Sunteți pe pagina 1din 6

Obiectul de studiu si problematica psihologiei

educatiei
1. Consideratii introductive cu privire la psihologia educatiei ca ramura
stiintifica
2. Psihologia educatiei si rolul ei n formarea viitorului profesor - model
integrativ
1. Consideratii introductive cu privire la psihologia educatiei ca
ramura stiintifica
Termenul de psihologie provine de la cuvintele grecesti psyche (suflet)
si logos (cuvnt, teorie, nvatatura). Ca stiinta, a aparut n perioade mai
recente (primele lucrari de psihologie sunt publicate dupa anii 1500 de
Rudolf Goclenius si 1700 de Christian Wolf).
O prima aproximare a definirii psihologiei, care ar putea porni de la analiza
etimologica, ar consta n 616f58g considerarea psihologiei ca stiinta care
studiaza psihicul sau procesele si fenomenele psihice. Problema ridicata de
aceasta definire este una de logica, data fiind circularitatea ei.
Obiectul de studiu al psihologiei este psihicul. Pentru a depasi
circularitatea definirii anterioare trebuie sa recurgem la a nlocui termenul
de psihic cu o definitie a lui.
Ce este psihicul?
O definire corecta din punct de vedere logic ar cere respectarea conditiilor
conform carora orice definire trebuie sa contina un gen proxim si o
diferenta specifica. Este foarte dificil nsa sa identificam genul proxim si
diferenta specifica pentru conceptul de psihic. De aceea definirile
obisnuite recurg la inventarierea principalelor caracteristici ale psihicului.
Iar aceste caracteristici reies prin raportarea psihicului la criterii exterioare
lui nsusi. Iata care sunt criteriile propuse de M. Zlate:
a) prin raportare la materie (la substratul material al psihicului):
psihic = produs/functie a creierului
b) prin raportare la realitatea nconjuratoare (lumea obiectiva a lucrurilor si
fenomenelor naturale):
psihic

reflectare

subiectiva

obiective
c) prin raportare la interactiunea universala a lucrurilor:

realitatii

psihic = caz particular/forma/expresie a vietii de


relatie
d) prin raportare la realitatea sociala:
socio-

psihic = element conditionat si determinat socio-istoric si


cultural.

Psihologia este definita astfel ca stiinta care studiaza fenomene si


procese care constituie o reflectare subiectiva a realitatii obiective si care
sunt
conditionate
si
determinate
socio-istoric
si
sociocultural reprezentnd o functie a creierului ce reflecta relationarea
universala.
Trebuie mentionat faptul ca, asa cum se ntmpla la nivelul oricarei stiinte,
procesele, nsusirile, mecanismele psihice sunt studiate cu ajutorul unui
ansamblu de metode obiective pentru a evidentia legile de functionare a
psihicului. Aspectul practic la psihologiei rezida n scopul sau care vizeaza
cunoasterea, optimizarea si ameliorarea existentei umane (M. Zlate,
2000).
Psihologia educatiei reprezinta o ramura stiintifica a psihologiei, aflata la
confluenta psihologiei generale (ca stiinta de baza, cu un nivel de maxima
generalitate stiintifica) cu domeniul aplicativ al educatiei.
Educatia reprezinta modalitatea prin care societatea transmite noilor
membri ai societatii ntr-o maniera constienta si sistematica cunoasterea,
valorile, credintele, modurile de comunicare specifice cu scopul dezvoltarii
potentialului individual necesar adaptarii la societatea sau cultura
respectiva.
2. Psihologia educatiei si rolul ei n formarea viitorului profesor
- model integrativ
n perioada actuala se doreste si se impune din ce n ce mai mult
considerarea procesului educational ca fiind stiinta aplicata. Psihologia
aduce o importanta contributie la constituirea acestui domeniu prin
ramura Psihologia educatiei.
Cum ajuta Psihologia educatiei profesorul? Iata principalele domenii:
- n ceea ce priveste continutul obiectului de nvatamnt predat: se
cerceteaza modul n care acest continut poate fi adaptat particularitatilor
de vrsta sau particularitatilor individuale ale elevilor, cum poate fi
structurat si accesibilizat continutul predat, cum se poate crea cadrul n
care elevul sa poata aplica sau transfera cu usurinta informatiile sau
deprinderile achizitionate spre alte domenii;

- n ceea ce priveste organizarea procesului de transmitere a


cunostintelor: se pune problema adaptarii metodelor de predare la
particularitatile psihice ale elevilor (stil de cunoastere si nvatare)
- n ceea ce priveste diversitatea umana cu care trebuie sa lucreze
profesorul: se cauta raspunsuri la ntrebari de genul: Poseda elevii
aptitudinile si motivatia necesare nvatarii? Se poate lucra cu o clasa sau
cu elevi nemotivati sa nvete? Ce se poate face pentru a rezolva sau
remedia asemenea situatii?
Profesionalismul profesorului deriva din mbinarea a trei factori:
a. pregatirea de specialitate (ca rezultat al cunostintelor si
deprinderilor dobndite pe parcursul instruirii oferite de
specializarea universitara);
b. pregatirea psihopedagogica (rezultatul pregatirii prin
intermediul
disciplinelor
psihopedagogice:
psihologia
educatiei, pedagogie, didactica si alte discipline de specialitate
psihopedagogica);
c. aptitudinile pedagogice (aptitudini devenite capacitati n
urma exersarii lor n contextul practicii pedagogice si
permitnd realizarea efectiva a actului educational).
Psihologia educatiei este disciplina care pune nceputul pregatirii
psihopedagogice a profesorului, crendu-i att un cadru explicativ al
fenomenelor observabile n actul educativ ct si premisele unei interventii
educative eficiente.
Cele doua ntrebari la care ncearca sa raspunda Psihologia educatiei pun
n centrul problematicii cercetarii problema nvatarii. Aceste ntrebari sunt:
1.

De ce unii elevi nvata mai bine dect altii?

2.

Ce se poate face pentru a stimula nvatarea?

Bazndu-ne pe experienta si cunostintele pe care le detinem putem


identifica diferite raspunsuri la aceste ntrebari. Contributia esentiala a
Psihologiei educatiei consta n a identifica raspunsuri ce se bazeaza pe
cercetari riguroase care permit organizarea informatiilor n modele
operationale de interventie educativa.

n demersul de elaborare a raspunsului la prima ntrebare, Psihologia


educatiei introduce certitudinea si rigoarea stiintei propunnd o analiza de
tip
cauza-efect
pentru
activitatea
de
nvatare.
Rezultatele
nvatarii variaza datorita unor cauze. Aceste cauze sunt numite

si variabile ale nvatarii. Principalele tipuri de variabile ale nvatarii se


grupeaza n patru categorii:
-

variabile contextuale - factorii care ofera mediul, cadrul pentru


procesele de transmitere-nsusire de cunostinte;

variabile de intrare - input - calitati / caracteristici / trasaturi ale


profesorilor si ale elevilor;

variabile procesuale - comportamente ale profesorului si ale elevilor


ce exprima procesele psihice implicate n activitatea de nvatare;

variabile de iesire - output - rezultatele obtinute n urma evaluarii


nvatarii realizate de catre elevi - feed-back-ul nvatarii.

Modelul variabilelor nvatarii poate lua urmatoarea forma:

Fig. 1. Modelul integrativ al variabilelor nvatarii

Pentru a ne raporta la variabilele de proces ale nvatarii este necesar sa ne


amintim structura psihicului asa cum este el abordat de psihologia
traditionala.

Fenomenele psihice sunt clasificate n activitati, nsusiri si procese psihice.


-

Activitatile psihice reprezinta modalitati de raportare a individului


la realitatea nconjuratoare si sunt alcatuite dintr-un sir de actiuni,
operatii si miscari orientate spre atingerea unui scop.

nsusirile
psihice reprezinta
sintetizari
ale
particularitatilor
importante si stabile ale activitatilor si proceselor psihice. Sinteza
nsusirilor psihice ofera o imagine globala a psihicului - personalitatea.

Procesele psihice reprezinta modalitati de baza caracterizate printro desfasurare discursiva, plurifazica si specializate sub aspectul
functionalitatii, al continutului informational si al formelor de realizare.

Schema care urmeaza sintetizeaza componentele sistemului psihic si


poate ndeplini misiunea unei "harti" care sa va ajute n orientarea
informationala n cadrul activitatilor de curs si seminar.

Fig. 2 Schema sintetica a sistemului psihic uman

Caracterul de sistem al psihicului este dat de faptul ca oricare dintre cele


trei componente ale psihicului se gaseste in relatie de interdependenta cu
fiecare dintre celelalte doua componente. Procesele psihice apar ca
elemente componente ale activitatilor psihice iar caracteristicile
functionale constante ale proceselor se traduc n trasaturi psihice. La
rndul lor, trasaturile psihice reprezinta sintetizarea aspectelor constante
caracteriznd att activitatile psihice ct si procesele psihice. Activitatile
psihice reprezinta cadrul n care are loc manifestarea si dezvoltarea
proceselor psihice si a trasaturilor psihice. Dupa cum orice activitate
psihica, de exemplu nvatarea, nu se poate derula fara aportul fiecarui
proces psihic.
Revenind la modelul variabilelor nvatarii, variabilele de proces vizeaza
procesele psihice implicate de activitatea de nvatare. Fiecare proces
psihic poate fi considerat un "bloc functional" care ndeplineste un rol bine
precizat n activitatea de nvatare. Eficienta nvatarii depinde de
procesarea cognitiva a informatiei, att la nivel senzorial (senzatii,
perceptii, reprezentari), ct si la nivel superior (gndire, memorie,
imaginatie, limbaj). De asemenea, orice nvatare este nsotita si stimulata
de afectivitate, iar lipsa motivatiei sau vointei ar duce la imposibilitatea
realizarii sau la o realizare mult deficitara a activitatii de nvatare.
Plecnd de la o modelare riguroasa a situatiei educative, profesorul are
posibilitatea sa identifice modalitatile de interventie educativa cele mai
potrivite, adaptate realitatii concrete cu care se confrunta.
Secventele de curs ce vor urma si propun sa detalieze acest model,
deschiznd drumul spre raspunsul la cea de-a doua ntrebare si spre
construirea de modele operationale pentru interventia educativa pe care o
veti realiza n calitate de profesori.