Sunteți pe pagina 1din 6

Pasca Anca Florentina

Transportul activ prin membrane biologice

Membranele biologice se definesc ca fiind ansambluri compuse din proteine si lipide


care formeaza structuri continue bidimensionale, cu proprietati caracteristice de
permeabilitate selectiva, prin care se realizeaza compartimentarea materiei vii.
I. Structura si proprietati :
Functiile pe care le ndeplineste membrana sunt urmatoarele:
delimiteaza celula (organitele celulare) de mediul exterior;
prezinta permeabilitate specifica pentru ioni si unele macromolecule;
constituie locul unor reactii enzimatice.
II. Compozitia biochimica a membranelor biologice :
Toate membranele biologice au n principiu o structura comuna.
Principalele componente ale membranelor biologice sunt :
proteinele (60-80 %)
lipidele (40-20 %) (resturile glucidice sunt ntotdeauna atasate proteinelor sau
lipidelor)
alte componente minore (ioni,apa,transportori)
I Lipidele asigura functia de bariera a membranelor.
Principalele clase de lipide ntlnite n membranele celulare sunt :
A. fosfolipidele (55 % din lipidele membranare);
B. glicolipidele; C. colester

II. Proteinele confera functionalitatea membranei.


Ele intervin n transportul activ, ndeplinesc functii enzimatice sau de receptori.
Dimensiunile lor sunt mai mari dect ale lipidelor.
Exista 2 categorii de proteine: proteine periferice si proteine integrate
Transportul activ :
Transportul activ se realizeaza cu consum de energie, de la o concentratie mica
spre o concentratie mare.
Dupa modul n care se utilizeaza energia exista mai multe tipuri:
A.

transportul ionilor;

B.

transportul activ cuplat cu gradiente ionice;

C.

translocarea de grup.

A. Transportul ionilor :
Transportul ionilor se realizeaza de catre proteine care folosesc direct energia din
adenozintrifosfat (ATP), aceste pompe ionice avnd si functie ATP-azica.
Plasmalema tuturor celulelor este polarizata, adica prezinta un potential de
membrana cu valori ntre -20 mV si -200 mV. Fata citoplasmatica a plasmalemei
este ncarcata negativ, iar cea externa pozitiv.
Concentratia intracelulara a K+ este mult mai mare dect cea extracelulara iar
pentru Na+ situatia este exact inversa.
Pompa de Na+ si K+ se afla n plasmalema tuturor celulelor animale si este
responsabila de: mentinerea potentialului de membrane,controlul volumului,
"ntretinerea" transportului activ al aminoacizilor si glucidelor si regleaza volumul
cellular.
B. Transportul activ cuplat cu gradiente ionice :
Acestui tip de transport apartin transportul glucozei si transportul aminoacizilor.

Transportul glucozei prin plasmalema celulelor din mucoasa intestinala si a celulelor


din tubii renali.
Absorbtia intestinala a glucozei ar fi foarte ineficienta daca s-ar face prin
transport pasiv, fiindca ar nsemna ca n intestin concentratia glucozei sa fie n
permanenta mai mare ca n plasma. n realitate, n ambele cazuri, glucoza este
transportata mpotriva gradientului de concentratie de catre un caraus al glucozei
de care se leaga si Na+.
Este un sistem simport: Na+ tinde sa intre n celula conform gradientului sau
electrochimic si ntr-un sens antreneaza glucoza.Cu ct gradientul de Na+ este mai
mare, si viteza transportului este mai mare, daca se reduce mult gradientul de Na+
se opreste transportul glucozei. Na+ care intra n celula cu glucoza este pompat n
afara de Na+ - K+ ATPaza ce mentine gradientul Na+.
Transportul aminoacizilor se face tot prin sisteme simport cu Na+, existnd cel
putin 5 proteine diferite n plasmalema celulelor animale (una pentru fiecare grup
de aminoacizi nrudit structural).
C. Translocarea de grup :
La unele bacterii consta n fosforilarea unor glucide n cursul trecerii lor prin
plasmalema.

S-ar putea să vă placă și