Exproprierea pentru cauze de utilitate publica

Exproprierea este o institutie juridica de drept public care consta in achizita fortata
cu titlu oneros pentru cauza de utilitate publica in conditiile legii, si sub control judiciar a
unor bunuri imobile proprietate privata.
Premisele exproprierii sunt continute de art. 44, alin. 3 din Constitutie: Nimeni nu
poate fi expropriat decat pentru o cauza de utilitate publica, potrivit legii, cu o dreapta si
prealabila despagubire. Cuantumul despagubirii se stabileste de comun acord de catre
expropriat si expropriator, si in caz de neintelegere, de justitie.
In aplicarea prevederilor constitutionale au fost adoptate acte normative care
reglementeaza exproprierea. Legea cadru privind exproprierea pentru cauze de utilitate
publica este Legea nr. 33/1994. Atunci cand exproprierea urmareste realizarea unor lucrari de
interes national, judetean sau local constand in construirea sau reabilitarea unor cai de
comunicatie, de distributie si transport de energie electrica si altele asemenea, se aplica legea
nr. 255/2010, un act normativ special.
Bunurile supuse exproprierii sunt numai bunurile imobile proprietate privata, deoarece
doar acestea pot fie servi la realizarea unor obiective de interes public, fie impiedica
realizarea unui asemenea obiectiv.
Exproprierea are un caracter subsidiar. Astfel, inainte de a se purcede la realizarea
exproprierii se poarta negocieri care pot avea ca rezultat un act juridic, ce face redundanta
procedura exproprierii.
Procedura exproprierii incepe cu declararea de utilitate publica. Astfel, lucrarea pentru
care urmeaza sa se realizeze exproprierea se declara lucrare de utilitate publica, iar partile
sunt instiintate.
Exproprierea se dispune prin hotarare judecatoreasca de catre tribunal. Expropriatorul
poate fi, dupa caz: pentru autostrazi, CNADR (Compania Nationala pentru Autostrazi si
Drumuri Rutiere), pentru cai ferate CFR etc, acestia actionand in numele statului.
In cadrul procesului, partile sunt citate si trebuie sa formuleze cererea pentru
despagubiri. Despagubirea trebuie sa acopere doua componente: valoarea de piata a bunului,
dar si un prejudiciu nerealizat (potentiala valoare pe care ar fi putut-o produce bunul imobil
prin exploatarea lui). In vederea stabilirii despagubirilor, instanta va dispune o expertiza de
evaluare care trebuie facuta de 3 experti: unul desemnat de instanta, unul de expropriator, si
unul desemnat de persoanele pagubite. In final, instanta pronunta hotararea judecatoreasca de
expropriere si stabileste despagubirile intre doua limite: daca expertii stabilesc cuantumul
despagubirilor mai mare, despagubirile vor fi stabilite la suma cea mai mica. Daca,
dimpotriva, nivelul despagubirii cerute de expropriati este mai mare decat nivelul la care
evalueaza expertul, limita este stabilita de expert.
Efectele exproprierii se clasifica in doua categorii:
-

Efecte tipice:
o Transferul dreptului de proprietate asupra imobilului expropriat de la
expropriat la expropriator

o Subrogatia reala cu titlu particular care opereaza in cazul in care imobilul a

fost ipotecat sau asupra sa a existat un privilegiu imobiliar
o Stingerea dezmembramintelor dreptului de proprietate
o Stingerea drepturilor personale
o Punerea in posesie a expropriatorului
Efecte atipice:
o Se pot produce daca inceperea lucrarilor de utilitate publica intarzie sau
daca acestea nu se realizeaza in termenul prevazut de lege, si constau in:
Instituirea unui drept de preemptiune al expropriatului la
inchirierea imobilului expropriat
Dreptul de retrocedare al fostului proprietar
Dreptul de preemptiune al acestuia la cumpararea imobilului
expropriat.

Transferul dreptului de proprietate este principalul efect al exproprierii. Acesta se

realizeaza de la data platii despagubirilor. Plata despagubirilor se face intr-un termen convenit
de parti. Daca nu s-a convenit, acesta se va stabili prin hotararea judecatoreasca si nu va fi
mai mare de 30 de zile de la ramanerea definitiva a acesteia.
Are loc si o transformare calitativa a proprietatii, din proprietate privata in proprietate
publica
Subrogatia reala cu titlu particular: daca imobilul a fost ipotecat, atunci ipoteca se
stramuta asupra despagubirii primite. Daca a existat un privilegiu imobiliar (privilegiul
vanzatorului in ipoteza in care bunul imobil a fost vandut in rate, vanzatorul, la cerere, isi
poate nota in cartea funciara un privilegiu; astfel, pana i se va plati ultima parte din pret, el
are prioritate la executarea silita a imobilului in cauza) acesta se transfera asupra sumei
cuvenite din despagubiri.
Stingerea dezmembramintelor bunului de proprietate daca asupra bunului s-au
stabilit dezmembraminte acestea se sting, cu exceptia servitutilor, care daca nu sunt
incompatibile cu executarea lucrarilor de utilitate publica, acestea se mentin.
Stingerea drepturilor personale acestea se sting daca au existat (dreptul arendasului,
chiriasului etc)
Punerea in posesie a expropriatorului se realizeaza fie concomintent cu transferarea
dreptului de proprietate, fie ulterior. Ex: daca imobilul avea destinatie de locuinta, acesta nu
va avea loc pana expropriatului nu i se pune la dispozitie o locuinta corespunzatoare.
Dreptul de preemptiune la inchiriere: in ipoteza in care intarzie inceperea lucrarilor,
expropriatorul poate inchiria bunul. Astfel, expropriatul are drept de preemptiune de a fi
chirias.
Dreptul de retrocedare: daca bunul nu a fost utilizat in termen de un an de la
declararea exproprieri si nici nu s-a facut alta cerere, proprietarul poate cere retrocedarea
bunului, si va restitui despagubirea.
Dreptul de preemptiune la cumpararea bunului: daca expropriatorul dispune
vanzarea bunului, exista un drept de preemptiune al fostului proprietar.

Codul Civil sustine ca prin expropriere se stinge dreptul de proprietate privata, nu se

transforma, aceasta fiind opinia majoritara a doctrinei.

Dreptul de proprietate publica

Numai subiectele de drept public, respectiv statul si unitatile administrativ teritoriale
(comuna, orasul, municipiul, judetul, care sunt si persoane juridice) detin dreptul de
proprietate publica.
Definitia legala a dreptului de proprietate este data de art. 858 NCC.
Notiunea de domeniu public desemenaza totalitatea bunurilor care fac obiectul
proprietatii publice.
Obiectul proprietatii publice
In Constitutie, se reglementeaza prin art.135 care enumerea o serie de bunuri care fac
obiectul exclusiv al proprietatii publice.
Legea proprietatii publice, 213/1998 enumera in anexa categorii de bunuri care fac
obiectul proprietatii publice.
Legea fondului funciar enumera si ea o serie de bunuri care fac obiectul proprietatii
publice.
Daca bunul in discutie nu face parte din aceste categorii, el este clasificat folosind
criteriile prevazute de Codul Civil: uzul si interesul public.
Din bunurile de uz public fac parte bunurile care prin natura lor sunt de folosinta
generala.
Din bunurile de interes public fac parte bunurile care prin natura lor sunt destinate
pentru a fi folosite sau exploatate in cadrul unui serviciu public: caile ferate, retelele de
distribuire a energiei electrice, cladirile institutiilor publice etc.
Dobandirea dreptului de proprietate publica
Este stabilita de art. 863 NCC.
Regimul juridic al proprietatii publice
Este caracterizat de trei reguli:
1. Bunurile proprietate publica sunt inalienabile.
Inalienabilitatea are in primul rand semnificatia interdictiei de instrainare prin acte
juridice. De asemenea, are si semnificatia faptului ca bunurile proprietate publica nu pot fi
dobandite prin uzucapiune sau posesie de buna credinta. Terenurile forestiere proprietate
publica a statului nu pot servi la reconstituirea dreptului de proprietate privata. Exista si
exceptii instituite de regile privind retrocedarile. Nu se pot constitui dezmembraminte asupra
bunurilor proprietate publica, cu exceptia servitutilor care nu sunt incompatibile cu uzul
public caruia ii este destinat bunul public respectiv. Inalienabilitatea nu este insa absoluta,
existand exceptii:
-

Proprietatea publica a statului poate face obiectul contractelor de schimb.

Se pot constitui servitutile mai sus amintite

Se pot constitui drepturi reale specifice (dreptul de administrare, de concesiune, de

folosinta)
2. Bunurile proprietate publica sunt imprescriptibile.
Imprescriptibilitatea este o consecinta a inalienabilitatii bunurilor, astfel, oricat timp
statul ar abandona folosinta unui bun proprietatea nu poate fi pierduta, actiunea in
revendicare putand avea loc oricand.
3. Bunurile proprietate publica sunt insesizabile.
Astfel, bunurile proprietate publica nu pot fi urmarite pentru realizarea creantelor.
Limitele dreptuluide proprietate
Sunt aceleasi ca si in cazul dreptului de proprietate sunt aceleasi ca si in cazul
dreptului de proprietate privata.