dho.m"

P., Les lir''re,s

tle Sanruel, Paris, 1910, p' 30 sq'

256

2?a

Calds 1., Le livre des Psaumes, vol. I, paris, 1936, p. 63


rbidem,p. 47.

257

raportat la lisus
cotit psalm mesianic in mod obignuit, cdci a fost
M6ntuitorului
llristos din antichitatea creqtinl cea mai pronun(atd'
in IerutriumfalE
lui
prevestind-intrarea
ca
i ,-u upti"ut versetul 2,
iar Cor' 15' 26-?i aplisalim, in ziua de norii (Mu,' t t, 25;21' 16)'
2' 6'8 ii aplicd sau
c6 versetul 7, pe cdt6r."*" Epistola cdtre-Evrei
acestui
sus'.Referinfele
mai
citate
refera lui Hristos ,or"t"l" 5-7,
-'
splntualmod
in
luate
psalm la persoana lui Mesia trebuie
'- i, p.uj*ul 16 ne int6lnim cu o rug[ciune a lui Mesia pe care o
pricina suferinfelor
face lui Dumnezeu ca se-i vinS in ajutor din
8-10' unde
versetele
,pr" .ut" *"rg". frof4iu mesianicfi si vede in

sufletul mi se u-eseleSte'
citim: ,,Pentru aceea inima mi se bucurd Si
ldsa sufletul meu
i tiip"t mi se oclihneste in lini$te; Cd!.nu vei
al Tdu sd
in locuinla mor{ilor tlial' nu 'ii ingddui ca cel ctmios
dar a9ee1.n-u-] va
vadd putreziciunea..'-"'Mesia va fi dat morlii'
adic[ il va
pui"a'r"1ine, cici Dumnezeu ii va ardta cdrarea vielii'
. ,Y
face Domnulvielii qi al mo(ii'
in prul*rl 1b, 49-50 citim: ,,De aceea' Doamne' te voi.ldsa
mari izbdviri
printre neamuri, voi cdnta slava numelui Tdu' El dd
"regelui Sdu dd indurare unsului Sdu' lui David' si seminliei lui"'
si
Mesia care' cum
ni""i ni ," ,prn" ci Dumnezeu d5 mari danrri lui
descendent din casa lui David' Psalqtim de mai inainte, * n
'n
lui David' care
mul 18 in intregime descrie victoriile 9i regalitatea

u,iversale ale lui


sunt figura sau tipul victoriilor 9i al iegaiit,fii
Mesia
--in care va veni.
prut,rul 22, Mesia incepe cu strigitul de durere qi am6r[ciune:
ce m-ai nylsilrsi Wltru c^1 Te
,,Dumnezeule! Durunezeule! Pentru
plangerile mele?"
depdrtezi fara sa-nti iiut{i Ei fdrd sd-mi asculli
pe
Mesia^nu-l asculpiogilor'
Dumnezeu care aur"uitut ruga tuturor
qi suferinlele lui
Durerea
t5. El va trebui s6 ispaqeasci pentru to!i'
provin de la ai
ele
c6
Mesia, in Psalmul Zi, tuit agravate de faptul
Dar cel
sfAqie'
cAini' caut[ s6-l
sdi Ei poporul s6u
"uiriqte
"Lr",
aceasta
peltT
este convins cd Dumnezeu nu-l va pardsi, $i

suf"rind

luilt4esia'
numelc lui Dumnezeu va fi preamirit prin acliunile

de pe
Psalmul ZZ lasim amintite rdstignirea qi strig[tele
au grdit cu bucruce: ,,|'ttli cei ,or-n- *io" vdzut; nt-aubatjogorit'
spre Domnul: iz'
zele, au cldtinat cu capul (zicdntl): Ndddiduit-a

in

275

lbidem, p. 46

bdveascd-l Si mdntuiascd-|, dacd-l voieSte... Mi-au strdpuns mtiinile Si picioarele... "


Tot in Psalmul 22 gdsim qi acele memorabile cuvinte care gi-au
gisit implinire in ziua calvarului, c6nd ostagii au impS(it imbrdc6mintea lui Flristos: ,jmpdrdyit-au hainele mele loruSi, iar pentru
cdmasa mea au aruncat sorli" (Ps.22, 18). De asemenea, inPs.22
se glsesc cuvintele care alcdtuiesc rugdciunea ortodoxd de la masa
de sear6: ,,Mknca-vor sdracii Si se vor sdtura Si vor lauda pe Domnul; cei ce-l cautd pe Ddnsul, vii vor fi inimile lor in veacul veacu-

lui".

(Ps. 22,29). Numai cd textul ebraic este simlitor deosebit de


cel pl Septuagintei, dupf, care s-a fEcut traducerea romAneascs.
In Ps. 34, 18-20 citim: ,,Domnul este aproape de cei cu inima
frdntd Si izbdveSte pe cei cu duhul umilit... Toate oasele lor le pdzeSte ca nici unul din ele sd nu se sfdrdme ". Psalmul este mesianic
prin versetul20 care spune cd oasele dreplilor nu vor fi sfrrdmate.
Lui Mesia, cum ne spun Evangheliile, nu i s-au zdrobit picioarele,
c6ci el era Dreptul drep{ilor, adic[ in el pdcat nu se afla, cum mdrturisegte Isaia qi a confirmat-o Hristos insugi.
In Psalmul 35, 13-15: ,,Cdnd erau ei bolnavi, md tmbrdcam cu
sac, imi umileam sufletul cu post Si md rugam cu capul plecat la

sin.

plin de durere ca pentru un prieten, pentru un


Dar
cdnd
md clatin eu, ei se bucurd Si se strdng... ca sd md
frate...
batjocoreascd Si sd md sfasie netncetat. Scrdsnesc din dinli contra
mea..."
Aici sunt prefigurate comportarea rea, nerecunoqtinla gi mai
ales tridarea lui Hristos. in fala lui Pilat, mullimea care primise de
la Iisus atdtea binefaceri s-a unit cu fariseii gi cdrturarii, cerdnd
Umblam

condamnarea.
in Psalmul 40, 6 citim:

,, (Doamne) tu nu doreSti nici jertfd, nici


dar de mdncare... nu ceri ardere de tot, nici jertfd de ispdsire".
Acest psalm a devenit mesianic, in urma citdrii sale de apostolul
Pavel, in Epistola cdtre Evrei (10,5-10), unde vorbegte despre ineficacitatea jertfelor, fiindc6 ele nu puteau sd gteargi plcatele. Singur
sdngele lui Mesia a putut si facd aceasta qi de aceea nu mai este
nevoie de jertfe. Care dintre cele doud sensuri, tipic sau literal, se

afld in Psalmul 40? Ambele se potrivesc276, dtpd.textul ebraic.

"u Calds J., op. cit.,p.49.

ii

o
in Psalmul 45, al clrui autor este unul din fiii lui Corah' dupi
pe
adusS'
este
Lauda
rege'
unui
laud6
scurti introducere, se aduce
pe de alt6. pardL o pu.t", din cauzafrumusefii sale (spirituale), iar
in lupta
eroice'
fapte
mari
i", p""o"'indrdzneala cu care a flcut
de
numele
cu
nume$te
p"rrt., adev[r 9i dreptate. Autorul psalmului
bunS
ca
descrie
o
9i
bu*rr"r"u pe rege (Elohim), iar domnia sa
va da regeii
Dumnezeu
pa
cauzi
care
din
veci,
in
aura
va
a*OaU.
lui bucurie gi cinste cum n-a mai dat altui regent' intr-adevdr'
aleasi prinimbrdcat cu haine scumpe 9i inconjurat de o societate
;;; ;* se afl[ qi multe i,i". a" impirali, regele se va cSs6tori cudeo
fiic[ de rege, care va str[luci ca aurul din Ofir (7-10)' Vorbind
lSsat
aceastl nica ae rege, aratd cd ea ;i-a l[sat casa tatilui' ;i-a
cinpe
care-l
sofului'
incredinlat
p"p".rf qi cu toatidiagostea s-a
incredinlate
pin
fi
ii
vor
ei
cauzd,
aceastb
;d;;;";" StSpinul "I
mire{ia ei ca locele mai bogate popoare. Apoi, psalmistul descrie
str6lucitoare' insolit6 de fe;;ri"t, ",r"n, ".u ihUracatidecu'haine
in
Eio*" gi prietene, in sunet bucurie 9i pompi' va fi introdusd
c5rege'
la
pututrt."g"lui (1a-16). in incheiere, autorul se intoarce
si stdpAiuia ii fr!'aduieqte o leneralie numeroasS, ce va ajunge
acestui rege
neasci pJste tot p6m-6ntul. Asiguri apoi ci numele
stralucitgiputenr.icvafiliudatdetoateneamurileqic6toatepoce va
pou."f" vor sdrbitori faima sa cu c6ntece de laudS' faimS
(17-18)'
indepirtate
d6inui pdnd in timpurile cele mai
psalm este
Ca gi cel al iantarii CAntdrilor, cuprinsul acestui
alegoric.DupicuminC6ntareaC6nt6rilorestedescrisic6s6toria
im.piiirr"fa a iui Mesia cu Israel cel credincios' sub imaginea
mireasa
cu
rege
prumutatd de la momentul logodirii sau unirii unui
Mesia' Iog!'lsa, tot aga qi in Ps. 45, ,"geli cel ldudat este regele
pnma
nira sau regina este comunitatea credincioasd din popor sau
comunitatJ(Biserica) creqtini din iudeii converli{i. Fecioarele Si
comupiriet"n"le logodnicei cate Drmeazd pe regind in palat sunt
'nitdlile dinti pdgdnii convertili, care impreund cu comunitatea
mare'
formatd din iudei, se vor uni impreun[, pentru o comunitate

pentru un trup mistic277, cum ne inva!6 dogmatica cre.qtinS'


adicf,
---in'prut*ul

din textul ebraic, nu din textul Scptuagintei, ciLui merge un foc


tim: ,,Dumnezeul nrtstru vine Si nu tace' inaintea
-50

mistuitor Si tmprejurul Lui o furtund puternicd. El strigd spre ceruri sus Si spre pdmdnt, ca sdjudece pe poporul Sdu: Strdnge-mi
pe credincioSii Mei care au fdcut legdmdnt cu Mine prin jertfd"
(Ps. 50, 3-5). Psalmul este tipic sau ideal, cf,ci sub forma cultului gi
serviciului de la templu, autorul psalmului vede cum Dumnezeu va
veni pe pdmAnt la judecata viitoare sd rdspliteasci pe fiecare dupd
cugetul siu, iar nu dupdjertfele aduse.
In Psalmul 69,21 citim: ,,Ei imi pun fiere tn mdncare si cdnd
mi-e sete, tmi dau sd beau o{et". Ca gi cel de mai sus (psalmul 50),
este un psalm ideal. A devenit mesianic, fiindc6 Evangheligtii au
vlzut implinirea sa atunci cAnd, pe cruce, Mintuitorului i s-a dat sd
bea olet amestecat cu fiere. (Mat. 27, 34;27,48; Marcu 15,23;
Ioan 19, 29). intr-o oarecare mdsur6, Ps. 69 este perechea Psalmului 22, cdci, ca gi in 22, Si aici gdsim strigite citre Dumnezeu,
numai cd blestemele sunt mai puternice, lucru ce face ca Ps 69 s5
se depdrteze mult de spiritul Evangheliei2T8.
in Psalmul 72 gdsim cuvinte prin care se laud6 strSlucirea re- ''
gelui Mesia gi a regatului SIu. Tot aici este prefigurati inchinarea
magilor. Psalmul 72 glorifrcd, pe Hristos, ca pe Domn drept gi milostiv, cdci ajutd pe cei sirmani gi ap6safi. Din contr6, mustrd pe
cei puternici, dar aplsdtori. Drept urmare a domniei sale, va apdrea
pe pim6nt teama de Dumnezeu, pacea gi fericirea (1-5). Aceasti
domnie ce aduce dreptate gi pace, care pentru popor va insemna
binecuv6ntarea intocmai ca o ploaie ce dd unei c6mpii cregtere gi
imbundtdfire, nu va fi de scurtd durat6, ca domniile pdm6ntegti, ci
va dura in eternitate, intinz0ndu-se peste tot p5mdntul. Toli regii qi
toate popoarele pSmAntului, chiar cele mai indepSrtate, mai puternice gi mai sllbatice, vor trebui sa se supun6 acestei implralii
(6-11) care nu invinge prin puterea armelor, ci prin dreptatea qi iubirea cu care regele poartd grija omenirii suferinde. Sub acest regat
drept gi etern se vor bucura toate popoarele pdmdntului de cea
rnai.mare binecuvintare. Din aceasti cauzd, ele se socotesc fericite
qi laudd pe rege (16-L7), care este Mesia27e.
in Psalmul 89, 38-45 ni se prevesteqte moartea lui Mesia, in
floarea viefii: ,,^fl totuSi Tu Te-ai mdniat pe unsul Tdu... ai pus ca2'8

Calds J.. op. cit., p. 52.


"'Schol, P., op. cit.,p. 175.

261

pdt strdlucirii lui... i-ai scurtat zilele tinerelii si l-ai acoperit de


ruSine... "
in Psalmul 110 ni se vesteqte cb Mesia este rege, pneot qi judecdtor veqnic'. ,,Domnul a zis Domnului meu: $ezi de-a dreapta
Mea, pdndvoi pune pe vrdjmasii tdi sub picioarele tale"' Domnul
rdnduiala
a iurit Si nu-I ia pdrea rdu; Tu eSti preot in veac, dupd
tn
pe
impdrali,
lii Melhtsedec. Domnul de la dreapta ta zdrobe$te
"
ziua mbniei Lui. El .face dreptate printre neamuri ' ' '
in Psalmul ll8,2l citim: ,,Piatra pe care au nesocotit-o zidito'
rii a ajuns sdfie in capul unghiului clddirii. Domnul afdcut lucrul
acesti Si El iste mininat tn ochii no;tri". Piatra din capul unghiului, cum ne spun sfinfii Evangheligti, avea sd fie Hristos qi imperiul mesianic, ce urrna s5 inlocuiascS toat6 0r6nduiala lumii vechi:
sd ne
,,Aceasta este ziua care afdcut-o Domnul, sd ne bucurdnt;i
s-a
Flristos
lui
prin
invierea
veselim tntr-tnsa", adic6 atunci c6nd
robia
din
lumea
pus baza imp6rSliei mesianice. Atunci a scdpat
morlii, fiindcd Hristos a sp6lat pdcatul cu sAngele SIu'
SintetizAnd ideile procurate de psalmii mesianici proprii qi de
cei ideali sau tipici, oblinem astfel urmdtoarele generalitdli:
l. Mesia om, dar Si Dumnezeu in acelasi timp' Mesia este om'
c6ci se nagte dupd trup din poporul lui Israel qi este un vldstar al lui
David(IISam.'7,13-16;cf.Ps.89,20;132,18)'Mesiavorbeqte
despre iprijinul pe care l-a primit din nagtere de la Dumnezeu (Ps.
22, l0). Eite cei mai frumos dintre fiii oamenilor (Ps' 45' 5)' Picioareie i se desfac, iar inima i se topeqte ca ceata, puterea vielii se
micgoreazd qi limba i se lipeqte de cerul gurii (Ps' 22,l5); mAinile
gi picioareleii sunt giurite (22, 17), trupul ii este in aqa stare elo
pl6ns, inc6t nu mai p*" un om, ci un vierme (Ps' 22,7; cf' Ps' 16'

l;22,2;

16, 9-10).

Mesia este Dumnezeu. Mesia este Fiul lui Dumnezeu, adeverit


din eternitate (Ps. 2, 7). El vine de sus (Ps. 72,2); este intarit cu
putere divind gi indeplineqte fapte divine (Ps' 2, 8;2,12;45,5-7)'
Lui Mesia i se cuvine adorare qi rugdciune sfdnti (Ps' 2, 12;45, 12
sq;72,5-17). El poarti nume divin ca Elohim (Ps' 45, 7-8), Adonul
(Ps. 110, l) qi Ghibor,,Puternicul" (Ps. 45,4)'^^
'
Dupd iemnitate Si ac{iunea sa, Mesia este280:
280

Scholz P., op. cit., p. 179.

a. Rege uns de Dumnezeu sd participe Ia putere gi domnie (ps.


acesta este rostul s6u (Ps. I10, 1-5). Regatul lui care pleacl
din Sion (Ps. 2, 6; 110, 1) cuprinde mai intdi pe credincioqii din
poporul frgdduinfei (Ps.45, l0) 9i mai apoi petoate popoarele pdmintului (Ps. 2, 8; 22,28-30; 45, 17:72, 8-9 72, Lt;72, t7). Ptegatul mesianic este universul, atAt ?n ce priveqte timpul, fiindcd
este vegnic (Ps. 45, 7;72, 5;22,31), cAt qi spafiul, c6ci va cuprinde
tot pimintul (Ps. 2, 8; 22,28-30). Ca rege, Mesia este drept, clci
luptd pentru dreptate qi adevir (Ps.72,2) gi poartd grijd de cei s[raci, apdsali, v6duve gi orfani (Ps. 72,2; 72, 12; 72, 14). Pe contrarii Sdi, care-I refuzl ascultarea, El ii va distruge (Ps. 2, 9; IZ; 16,
4; 45, 5; 110,2). Agadar, regatul lui Mesia este un regat al dreptilii
qi al pIcii, un regat al binecuvAntdrii depline, atAt de naturd spirituald, cdt gi pim6nteasc[ (Ps. 72,3;72, 17;22,27 -32).
b. Preot. Mesia va fi preot nu in felul celui mozaic sau levitic,
ci dupd rAnduiala lui Melhisedec, cel care a oferit lui Dumnezeu o
jertfb de piine 9i vin (Gen. 14, l8). La aceast5 funclie a fost chemat Mesia prin hotdr6rea nestrdmutat[ gi eternd a lui Dumnezeu
(Ps. 110, 4). Ca preot, el a instituit o cind de jertfe la care iau parte
to{i oamenii bogali gi s6raci care se vor sdtura qi bucura (ps. 22,
26).Ideea care sta labaza sacerdo{iului, adic6 aceea de a ispdqi gi a
impSca, Mesia o va reprezenta in rnod inalt gi adevdrat, dupd tipul
adevdratului preot (Melhisedec) qi in special dupi natura sa, divinl
gi uman5. Lucrul acesta il aratd, caracterul qi fiinla regatului instituit de El, care este de-a face sd dispard plcatele gi dezordinea pe
care o aduce pdcatul in via{d. Acliunea Sa sacerdotald gi-o va incepe in Ierusalim, cdci din Sion va reincepe rena$terea omenirii.
Pacea, dreptatea, mAntuirea, binecuv6ntarea qi adevdrata cunoagtere a lui Dumnezeu vor domni atunci peste tot. Cum va pttea Unsul s5, realizeze aceastd transformare? Cum va putea El sd implineascd ac{iunea sacerdotalS a spllSrii plcatelor gi a imp6c6rii? Mesia, sacerdotul, suferl gi rabdd ceea ce nici un om de rind nu face.
lil, Fiul qi Iubitul lui Dumnezeu, suferd nu pentru vina sa proprie,
ci dAndu-se in schimb pentru popor. Acesta este scopul suferinfei,
chiar dacd el nu este exprimat prin cuvinte; el a fost exprimat
lbarte clar in fapte. Drept urmare qi rod al suferinlei Sale, al sculdrii Sale din morrnAnt qi invierii din morli, celor care se ataEeazi

2,6);

263

Lui, le rdsare curajul, fericirea 9i viafa veqnicd,.precum qi convertirea iuturor p[g6niior la adevSratul Dumnezeu28r '
c. Mesia se aratd ca profet. Ca profet, adici invS{6tor, se va
ardta Mesia, cdci insuqi ne spune: ,,(Doamne), eu voi vesti numele
tdu, fra{ilor mei, in mijlocul adundrii Te voi lduda" (Ps' 22,23);
,,tng"n Ta, Doamne, este in adincul inimii mele' Voi vesti indurarei Ta tn adunarea cea mare. Iatd cd nu-mi tnchid buzele. Tu
mdntuirea Ta Si nu
Stii lucrul acesta, cd vestesc adevdrul Tdu Si
'ascund
bundtateq Ta si credinciosia Ta in adunarea cea mare"
(ps.40,9-11). Mesia aratS prin aceste cuvinte c[ una din laturile
misiunii sale pdmante;ti este tocmai aceasta de a invdla, qi nu numai indivizi singuratici, ci ,,adunarea cea mare", adica toatd lumea'
Mesia va invala in pilde ca sd fie accesibil tuturor: ,,Ascultd
poporul Meu tnvdydturile Mele. Luali aminte la ctnintele gurii
-l,tite.
imi deschid gura si vorbesc tn pilde -.. " (Ps' 78, 1 sq')'

tului mesianic (60); mintuirea vine prin Mesia (61); agteptarea lui
Mesia (62).

Ieremia. Locul de ?ntdlnire al neamurilor este la sediul lui


Dumnezeu, care este Ierusalimul (3, 14-18). Vldstarul lui David
aduce m6ntuirea (23, l-8) Vestire despre Mesia (31);
Ezechiel. Vldstarul cel fraged (17, 22-24); Mesia rege (21,
24-27); Bunul pistor (3a); Apd gi spirit (36, 25-27); Sceptrul lui
David veqnic (37, 15-28); Izvorul de apd vie (47, l-13).
Daniel. Regatul cel vegnic (2,44-45); Fiul Omului, Cel incdrcat
de zile, regat universal (7, 9-1\;70 sdptSmAni (9); inviere qi anticrist (12).
Hozea. Pact veqnic (2, 18-23); David, rege etern (3); Din Egipt
am chemat pe Fiul meu (11, 1).
loel. Ziua Domnului (1, 15; 2, l-2); Vdrsarea Sfdntului Duh;
minuni (2, 23; 2, 28-32).
Amos. Moartea insolitd de semne (5); Timpurile viitoare (9,
8-15).

$ 50. Profefiile mesianice din

cirfile profetice

Obadia. Mdntuirea vine din Sion (15-21).

Michea (Micha). Regatul pdcii (4, l-4); Mesia se nagte in


Bethlehem (5).

Profefiile mesianice din c5rtile profelilor sunt cele mai numeroase in raport cu cele din ca4ile istorice qi didactice. De aceea, le
uo- ,"*nula fugitiv pe cele mai importante 9i apoi vom face o
sintetizare a 1or.
Isaia. Despre regatul picii (Is. 2,1-5); Vl[starul Domnului (4'
2-6) Nagterea Domnului din fecioara (7, l4); Galileea Neamurilor
gi Pruncul minunat (9, l-7); toiagul din ridlcina lui Iesei (cap' 11);

cintarea Israelului mantuit (cap. l2); divinitatea lui Mesia (cap.


25,9);regatul mesianic al dreptd{ii (32, 1-8); starea fericiti a Bise.i.ii ("rp. :S); profelie despre precursorul Domnului (40, 3); activitatea ,,Robutui Domnului" (cap. 42); mdngAierea Bisericii qi patimile lui Hristos (43); salvarea cereascl (45, 8); Robul Domnului
lumind gi mAntuire (49); Mesia nesocotit, dar el e biruitor (50,
4-11); ,,Robul Domnului" = Mesia, care-;i di via{a pentru pdcatele
poporului (54); strilucirea noului Ierusalim (54); Legimantul nou
este etern (55): promisiunea unui MAntuitor (59); stralucirea rega-

Avacum (Habacuc). Aqteptarea na{iunilor (2,1-3); Victoria e a


lui Mesia (3).
Sofonie (Z.efania). Zita mdniei Domnului (1, 7-18); pdg6nismul
va disp[rea; adevdratul rege (2,11); Convertirea tuturor naliunilor
gi spiritualitatea bunurilor mesianice (3, 9 -21).
Agheu. Strdlucirea celui de-al doilea templu (2,7-10).
Zachaia. Vl6starul Domnului (3, 1- l0); Mesia preot gi rege (6,
9- l3); intrarea triumfalS ?n Ierusalim a lui Mesia (9,9); Mesia este
v0ndut pentru 30 de arginti (l l, 12-13); Mesia va fi strdpuns (12,
10); trddarea lui Mesia; pistorii b5tuli, turma se imprigtie (13).

Maleahi. Jertfa Noului Legim6nt (Euharistia) (1, l0-11); Precursorul lui Mesia gi judecata naliunilor Ia venirea lui Mesia (3,
1-6); Profetul Ilie inaintemergltor al lui Mesia (4,5- 6).

'8' Ibidem, p. 180.

265

Profefiile mesianice in cdr{ile necanonice


Tobie (Tobit). Vestirea fericirii Ierusalimului (13' 10-16); Convertirea pdgdnilor (14, 8).
Baruch. Chemarea Ierusalimului la bucurie (4,36-59)'
Ben-sirach (infelepciunea lui Iisus fiul lui Sirach); infelepciunea cea necreatd,(24); regatul mesianic din casa lui David (45,34).
Macabei. Regatul etern (2,54); aqteptarea profetului (4, 46);
Profetul credincios (14, 4I).

$ 51. Mesia 9i activitatea sa

dupi profefi

Profeliile mesianice din ca4ile profetice, cum s-a v6zut din paragraful precedent, sunt cele mai numeroase' A vorbi despre ele in
puit" u, inr"*nu sd ne intindem prea mult. De aceea, sintetizim
profeliile mesianice din carlile proorocilor in ideile principaledeipre Mesia, despre activitatea Sa 9i despre regatul SIu mestantc--" '
intre profeliile din Psalmi qi cele din Profefi se observd o diferen!6. in Psalmi, autorii 9i in special David 9i Solomon, atunci
c6nd descriu pe Mesia qi regatul lui, pleacd de la d6nqii 9i raporturile lor omenegti cu Dumnezeu gi oamenii, din care cauzL ei apar in
psalmi ca simboluri, tipuri ale Mdntuitorului. in Profe{i, din contr6,
conceplia subiectivd tiece la urmi complet gi ceea ce trece in fafd
este referirea constantd la popor 9i nevoile lui'
Mesia prezis de profe{i este un urmaq al lui David' E'l este
numit,,toiag din r[dicina lui Iesei" (Is. 11, 1), o rSddcind din Isai
(Is. 11, lOiun vldstar pe care Dumnezeu il va ridica lui David
pe
iler. ZZ, S; 22,15); pe scurt Mesia este ,,vl6starul", denumire
Mesia'
pentru
propriu
o utilizeazd, Zahiria (3, 8-12) ca nume
"u."Mesia va purta numele de David, deoarece a fost f[gSduit lui
David, iar c6ridva Israel va cluta pe Yahweh, Dumnezeul lui qi pe
David regele s[u (adicd pe Mesia), dupd care va dori mult (Hoz' 3'
!1. io ti#pul acela, Yahweh va infrliqa poporului sdu pe David ca
,"g", iu, urmaqii lui lacob vor sluji pe Yahweh, Dumnezeul lor 9i

pe David regele lor (Ier. 30, 9). Acest David, un serv al lui Yahweh, va fi rege gi pf,stor a$ezat de Dumnezeu (Ez. 34,23;37,24),
prin care Yahweh va reface iarIgi acoperdmAntul cel cdzut al lui
David, adici va ridica la strdlucire din nou dinastia lui David, cIzutdin batjocurd (Am. 9, l l). Lucrul acesta se va intAmpla, fiindcd
Mesia va izbdvi pentru eternitate tronul lui David qi regatul lui, pe
care-l va pdzi in veqnicie (Is. 9, 6).
Mesia va fi nlscut in Betlehem, in oragul lui David (Mih. 5,
1). Else va nagte dintr-o fecioard (Is.7, 14; Mih. 5,2)in timpul
templului al doilea (Hag. 2,7; Dan.3, I ). In mod public va apdrea,
dupa 69 slptdmdni de ani, socotili de la iegirea edictului cd Ierusalimul va fi refbcut (Dan. 9, 25-26).
Timpul in care va apare Mesia qi se va rdspdndi binecuvintarea
S este tmplinirea timpului, adicS a acelui timp in care se vor implini vedenia Si proorocia (profetiile mesianice, Dan. 9, 24), punctul
cel mai inalt, perfectarea epocii in care Dumnezeu dd cea mai mare
prob6 a milostivirii Sale, dup6 care nu va mai urma alt timp extraordinar283. De aceea, profelii, pentru desemnarea perioadei mesianice a lumii, utilizeazdtermeni ca: ,,la finele zilelor" (Is. 2, 2;M1h.
4, l; Haz. 3, 5; Dan. 2,28; Ier. 23,20; 23-24; Ez. 38, 13) ,,ultima
vreme" (Is. 2,23) sau numai ,,dupd aceea" (ahor), adicd dupd implinirea Vechiului LegimAnt (Ho2.3,5) sau termenul ahare chen
(Septua-ginta USTU iada Ioel 2,28 qi 3l), termen pe care apostolul
Petru il parafrazeazd ?n F.Ap. 2,17 Ev :uuiqboy1.scrtg ilp6pcrtg =
,,in zilele de la urmd".
Apari{ia lui Mesia gi activitatea Sa vor fi precedate de un precursor, un crainic, care va pregdti pe iudei la sosirea Sa (Is. 40,
3-5; Mal. 3, 1). Jinutul in care va predica Mesia gi va activa este
Zebulon qi Neftali din Galileea neamurilor (Is. 8, 23). Dar tot Ierusalimul va vedea mdrirea Sa, in mod special (Is. 60, 1).
in locul Vechiului Legdm6nt, care merge spre sf6igit, Mesia va
institui un LegSm6nt nou (berit hadasah) care va fi deslv6rgit qi
nezdruncinat (Ier. 31, 3l-34), fiindcd va fi un leglm6nt al poporu-

lui (berit am) adicd, Mesia va fi un mijlocitor al Legdmdntului (Is.


42, 6; 49, 8), care prin moartea Sa, le va indepirta legdmdntul
multora (Dan. 9, 26-27).

"'

"'

9i in Noul Testament timpul mesianic este numit,,plinirea vremii,, qi

desemnat ca,,ultima vreme"

Schol, P., op. cit., p. 181 sq.

266

(F.A.2, 16-17;ICor. 10, 1l; Ebr. ll,2(t).


267

Leglmdntul cel nou va fi aqa de binecuvdntat, incdt membrii sdr


nu se vor mai gAndi la un alt sanctuar, la o alti arcd a alianfei. Lor
nu le va mai lipsi nimic Ai de aceea, nu vor mai face nimic altceva

(Ier.3, 16-18).
Mesia este implinitorul perfect al hotlrflrilor divine 9i ca
atare poartd numele de ,,Robul Domnului" (ebed Yahweh.Isaia ca-

intr[ in Ierusalim in uralele de ltosanna ale poporurui.


De fapt, EI intrd ca M6ntuitor, stdnd a$ezat pe un animaL de po_
var6, blSnd gi umil (Zah.9,9; cf. Is. 62, ll).
Mesia este preot (Zah. 6,13). in aceast[ calitate pune in funcfie gtergerea pf,catelor, justificarea gi mAntuirea poporului Sdu (Is.
4,3; 53, 11) prin aceea cd. se aduce pe Sinejertfr pentru pdcatele
lumii.
DupI persoani, Mesia este de naturl divini (Mai. 3, l), c6ci
na$terea Lui este din eternitate, ,,din zilele vegniciei,, (Mih. 5, l).
El poartd numele: ,,Vlistarul lui Yahweh,, (Is. 4, 2); ,,Dumnezeu,,
(Is. 35, 4); ,,Yahweh" (Mih. 7, 5); ,,Emanuel', (Is. 7, l4);,,Minune',
(Pele = Cel Minunat); ,,Dumnezeu tare,,; ,,pdrintele Vegniciei,,,
adicl Cel Veqnic ([s. 9, 5); ,,Domnul" (Mal. 3, l); ,,ingerul LegdmAntului" (Mal. 3, l). Mesia indeplinegte acliuni divine gi dom_
ne$te etern (Is. 11,4; Mih. 5, 7;Mal.3,Z)
Mesia are in El unite natura omeneasci cu cea divini. De
aceea, este numit ,,Fiul Fecioarei" (Is. 7, l4), ,,al NIscitoarei,,
(Mih. 5, 2). ,,Copilul nou ndscut", ,,Fiul care ne-a fost ddruit,, (Is.
9,5), ,,Rodul ldrii" (Is. 4,2),,,Toiag din rdddcina lui Isai,,, ,,Vldstar din tulpina lui Iqai" (Is. I 1, l; I l, 10, 53,Z);,,Vldstar al lui Da_
vid" (Zah.9, S; 6, 12;Ier. 23, 5;33,15), ,,Fiul lui David,, (Dan.7,
rege, Mesia

pitolele 42;49;50; 53 qi 61). EI este chemat de Dumnezeu; de la


Dumnezeu are numele Sdu (Is. 49, l-5; cf. Mat' l, 2l),lumina tuturor (Is. 49,5-6).
Mesia este un profet, adic[ un invSlitor, inarmat cu toati plenitudinea spiritului divin, este un lnstructor al dreptdlii (Ioel 2,23)
care vestegte locuitorilor Sionului, incovoiafi de amdriciune 9i suferinfE, un timp de mild gi indurare, un timp de grafie, de mdntuire
gi m0ngdiere (Is. 61, 1-3). Mesia, ca invlfitor al popoarelor (Is' 55,
4), risp6ndegte religia gi moralitatea printre neamuri (ls. 42, 7),
devenind astfel lumina plgdnilor (Is.42,7;49,6) care, cu linigte 9i
cu demnitate, in congtiinla puterii qi adevirului, iqi face cunoscutd
invd{[tura sa (Is.42, 2-4).Pe cei am[r61i ginecijili nu-i trateaz[cu
asprime, ci ii m6ngaie, ii incurajeazd' Si-i ellbereazd de necazul lor
(Is. 42,3). Ca un adevlrat plstor paqte poporul 9i cautl s5-1 intoarcd de la rdticire (Is. 40, I 1; 53, 6; Ez. 34, 23; Zah- 1 I ). El face
lucruri minunate, adicd vindec[ orbii, ciungii, qchiopii qi mulii (Is'
35 , 4-6). Mesia a fost insf,rcinat de Dumnezeu cu cunoqtin{a necesard misiunii Sale qi cu darul invSfaturii, in gura lui neaflandu-se
nici o minciund (Is. 50,4;53,9).
Cu toat6 osteneala qi grija lui Mesia de a aduce fericire 9i mAntuire lui Israel, totuqi pentru cea mai mare parte a copiilor lui Israel
lucrarea mesianicd a fost in van (ls. 49,4)Mesia este rege (Is. 33, 17). El este regele lui Israel. (Termenul
utilizat este cel de pdstor. Ior.23,5; Mih. 2, 13; Ez. 34,23; 37,
24).El este domn in Israel (Ier.30,21; Mih' 5, l); Prin! (Dan' 9,
25); Prinf al lui lsrael (F;234,24;37,25). Mesia este Prin{ul Pdcii
(Is. 9, 5). Unsul (maSiah, Ps. 2, 2; Dan. 9, 25)' Fiind rege, Mesia
intemeiazd pe pdm6nt: dreptatea, pacea qi egalitatea (Is. 2, 4; Mih'
4,3-5,Ier.23,5). El are mild de sdraci 9i apSsafi qi le vorbeqte
dreptul (Is. 11, 4;42,3-7;61,3), iar celor puternici qi nedrepfi le
trimite umilire. Celor incorigibili, dupl judecati, le va aplica o pedeapsd stragnicd (Is. 11, 3-4; Mal. 3,2;4, I-6;Zah. il,5-8)' Ca

ucis (Is. 53, 8; Dan 9,26; Zah. 12,9; 13,7). in toatd suferinla Sa,
?naintea celui ce-l tunde, ca o oaie dusd iajun_
ghiere (Is. 53, 7) gi se roagl pentru cei ce-l prigonesc
ai-i fac r6u
(Is. 53, lZ). El suferd qi moare, ca si pund un capdt pdcatului, sd
desfiinleze nelegiuirea, sd introducd dreptatea, sd implineascd profefia Vechiului Testament gi sd incheie un Nou Leglmdnt (Dan. 9,
24;21,27; Zah. 3,9). ,,Acesta a purtat bolile noastre (adicd, pdca_
tele noastre) si durerile noastre a luat... $i Etfu strdpuns pentru
pdcatele noastre, zdrobit pentru nelegiuirile noastre. peieapsa
pentru mdntuirea noastrd a luat asuprdsi si prin rdnile Lui suntem
tdmdduiyi... Domnul afdcut sd cadd asupra Lui nelegiuirea noastrd a tuturor " (Is. 53, 4-6; 53, ll-lZ ler. 3 l, 34). De aceea Si Za_
haria (13, l) ne asigurd cd dinastia lui David gi rocuitorii Ierusali-

268

269

13-14), care suferd gi moare.


Mesia, degi este dreptul prin excelen{I (Is. 53,7; Zah.9,9),
este dus totuqi la judecat[, ca cel mai mic qi mai batjocorit dintre
oameni gi tratat ca un riufEchtor (Is. 50, 6; 53, 3\ ca un criminal gi

El tace ca un miel

mului, in timpurile mesianice, vor avea un put deschis contra picatului qi nedrept6lii.
Mesia, dupd moarte, primegte loc de inmormdntare de la un om
bogat, deqi fusese socotit ca un rdufrcdtor (Is. 53, 9). Yahweh insd
l-a salvat din starea de batjocurd gi l-a fEcut fericit prin inviere 9i
stdpdnirea ce i-a dat (Is. 50, 8-9). Ca rdsplatl a suferinfei Sale qi
oferirii Sale la moarte, Mesia are mulli urmagi, desigur spirituali
(Is. 53, 10). El primegte de partea Sa gi pe cei putemici qi avufi,
adicd popoarele pdg6ne, puternice gi bogate, dac6 se vor intoarce
gi-l vor recunoa$te de stdp6n qi rege (Is. 53, 12). Din contr6, necredinciosul popor Israel va fi pedepsit prin distrugerea cetdtii sfinte
Ierusalim (Dan. 9, 26-27; Is. 50, ll; 65, 10-15; 66, 5-6; 6'6, 24;
Zah. cap.ll; 13, 8). Din Israel numai o micd parte, care va recunoagte misiunea lui Mesia, va primi m6ntuirea (Is. 11, 11;65' 8;
Dan. 9, 26;Zah.11, 13, 8)
Regatul mesianic va dura in eternitate (Is. 9, 6; Ier. 33, L7;
Ez. 37 , 25 Dan. 2, 44; 7 , 14; Mih. 4, 7 -8). El se va rdspdndi peste
tot pdm6ntul (Is. 9, 6;49,6;Dan.2,35) 9i va cuprinde nu numai
pe desplr{itele regate, Iuda gi Israel, care se vor uni sub o cdpetenie unici gi sub un singur stat (Is. 11, 13; Ier.3, 18;30, 4;E2.37,
24;Hoz.1, 10), ci va cuprinde toate popoarele de pe fala p6mdntului, deoarece acestea vor intra in regatul lui Mesia qi se vor
aduna imprejurul Siu, ca in jurul unui stindard (Is. I l, l0), ca o armatd in jurul steagului.
Regatul mesianic este un rcgat al dreptllii, al mdntuirii, al binecuv6ntdrii gi al plcii pentru toate naliunile (Is. 19, 18-25;25,5 sq;
65, 14; 65, 17 sq; Mih. 4, l-8l; 5, 4; Ier.25,3;30,9;31,32;33,
14-18). De aceea, Isaia numegte pe Mesia mdntuire (12,3; 45,8;
49, 6; 62vl -l l), iar Ieremia (23, 6) ii dd numele de ,,Yahweh,
dreptatea noastr6". in acest regat, ai c6rui membri sunt invdfdcei,
slujitori gi izbEvili ai Domnului qi care primesc un nume nou 9i de
onoare (Is. 54, 13-17 56,6;62, L2;63,4;63, 17;65,8-23;66, l4),
Dumnezeu va vdrsa Duhul Sfdnt peste toli oamenii, frrb deosebire
de vechime gi de neam (Ioel3, 1-5; Is. 44,1-5;59,2I). Aici nu vor
mai fi primite nici una din jertfele Vechiului Testament, fiindci
toate popoarele vor adora pe singurul gi adevdratul Dumnezeu, C[ruia i se va oferi un nou sacrificiu de m6ncare (sf6nta Cini), de
cltre o preolie perpetud gi recrutatd din toate seminliile (1s.66,21;
Ier. 33, 18).
270

Pentru a face just vizibili aceas6 mare izbivire gi fericire ce vor


domni in regatul mesianic, profelii folosesc imagini variate. Aga de
exemplu, vor fi desfiinfate intdririle cetSlilor, carele gi uneltele de
rdzboi, fiindcd nu se va mai simfi nevoie de ele (Mih. 5, 9-10; 5, 13;
Zah. 9, I 0). Armele de rizboi ca: arcul, sdgeata,lancea etc. vor fi rupte gi preficute in unelte pentru ogoare qi construcfie, fiindcd atunci nu
se va mai invlfa arta rdzboiului (Hoz. 2,20;Is.2, 4;M1h.4, 3). Yahweh va face pustia o grddini gi stepa o serd a lui Dumnezeu unde va fi
cdntare, zburdare gi veselie (Is. 51, 3). Nu se va mai auzi pl6ns $i t6nguire, ci jubilare fird sfdrgit gi deslltare, care va face fericit pe origi-

cine (Is. 65, 18; Ier. 30, 19; 31, 12; 33, 10; Hz. 2, 17; Z,ah,g, 15).
Cdmpiile, grldinile, plantaliile de m[slini 9i viile vor da o recolti neobignuit de imbelgugatS. Munlii vor da drumul la rduri de must, iar din
dealuri va curge lapte, in weme ce r6pile gi cregtetele plequve vor fi
acoperite de turme {ErE numlr (Is. 41, 17; Ier. 31, 12;35, 12 sq; Ez.
34, 27 ; Ioel 4, 18; Am. 9, 13; Zah. 8, 12). Yahweh va incheia o inlelegere qi cu animalele de prad6, cu qerpii gi tot felul de reptile, ca ele sd
nu mai facd rdu gi sb nu mai supere pe om (Ho2.2,18). Animalele ce
altAdatierau silbatice qi pdgubitoare in regatul mesianic se vor lepdda
de natura lor cea rea, acum vor deveni blSnde gi vor veni dupl om
numai la un singur semn al siu. Lupul se va culca alSturi de miei, pardosul aldturi de ied. La un loc vor sta vilelul, leul, gi vitele de ingrSgat;
un singur copil le va m6na pe toate. Vaca va pagte la un loc cu
ursoaica qi vor nagte pui impreund. Leul va mAnca paie ca gi boul.
Copilul de s6n se va culca lAng6 cuibul viperei, iar copilul mai mdri$or va b[ga mdna in vizuina nSpdrcii (vasilisculuiztu, Is. 11, 6-8;65,
25). Atunci nu vor mai exista fiare sdlbatice @x.34,25). Nimeni nu
va mai fi m6ncat de animalele de pradd (Ex.34,29).
Fiindc6 Iocuitorii regatului mesianic nu vor avea nici o grijd qi
nici o nepl6cere, nici nu se vor mai duqrndni gi nici cearta, atunci,
sub acoperlm6ntul lui Dumnezeu vor atinge o v6rsti foarte mare gi
nici un om nu va mai muri de copil sau la o vArstd incd in putere,
adicS de timpuriu (Is. 65, 20; Zah.8, 4). Schimbarea pe care o va
introduce mdntuirea mesianicl este aqa de mare gi extraordinar5,
incit noua ordine a lucrurilor se va putea numi, pe drept cuvAnt, un
cer nou gi un pdm6nt nou (Is. 5 l, I 6; 65, 17; 66,22).

"o Un

qarpe mare gi fioros.

27t

$ 52. Mesia qi necredincioqii


Ceea ce am spus in rindurile de mai sus cu privire la Mesia
sunt ideile cregtinilor credinciogi. Necreqtinii vorbesc altfel despre

Mesia gi regatul mesianic. Mullimea de pasaje, indeosebi din


Psalmi gi Profefi, necregtinii le interpreteazd, cu totul altfel. cele
mai mufte texte, ei nu le talcuiesc eshatologic, ci le aplicd la regii
care s-au succedat pe tronul lui Israel, ?n scurgerea secolelor. Prin
Mesia ei inleleg un rege pdmantean care va veni la catma lui Israel
intr-o epocd oarecare qi va realiza o independenfi str[lucitd a statului iudeu, aducAnd o hegemonie a evreilor peste celelalte na{ii ale
pamdntului. Regatul mesianic de pace, dreptate, legalitale qi feririr" u poporuluieste tocmai rodul acelei hegemonii, cind israelilii,
in fruntea bucatelor, se vor bucura de o epocd de mare mullumire
materiala. Regatul mesianic nu are nimic a face cu via{a de dincolo
de morm6nt, .i .l uu fi o imp6r6lie pur plmdntean6. in concluzie,
Mesia qi regatul mesianic este numai un vis al scriitorilor Vechiului Testament, comentat, amplificat gi idealizat de Noul Testament

domestice gi bl6nde, deci c6nd pe pimdnt are sd aibd loc un timp


de unire qi pace desdvArgitd. Iudeii erau convinqi cd un trimis ceresc, un Mesia, va veni sI Ie anunle fericirea plm6nteascl qi s6-i
mdntuiascd de toate relele. Este marea iluzie pe care evreii au
dus-o cu ddngii din secol in seco1287.
Psalmi cal,45,72,ILl, de care noi am vorbit numindu-i psalmi
mesianici proprii, criticii ii socotesc ca regali, adicd scrigi de cdtre
nigte poe{i ai cu(ii regale. Acegti psalmi s-ar referi, in primul rind,
la o anumitd figurd de domnitor din cei care s-au perindat pestre tronul Iudeii. Agteptdrile populare au frcut maitdrziu din aceastd figuri
un rege^e.shatologic, adicl adoptat de Dumnezeu, dupl modelul
egiptean288, unde faraonii erau socoti[i zei (Ps. 45,7).
Pirerile evreilor sunt ?ncd numai nigte blnuieli frrd bazl solidi
intruc6t s-a desprins clar din desfrgurarea acestui capitol c6 imp6rdfia mesianicd prevestitd de profeli se refer[ la timpurile viitoare
cdnd se va realiza ?mpicarea intre Creator gi creaturi prin jertfa
rdscumpdrdtoare a lui Mesia-Hristos. impdrSlia Mesianicl suu,,impdrd\ia Cerurilor" se va realiza in timpul cel de pe urml al istoriei
gi are deci caracter eshatologic.

qi urmagii sdi.
Cum s-a n6scut ideea despre un Mesia 9i o impdrdlie a sa? Apoi
aceasta n-a fost deloc voinla sau planul divin, cum cred creqtinii
aceasta:
credinciogi2ss. Pe scurt, geneza ideii despre Mesia ar
frrI
liber,
un
stat
israelilii, iot timpul istoriei 1or, s-au fo4at sd aibd
poporul
nici o ascultare de na{iunile pdgAne, deoarece ei formau
ales. Dar evreii au reugit foarte pufin s5 se bucure in mod durabil
de bunurile pdm6nteqti. Aceasti permanentd stare de teami qi ne-

fi

siguran!5, i-a silit sa-qi concretizeze speranfele, mereu intr-un viiti, ce nu va intirzia s6 vin6. Triind cu speran{a in ce va fi odat6,
s-au trezit fburind visul uriaq, dupd care Israel, poporul ales, va fi
chemat sd. realizeze, pdnd la urma, ,,impdrdlia mesianicd", adicl o
imp6r5[ie a lui Israel in care toat6 lumea va fi fericita. Am v6zut
cum piofelii, gi indeosebi Isaia286, evocaseri tabloul minunat al
vie{ii viitoare, cdnd animalele rapitoare vor locui la un loc cu cele
negatt'8' Exista gi creqtini necredinciogi. Adep(ii aqa numitei critici
cregtini'
dintre
recrutali
toli
sunt
mai
Bibliei,
ve, in explorarea
286
Partile din lsaia, numite ast6zi peste tot Deutero-Isaia 9i Trito-Isaia.

272

287

"t

Pineles J., Istoria evreilor, Iagi, 1928, p. 80.


S"lli., 8., op. cit., p. tZB.

273

Capmolut-VIII

Doctrina desPre starea omului


dupd moarte
$ 53. $eolul sau locuin{a

morfilor

Dupd conceplia generald a Vechiului Aqezdm6nt, trupul despdrfrumos


lindu-ie de suflet se intoarce acolo de unde a fost luat, cum
afost,
pdmdnt
cum
in
intoarce
se exprimi Ecclesiastul'. ,, ldrdna se
(Frcl'
12,7)'
dat"
iar spiritul se intoarce la Dumnezeu care l-a
chiar din Genezdafldm c6 indata dupd moarte, care este urrnarea
picatului, trupul se reintoarce in pdmint:.. . ,,Pdnd te vei retntoarce
tn pdmdnt, cdci din el ai fost luat. ldrdnd esti si in ldrdnd te vei intoirce" (Gen. 3, l9). Geneza nu ne spune unde merge sufletul' Totugi, dupi Vechiul Testament, moartea este sfarqitul vielii, dar nu
este sffirgitul personalitdlii omeneqti, numitd nefes = suflet'
Am aratat in brogura noastrS Istoria religiei vechiului Testament cd Vechiul Aqezamant cunoaqtea doctrina nemuririi sufletului. DacE n-a evidenfiat-o, cum am fi voit noi, cei de azi, aceasta
st6 in planul Providenfei. Din paragrafele: ,,R.dsplata de dincolo"
vede clar c6 Vechiul TestaSi ,iniierea morlilor", ce urmeaz6, se
ment avea credin{a ferm[ in nemurirea sufletului'
DupS c6(ile Vechiului Aqez5m6nt, morfii se duc in $eol' Origina cuvintutui geol nu este prea cunoscuti. DupI unii, ea ar veni

tre la saal, cu insemnarea de a cere, a cersi, aqa cd $eolul ar fi:


incetarc
,,Cel ce cere mereu", ,,Cel neslturat", fiindcd i$i cere frrd
bazd tr
de
insemnarea
pe
dupd
jertfele sale28e. Alfii ldmuresc
$eol
ce
pe
ca,,cel
concep
undeva,
$eol
iui qaal, ca ceva care pitrunde
9i
promai
Dar
merge in adAnc" qi de aici ,,adAnc", ,,abis':, ,,infern"'
babil este cd termenul de $eol std in leg[turd cu Saal,,,a fi gol pc

diniuntru". Aga face Gesenius2eo, care ne dd pentru $eol ideea de


,,loc gol gi subteran" ,,cavou". Ideea pare sd fie sus{inutd de Isaia
14,15, unde citim: ,,Aifost aruncat ln $eol, in addncimile pdmdntului". $eolul este lumea infernului gi corespunde nofiunii grecegti
de Hades. De altfel, in cd4ile deutero-canonice qi in Septuaginta
tennenul este tradus adesea prin d61g. Numai in I Sam. 22, 6,
Septuaginta traduce pe geol cu 0ciuotog;.
1. $eolul este un loc subteran, fiindcd este o pegteri mare (Is.
57,9), este un fel de mormdnt adAnc (Is. 14, l5); st6 sub pdmdnt
(Ps. 63, 10;Ps. 86, 13;Ez.13,16). in contrast cu cerul,
este

$eoiul
locul cel mai de jos (Iov 11,8; Ps. 139,8; Am.9,2). probabil cd
plec6nd de la aceasti idee s-a ajuns la expresiile de ,,cdile $eolulul" (imke Seol,Prov.9, 18). Fiind socotit loc subteran, se zicea cd
cine merge in $eol coboarS, se cufundd, il acoperi pdmAntul:
,,... Dacd pdmdntul iSi va deschide gura ca sd-i inghitd cu tot
ce au, aga incdt se vor pogord de vii in $eol... (Num. 16,30):
,,Pdmdntul Si-a deschis gura Si i-a inghilit pe ei Si casele lor, intpreund cu toli oamenii lui Core Si toate avuturile lor. $i astfel, de
vii s-au pogordt in $eol, ei Si tot ce aveau. Pdmkntul i-a acoperit
de tot qi au pierit din mijlocul adundrii" (Num. 16,32).
Iov se pldnge cd speranla se coboari in $eol (17,16): ,,Ea va
cobort cu mine la porlile $eolului, cdnd vom merge impreund sd
ne odihnim tn {drdnd".
Isaia, vorbind de impdratul Babilonului, spune: ,,strdlucirea ta
s-a pogordt tn $eol, cu sunetul aldutelor tale. ASternut de viermi
vei avea, Si viermii te vor acoperi " (Is. 14, ll).
Indemn6nd la evitarea desfrdndrii, Proverbele ne inva{6: ,,Casa
(femeii desfrdnate) este drumul spre $eol, calea care coboard spre
locuinlele morlii" (Prov. 7,27).
2. $eolul este un loc unde domnegte intunericul. Din aceastd
cauzd,, el este numit ,,patri a beznei gi a mo(ii patrie,,,,,!ara intunericului", ,,ca la miezul nop(ii". Este ,,fara umbrelor mortii,,, unde
avem veqnic lipsd de lumind (Iov 10, 22). Cine intrd in geol nu mai
vede lumind niciodatd: ,, Omul nu ia nimic cu el cdnd moare... cdci
in locuinla pdrinlilor sdi vo merge (Seol) qi nu va mai vedea lumind niciodatd (Ps. 49, 177q.).

's
274

I'

Sellin E., op. cit., p.79.


275

rx

IA

3. $eolul este un loc intunecos, unde clocesc apele. Aqa reiese


din anumite pasaje: ,,Sd nu-lifaci chip cioplit, nici vreo infd1isare
a lucrurilor ce sunt sus tn cer sau ios pe pdmdnt sau iru apele mai

jos decdt pdmdntul" (Exod20,4);


,,Md tnconjuraserd legdturile morlii Si md ingroziserd rdurile
pieirii" (Ps. 18,4; cf. Ps. 63, 10; Iov. 11, 8; Am 9, 2)'
4. $eolul este un loc de unde nu se mai poate ieqi, deoarece
este intdrit cu po(i gi zdvoare: ,,li s-au deschis por{ile mor[ii sau ai
vdzut tu por[ile umbrei mor{ii? " (Iov 38, 17; Iov 17,16; Is. 58, 10).
5. $eolul este un loc in care se adunl tofi oamenii gi buni, qi
rdi, indatd dupd moarte. $eolul este casa adunlrii pentru tofi cei vii
(Iov 30, 23): ,,As dormi cu tmpdralii Si cei mari ai pdmhntului...
cu domnitorii care aveau aur... Cel mic Si cel mare sunt totuna
acolo..." (Iov 3, 11-18). Frumos se exprimd qi Psalmul 89,49:
,,Unde este omul acela care sd ndiascd Si sd nu vadd moartea,
care sd-i scape sufletul de mdna Seolului? "
6. Dupi cum reiese din Ezechiel32, 17 sq, in geol sufletele
celor adormi(i erau aqezate pe na{ionalitflti. In sprijinul acestei
idei pare si stea qi expresiile pe care le int6lnim adesea in c64ile
Vechiului Testament: ,,s-a odihnit cu pirinfii sdi", ,,a mers la p6rinfii sdi", ,,la poporul siu" (I Ptegi22,40;22,50; II R 8,24).
7. Din qeol nu se mai putea iegi. OdatS intrat acolo, nimeni nu
mai revenea la via{d: ,,Precum norul se destramd Si dispare, aSa qi
cel care vine in Seol nu se mai intoarce tnapoi. Nu se mai intoarce
la casa sa Si sdlasul sdu nu-l mai cunoaste" (Iov 7,9-10).
De aceea, citim in II Sam. 12,23 ttnde, dupl moartea copilului,
David exclam6: ,,acum, dacd a murit, pentru ce sd mai postesc?
Pot eu sd-l mai tntorc! Eu merg la el, dar el nu mai vine la mine" '
Pentru cei vii, $eolul era un loc de groazd. De aceea, este inflfide

qat sub diferite aspecte care te inspSimAnt[:


,,$eolul iSi deschide gura, iSi ldrgeSte peste mdsurd
sd pogoare in el mdrelia
1

Sionului" (Is. 5, 14);

,,$eolul in addncul sdu nu se mai saturd niciodatd" (Ptov- 27,


20); ,,Trei lucruri nu se mai saturd niciodatd, Si patru, care nu zic
niciodald de,stul: $eolul,.femeia stearpd, pdmdntul care nu este sdtul
de apd si/ocul (:are nu zice niciodatd: destul" (Prov. 30, 15-16).
int[riturile $eolului sunt tari ca cele ce inghit iubirea $i puternice ca gelozia (CAnt. CAnt. 8, 6). Din $eol numai Dumnezeu mai
276

gdtleiul, ca

poatl sI scoat[ pe cineva (Iov 26,6; Prov. 15, 11, I Sam 2, 6). De
fafa Lui nimeni nu se poate ascunde in $eol (Ps. 139, 8). Mdnia lui
Dumnezeu prinde gi pe cel care ar vrea s6 se ascundi in $eol (Am.
9,2).Pe cei pioqi nu-i lasi in gheara $eolului (Ps. 16, l0).
8. $eolul este (inutul uitlrii qi al tlcerii. Oamenii care locuiesc
in $eol se numesc metim sal refaim, adicd cei care dorm2el sau
umbrele, clci omul cAnd doarme are aparenfa de mort: ,,$eolul se
miScd pdnd tn addncimile sale, ca sd te primeascd; la sosire el
trezeSte tnaintea ta umbrele, pe toli mai-marii pdmdntului, scoald de
pe scatmele lor de domnie pe to{i tmpdralii neamurilor" (Is. 14, 9).
Jara lor este lara uitdrii gi a t5cerii: ,,Se scoald morlii sd Te laude?... Se vorbeSte de bundtatea Ta tn mormdnt! Sunt cunoscute
minunile Tale in intuneric Si dreptatea Ta in lara uitdrii" (Ps. 88,
10 sq);

,,De n-arfi Domnul tn ajutorul meu, cdt de curdnd arfi suJletul


meu ln tdcerea morlii" (Ps. 94, 17; Ps. ll5, L7).
9. In $eol pare cI existl urme ale fostelor ranguri gi deosebiri de ordin social:
Cei din $eol nu sunt in stare s6 vorbeascS, ci doar goptesc qi de
aceea se spune despre ei cd n-ar mai avea putin{a si vadd sau sI
laude pe Domnul: ,,Cdci cel care moare nu-Si mai aduce aminte de
Tine, cine Te va lduda tn Seol!" (Ps. 6, 5);
,,Ce vei castiga de-mi vei vdrsa sdngele Si md vei pogort in
groapd? Poate sd Te laude ldrdna?" (Ps. 30, 9; cf. Ps. 88, 11-13;

Is.38;

18);

,,Nu voi mai vedea pe Domnul tn pdmdntul celor vii, nu vom


mai vedea pe nici un om tn locuinla morlilor" (Is. 38, 11).
Numai cei urgisili de soarti vor sd meargd mai repede in $eol.
Acesta este cazul lui Iov, cel greu incercat: ,,Cdci acum a; sta culcat Si m-aS odihni, aS dormi in toatd tihna" (Iov. 3,I3);
,,Acolo cei nelegiuili contenesc cdt turbarea lor Si cei sleili se
odihnesc" (Iov 3, 17; Prov. 2t, 16).
Tofi oamenii trebuie sI meargl in geol. Dar deqi, in general,
soarta lor este aceeagi, cum am spus mai sus, se pare cI locuitorii
$eolului trdiesc pe nalionalitbti (Ez. 32, l7).

277

llrl

,,Locuinla morlilor se miScd, se miScd pdnd in addncimile ei, ca


sd te primeascd (pe tine rege al Babilonulfi) la sosire; ea trezeSte
tnaintea ta umbrele, pe to{i mai marii pdmdntului, scoald de pe
scaunele lor de domnie pe toli tmpdralii neamurilor" (Is. 14, 9).
La canaaneni gi la toate celelalte popoare semite, $eolul sau
impirdlia morlii iqi avea dumnezeul sdu special. La babilonieni
Nergal; la canaaneni, cum s-a descoperit la Ras-Shamra (Siria de
azt), zelul morlilor era Mut (mut = moarte)'
Vechiul Testament, care nu cunoa$te dec6t un monoteim curat,
il are ca Dumnezeu al morlilor tot pe Yahweh. Acesta este Dumnezeul viilor qi al morfilor.
10. in $eol sufletele nu sunt complet firi sim{ire. Dupd cele
ce desprindem din felul de exprimare, sufletele stdteau numai
intr-un fel de amorlire:
,,L-am aruncat tn $eol (pe asirian) Si s-au mdngdiat in addncimile pdmdntului to\i... " (Ez.3l, l6 sq);

,,Atunci vitejii cei puternici vor vorbi in $eol despre el Si vor


zice: S-au pogordt, s-au culcat cei netdiali imprejur, ucisi de sabie" (E,2.32,21 sq).
Nu trebuie si in{elegem locurile de mai sus numai ca o exprimare sau descriere poeticd sau simbolic5. Israelilii credeau realmente in spiritele celor pleca(i din aceastd via{d. Din I Sam. 28,7 sq.
afl6m c6 Saul, in luptele lui cu filistenii, a mers la vr6jitoarea din
Endor gi i-a cerut s[ consulte duhul lui Samuel proorocul. Fiindcd
consultarea spiritelor era interzisi prin Lege, Saul a mers noaptea.
La chemare, spiritul lui Samuel a venit gi i-a comunicat lui Saul nenorocirea ce-l aqtepta. Episodul acesta ne este reamintit de Ben-Sirach: ,, Chiar Si dupd ce a murit, el (Samuel) incd profeYeSte sfdrEitul
regelui. Din pdmdnt inalyd graiul sdu, ca prin profelie sd smulgd
pdcatele poporului" (Ben Sirach 46,20; cf. Luca 16,27).
Din II Macabei (I5, 12-16), vedem cE marele preot Onia, deqi
mort, ca gi leremia, inc6 se poate ocupa de binele poporului iudeu:
,,Iatd pe prietenul fra{ilor sdi, Ieremia, profetul lui Dumnezeu,
care se roagd mult pentru popor Si pentru cetate " (II Mac. 15, 14).

278

$ 54. Rlsplata de dincolo


Din paragrafele precedente am vdztt cd in comunitatea lui Israel, totdeauna a existat credinla dupi care paradisul pierdut prin
pdcatva reveni fie atunci cdnd Dumnezeuva restabili stdpdnia lui
pe acest pdmAnt, fie atunci cdnd va veni Mesia qi va intemeia impdrlfia lui mesianicd. Era natural ca in aceastd agteptare unii s5
spere ca aceastd stSp6nire de ordin divin pe pdmAnt s5 se traducd
printr-un regat in care israelilii si se bucure de toate bunitSlile
pimAntului gi sd nu rnai fie tulburali de nimic din afar6, adici din
partea altor popoare. in timpul acestei imp5r6lii divine avea sd se
producl totul de la sine, frrd multl osteneald din partea omului, in
special, avea sd producS, cum am vdzut c6nd am amintit de regatul

mesianic, gr6u, vin, ulei in cantitati nebdnuite. Din munli gi din


dealuri avea sd curgd de la sine lapte, miere qi alte bundtSli. Peste
tot, turmele aveau sd pascd nepdzite, c6ci animalele rlpitoare nu
vor mai face nici un rlu, ci iqi vor fi schimbat natura lor. O linigte,
o voie bund gi o pace desdvArqitl va domni peste tot. Chiar cerul qi
pdm6ntul se vor transforma.
Profefii au intervenit qi aici gi au ardtat ci intr-adev6r, c6nd va
veni Mesia vor fi toate acestea, dar pe plan secundar. Ceea ce va fi
pe planul prim, va fi comunitatea desdvArqitl cu Dumnezpu. Nimeni nu va mai face ceva care sd fie al6turi de voin{a lui Dumnezeu. Cum spune Hozeia, logodirea (comuniunea) dintre popor gi
Yahweh va fi vegnicd gi netulburatS de cultul altor zei (2,2L; 14,

6). Dumnezeu va locui in mijlocul poporului SEu (Zef. 3, 15; Ier.


3, 15 sq; Ez. 34, 35; 37 , 17; Zah. 2, 12; Ioel 4, 2I).Intimitatea intre
Dumnezeu gi popor va fi aga de mare, ci vor vorbi unul cu altul gi
se vor sfrtui unul cu celilalt, ca doi oameni care se iubesc (Zef.3,
17; Is. 62,4). Dumnezeu va fi soarele poporului SIu (Is. 60, l). Pe
muntele Sdu (Sion) va face o mare masd comund pentru toate popoarele (Is. 25, 6). Dumnezeu igi va arita voinla Sa tuturor popoarelor gi indivizilor(Is. 2, 1; ler. 31, 34; Is. 54, 13).
Cdnd va veni Mesia, pdcatul nu va mai avea nici un loc de p5m6nt sau pe muntele lui Dumnezeu (Is. ll,9; 62,25). Nu va mai
rdmdne tlec6t un popor credincios qi drept (Is. 1, 26, 28,16; 52, l;
33,5; 78f.3,13, Ier. 24,5). Deoarece instaurarea acestei stdri dc
279

II
lucruri este precedatd de marea iertare de p6cate, poporul care ya
rim6ne va fi un popor sffint, alcltuit din oameni m6ntui{i (Is. 4, 3;
61, 12; 52, l; Ez. 44,9; Iov 4, 17; Zah. 14,21). Oraqul cel sfdnt se
numegte oragul credincioqiei (Is. 60, 14; 62,2; Zah. 8,3)'n'.
Risplata pentru cele ce a frcut omul in via!5 nu este aqa de bine
precizatd ca in Noul Testament. Dar cum vom vedea, ideea cd cei
drep{i qi buni se vor bucura de o rdsplatd a Domnului n-a lipsit niciodatS din Israel. Cd mulli in{elegeau cd rdsplata va fi aici pe pdm6nt nu este de mirare, dar reprezentanlii autentici au inleles prin
rdsplata divind ceva mai mult dec6t viala de aici.
Din invS{5tura cI $eolul este locul de adunare, at6t a celor buni,
cdt gi a celor rdi, nu trebuie sd tragem concluzia cd in felul acesta
este exclusd ideea unei rdspl[1i ce are loc dincolo de viala aceasta.
G[sim ?n c5(ile Vechiului Testament indicii cd Dumnezeu rdspl6tea cu bine pe cei drep{i, in viafa de dincolo, qi cu rdu pe cei rdi.
a. Geneza ne relateazd despre Enoh, iar II Regi despre profetul

Ilie, care au fost luali cu trupul la cer. in Gen. 5, 24 citim c6,:


,,Enoh a umblat cu Dumnezeu, apoi nu s-a mai vdzut pentru cd l-a
luat Dumnezeu", iar Ben-Sirach completeazd cd Enoch ii plScea
lui Dumnezeu qi asemenea lui nici un om n-a mai fost creat pe p5mAnt (Ben-Sirach 44,16;49,16). De altfel, Enoch este l5udat qi de
Noul Testament'. ,,Prin credinld afost mutat Enoh de pe pdmdnt,
ca sd nu vadd moartea. $i n-a mai fost gdsit, pentru cd Dumnezeu
tl mutase. Cdci tnainte de mutarea lui, primise mdrturia cd este
pldcut lui Dumnezez" (Evrei 14, 5).
Aceeagi ddruire de la Dumnezeu a avut pllcutul Sdu prooroc
Ilie, care a fost condus la cer cu cdrula cea de foc (II Gr. 2, 1-1 1).
AtAt in6lfarea lui Enoh, c6t gi a lui Ilie, in tot timpul istoriei lui Israel gi, dupd aceea, qi de tradilia bisericeascd, au fost socotite ca
binecuvAntare qi rdsplatd pentru via{a lor dreaptd inaintea lui Dumnezeu. E,i au fost luali la cer, ca la finele zilelor si aparl din nou pe
pdm6nt. Ilie sd vind ca apostol al iudeilor, iar Enoh ca apostol al
pdg6nilor2e3. Fiindcd acegti doi bdrbafi, dupd expunerea Vechiului

Testament, au fost luafi de pe pdmAnt pentru credinp lor, este de


neconceput cd' plata virtulilor qi mai ales recompensa sd fie, exclusiv, aici pe p5m6nt, cdci in cazul acesta, rdpirea la cer n-ar mai fi
fost o rdsplatd, ci mai degrabd o nefericire, deoarece o via!6 lungd

valora ca recompensl pentru evlavie, iar o moarte timpurie ca o

pedeapsl pentru via{a departe de Dumnezeu.


b. un alt loc din care desprindem ideea de rdsplati in viafa de
dincolo este cel din cartea Numeri, unde vrdjitorul Balaam-pro-

nunfd aceste cuvinte: ,,sd mor cu moartea acestor drepli s/idrsisi


tul nteu sdfie ca al lor" (Num. 23, 1O). De asemenea, qi iuvintele

lui Yahweh: ,,Focul mkniei Mele s-a aprins, Si va aide pdnd in


fundul locuinlei morlilor" (Deut. 32, Zr). Rezultd din aclste cu_
vinte cdjudecata de apoi se extinde gi asupra
$eolului. Aqadar, va
fi o rdsplatl in via{a de dincolo, desigur, bun5 pentru cei drepti,
amard pentru cei rdi.

c. In cartea Psalmilor citim: ,, Tu, Doamne, md conduci dupd


sfotul Tdu, iqr la urmd md primeSti cu cinste', (ps.73,2). Aceastd,
primire de la urmd noi o in{elegem ca pe o rdsplatd. datir de Dum_
nezeu celor care merg dupd sfatul lui Dumnezeu.
d. cartea Ecclesiastul ne vorbegte de o rrsplatr a binelui gi a rEului: ,,Bucurd-te, tinere, de tinere{ea ta,.fii cu inima veseld cdt eSti
tdndr; umbld pe cdile alese de inims ta... dor sd Stii cd pentru
toate acestea te va chema Dumnezeu la judecatd,, (Eccl. 11, 9).
Dac[ existi o judecat6, atunci va exista qi o rdsplatd:
.,Cdci Dumnezeu va aduce orice faptd la judecatd Si judecata
aceasta se va face cu privire la tot ce este ascuns,
fie bine, fie rdu"
(Eccl. 11, 14). Aqadar, rdsplata pe care Dumnezeu o va da dupa
judecatd va fi bund pentru cei care au mers pe carea cea dreaptd qi
va

fi

rea pentru cei care au mers pe calea cea str6mbd.


Este drept cr in cartea Ecclesiastui qeolul ne este infbligat ca un
.
loc unde nu existl nici cea mai micd activitate, nici o migcare de
nici un fel (9, l0), adicd nu este nici o lucrare, nici chibzuiall, nici

gtiin!5, nici infelepciune. De asemenea, aceastd carte afirmd cd cei


lipsili de minte au aceeagi soartd ca ;i infelep{ii; ceva mai mult,
soafta oamenilor este qi soarta anirnalelor, deoarece gi unii, qi allii

'nt Sellin 1.. ttp. cit.. p.79.


"' Pare.ea sc bazeazd pe mdrturiile Scripturii qi Tradi{iei: Ben Sirach
44,16; 49,16;. Evrei ll,5: Iuda v. 14; Mal.4,5; Mat. 17, l0 sq. Iustin
Martirul, Dialogul cu iudeul 7-rifon,49; Irineu, Adversus Haereses, Y,
cap. 5; Ipolit, Tertulian, leronim, Augustin, g.a.

tot in {drAn5 se intorc (Eccl.2, 14;3, lg;9,2).De aici s_a t.u,


9i
concluzia cd Ecciesiastul a fost un sceptic, ba chiar un neciedincios. Pdrerea este exagerati, in fond locurile de mai sus nu spun cI

280

281

ll

omului nu-i va fi mai bine dupl moarte decdt animalului qi cd prin


moarte s-a terminat totul cu omul.
Ele spun ci omul impdrtiqegte aceeagi soartl cu toate fiinfele
terestre, in ceea ce privegte partea sa de p[mdntean, ci omul este
dat morfii, fEr[ deosebire de stare qi pozilie social6. Omul cade in
uitare, dupl moarte, ca gi creaturile care nu trec pe la judecata divin6. Prin aceasta, omului nu i se rcfuzd nici o continuare a viefii, a
sufletului dupi moarte, dupd cum nici lipsa de r6splatS, din partea

lui Dumnezeu, dupd despS(irea de trup2e*.


e. invdldtura despre o rdsplati in via,ta de dincolo ne este precizatd qi mai apropiat de inlelesul cregtin, in special de c64ile de
dupd exil. Aici ni se vorbagte clar despre viala fericitS pe care o
vor avea cei drepli qi via{a de chinuri gi suferinfe pe care o vor
avea cei rai. Iatd. ce citim in cartea infe- lepciunii lui Solomon:
,,Sufletele drep\ilor sunt tn mdna lui Dumnezeu Si chinul nu se va
atinge de ele. In ochii celor fdrd de minte, drep{ii sunt morli cu de'
sdvdrSire Si ieSirea din lume a lor li se pare mare nenorocire Si
plecarea lor dintre noi un prdpdd. Dar ei sunt in pace. Chiar dacd
infala oamenilor ei au tndurat suferinle, speranla lor este plind de
nemurire. $i fiind pedepsili cu pufin, mare rdsplatd vor primi, cdci
Dumnezeu i-a pus la incercare Si i-a gdsit vrednici de E|... Strdluci-vor tn ziua rdspldtirii Si ca niSte scdntei care se lasd pe miriste aSa vor fi. Vor judeca neamuri Si sfipilni peste popoare vor fi
Si Domnul va tmpdrd{i tntre ei in veci. Ei vor tnlelege adevdrul, ca
unii care Si-au pus speranla in Domnul, cei credincioSi vor petrece
cu el tn iubire, cdci harul Si tndurarea sunt partea aleSilor Lui. Cei
nelegiuili vor fi pedepsili, dupd cugetul lor viclean, pentru cd n-au
voit sd Stie de cel drept, iar de Dumnezeu s-au depdrtal... " (In!elepciunea lui Solomon 3, 1-10);
,, Fiii desfrdna{ilor ... chiar de vor avea o viald lungd, nu vor fi
de nici o treabd, iar bdtrdneyele lor, pdnd la urmd, vor fi fdrd cinste. Iar de vor muri de timpuriu, vor fi fdrd speran{d Si fdrd mdngdiere vor fi in ziua judecd{ii, cdci neamul celui nedrept are
groaznic sfdrsit" (In[el. Sol. 3, 17 sq);
,,Ei vor vedea sfdrSitut inYeleptului, dar nu vor inlelege ce sfat
a avut Dumnezeu cu el Si pentru ce l-a pus bine pentru sine. Vor

282

vedea Si-Si vor bate joc, dar Domnul ii vaface de ocard. Cdci vor
fi pe urmd hoit fdrd cinste, printre mor{i, intru ruSine, in vecii ve_
cilor. Domnul ii va zdrobi, ti va azvhrli cu capul tn jos, ii va zgu_
dui din temelie si vor pieri pdnd la cel mai mic,. chinul ii va mdcina si pomenirea lor se va $terge. Atunci cer drept va sta cu murtd
tndrdzneald tnaintea celor care l-au prigonit
si iu dispreluit ostenelile sale. Iar ei vdzdndu-l se vor tulbira cu cumptiid
fricd si se
vor minuna de minunea mantuirii dreptului. Ei voi zice, cdiniu-se
in inima lor si gemdnd in strdmtoarea duhului lor; acesta este cel
pe care-l avem altd datd de batjocurd si tobd de ocdri. Nebunii de
noi! Am socotit viala lui o nerozie si moartea lui o ticdlosie. iatd
$i
f* : ryt., socotit tntre fiii lui Dumnezeu Si partea lui intre sfinli,

(Infel. Solom. 4, 17 -5, 5);


,,Intr-adevdr, speranla celui nelegiuit este ca praful pe care_l
spulberd vdntul, este ca pdcla sublire pe care o tmpiasie vijelia,
cafumul pe care-l sufld o adiere ca amintirea care se destramd,
-si
a unui oaspete de o singurd zi. insd cei drepli vor vii tn veacur
fi
veacului si rdsplata lor este ra Domnur si cet Atotputernic are
Slid de ei. Drept aceea, vor primi din mhna Domnuiui impdrdlia
frumuselii si cununa cea strdlucitoare, cdci El ii va oiroti cu
Si 9u bralul Sdu, asemenea unui scut, ii va acoperi,,
/{r"ryis.a
(In[el. Solom. 5,
l4-t6);
pofta
de invdldturd are in sine iubirea, iar iubirea este
,,Iar
paznica legilor ei, iar pdzirea legilor ei este adeverirea nemuririi,
iar ldmurirea ne face sdfim aproape de Dumnezeu" (in1el. Sorom.
6, 1g-19).
Despre o rdsplatd dincolo de morm6nt ne dd veste gi cartea II
Macabei, unde citim: ,,Chiar dacd voi scdpa de pedeapsa oame_
nilor, pentru aceastd clipd de fa1d, tnsd nu voi putea, iri viu, ori
mort, sd scap din mdinile Celui Atotputernic,'(II Mac. 6,26).
_ lVlama celor gapte fii uciqi de prigonitorii sirieni, indemn6nd pe
fiul cel mic sd nu fie mai prejos de frafii mai mari, este convinsi ci
se va intdlni cu fiul s6u: ,,ca in ziua milostivirii (a rdsprdlii)
sd te
gdsesc impreund cu fralii tdi " (I Mac. 7 , 29).
La rindu-i, copilul cel mic spune gadelui ce trebuia s6-r ucidd
cd-l agteaptd urgia lui Dumnezeu, ca rdsplatd pentru neregiuirea sa:
,,Fra!-ii noStri, dupd rdbdarea unui chin trecitor, sunt pirtasii vie_
lii celei vesnice, fdgdduite de Dumnezeu, iar tu, din piicina'trufiei
283

tale, vei avea parte, dupdiudecata lui Dumnezeu, de pedepsa cea


dreaptd" (II Mac. 7,37).
Macabeii se rugau pentru cei mo(i in lupte, ca Dumnezeu sd-i
invieze intru viala cea fericit[: ,,Cdci dacd n-ar fi crezut cd cei cdzuli tn bdtdlie vor tnvia, ar fi fost zadarnic lucru Si nebtmie sd se
roage pentru mor{i. $i ei mai credeau cd pe cei care ou adormit
tntri buna credinld ti asteaptd o fruntoasd rdsplatd. Iatd un gdnd
sfllnt Si cuvios " (II Mac. L2, 4445; cf. Is. 24,21; Zah. 3, 7 Tobie
3,6;4, I7).
g. O diferenli intre soarta de dincolo a drep{ilor 9i p[c[toqilor
in epoca precregtin6 o zugrlvegte in fine Noul Testament. Dup[
parabola ,,Bogatului nemilostiv qi slrmanului Lazdr" (Luca 16,
22), primul vine in locul de suferinli 9i durere, in timp ce ultimul
purtut de ingeri in sdnul lui Avraam2". De aceea, comparti".i"
mentul geolului in care poposesc strlbunii mor{i in dreapta credinlb
gi cu speranfa invierii este despdrfit de cel in care stau cei condamna{i, printr-o pripastie inaccesibil[.
in timpurile de mai tdrziu ale iudaismului 9i pe timpul lui Hristos, pentru locul de gedere al celor drepli, gisim utilizat numele de
paradis (ncrpriDetooq), iar pentru locul de Sedere al celor condamna[i, gdsim numele de gheend (y6euvoc) Mat. 5, 29; 10,28- Laca
12, 5; lacob 3, 6). Numele de gheend vine chiar din timpurile Vechiului Testament. Termenul vine de la numirea de Valea Hinom
(Ios. 15, 8), care in evreieqte se exprim[ prin Ghe Hinom sau Ghe
ben Hinom ori Ghe bene Hinom' ce se traduce prin ,,Valea fiilor lui
Hinom". Aceastd vale Hinom este situat[ in partea de apus 9i miazdzi alerusalimului. Aici iqi arunca gunoiul popula{ia cetafii sfinte,
c[ruia apoi ii da foc, incdt in Valea Hinom era un foc continuu' Tot
aici se afla gi Tofet, un altar pe care se ardeau copii in cinstea idolului Moloch, zeu pe care israelilii il imprurnutaserd de la canaaneni din p1(ile Tirului gi Sidonului. Regi necredincioqi, ca Amon
gi Manase, ldcuserS acolo chiar un felde templu lui Moloch, c6ruia
ii aduceau ca jertfe prunci nevinovali. Din pricina acestui Tofet,
unde se ardeau jertfe umane, 9i a gunoiului ce ardea continuu aici,
Valea Hinom a devenit simbolul focului veqnic, unde vor arde qi se
vor chinui cei condamnati la muncile iadului.
2e5

,,Sanul lui Avraam" este o expresie pentru rai sau paradis.

284

$ 55. invierea

morfilor

Cum am amintit mai sus in paragrafele despre geol gi risplata


de dincolo, cu doctrina despre nemurirea sufletutui gi a unei'rdspldtiri intr-o alt6 viafi std in stransr legrturb invdl6tura despre invierea trupurilor.
F,ste drept cd nici aceastd doctrini nu este expusl
aga de net gi
precis, in cd4ile vechiului Testament, cum se afli tn ca4ile Noului
Testament. Totugi urme, dupr care noi putem s6 tragem concluzia
ci- doctrina despre invierea morfilor fbcea parte din ritigia vechiului restament, nu lipsesc. cd aceste urme sunt mai nrimeroase cu
ne apropiem de epoca ultimi a vechiurui restament, iardgi este
9at
just.. Dar aga a fost planul mdntuirii gi de aceea nu
ne este ingaauit
sd discutlm cum voim noi planul divin.
ca de obicei, criticii vdd in credinta despre invierea morfilor
numai niqte imagini ale israelililor cu privire'la viata viitoare.'De
aceea' ca sr vorbeascd de acest capitol, criticii cerceteazd. felurite
obiceiuri de inmormintare ale vechilor evrei qi aratE cum acegtia
puneau vase cu mAncare gi bluturi l0ngd cei morfi pentru
a_i pre_
grti pentru eventuala via{d vegnica. Apoi, ei cerceteaza credintele
vechilor israelili, forlindu-se si arate cd evreii se afluu oarecum
sub teroarea spiritelor celor mor{i, pe care chiar le-ar fi adorat ca
p.e nigte divinitnli. Am amintit mai sus cd in c[r{ile
cele mai timpurii ale vechiului restament nu gdsim deloc aiuzii Ia o invierl a
corpurilor. Din contr5, gdsim exprimatd ideea ci ele nu vor invia,
dar acest lucru nu se face pentru a nega posibilitatea invierii. ci
pentru a constata c6 in ordinea obignuitd a lucrurilor, nu se produce
inviere' Aqa de exemplu, Iov se intinde in morm0nf qi nu mai iese
(Iov 14, 12; cf. Ps. 41, 9;43,17; Am. g, 14). De u.".n"n"u, in obi_
ceiurile israelililor cu privire la inmormantare nu putem gisi mdrturii in favoarea credinfei in invierea morfilor. Lucrul icesta se
poate spune despre Egipteni, care aveau atdtea rituri, deoarece
ei
credeau cr mortul duce dincolo o viali aproape intru totul ca gi cea
de aici. $i ceilalfi semili aveau obiceiuri rituare la ?nhumare gi
dupi aceea, pe care le fbceau ca sd poatr sufletul si prtrunJi in
geol qi acolo s5-qi duc6 viata in tihn6.
De ce cirfile mai vechi ale Vechiului Testament sd nu vor_
beasc[ de invierea mor]ilor? Biserica cregtinI a rdspuns la aceastd
chestiune aga: Moise a cunoscut doctrini despre inviere, dar n_a

ii

t,

285
I

ilt

inserat-o in Lege, fiindci se temea ca israelifii, inclina{i spre idolatrie, sd nu se dedea la politeism, incepAnd sI adore pe cei morfi,
cum f[ceau unii din vecinii lor.
Am amintit ci Vechiul Testament are uffne pe care merg6nd noi
cei de azi putem s5 ne incredinlam c6 religia Vechiului Testament
conline intre invSliturile sale gi doctrina despre invierea trupurilor.
a. Aqa de pildd, despre invierea morlilor ne vorbesc chiar cdrfile pe care gi-criticii le socotesc printre cele mai vechi: Samuel Si
negi. Deexemplu, in I Regi 17, 17-24 9i II Regi 4, 8- 37,ni se istorisegte cu* in chip minunat profelii Ilie 9i Elisei au chemat la
via15 fiin1e care adormiserd intru viala de veci. Din aceste pasaje
tragem concluzia cE pentru evrei o inviere din mor{i nu era cu neputin16. De asemenei, in II Regi 13,21 ni se relateazd cum a fost
ieadus la via@ un om mort numai prin atingerea osemintelor lui de
cele ale profetului Elisei, in groapa c[ruia fusese aruncat cel mort.
F1r5 indoialS c5 relatarea acestor invieri din morfi presupune existenla credinlei in posibilitatea unei reveniri a sufletului in trupul de
care fusese despS(it.
b. in Iov 19,25-27 citim ,,Eu stiu cd Rdscumpdrdtorul meu
este viu Si cd la urmd md va ridica pe pdmdnt. Chiar dacd mi se va
nimici pielea si chiar dacd nu voi mai ayea carne, voi vedea totusi
pe
Dumnezeu, tl voi vedea Si-mi va fi binevoitor. Ochii mei il vor
'vedea
si nu si altuia... " . Dupi cdt se vede, Iov cunoqtea bine cd
dupd ce trupul ii va putrezi in morm6nt, va veni un timp c6nd va
,"i"u pe Dumnezeu iot cu acelaqi trup in care trdise mai inainte de
moane. Ca s6 se spund lucrul acesta, se presupune cunoqtinla credinfei invierii din morli.
textul acesta din Iov a dat insd loc la mari discufii, qi aceasta
din cauz6 cd se preteazd la mai multe interpretiri. Din timpurile
cele mai vechi, au existat asupra lui opinii diverse 9i aceasta a fost
cauza pentru cafe acest text n-a fost dat ca probl despre invierea
mo4ilor, degi el prezice invierea. Aceasta se pare c6 este qi cauza
pentru care Iov 19,25-27 nu este citat nici in Noul Testament, care
vorbeste adesea de invierea morfilor. Nu-l vedem citat nici in
Irineu2e6, care a scris o carte asupra acestui subiect. Mai t6rziu, inv6!5tura cregtina, ca gi interpretarea Sfintei Scripturi, prin autoritatea Biseri"ii, fr"and progrese considerabile in toate direcliile,

atunci gi pasajul din Iov a fost scos din obscuritatea de p6ni aici 9i
pus in lumina care i se cuvenea. Vechii pdrinli l-au tradus gi interpretat ca pe un text ce vorbegte dqspre invierea morfilor.
De aceea, noi l6sdm de o parte potopul de discufii provocat, mai
ales de lagirul criticii negative nloderne, gi conchidem cu traditia
Bisericii cd textul din Iov 19,25]27 este unul din cele .rr" n" i dicd credin{5 in invierea mor(ilor, in Vechiul Testament, cdci dac6
aceastd credinld n-ar fi existat, chiar cAt de restrAnsd, Iov n-ar fi
putut sI se exprime aga cum o face in pasajul de mai sus.
c. Psalmii confin pasaje ce lasd sd se intrevadd credinta in invi_
erea mor{ilor:

,,Dar eu, in nevinovdlia mea, voi vedeafala Ta. Cum md voi


trezi md voi sdtura de chipul Tdu" (Ps. 17, IS). Trczirea de care
este vorba aici nu este scularea de dimineald, cum vor s6 interpreteze necredinciogii, ci este vorba de invierea din morli, c6ci ibia
atunci omul poate vedea fafa lui Dumnezeu (Cf. Num. 6,24-26).
De asemenea, nu este vorba nici de scdparea din durere pe care o
doreqte credinciosul din partea lui Dumnezeu, cdci nici atunci
omul nu poate vedea fala lui Dumnezeu. Aici este vorba de
degteptarea din somnul mor.tii, cum a fost inleles acest pasaj de
toatd tradi{ia noastrl cregtin6.
d. De o inviere a morfilor ne dau o in.telegere mai multe pasaje
ale profeyilor.
Aga de exemplu, Hozea, pentru a descrie restaurarea lui Israel
imprumutd imaginile de la ideea de inviere:
,,Venili sd ne tntoarcem la Domnul, cdci Et ne-a sfdsiat, dar tot
El ne va vindeca. El ne-a lovit, dar tot El ne va lega rdnile. El ne
va da iardsi viala in doud zile; a treia zi ne va siula Si vom trdi
tnaintea Lui... El se iveste ca zorile dimine{ii si va veni ra noi ca o
ploaie, ca ploaia de primdvard ce udd pdmAntul', (Hoz. 6, I-3);
,,Le voi vindeca vdtdmorea adusd de neascultarea lor, ii voi
iubi cu adevdrat. Cdci mdnia Mea s-a abdtut de la ei. Voi fi ca
roud pentru Israel. El va ffiori ca crinul Si va da rdddcini ca Li_
banul (Hoz. 14,4-5).
Invierea nu vine aici dec6t ca un termen de comparafie, lucru ce
se vede clar'e, . Dar aluzia este a$a de evidentd, inc6t apostolul pa2e7

"u D'Auioli, Commentaire..., vol.

III' p. 365.

286

Lesetre H, Articolul Ressurection des morts,in DBV, vol. V, col.

1066 sq.

287

vel poata s5 semnaleze in invierea drepfilor verificarea cuvintelor


profetului (I Cor. 15, 55).
De o inviere a mor{ilor ne vorbeqte mai clar Isaia: ,,Sd invie dar
morlii tdi. Sd se scoale trupurile mele moarte. Trezili-vd Si sdri{i
de bucurie, cei care locuili tn {drdnd. Cdci roua ta este o roud
ddtdtoare de viald, iar pdmdntul va scoate iardsi afard pe cei
morli" (Is. 26, 19).
Se qtie ci in stilul profetic, restaurarea lui Israel preftguteazd
mdntuirea umanitllii, iar pentru un viitor mai indepdrtat, viafa viitoare. De asemenea, autori ca Delitzsch, Dillmann, Duhm $.a.^lecunosc cd acest text ridicd pe primul plan ideea invierii mo4ilor2e8.
Pe cAt se vede, Isaia proorocul ne incredinfeaz6 cd israelifii
adormili intru Domnul vor invia in ziua cind va spune Dumnezeu.
De aceea, cu toati inima, el indeamnd pe locuitorii ldrdnii, adicit
pe cei din pdm6nt sau qeol, s5 se deqtepte gi sE se bucure in Duhul,
fiindci se vor intoarce iardqi la viald, la desfEtare qi la fericire.
Dupd cum roua de noapte invioreazd 9i reinsuflelegte lumea plantelor uscate de argila zilei, tot ata va fi qi cu morfii cei din geol,
care vor fi intorqi la via!6 de cStre roua divinS. Aceasti rouS va fi
starea de beatitudine pe care o vor avea to{i mor{ii din partea lui
Dumnezeu cdnd ii va reintoarce la vialI.
Ideea reinvierii din morli ne-o relevd proorocul Ezechiel ?n arhicunoscuta lui profelie cu oasele inviate. Viziunea aceasta a lui
Ezechiel se referd la restaurarea lui Israel, dar nu o restaurare obiqnuit6, ci una etern5. in aceastd viziune, invierea nu mai este luat[
ca un termen de compara{ie, ci ca un obiectiv direct, ce are si se
intAmple:
,,MAna Domnului a venit peste mine Si m-a luat in Duhul Dom'
nul Si m-a pus in mijlocul unei vdi de oase. M-a.fdcut sd trec pe
ldngd ele de jur tmpreiur Si iatd cd erau foarte multe pe fala vdii Si
erau uscate cle tot. El mi-a zis: Fiul Ornului, vor putea oare oasele
acestea sd tnvieze? Eu am rdspuns: Doamne, Dumnezeule, tu Stii
lucrul acesta. El mi-a zis: ProoroceSte despre oasele acestea Si spu-

neJe; Oase uscate, ascultayi cwdntul Domnului. ASa vorbeSte Domnul Dumnezcu t:iilre oasele acestea: Iatd cd voi face sd infre in voi
un Duh Si veli invio. Vd voi da vine, voi fctce sd creascd pe voi car-

ne, vd voi acoperi cu piele, voi pune un duh (niah) tn voi Si tteti
tnvia. $i veli $ti cd eu sunt Domnul. Ant proorocit, cum nti se poruncise. $i pe cdnd prooroceam s-afdcut un vuiet, Si iatd cd s-aJiicut o
miscare Si oasele s-au apropiat unele de altele. M-ant uitat Si iatd cd
le-au venit vine, carnea a crescut si le-a acoperit pierea pe cre,supra, dar nu era incd duh in ele. El mi-a zis: prooroceste Si vorbeSte
duhului. ProoroceSte, Fiul Omului, Si zi duhului: ASa vorbeste
Domnul Dumnezeu, Duhule, vino din cele patru vdnturi, snfld peste
morlii aceStia, ca sd invieze. Am proorocit, cum mi s-a poruncit. $i a
intrat duhul in ei Si au inviqt Si au stdtut pe picioare; era o oaste
mare, foarte mare la numdr. El mi-a zis: Fiul Omului, oasele aces_
tea sunt toatd casa lui Israel. Iatd cd ei zic: Ni s-au uscat oasele. Ni
s-a dus speranla; suntem pierduli. De aceea prooroce;te Si spune-le: ASa vorbeSte Domnul Dumnezeu; Iatd vd voi deschide iormintele, vdvoi scoate din mormintele voastre..." (E2.34,1_I4).
Tocmai fiindc6 pasajul din Ezechiel vorbeqte de invierea mor_
filor, Biserica cregtinr l-a gdsit ca cel mai potrivit de citit in vinerea Patimilor, ca sd intdreascd pe credinciogi in credinfa in aqteptarea invierii trupurilor noastre.
Instrumentul invierii prin care Dumnezeu aduce pe cei mor{i la
viald. am vdzut cd in Isaia (26, 19) era roud de lumind, in Ezechiel
instrumentul este Spiritul vielii (ruah), care vine qi se unegte din
nou cu scheletul omenesc, ddnd nagtere Ia vine, muqchi gi piele.
viziunea descrisd de profetul Ezechiel ne este inli{iqatr ca un
simbol al re?nfloririi statului iudaic, fiindci in versetul l1 gi I2 ni
se spune c[ insuqi Yahweh i-a luminat mintea cu cuvintele ,,Aceste oseminte sunt toatd casa lui Israel". poporul disperase, agtep_
tand salvarea de la Domnul gi de aceea Dumnezeu imbdrbdteazr pe
Israel, prin gura profetului. Numai cd folosirea simbolului, care
este acceptat pentru invierea
in mod neindoios presupune
^morlilor,
existen{a lucrului simbolului2ee.
cu alte cuvinte, profetui Ezectriel
ca s6-gi preinchipuiasci restaurarea ca un lucru posibil gi sigur, trebuie cd invierea mor{ilor era un lucru cunoscut, at6t profetului cat
qi celor cirora el le vorbea. Dacd israelitii n-ar fi avut pe atunci
nici o idee despre aceastd invdfdturi, se inlelege de Ia sine cd folosirea simbolului invierii din mor{i ar fi fost cu neputinfd. Aqadar,

'i

ir

l
l

'lii
i

ll

"t

Ibid"rn, col. lo64

2ee

288

Scholz P., op. cit., p.216.

289

pe timpul lui Ezechiel, credinla in invierea morlilor era ceva cunoscut de tot poporul.
Aproape ca gi in limbajul nostru, al celor de astdzi, care ,,a$teptdm invierea morlilor gi via{a veacului ce are sI fie", dupi cum
mbrturisim in simbolul credinlei, se exprimd clar 9i pe inlelesul
tuturor, despre invierea mor,tilor, cartea Daniel:
,,in timpul acela se va scula marele voievod Mihail, ocrotitorul
copiilor poporului tdu; cdci acesta va fi un timp de strdmtoare,
,i* n-o mai fost de cdnd sunt neamurile si pdnd acum' Dar tn
timpul acela poporul tdu vafi mdntuit, Si anume oricine vafi gdsit
t"iit tn carte. Mulyi din cei ce dornt tn ldrdna pdmdntului se vor
scula, unii pentru viala veSnicd $i a\ii pentru ocard Si ruSinea
vesnicd" (Dan. 12, l-3).
Din cuvintele lui Daniel vedem cd el vorbeqte precis de invierea
morfilor. Chiar lui ii spune Yahweh: ,,Iar tu, du-te, pdnd va veni
sfdrSitut. Tu te vei odihni Si te vei scula iardsi in partea ta de moSienire', (Dan. 12, l3). Scularea lui Daniel ya avea loc la invierea
generala a morfilor, ce va sd fie la sfarqitul veacului acestuia. Partea de mogtenire, de care-i vorbeqte cuvantul divin, va fi rdsplata
ce va primi de la Domnul pentru cd a fost un slujitor supus 9i pl6cut lui Dumnezeu.
s-a pus intrebarea dac6 Daniel n-a imprumutat de la pergi ideile
despre invierea din mor{i. Dar perqii din epoca lui Daniel credeau
in ea? se intreabd pe bund dreptate cei care socot credinla in invierea morfilor, revelafie divin6. Pe baza unei informalii raportatS la
Herodot3oo, se susline c5 pe timpul lui Cambise se admitea posibilitatea unei invieri individuale, dar nu se punea deloc chestiunea
unei reinvieri generale. Se citeazS, in special, un text din Theo-

pomp30', raportat de trei scriitori' DupS Plutarch (De Isiside 9i


bsi.ide, 47), Theopomp ar fi aflat de la magi cd intr-o zi Hades va
fi invins gi'oamenii nu vor mai avea nevoie de hrand pentru a trii.
La finele secolului al doilea, Diogene Lae(iu (Proem' 9) ne reproduce pe Theopomp, cd, dupd magi, oamenii trebuie s[ revinS ia via!6 gi sd devinS imortali. in fine, Enea din Gaza, cre9tin de la finele

,""olrlri al Viil-lea,

vorbind de Theopomp, folosegte formula

3oo

Herodot, cartea III, caP.62.


301
Lesetre H., op. cit., cr:.|. 1066.

290

aceasta: Zoroastru prezise cr va veni un timp cand va exista invierea tuturor morlilor (Fragm. H. G. I. p.289).
Pe c6t se vede din aceqti trei autori, in realitate aici avem de-a
face eu un text care s-a precizat abia in timpul nostru gi s-a precizat
a$a-cum l-au voit autorii respectivi carc-l raporteazd.

in ce privegte doctrina invierii la pergi, ea nu s-a formulat formulat decat in Avesta de mai tdrziu, coleclie ce n-a fost inchisd decAt in secolul al treilea al erei noastre cregtine3O2.
Din contrS, ideea invierii este farniliar[ mitologiei babiloniene.
In poemul Cobordrea lui lStar in infern, vedem pe lqtar qi pe
Tamtz revenind la via{d, dupd ce au stat in morm6nt303. Marii zei,
Marduk, Ea, Nebo gi al1ii, au puterea sd cheme morlii la via{d. A.

,"i

Jeremias3oa ne d5 o list[ de
bubilono-asirieni, ce aveau dreptul
sd invieze. Marduk era in capul lor. EI este numit ,,milostivul care

voieqte si degtepte pe morfi, milosArdul c5ruia ii este ingdduit sd


redea via{a, st[pAnul libatiei curate, care degteaptd mortii,,. El este
liudat gi invocat ca ,,cel care dd viald mor{i1or,,305. Aceste texte gi
alte asemenea presupun ci cel pu{in ideea de inviere nu era strdind
vechilor babilonieni. Ei priveau ca posibild iegirea din arailu (rocuinla mor{ilor) qi recunogteau dumnezeilor lor posibilitatea de a o
procura cui voiesc. De altfel, babilonienii sunt singurii dintre semi1i, fIc6nd abstracfie do evrei, care s-au preocupat de marea problemd a invierii: ,,Dacd ne gAndim la influen{a extraordinard exercitati de chaldea in domeniul religios gi la numirul destul de ridi-

cat al credinlelor comune tuturor semililor, nu vom fi departe de


adevbr dacr vom plasa credinla in invierea corpurilor printre ideile
ce preocupau lumea veche, cltre anul 2000 i.e.n., iar grija avutd la
inmormdntarea trupurilor iqi gdsegte in agteptarea invierii, invierii
ce are sd fie, o explica{ie mai completd. De altfel, nu se vede sd se
302

Lagrange M. L, ln religion des perses,paris, 1904, p. 33-35.


Melanges d'archiologie 4gyptienne et assyrienne, vel.
I, p,ll ; Maspero G.. Histoire ancienne des peuples..., vol. I, p.693-696.
'"' Jeremia A., Babylonisch-assyrischen Vorstellungen vom Leben
trach dem Tode.Leipzig I899. p. 100-101.
t" Jensen H., Die Cosmologie der Babylonier, Strassburg,
1g90, p.

'"' LenormantF.,

296; Dhorme P., Choix des textes religieux assyro-babyloiien, paris,

t907,p.71.

29r
rrill

format asupra acestui punct o doctrin5 universala 9i in acelagi


timp foarte ferm6. Admiland posibilitatea invierii 9i probabil pastrand speranla ei, din acest prese^ntiment, babilonienii n-au frcut un
articot fundamental de credin1i"306'
cu toati probabilitatea, patriarhii evreilor au purtat cu ei aceste
speranfe vechi semite, degi ce(ile Vechiului Testament nu ne dau
rilalii in aceast6 privinlI. Poporul israelililor din Egipt i-a pus in
contact pe evrei cu un popor care se afla in posesia unei nofiuni foarte clare cu privire la nemurirea sufletului, dar care nu era aqa de
explicit in ce privegte invierea corpurilor. Aqadar, nu Egiptul a fost
cei ce trebuia s[ le vorbeascl evreilor de ?nviere 9i nici babilonienii
nu le-au dat aceastl idee, ci ea a venit afunci c6nd Dumnezeu a voit
s-o reveleze prin gura proorocilor, cum am vdzut mai sus'
g. in clrlile Macabei g[sim exprimatd credinla in invierea morMacabei au1iloi, tot aqa de clar ca gi in cartea Daniel. In cartea II
creaplrindu-9i
mor
care
macabei
zim pe mama celor gapte frafi
convingecu
toat6
din1a, cum vorbeqte despre invierea raposa{ilor
."u. Eu este incredinfati ci viala omului nu se opreqte aici, ci
continua gi dincolo de mormant gi cd va veni o zi a invierii, c6nd
oamenii se vor intAlni fiecare cu scumpii sai adormi{i. Credinla
aceasta le-a dat celor qapte frali macabei Pi mamei lor rezistenla
necesard in fala gadelui lui Antioh Epifanie ca sd suporte moartea
cu o resemnare de adevirali cregtini. De aceea, Biserica creqtinl
ortodox[ ii gi sarbatore$te ca pe niqte sfin]i mucenici in ziua de 1
August. IatI ce spune unul din copii, dAndu-qi ultima suflare:
,,Nitegiuitule, tu ne iei viala aceasta de crcum, insd impdratul luminii ne va invia tntru invierea vielii de veci, pe noi cei care murim pentru legile Lui" (II Mac. 1, 9). Al treilea copil iqi expriml
convingerea aSa: ,,Aceste mddulare le-am primit de la Dorunul din
cer Si pentru legile Lui, eu le dispreluiesc, dqr ndddiduiesc cd iardqi le voi primi de la el" (II Mac. 7, ll).
Al patrulea copil spune tare, ca si audd toli qi g6dele: ,,Fericili
sunt cei care n'tor de mdna oamenilor, cu nddeidea in Dumnezeu,
cd El iardsi ne ia invia" (II Mac 7, l4).

fi

religiorts simitiques, ed' a II-a, Pa'0u Lag.ang" M. 1., Etutles sur les
i la vie future et le culte des
kt
croyance
Lod,
A.
p.
cf.
Z+O;
1905,
ris,
morts dans l'antiquiti isra1lite, Paris' 1906, p. 102'

292

Mama ii incurajeazd pe fii sd nu se lepede de credin{a lui Dumflezeu, prin cuvintele: ,,Ziditorul lumii, care a fdcut pe om de la
na$terea lui Si care dd tuturor viald, ca un milostiv, vd va da iardsi
duh Si viald,.fiindcd acunt sunte{i dispre{uili voi tnsivd pentru legile Sale" (II Mac. 7,23).
Tot in cartea Macabei, ni se pomenegte de rugiciunile ce se fficeau pentru morli, tocmai cu credin{a ca si le gr6beascd invierea:
,,Cdci dacd ei n-ar fi crezut cd cei cdzuli tn bdtdlie vor tnvia, ar fi
fost zadarnic lucru Si o nebunie sd se roage pentru morli. $i ei mai
credeau cd pe cei care au adormit tn buna credin{d ii asteaptd o
frumoasd rdsplatd" (II Mac. 12,44-46).
Tot cartea II Macabei, relatdnd despre Razis, unul dintre bitr6nii de vazd din Ierusalim care, la moartea sa martiricl pe care a
rlbdat-o cu o resemnare vrednicd de un mucenic cregtin, apdr6ndu-gi credin{a qi patria, spune: ,,$i cu toate cd-Si pierduse sdngele
cu desdvdrSire, Si-a smuls mdruntaiele cu amdndoud mdinile Si
le-a aruncat tn mulyime, rugdndu-se: Stdpdnul vie{ii Si al morlii Si
al sufletului, sd nti le dea iardsi. $i a adormit" (I Mac. 14, 4546).Dacd Razis n-ar fi fost convins ci nu va veni invierea rnor{ilor, n-ar fi spus aceste cuvinte, care fac din el un erou al credin,tei.
h. in apocrife. Cartea Enoh spune cd sufletele vor iegi din qeol
in ziua invierii. Aceastl inviere va fi general[. Nu numai israelilii,
nu numai cei buni, ci toli oamenii lErI distinc{ie, iudei qi neamuri,
drepfi qi pdcdtogi, vor lua parte cu to{ii. in aga numita carte a Parabolelor, ce face parte din aartea Enoh, se spune c[ in momentul
in care Mesia va judeca lumea, pdmAntul, atunci qeolul, infernul,
pustiul gi marea vor scoate la ivealS tot ceea ce ele au primit, toli
oamenii pe care i-au inghilit, iar cel Ales (Mesia) va alege dintre ei
pe cei mai buni gi sfinfi. Aceast[ inviere nu este o simplS schimbare de domiciliu, trecerea sufletului din qeol ?n locuin{a definitivl
a fericirii sau pentru cei r[i in locuinla chinurilor. Nu, ci este o inviere a corpurilor, cel pufin pentru cei drep1i307. Iati ce citim in
aceasti carte Enoh:
,,in acele zile, pdmdntul va scoate depozitul sdu, iar Seolul va
de ce a pimit, iar infemele vor da ce trebuie. El (Alesul = Mesia)
307

p.

Martin F., Le livre d'Henoch, tr. sur le texte ithiopien, Paris, 1906,

XXXVI.
293

I
I

va alege printre ei pe cei drepli Si pe cei sfinli, cdci este aproape


ziua in care vor fi salvali" (Cartea Enoh cap. 51, l-2. Capitolul 51
face parte din aga numita Cafie a Parabolelor).
,,Aceste mdsuri (pe care ingerii le vor avea in m6ini) vor da la
iveald toate secretele din fundul pdmdntului Si pe cei care au fost
distruSi tn locuri pustii Si pe cei care aufost lnghilili de peStii mdrii Si de fiare, ca ei sd revind Si sd se sprij ine pe ziua Alesului, cdci
nu este nimic care sd piard inaintea Domnului spiritelor, nu este
nimic care sd poatd sd dispard" (Enoh 6i, 5);
,,Atunci cei drepyi se vor trezi din somnul lor, tnlelepciunea se
va ridica si ea Si le vafi datd" (Enoh 9, 10 Cf. 91,2; L00, 5).
Pe cdt se vede, din cele ce am mai spus, in epoca ce a precedat
venirea in lume a Domnului Hristos, credinla in invierea morlilor
se prezintd cam a$a: AtAt israelijii credinciogi, cAt qi cei necredinciogi vor invia in trupurile lor, inaintea solemnei qi ultimei judecSli
c6nd i se va da fiecdruia dupS cele ce a lucrat in vial[308.
i. Mdrturia cea mai mare gi cea mai puternicS despre credinla in
invierea mor{ilor ne-o dd Noul Testament. Acolo, vedem cum Marta, o femeie din popor, m[rturisegte credinla poporului sdu, atunci
cAnd M6ntuitorul ii spune cd fratele ei, Lazdr, va invia'. ,,$tiu,
Doamne, cd va tnvia la tnvierea cea de apoi" (Ioan 1 1,24).
Una dintre marile neinlelegeri intre farisei qi saduchei era tocmai pe chestiunea invierii mor(ilor. De aceea, Mdntuitorul le aratd
saducheilor c5 sunt in eroare, spunAnduJe: ,,lar despre tnviere, au
doard n-ali citit ceea ce Dumnezeu a spus, cdnd vd grdieste: Eu
sunt Dumnezeul lui Avraam, Dumnezeul lui Isaac Si Dumnezeul lui
Iacob. El nu este Dumnezeul al mor[ilor, ci al viilor" (Mat.22,31;
Marcu ll, 26; Luca 20, 37).
Din cele spuse p6n6 aici, reiese limpede c5 credinla in invierea
mor.tilor nu este un apendice venit din intdmplare din Persia gi Babilonia in lumea de idei a evreilor. Din contra, este veriga de incheiere
fireascd gi necesard a intregului lan! de agteptdri din Vechiul Testament, privitoare la domnia eshatologicd a lui Dumnezeu30n. in ,"gu'
tul pe care are sd-l instituie Dumnezeu aici pe pdmdntul acesta sau in
cerurile sale cele spirituale, credincioqii care au murit cu aceastl
ro8

Lesetre A., op.cil.. col. I069


30'sellin 8., op. cit., p. t35.

294

speran{d trebuie sd iasd din mormintele lor pentru a lua parte la


aceastb mdntuire gi a intra ?n aceasti mare comuniune, pentru care
Dumnezeul cel viu gi sfhnt a creat lumea noastrd.

Evanghelia a luat acest bun

al Vechiului

Testament

gi

l-a

des[v6rgit.

$ 56. Viafa viitoare


Cdnd zicem viafa vegnicd sau via{a viitoare, dupd sensul ce-l
are aceasti expresie in c6rlile Vechiului Testament, ne gdndim la
invierea morfilor, la judecata divinS ce are s5 aibl loc, la rdsplata
celor buni gi in fine la viala pe care au s-o ducd dupi aceea sufletele reintrupate. $i intr-adev5r, no{iunile de mai sus sunt strdns legate una de alta, fiindcd ele se vor succeda la scurt interval, unele
dupd altele.

Despre viala viitoare

in sine, cum va fi

ea,

ci4ile Vechiului

Testament ne vorbesc aga de pufin. Cum am spus qi in paragrafele


precedente, aga a fost in planul Providenlei ca ideile eshatologice
sd fie obscure in Vechiul Legdmdnt, ele urmdnd sd fie puse in luminf, qi l6murite de Mesia Hristos.
Din paragrafele: Viafa in geol, rdsplata de dincolo qi invierea
morfilor, am vlzut c[ religia Vechiului Testament avea intre articolele ei de credin{a gi pe cele despre nemurirea sufletului, despre
invierea trupului, despre judecata generalS a tuturor oamenilor gi,
in fine, despre viafa cea etern6, in care dreplii se vor bucura, iar

pdcltogii se vor chinui.


Aici nu ne mai preocup[m de pirerile criticii negative cu privire la punctele de mai sus, cdci sunt simple presupuneri. Noi, pe
baza mdrturiei cdrlilor Vechiului Testament gi pe cea a Bisericii
cregtine suntem incredintali cE religia Vechiului Agezdm6nt avea
doctrina despre via{a vegnic6.
Expresia viala vesnicri n-o intilnim decdt de doud ori in textele
Vechiului Testament.
Prima menfiune se afld in Isaia (25,7-8) unde citim: ,,$i pe
muntele acesta, inldturd invelisul ce acoperd toate popoarele Si
invelitoarect ce infd,yurti lodte neanxurile. Nimice$te moarteo pe ve295

cie. Domnul Dumnezeu Sterge lacrimile dupd toate fe{ele Si tndepdrteazd de pe tot pdntdntul ocara poporului Sdu. Da, Domnul a
vorbit". Acest acoperdmdnt cade la un moment dat, aga inc6t popoarele adunate la ospdlul cel mare de pe muntele Domnului
(Sion) sunt irr stare s5-l vad5 pe Dumnezeu in mod direct. Dar cu
aceasta se nimicegte gi moartea gi inceteazd toate fenomenele infricogdtoare, ce insolesc venirea Domnului. Blesternul anuntat in Genez6, cap.3, este ridicat pentru totdeauna.
A doua men{iune se afld in Daniel (12,2). in citatul de mai sus
din Isaia, am vdzut c[ se vorbea despre un timp in care moartea nu
va mai exista, iar oamenii vor tr[i etern. Acum, in locul din Daniel,
viala vegnicd este de doud feluri. Pentru unii (cei buni) este fericire
etern6, iar pentru altii (cei rdi) este suferinli fird sfdrgit: ,,Mulyi dintre cei ce dorm in ldrdna pdmdntului se vor scula. Unii pentru viala
veSnicd, iar allii pentru ocara Si ruSineaveSnicd" (Dan.12,2).

I
I

Dupi cum am vdzut in paragrafele de mai inainte, dupd c5(ile


Vechiului Testament, viata viitoare s-ar prezenta cam in acest fel:
a. Via{a viitoare va fi eternd: ,,Iatd vin zile, zice Domnul,
cdnd voi face cu casa lui Israel Si cu casa lui luda un legdmdnt
nou, nu ca legdntdntul pe care L-am lncheiat cu pdrin{ii lor, tn
ziua cAnd i-am apucat de mdnii, sd-i scot din lara Egiptului, legdmdnt pe care l-qu cdlcat... Ci iatd legdmdntul pe cqre-L voi face...
dupd zilele acelea, zice Domnul: Voi pune Legea Mea induntrul
lor, o voi scrie in inima lor. Eu voi fi Dumnezeul lor, iar ei tmi vor
fi Mie popor" (Ier. 31, 3l-33).
Legdm6ntul de care vorbegte Ieremia aici va fi cel frcut de Mesia. El se va deosebi fundamental de cel frcut cu Moise:
,,Cdci iatd, Eu fac ceruri noi Si un pdntdnt nou, aSa cd nimeni
nu-Si va mai aduce aminte de lucrurile trecute Si nimdnui nu-i vor
mai veni tn minte. Ci vd veli bucura Si vd veli veseli pe vecie pentru cele ce voi face. Cdci voi preface lerusalimul in veselie Si pe
poporul luiin bucurie" (Is.65, I7).
Cerurile gi pdmdntul cel nou, regatul mesianic eshatologic vor
fi viafa viitoare, ce nu va mai avea sf6rgit. Pentru cei buni ea va fi
o fericire perpetuS:
,,In ziua aceea, zice Domnul, voi aduna pe cei Schiopi, voi
strknge grdmadd pe cei izgonili Si pe cei pe care-i chinuisem. Din
cei Schiopi voi face o rdmdsild, din cei care erau risipili, un neam
296

puternic" $i Domnul va impdrayi peste ei, pe muntele Sionului, de


acum Si pdnd in veac " (Mih. 4,7-B)
viala veqnicr gi fericitr o vor dobAndi cei care vor suferi sau se
vor lupta si meargd pe calea lui Dumnezeu.
b. via(a viitoare va fi o impdrr{ie a drepti{ii, a mAntuirii,

binecuvintrrii, a prcii 9i bucfriei: ,,Eu tniumii Md voi

veseri

asupra Ierusalimului si md voi bucura de poporur Meu. Nu se va


mai auzi tn el, de acunt, nici glasul pldnsetelor, nici glasul
lipete_
lor. Nu vor mai fi tn el nici copii cu zile pufine, nici bitrdni cire sd

nu-S i

^imp

line asc d z ilele ...

" (Is. 65,

19 -20);

,,Inainte ca sd Md cheme, le voi rdspunde, inainte ca sd isprd_


veascd vorba, ii voi asculta', (Is. 65, Z4);
,,Fiecare va locui sub vila lui Si sub smochinul lui Si nimeni
nu-l va mai tulbura, cdci gura Domnului a vorbit', (Mih. 4,4).
c. Viata viitoare va fi, cum spune Noul Testament, ceea ce
ochiul n-a vdzut gi urechea n-a auzit. vor fi desfiinfate ?ntdririle
cet5filor, carele gi instrumentele de rdzboi vor fi aruncate, cdci nu
se va mai sim{i nevoia de ele (Mih. g, 9_10; 5, 13;Zah.9, 10 gi
Is.
2,4). Armele de luptd, ca arcul, sdgeata, lancea g.a., vor fi rupte qi
preftcute in unelte pentru ogoare gi lucru, fiindca atunci n,
," uu
mai invdfa artardzboiului (Hoz. 2,20;Is.2, 4;Mih.4, 3). Dumne_
zeu ya face pustia o gr6dind qi stepa o livad6, unde va fi c6ntare,
zburdare gi veselie (Is. 51,3). Nu se va mai auzi pr6ns qi tdnguire,
c_i bucurie fbrd sfdrqit gi mulpmire, ce vor face
fericit pe oriq"icine
(Is. 65, 18; Ier. 30, 19 31, L2;33, 10; Hoz.2, L7;Lah. q,
fSl.
C6mpiile, grddinile, plantafiile de mdslini gi viile vor da o recortd
neobignuit de imbelgugatd. Munfii vor da drumul la rauri de must,
iar din_dealuri va curge lapte, rApile gi creqtetele cele pleguve vor
fi
acoperite de turme frrd numdr (Is. 41, 17; Ier. 31, l'Z aq; Ez.
34,
27;loel4, 18; Am. 9, 13; Zah. B, lZ). Dumnezeu va incheia o inte_
legere gi cu animalele de pradd, cu gerpii gi tot felul de reptile,
ca
ele sd nu mai facd, r5u qi sd nu mai ,up"r" pe om (Hoz.2, t'S).
ani_
malele, ce altddati erau silbatice gi pdgubitoare, in viafa viitoare
se
vor lepida de natura lor cea rea qi voideveni bl6nde: 'Ele vor veni
dupr om, numai la un singur semn al s[u. Lupul se va culca alituri
de miel, pardosul aldturi de ied. La un loc vor sta vilelul, leul gi
vitele de ingrdgat. Un singur copil le va m6na pe toate. Vaca va
iaqte
la un loc cu ursoaica qi vor na$te puii impreuni. Leul va m6nca
297

Postfa!5

paie ca gi boul. Copilul de sin se va culca l6ngd cuibul viperei, iar


copilul mai mdriqor vabdga mdna in vizuina ndpircii (Is. 11, 6-8;

65,25). Atunci nu vor mai exista fiare silbatice (Ex. 34, 25). Nimeni nu va mai fi mdncat de animalele de prad[ (Ex.34,29).
in concluzie, trebuie s6 spunem ci Vechiul Testament vorbeqte
foarte pufin de viala viitoare, in concepfia pe care o avem noi cei
de astdzi, aga de bogafi in luminile Noului Testament.
Dar din paragrafele precedente cu privire la geol qi risplata de
dupi moarte qi mai ales din paragraful urmdtor, despre invierea
mor{ilor, se vede clar de tot ci Vechiul Testament nu ignora credinla cI dup6 ce Dumnezeu va fi terminat judecata acestei lumi gi
va intemeia regatul siu pe pdm6nt sau impdr[fia mesianicS, va
urma o viafi nou6, complet diferit6 de cea de pAni acum. Aceasta
nu este altceva decAt viala veqnicS, despre care noi cregtinii gtim ci
este o viald spiritualS, ce nu se mai poate schimba, ca forfele riului
nu vor mai avea nici o putere asupra sufletelor ca sI le ispiteascl gi
si le tortureze. Cei buni vor petrece cu Dumnezeu in impdrdfia cerurilor, unde nu este nici durere, nici intristare, nici suspin, iar cei
rdi se vor chinui in impdrlfia intunericului, in focul cel nestins,
unde sunt viermii ei neadormili, plAngerea gi scrAgnirea dinfilor.
Aceasta este via{a vegnici in sens cregtin. Vechiul Testament nu
vorbegte direct de viafa vegnicS, dar cAnd spune de regatul lui Mesia, se apropie gi el de sensul creqtin. Cdci regatul acesta, prevestit
in Vechiul Testament, se implinegte in Noul LegImdnt, in Evanghelia M6ntuitorului nostru Iisus Hristos, prin Fiul lui Dumnezeu,
a c[rui impdrilie este frrd de sf6rgit.

r:

o, $'

cartea defald este o scurtd expunere a conceptelor religiei vechiului restament, asezate intr-o succesiune socotitd orgoiird. A,
puteafi numitd Si ,,Dogmatica Vechiului ASezdmdnt", dir tntrucdt
intre dogmaticd si o expunere sumard a ideilor religioase este diferen{d, s-a evitat termenul, fiincl socotit nepotrivit.
Lucrarea prezentd are ca subiect teologia bibticd a vechiului
Testament si cuprinde doud pdrti; partea intdi (generatd) se ocupd
cu expunerea etapelor revelayiei divine, adicd cu diferitete stadii
prin care a trecut religia vechiului restament. cum iste tn general
ctdmis, revela{ia vechiului Asezdmdnt nu s-aJdcut printr-oingura
persoand sau o singurd datd, ci s-a
fdcut in mod succesiv si"prin
persoane diferite. Din aceastd cauzd, revelalia vechiului ristament este socotitd o revelalie progresivd. De aceea este nevoie sd
se arate fazele prin care a trecur religia mozaicd
si teologia ei tn
c

ont ext ul fe no menul ui r ev e I a! ion al.

Partea a doua constd tn expunerea sistemaricd a principiiror


religiei vechi-testamentare. cdnd am purces la alcdtuiria teoiogiei
biblice a vechiului restament am avut in intenlie cele de mai susl
Alcdtuirea unei teologii biblice nu a fost un lucru prea u$or.
Aceasta se datoreazd faptului cd in limba romdnd nu niirtd ,i"i o
lucrare de acest gen dupd care sd te mai cdlduzesti, lntr-o mdsurd
oricdt de micd. Nici la celelalte popoare din orientul european
n-am aflat vreo lucrare de teologie biblicd a vechiului restament.
Existd totusi la rusi istoria biblicd a profesorului Lopuhin, dar istoria biblicd este diferitd de teologia bibricd. ,lm gasit material
pulin si la romano-catolici. Lucrul acesta se explicd prin
faptut cd
Biserica Apuseand tncd nu si-a spus cuvdntui ctar^fa1d" dZ rcarc
atacurile criticii negative, pe care apoi autorii sd ie utilizeze in
operele lor. De aceea, ne-am indreptat cdtre scrierile autorilor liberali, adep{i ai pdrerilor criticii iegative. De la ei am luat pulin
material, din cauzd cd mai peste tot ei nu vdd in vechiul Testiment
decdt ,,imaginariile evreilor" si atunci ca sd restabileascd adevdrul, criticii lsi aseazd in scris pdrerile lor, astfel incdt pe ldngd
,,inchipuirile evreilor", trebuie sd citesti si inchipuirite ieotogiior
liberali.
299

Dintre autorii protestanli, cel mai ponderat mi s-a pdrut Sellin


Si de aceea l-amfolosit acolo unde nu veneatn contradiclie cu invdldtura de veacuri a Bisericii creqtine.
Dintre romano-catolici, tntre pulinii care face Si teologie biblicd este Scholz, dupd care ne-am cdlduzit, in special in aranja'
rea materialului disciplinei re spective.
Studiul teologiei biblice este un studiu relativ nou, abia are un
secol Si jumdtate de existen[d. Patria unde apare este Germania,
centrul cel mai puternic al lumii protestante. Pdnd aici, studiul
propriu al teologiei biblice a Vechiului Testament era inclus in cel
de dogmaticd, deoarece dogmatica era aceea care cduta textele
scripturistice Si le utiliza in demonstrarea adevdruilor de credinld.
De aceea, ln ldrile ce lin de Biserica Orientald, acestui studiu
nici pdnd astdzi nu i s-a dat aten{ia cuvenitd. Este regretabil,
fiindcd pe de o parte el te orienteazd uSor in organismul religiei
Vechiului Testament, iar pe de altd parte obligd pe credincioSi
sd-Si spund punctul de vedere cu privire la tn{elegerea religiei Vechiului Testament, temelia pe care Noul Testament Si-a asezat edi-

ficiul

sdu.

Cartea de fald este un tnceput. Ca la orice inceput, ea are defecte Si poate lacune mari. Am linut totuSi s-o ddm la lumind, ca sd
se umple un gol de mult simlit tn studiile teologiei.
Cei care vor veni dupd scriitorul acestor rdnduri au sarcina de
a perfecta inceputul modest. Ei trebuie sd sporeascd capitolele Si
paragrafele Si sd arate care este pozi,tia iustd, fatd de presupune-

rile criticii

ne g,ativ e.

Preot Athanase Negoi!6

Notd biobibliograficd
Pr. Prof. Athanase Negoili s-a niscut la 3 iulie 1903 in comuna
judeful Teleorman, din pdrinfi agricultori. Dup6 absolvirea
cursului primar in 1915, a urmat o gcoall practici de contabilitate in
Tr. Mdgurele, absolvitl in 1918, datoriti cdreia a putut s6-gi continue studiile. Cursul inferior gimnazial l-a frcut la liceul Sf. Haralambie din Tr. Mdgurele, intre anii 1920-1923, iar cursul superior l-a
frcut la Seminarul Central din Bucuregti, intre anii 1923-L926.lndatd dupd terminarea seminarului gi-a trecut gi examenul de absolvire a
gcolii normale de inv6f6tori, in sesiunea iunie 1926. in toamna aceluiagi an s-a inscris la Facultatea de Teologie din Bucuregti, pe care
a terminat-o in iunie 1930, cAnd gi-a trecut gi examenul de licenfl cu
,,magna cum laudae". In 1927, in urma unui examen de diferentd,
qi-a trecut gi bacalaureatul de liceu, inscriindu-se la Facultatea de
Litere, sec{ia clasicS, pe care a absolvit-o in 1930. Vacanlele anilor
1928-1929 gi le-a fbcut in Atena, printre studen{ii de acolo, ca si-gi
addnceasci mai temeinic cunogtintele de limba greacd. indatd dupi
!i9en!a in teologie, ?n iunie 1930, oblin6nd o bursd, a plecat in Jara
Sffintd pentru studii privind Vechiul Testament. in Ierusalim, qcoala
urmatd a fost l'Ecole biblique et archeologique frangaise, organizatd
de pirinfii dominicani. Pentru trecerea examenului de doctorat,
qcoala aceasta iqi trimitea absolvenlii la Roma, la catolici; de aceea,
in iunie 1932 a venit la Facultatea Ortodoxl din Bucuregti gi a trecut
examenul de doctor ar teza Proorocul Nahum, oblinind nota 10 qi
menliunea,,magna cum laudae".
Vacan,tele de varl ale anilor 1932-1934le-a frcut in Berlin, la
Seaca,

Facultatea de Teologie

a UniversitAfii Humbold. in

octombrie

1932, Consiliul Profesoral al Facultdlii de Teologie qi Senatul Universitdlii din Bucuregti l-au recomandat sd suplineasch conferinta
de Studii Biblice, iar Ministerul Instrucfiunii a aprobat numirea. in
acest post a funclionat pAnd la finele anului 1938. in noiembrie
1933 s-a hirotonit diacon la Mdndstire a Zamfta din Prahova, iar in
februarie 1936 a fost numit preot la Biserica Sf. Ioachim qi Ana
din Bucureqti (Foiqorul de Foc), unde se afld qi astdzi.. Din 1939 a
*

Pr. A. Negoifd a murit

in

1994.
301

fost asistent la catedra de Exegezd a Vechiului Testamerit la Facultatea de Teologie din Bucureqti, iar din 1940 asistent definitiv. in
toamna anului 1947, Conslliul Profesoral al Facult5tii de Teologie
din Bucuregti l-a recomandat, iar Ministerul Educaliei Nafionale
l-a numit profesor suplinitor de exegezd a Vechiului Testament la
Facultatea de Teologie din Capitald. In 1948, intervenind reforma
invdfdmintului, facult6lile de teologie au trecut sub autoritatea directi a Bisericii. Atunci au incetat si existe vechile facult[1i academice qi seminar, lu6nd fiinld cele trei institute teologice. Prin acea
reformd preotul Athanase Negoifl a fost incadrat lector de limbd
ebraic[ la Institutul din Bucuregti in anul 1948. in septembrie
1962, redtcindu-se Institutul Teologic din Cluj qi r6mAn6nd numai
doud institute pe toatd lara, a fost epurat, r[mdndnd numai preot la
Biserica Oborul Vechi.

Publicaliile, dintre care multe inedite, scrise de Pr. Athanase


Negoild cuprind: 1. volume gi broquri didactice; 2. articole de revistd qi 3. broguri de popularizare.

1. Volume

18
19

20

2l -

22

Elemente de gramaticd ebraicd, Bucureqti, 1946


Arheologia biblicd a Vechiului Testament, Bucureqti, l95l
Ghndirea asiro-babiloniand tn texte, Bucuregti, 1975
Gdndireafeniciand in texte, Bucureqti, 1975
Gdndirea hitild tn texte, Bucureqti, 1986

2. Articole $i turte tn reviste


Menfiondm dintre cele peste 100 de articole pe cele ce se ocupd
de Manuscrisele de la Qumram qi cele de arheologie orientald, care
aduc multd luminf, in infelegerea Vechiului Testament. Revistele
romdnegti in care au apirut ar fi cam acestea: ,,Raze de lumind,,,

,,F6nt6na darurilor",,,Amvonul",,,P[storul ortodox,,,,,Natura,,,


,,Vremea", ,,Revista teologicS" q.a. apoi in foile bisericegti: ,,Duminica ortodoxS",,,Glasul Bisericii",,,Glasul monahilor",,,Cuv6nt
bun", ,,Bucium ortodox" etc.

Si broSuri didactice

3. BroSuri
L

2345-

67

Prorocul Nahum (teza de doctorat), Bucureqti, 1932


Adevdrato criticii Si metodd, Bucureqti, 1934
Limba aramaicd din Noul Testament, Bucuregti, 1935
La rdul Babilonului (Ps. 147), Bucuregti, 1935
Sabbathul Vechiului Testament, Bucuregti, 1935
Codul lui Hamurapl, Bucureqti, i935
Metoda misionard a profe[ilor Vechiului Testament, Bucu-

reqti, 1936

8 - Cdteva numiri de geografie biblicd, Bucuregti, 1937


9 - Psalmul XXXlll (Ps. 33), Bucureqti, 1938
I0 - Psaltireain cultul Bisericii Ortodoxe, Bucureqti, 1940
lL - Note filologice asupra cdrlii Nahum. Bucuregti, 1940
12 - Sd nu fierbi iedul in laptele mamei sale, Bucureqti, 1 940

- Habiru sunt Ebreii?, Bucureqti, 1940


- Regele dupd Vechiul Testament, Bucureqti, 1940
- Plantele amintite tn Biblie, Bucuregti, l94l
16 - Psalmii biblici Si psalmii babilonieni, Bucureqti, 1944
17 - CunoSti, lu, {ara Sfdntd?, Bucureqti, 1944
13
14
15

de

popularizare a credinlei

L. De la BucureSti la lerusalim, Bucuregti, 1932


2. De la Ierusalim la Bethleem. Bucureqti, 1938
3. De la Bethleem la lordan, Bucuregti, 1935
4. De la Bethania la Golgota, Bucureqti, I 93 5

5. CunoStinle folositoare pentru suJlet, Bucuregti, 1935


6. Drumul crucii, Bucuregti, 1938
7. Spre Golgota, Bucuregti, 1938

Articole tn reviste strdine


Preotul Athanase Negoili a participat la mai multe congrese internafionale legate de Vechiul Testament, unde a cunoscut aproape
pe to(i cdrturarii de renume ai epocii sale. Pentru a eviden{ia gi
preocuparea rom6nilor in problemele legate de Vechiul Testament,
a colaborat la unele reviste din {ard gi strdindtate. Iatd c6teva din
articolele in limbi de circulatie universald.

302
303

l. Les sens des mots Cabod et Ghedola, in revista ,,Studia et


Acta Orientalia", Anul I (1958) nr. 1 (Men{ion6m cI Pr. Athanase
Negoil5 este unul dintre rnembrii fondatori ai sus-numitei reviste a
Societdlii de Studii orientale din RomAnia, in anul 1956).
2. La vie des prophetes selon le synaxaire de l'Eglise Orthodoxe,

in ,,Studia Semitica"... Ioanni Bakog dicata", Bratislava,

1965, pp. 173-193.

3. The Psalte in the Orthodox Church, in revista

suedezl

XXXII(1967), pp. 55-68.


4. L'Ancien Testament dans l'Eglise Orthodoxe, in ,,Revue

,,Svensk Exegetisk Arsbok", Anul

d'histoire et philosophie" Strasbourg, anul 1967.


5. Les essdniens apres la destruction du dettxiime Temple, in
,,Studia et Acta Orientalia", volumul VI (1968), pp.25-33.
6. Did the Essene survine the 66-73 War,? in ,,Revue de Qumran", Paris, 1969, Tome 6,nr.24, fasc.4, pp.517-530.
7. La therapeutique monastique dans le passe des pays roumains, in ,,Le XX" Congres international d'histoire de la medicine", Bucarest-Constantza, Septembrie, 1970, p. 441 sq.
8. L'Agneau du Dieu et le Verbe du Dieu, in revista ,,Novum
Testamentum", Leiden, volumul XIII (1971), fasc. 1, pp.24-37.
9. Esseniens et Voyants, in ,,Studia et Acta Orientalia", vol.

VIII (1971), p.45-48.


l0.L'hostilitd des Zdlotes envers les ess,lniens et ses causes, in
,,Studia et Acta Orientalia", vol. IX (1977), pp. 91-108.
ll.Les classes sociales dans le Code du Hammourabl, in ,,Studia et Acta Orientalia", vol. X (1980), pp. ll4-127.

in excelentul Theologisches Worterbuch zum Alien Testament,


ce apare la Miinchen, la renumita editurd Kohlhammer, Pr. Athanase Negoild a colaborat cu mai multe subiecte.

Bibliografie selectivd
ALBRIGHT, W. F., Archaeology and the Religion of Israel, London,
1956.

IDEM, From the Stone Age to Christianity,2 ed., Baltimore, 1957.


IDEM, The Biblical Perioads, Pittsburg, 1950.
ANDERSON, B. W., Understanding the Old Testament, Englewood
Cliffs, 1957.
BANTSCH, N., Altorientalischer und israelitischer Monotheismus,
Ti.ibingen, 1906.

BENNEWITZ,F., Fie siinde in alten Israel,I*ipzig 1907.

BERTHOLET,

A.,

Biblische Theologie des Alten

Testaments,

Tiibingen, 1911.
BOUSSET, W., Die Religion des Judentums... 3 ufl. H. Gressmenn,
Tiibingen, 1926.
BUDDE, K., Die Religion des Volkes Israels bis zur Verbannung,
Giessen, 1913.

BARON, S. W., A social and Religious History of the Jews, New


York,1952.
BENZEN, A., Messias, Moses redivivus, Menschensohn, Znich, t948.
BICKERMANN, E., Der Gott der Mukab Mullaiiiien Makkabiier,
Berlin,1937.
BRIGHT, J., H istory of I srael, Philadelphia, 2 ed., 197 4.
CLIMONT, FR., Zes religions orientales dans le paganisme romain,3
ed., Paris, 1905,1925.

CHARLES, H., The Apocripha and Pseudepigrapha of the Old Testament, Oxford, 1913.
DANIEL - ROPS, Histoire Sainte. Le peuple de la Bible, Paris, 143.
DAVIDSON, A., The Theology of the Old Testamenr, Edinburgh,
1967.

DE FRAINE, L'aspect religieux de la royautd israelite, Rome, 1954.


DE LANGfm, R., Les textes de Ras Shamra-Ugarit et leur raport...
A.T. Gembloux, 1895-1945
DE LANGHE, R., Ies textes de Ras Shamra-Ugarit et leur raport...
A.T. Gembloux, 1945.

DILLMANN, A., Handbuch der alttestamentlichen


..Kittel, I*ipzig, 1895.

Theologie...

DUR, L., Psalm 110 im Lichte der neucren... Forschwng, Miinster, i.

w.1929.

305

DHORME, P., La religion assyro-babylonienne, Paris, 1910.

IDEM, Les religiones de Babylonie et d'Assyrie (Mana), Paris, 1945.


DUFOURCQ, A., L'avenir du christianisme, I, Histoire comparde...
Paris, 1934.
DUSSAIID, R., Les origins canaandennes du sacrifice israelite, 2 ed,
Paris, 1941.
EHRILICH, E. L., Kultsymbolik im A.T. und im nachbiblischen
Judentum, Stuttgart, 1959.
EICHRODT, W., Theologie des Alten Testaments, l-eipzig, 1933. E
tradusi in englezi in 1959.
EISFELDT, O., Der Gott Karmel, Berlin, 1953.
ENGNELL, J., Studies in Divine Kingship in the Ancient Near
East,Uppsala, 1943.
ERMANN, A., Die eigytische Religion,2 Auf7.,1909.
FELDMANN,I., Paradies und Siindenfal/, Miinstari, W. 1913'

MELLMANN FELTEN,

J.,

Neutestamentliche Zeitgeschichte,

Regensburg, 1910.

FINEGAN, J., Light from the Ancient Past, Pinceton, 1959.


FRANKFORT,H., Kingshil and the Gods, Chicago, 1948.
GASTER, T.H., Festivals of the Jewish Year,2 ed., New York, 1955.
IDEM, PASSOVER. Its History andTradition, New York, 1948'
GELIN, A., l*s iddes maitresses de l'Ancien Tetament, Paris, 1948.

IDEM, Les pauvres d'Yahv6, Paris, 1953.


GIESEBRECIIT, F.R., Die grudzuge der israelischen Religionsge schichte, I-eipzig, 1908.
GRAYSTROM, G., The Dead Sea Scrolls and the originality of
Christ, London, 1956.

GRESSMANN,H., Mose und seine Zeit, Gilttingen, 1913.


IDEM, D ie IJ rsp run g der is raelitisch-judis chen Eschatolo gie, Gottingen 1905.

I{EHN, J., Die biblische und babylonische Gottesidee,l-eipzig, 1912.


IDEM, Wege zuto Monotheismus, Wiirzburg, 1913.
I{EINISCH, P., Griechische Philosophie und Alten Testament, iUdijnster i. w. 1913.

IDEM, Theologie des Alten Testaments, Bonn, 1940.


IDEM, Geschichte des Alten Testaments, Bonn, [950.
ffiTff,NAUER, M., Theologia Biblica, vol. I: Vetus Testamenfiim,
Fr. i. Br., 1908.
HOLSCIIER, G., Die P ropheteru, I*ipzig, 1914.
IMSCHOOT, P., VAN, Theologie de l'Ancien Testament, Douai,
t954-t956.
306

JACOB, ED., Theologie de l'Ancien Testamenr, Neuchatel-Paris, 2 ed.


1968.

JASTROW, M., Die Religion Babylons und Assyiriensi, Giessen,

1902-t9ro.
JEREMIA, 4., Das Alte Testament im Lichte des Alten Orients,
Miinchen, 1930.
JOHNSON, A. R., Sacral Kingship in Ancient Israel, Cardiff , 1957 .
IDEM, The Cultic Prophets in Ancient Israel, Cardiff ,1944.
Kr{UTI\4r{NN,Y., Commentaire de la Bible, tr. fr. Paris, 1970.
KARGE, P., Geschichte des Bundesgedankens im A. Test. Mtinster, i.

w.

1910.

KAUTZSCH,8., Biblische Theologie des Alten Testaments, Tiibingen,1911.

KOLER, L., Theologie des Alten Testqments, Tiibingen, 1953.


KOHLER, K., Grundriss einer systematischen Theologie des
J u d entum s,

I*ipzig,

19

10.

KENYON, K., Bible and Archaelogy.


qFM, Archaeology in the Holy Land,I-nndon, L965.
KONIG, ED., Geschichte des Reisches Gottes., Braunscheig, 1908.

IDEM, Ges chichte de s altte stamentlichen Reli gion, Gtitersloh, 19 15.


IDEM, Theologie des Alten Testaments, Stuttgart, 1923.
IDEM, Die messianischen Weissagungen des Ahen Testcetnents,
Stuttgart, 1923.

KRAUS, H. J. G., Gottesdients in Israel, Miinchen, 1954.


KREGLINGER, R., La religion d'Israel,2 ed.,Pais,1926.
KULGER, F.R., Von Moses bis Paulus, Miinster, i. w. 1922.
LAGRANGE, M. J., Etudes sur les religions semitiques, Paris, 1905.

IDEM, Le messianisme chez les Juifs, Paris, 1909.


IDEM, Le judaisme avant Jesus Christ,2 ed. Paris, 1931.
LEBRETON, J., I-es origines du dogme de la Trinit6,4 ed. Paris, 1919.
LOHR, M., Al tte s t am e ntl i c he R eli g io ns g e s chicht e, l-aipzig, 1906.
LOISY, A., l-q religion d'Israel,3 ed., Paris, 1933.
MARTI, K., Die Religion des A. T. unter den Religionen des vorderen
Orients, Tiibingen, 1906.

IDEM, Geschichte des israelitischen Religion, Aufl, Strassburg, 1907.


MEYER, ED., Die Israeliten und ihre Nachbarstdmme,Halle,lgo6.
IDEM, Ursprung und Anfringe des Christentums,2 vol., Berlin, 1921.
MEDEISOHN,J., Slavery in the Ancient Near East, New York, 1949.
MOWINCKEL,5., Religion und Kultus, Giittingen, 1953.
MURPHY, R.E., The Dead Sea Scrolls and the Brble, Westminster
Md, 1957.
307

'il
MILIK, 1.T., Dix ans de decouvertes dans le desert de Juda,Pais,
1957.

VON RAD, G., Theologie des Ahen Testaments, Miinchen, L957-1960.


VICENT, A., La religion des judeo-aramdens, Pais, 1937 .

NEHER, A., L'essence du prophdtisme, Pais, L955.

VERMES, G.,The Dead Sea Scrolls and the Meaning, New York, 1955.

NIKEL, 1., Moses und seine Werk, Minster, i. W. 1909.


IDEM, Der Ursprung des alttestamentlichen Gottesglaubens, Y Aufl.
Munster i. W. 1912.
IDEM, La religion d'Israel, in ,,Christus", 3 ed., Pans, 1927 .
NORTH, R., Sociology of the Biblical Jubiles, Roma, 1954.
NOTH, M., Das System der zwdlf Stamme Israels, Stuttgart, 1930.
IDEM, Amt und B erufung im Alten Te stament, Bonn, 1958.
OSTBORN, K., Yahweh und Baal, Lund, 1956.
PARROT, A., $.8., Cahiers d'Archeologie Biblique dela 1954 inainte.
PEAKE, 5.A., The Religion of Israel, London, 1908.
PEDERSEN,l.,Israel, its Life and Culnre,4 vol., [,ondor,1926-1940.
PENNA, A., ln religione d'Israele, Brescia 1958.
PEPENBRING, CH., Theologie de l'Ancien Testament, Paris, 1896.
PFEIEFER, C.F.,The Dead Sea Scrolle, Grand Rapids, 1957.
REYMOND,P., L'eau, sa vie et sa signification dans l' A. T., Leiden,

VRIEreN, T.C., An Outline of OldTestamentTheology, Oxford, 1662.


VIREY, PH., La religion de l'ancienne Egypte, Paris, 1910.
WANDERVORST, J., Israel et l'ancien Orient,2 ed., Bruxelles, 1930.
WEBER, F., Jiidische Theologie auf Grund des Talmuds, I_nipzig,

1958.

RICCIOTTI, G., Histoire d'lsrael, tr. fr.,2 vol., Paris, 1939-1948.


ROWLEY, H. H., The Faith of Israel. Aspects of O.T. Thought,
London, 1956.

IDEM, The Growth of the Old Testament, London, 1950.


IDEM, From Joseph to Joshua, London, 1950.
SODERBLOM, N., Tieles Kompendium der Religionsgeschichte, 4
Aufl., Berlin,19L2.
SCHOLZ, P-, Handbuch Der Theologie des Alten Bundes..., 2 vol.,
Regensburg, 1862.

SCHULZ, H., Alttestamentliche Theologie,5 Aufl., G6ttingen, 1896.


SCHURER, 8., Geschiohte des judischen Volkes im Zeitalter Jesu

Christi,4 Aufl., kipzig, 1901.


SELLIN, 8., Die alttestamentliche Religion in Rahmen der anderen
aho rintalis chen, I-nipzig, 1 908.
IDEM, Israelitisch-judische Religions ge sichte, I-eipzig, 1933.
IDEM, Theobgie des Alten Testaments,I*ipzig, L933.
SMITH, H. P., The Religion of Israel, Edirburg, 1927 .
STADE, 8., Biblische Theologie des AltenTestqments, Tiibingen, 1905.
SUTCLIFFE,,ED., The Monsk of Qumran... The Dead Sea Scrolls,
London, 1960.

TOUZARD,

1.,

La religion d'Israel, in Bricout, vol. II, Paris 1911, pp.

5-158.
308

1897.

WEBER, M., Das antike Judenlums, Auf7, Tiibingen, 1923.


WILSON, ED., The Scrolls from the Dead Secr, New York, 1955.
WILSON, A.,The Culture of Ancient Egypt, Chicago, L956.
WRIGHT, G. E., Biblical Archaelogy, Philadelphia,2 ed., 1967 .

IDEM, Biblical Theology as Recital, London, 1952.


IAHUDA, A.S.,The Accuracy of the Bible, E. P. Dutfon, 1935.

Cronologie sincronisticd
Anii

EGIPT

PALESTINA

MESOPOTAMIA

4000

Cultura Badarian
Cultura Amratian
Vechiul regat
Dinastia I-IV
Regatul de mijloc
Dinastia XII
Hicsoqii in Egipt

Cultura Calcoliticd
Cultura Gasulian
Cultura Bronz. primar
Cultura Bronz II, ilI

Cultura
Cultura
Cultura
Cultura

Incursiuni nomade

Imperiul accaddian

Patriarhii
Evreii tn Egipt

1450
1400

Dinastia XV
Regatul nou
Dinastia XVIII
Expulzarea hicsoqilor
Amenofis I, Tutmes I Ei II
Amenofis II; Tutmes IV
Amenofis III 9i IV

Lipit Iqtar 1870


Hammurabi 1735
Vechiul regat hitit
Invazia casitd
Regii hitili: Labarna

1350

Haremheb

1300

t250

Dinastia XIX Ramses


Merenptah, anarhie

1200

Dinastia XX, Ramses

Epoca Judecdtorilor

III, Nimicirea

Filistenii

3500
3000

2500
2000
1900
1750
1700

1650
1550
1550

1500

popoarelor

1050

Din. Taniti

XXI

Din. XXII Siqak


Osorcon

900

Jamdet Nasr

Sumeriani primari

Regele hitit Mursil

Perioada Amarna

Evreii ttt Egipt


Exodul din Egipt
Cucerirea Canaanului

mirii

1000

950
925

II

Obeid

Warka

Apare statul mitanian


Ia fiin16 Imperiul hitit
Statul asirian Assurbalilt,
Adadirari Salmanasar

Tukulti Ninurta I
Imperiul hitit dispare
Decadenla asiriani
Tiglatpalassar I, I tl2-107 4

Debara, Ghedeon

Cade Sibo
Samuel Si Saul
David 1000-961

Decadenp asiriand
Presiunea arameilor

SoLomon 961-922

Statul aramean la Damasc


Aqurdan II

Roboam Si leroboam
Abia, Asa, Nadab,

Adad Nirari

II

BaeSa

875

800

75O

Dinastia

XXII

Elah, Zimri, Omri, Ahab, Iosafat


Profetul llie
Ahazia, Ioram, Iehu,
Iehoram, Ahazia,
Atalia $i loas

Assurnasirpal 883-869
Lupta de la Oarqar 853

Ioahaz, Iehohas, Amalia

Adad Nirari III 811-764


La Damasc Benhadad II
Slibirea statului asirian
Salmanasar Y 726-722

Ieroboam II, Uzia


Profetul Amos Si

hharia, Salum, Menahem


Pekaia, Iotam, Ahaz, Peca Si Osea
Cdderea Samariei
Ezechia. Invazia asiriand.
Manase

Salmanasar

III

859-826

Hazael la Damasc.

Hoz.ia,

725
700
650
600-594

Dinastia XXIV
Sabako

Tirhaka
Invazia asiriantr

Din. XXVI. Psammetic

Nechao
Psammetic II Hofta

Sargon II72l-105
Sannherib 704-68I
Asarhaddon 680-669
Assurbanipal 668-627

Amon Si lozia

Aparitia mezilor

Profetul Ieremia,

Cyaxares 625-585

Sofonie Si Naum, Iohaz Si loachim


Ioahaz Si loachim
Iehoiachim, Zedechia
Cdderea lerusalimului

Nabucodonosor 605-550
Astyages 585-550
Ciderea Ninivei 612

Prima deportare

)
- :.=)

A doua deportare 587


A treia deportare 582
575

Amafia 570-5256
lnvazia babiloneani

525

Psammetic III
Cambyses
Cucerirea persand

475

460

Rebeliunea Inarilor

400

Egiptul capdtd liber-

Exilul babilonic

Cirus inldturd pe Astyages

Imperiul persan
Edictul lui Cirus 538
Zorobabel
Construclia tenplului
Profe[ii Hagai, Zaharia Si Obadia
Profetul Maleahi
Misiunea lui Ezra
Neemia guvernator 445
Misiunea lui Ezra
BagoaS guvernator

Cirus ia Babilonul
Cambyses 530-522
Darius I 522-486 al Egiptului
Artaxerses I465-424

XerxeII423

tate

Darius II Notus

375

Din.

Artaxerses II 404
Artaxerses III, 358
Arses 338-336

330

Egiptul reocupat de pergi la 343


Egiptul ocupat de
Alexandru Macedon
greci
336-323

XVil, XXIX,

xxx

Darius

Ptolomeii
300

III 336-331

Seleucizii

Prolomeu I323-285
Ptolomeu tL285-246

Iudeii sub Ptolomei

Seleucos

l3l?-28O

Antioh 1280-261
Antioh m26l-246

Ptolomeu 111246-22

Seleucos 246-226
Seleucos IJJ226-223

Ptolomeu IY 221-203

200

150

Ptolomeu V 203-181
Ptolomeu VI 181-146

Ptolomeu

VII

Iudeii sub Seleucizi


Profanarea templului
Iuda Macabeul 166
Sfinlirea Templ. 164
Iohanan
C onflict cu grecizanlii.
Simon Macabeul mare preot

Ioan Hircan

Seleucos

Ptolomeu VtrI

108

Ptolomeu IX
Alexandru

Soter

88

80

Antiohos VI
Trifon uzurpator
Demetrios II
Antiohos VII Sidetes

66
64
57
54

5l

Ptolomeu

XII

Antiohos VIII Gripos


Siria in decadenld

II

Ptolomeu IX
Ptolomeu X

187-175

Antiohos Y 163-162
Demetrios I162- l5O

Seleucos
116

IV

Antiohos Epif. 175-163

Aristobul
Alexandru laneu.
Rdzboi cu Ptolomeu Latir
Alexandru bdtut de
Demetrios

Seleucos VI Nicanor

Antiohos IX
Demeffios III Eucer
Antiohos

Alexandru mort, este urrnat


de solia Alexandra
Pompei tn lerusalim.
Iudea provincie romand.
Revolta lui Aristobul.
Templul jefuit de Crasus

XIII

Finele domina{iei Siriei

___t1

Antipater, tatdl lui lrod,


procurator tn ludea

46

Expulzarea pa{ilor din Siria.

39

31

Lupta de la Actium
Octavian

ERA DUPA HRISTOS


6
L4

onstruc{ia te mplului
de lrod cel Mare
Moartea lui lrod
Nasterea lui lisus
Rec

Primul recensimdnt sub Quirinus

Arhelau etnarh.
Arhelau e depus.
Moartea lui August.
Tiberiu retras la Capri.

Caiafa mare preot


P ontius Pilat procurator
Crucificarea lui Iisus
Moartea lui $tefan
Convertirea lui Pavel
Moartea lui lrod Filip

18

26
30
33

34
36

inlocuirea lui Pilat


Moartea lui Tiberiu. Caligula

37

4t

Fondarea Bisericii crestine

43

Martiriul lui lacov

Moartea lui Caligula. Claudiu

48-50

Sinodul din lerusalim.


Cdldtoria a doua a lui

Expulzarea iudeilor din Roma.

53

A treia cdldtorie

Felix procurator
Moartea lui Claudiu 9i urcarea
pe tron a lui Nero

56-58

intemnilarea lui Pavel tn Cesarea

la Antiohia

49
52

Festus

60

procurator

Paul tnfola lui Festus

64

Agripa,

creStinilor

67
68

inceperea persecutiei in prot,incii

Rdscoala iudeilor contra

70

Romei

Moartea lui Nero.


Anul cu 4 impdrali
Vespasian

Capturarea lerusalimului de Tit,


care urmeazd la tron tatdlui sdtt
Vespasian

81
95
96

Domilian tmpdrat
Perseculia creStinilor sub Domilian.
Moartea lui Domilian Si urcarea
pe tron a lui Nerva Si Traian.
Revolta iudeilor din Cirenaica,
Egipt $i Mesopotamia.
Moartea lui Traian Si suirea pe tron
a lui Adrian.
A douareyoltd a iudeilor sub Bar-Kochba.
Distrugerea completd a lerusalimului
Si reconstruirea lui sub Adrian.

115
117
L32

Procuratorii romani din ludea

Anul 6 Coponius
l0 M. Ambivius
15 Annius Rufus

Ei

cere sd meargd la Cezar


Moartea lui lacov, fratele Domnului,
tn Ierusalim.
lncendiul din Roma- Prigoana

61
\

Pavel
a lui Pavel

Anul

52 M. Antonius Felix
59 Porcius Festus
65 Gessius Florus

/1

LUpnns
Capitolul I: Doctrina despre Dumnezeu
' $ 1. Cunoagterea lui Dumnezeu

'=

$ 2. Numirile lui
$ 3. Unitatea lui

69a)

o
.a

E:
EF6

(B

&J
.Ed

i Y;

oo

LJ-

$$

EE
*.E

--G
JA

5
;.E
aQ)66a9

E=Oeca E=

<5

=--

SE 9E

g! Eg

P 3;-1

z * 3'2-;'i
.F:'i

=*

,o (,

E
d

.2

1. Aseitatea sau independenla absolutl


........41
2.8temitatea..................
..........41
3. Imuabilitatea...............
.........42
4. Omniprezenta.............
..........43
5. Atotputernicia..............
-.....t..45
6. Atotgtiinla
........48
7. In!e1epciunea..............
..........49
b. Atributele morale sau etice......
.................-...52
l. Libertatea absolut6......
.........52
2. Sfinlenia.
..........53

:E

E
()

o.

,(g

E$

BEE-'2
7l u 3tsii
d

<>JAILA
o\o
\o r-. o
oo

bo

ro

oo

'4.=

<I
o

6o

bo

5=

-.9
i .;

Eg;98 96 *

3. Bundtatea nesfdrqitd, grafia, milostivirea, indelunga

.ts'd

ribdare........
........................56
Dreptatea
..........58
fidelitatea.................. .........61
Capitolul II: Raportul lui Dumnezeu cu lumea
.........63
...................63
$ 8. Crealia divina..........
'*$ 9. Istoria crealiei dupf, Genezd
................:..........64

q:

E.E

4.
5. Veracitatea gi

s88o26559F628:
o

-dJ

s?EE
l
o--

i1

=
:'F
E-\J
6 LLa
a
9=lZa'a
q
r
'5 0 =.i'ts.=
!
-ot
tbbaXtr
J.-.UHH

E-a4

c!
L

fuZZUFZ
n\O+r)\O@
c.lcos$-+d

()

tr

-E
9

)(l

o.

$ 10. Doctrina despre crealie in celelalte cdrli ale

ri

(Joo
'djtr-i+OO

E"
,r
F

Vechiului Testament...
.................68
$ 1 f . invAlAturile dogmatice in descrierea crea}iei...................71
.....................74
$ 12. Providenla divina
13.
Revelalia
divind
.......................78
$

:=

xl

t-

co

direct5.........
inger....
vise......
4. Oracdul Urim gi Tumim

.=TY'?9
\Tqql+
o o c-- i <. @ o\ o\ o\ o\ r \o @ i
co

..-.-............22

lui Dumnezeu dupd Vechiul Testament .............26


$ 5. Doctrina despre trinitate in Vechiul Testament ................29
$ 6. Fiinla lui Dumne2eu.................. .....................32
$ 7. Insugirile sau atributele lui Dumnezeu...............................40
a. Atributele metafrzice
................41

=
.b

BFo 31

Dumneaea..............
Dumne2eu.................

$ 4. Existenla

xa
i
.io
d
iid2
o::,,6

......................5
..........5
......................6

ao

O\i\OoOid

{ r)

\O \O \O \O t-- co O\ O\

1. Revelalia

2. Revelatia prin
3. RevelaJia prin

3t7
irl

..............80
..............82
..............89
..........90

Extazul....
Viziune...

..............93
5.
..'...........95
6.
..............96
7. Cuvdntul lui Dumnezeu.
.'......".....101
8. Spiritul lui
9. Minunile lui Dumne2eu.................. ........"..104
10. Mdrejia lui Dumnezeu din
'..'.-...... 107

Proorocia
Dumne2eu.................
naturS.

Capitolul III: Doctrina despre raportul lui Dumnezeu cu lumea

ingerii.........

..................... 109
.....'.. 109

nevdzutd.
$ 14. Crearea, natura gi destinalia
$ 15. Forma, numdrul gi ierarhia
$ 16. Cherubimi gi

ingerilor
..........112
ingerilor
...........'.115
serafimi...................
...........120
Testament
$ 17. Demonologia Vechiului
...........'.......... 120
1. Doctrina despre Satan...........
Capitolul IV: Antropologia Vechiului Testament
sau doctrina despre orn...............
- $ 18. Crearea omu1ui.........

..'.. 130
...........'.. 130

^ S lg.Nemurirea sufletului

..........'.'.136

- $ 20. Asemdnarea omului cu Dumnezeu .............."'..'............ 139


......I43
' $ 21. Starea originari gi scopul omuIui.........
.......'..............I47
S 22. Cdderea omului
.....'......-.-..152
$ 23. Urm6rile pdcatului originar.......
'..........'...'..--.. 154
$ 24. Fiinla pdcatului
..........'......157
S 25. Numirile picatelor
..-..........-.163
$ 26. Pacatul ca inclinare gi ca for!6.....
.............'.'.165
$ 27. Urmdrile plcatului personal......
........170
- $ 23.Cei drepli in mod relativ
Capitolul V: Dumnezeu ca Judecdtor................ ......I73
.................-...175
$ 29. Judecata intregii omeniri.......
$ 30. Judecata lui Dumnezeu asupra popoarelor..' .......... "...... 17 7
$ 31. Judecata lui Dumnezeu asupra lui Israel.....'.............'.".180
$ 32. Judecata lui Dumnezeu fald de fiecare israeiit............'. 184

Capitolul VI: Dumnezeu ca m6ntuitor

$ 33.Legdm6ntul

...............

mdntuirii...
Pocain1a.................
- S 36.Jertfele........
$ 37. Rugdciunea............
$ 38. Pedeapsa cu scop educativ
$ 34.Calea Domnului sau a
$ 35.

318

..... 188

'.......189
"...........' 193
................-200

.-......204

'.'.....'....'...208
.....212

$ 39. Viala dupd

convertire................
mAntuirii

.................214

......216

-$ 40. Binecuvdntdrile sau bunurile

Capitolul Vtr: Eshatologia Vechiului Testament ........................226


-$ 41. Impdralia lui Dumnezetrpe pimAnt
...........226
$ 42. Impdrifia lui Dumnezeu peste neamurile pdmdntului....229
$ 43. Mdntuirea adusd lumii de Rdscumplrdtor. Mesia.........235
$ 44. Concepfia pi realitatea profe{iilor mesianice. ................235
...................238
$ 45. Originea profeliilor

mesianice

$ 46. Inrdurirea

Vechiului

profeliilor mesianice pentru poporul

Testament...

...............242

$ 47. Criterii pentru mesianitatea unei profelii din Vechiul

Testament

..............'U6

$ 48. Profefiile mesianice din Pentateuh 9i

C6(ile istorice....253

Pentateuh.................
istorice
Psalmi...

.............253
l. Profefiile din
......255
2. Profefiile mesianice din ca(ile
...............257
$ 49. Profefiile mesianice din
$ 50. Profefiile mesianice din c6(ile profetice........................264
......266
Profeliile mesianice in cdr,tile
$ 51. Mesia gi activitatea sa dupi profe1i......... .......................266
$ 52. Mesia gi necredincio9ii...............................:.. .................272

necanonice

Capitolul VtrI: Doctrina despre starea omului dupa moarte .......274


.................274
$ 53. $eolul sau locuinla mo(ilor......
................279
$ 54. Rasplata de dincolo
....................285
$ 55. Invierea morlilor
..................295
$ 56. Viafa viitoare........
.....................299
Postfa[6.......
Noti biobibliografic6......
.....................301
...................3O2
l. Volume gi broguri didactice.....
......................303
2. Articole gi texte in reviste.....
..........303
3. Broguri de popularizare a credinlei...
...........303
Articole in reviste strdine
Bibliografie selectiv6......
.....................305
Cronologie sincronistici
......................310

Difuzare:
S.C. Supergraph S.R.L.
Str. Biserica Alexe nr.24, sector 4,
040269, Bucureqti
Tel., fax 021 -336.79.13

e-mail: sophia@fx.ro

www.sophia.ro

Capit,

ner

Societatea de Difuzare SUPERGRAPH

$r
$r
$r

vd oferd posibilitatea de a primi prin pogtd


cele mai bune c[4i de spiritualitate,
teologie, cultur[ religioasd, arti, filosofie
apdrute la edituri de prestigiu.
Plata se face ramburs la primirea c[4ilor;
taxele po$tale sunt suportate de Supergraph.

sr
Capit
sat

- $l
^$l

-$,

VI

$:
$,

LIBRARIA SOPHIA

$1

str. Bibescu Y odd nr. 24,


040152, Bucureqti, sector 4
(l0ngd Facultatea de Teologie)
tel. 0722.266.618

$:

s:
s:

aqteptdm la

$:
$:

teologie . filosofie

istorie . artd. eseu

Capi

Sacrific6 pu$ne vreme pentru a rdsfoi c[4ile noastre:


este cu neputinld sd nu g[seqti ceva
pe gustul ;i spre folosul tdu !

s
$

$
1

Capi

-$

I
i

Tipografia MULIIPRItII lagi


Calea

"s
$

Chi$niului 22, et 6, la$ 6500

lel. 032-2'11225, 23638a

td-

032-2'11252

I
I

\$