Managementul stresului ca premisa a eficientizarii procesului

instructiv educativ

Motto:
Este tot atat de imposibil sa imprimi un caracter frumos si armonios intr-un suflet care
tremura, pe cat este de greu sa tragi linii frumoase si drepte pe o hartie care se misca.
John Locke

Noile tendinte ale pedagogiei incearca sa mute accentul de pe cantitatea de cunostinte pe care elevul trebuie sa o
achizitioneze, pe modalitatea de uzitare a acestora. Intr-o lume aflata intr-o cursa continua de schimbare, adaptare,
evolutie, replica Ce te-a adus aici nu te va duce mai departe asezata pe coperta cartii-busola aparuta in urma
colaborarii Marshall Goldsmith si Mark Reiter capata un contur tot mai potentat.
Aceasta mutare de accent este impusa, asa cum am descoperit si din propria experienta, si de insusi subiectul
procesului instructiv-educativ ELEVUL. Comportamentul acestuia este generator de noi provocari la adresa tactului
pedagogic al cadrului didactic. Acestia solicita prin diverse activitati echiparea adecvata pentru a putea face fata stimulilor
interni si/sau externi la care sunt expusi. Adaptabilitatea devine astfel o premisa a succesului alaturi de cognitie si abilitati.
Inteligenta emotionala si sociala se refera la abilitatea de a te intelege pe tine si de a-i intelege pe ceilalti.
Constructul de inteligenta emotionala a fost utilizat de Wayne Leon Payne in anul 1985, care considera ca
inteligenta emotionala implic o relationare creativa cu starile de teama, durere si dorinta (cf. M. Roco, 2001).
Cel mai important element al inteligentei emotionale il constituie emotiile. Ele sunt foarte importante deoarece
asigura supravietuirea, luarea deciziilor, stabilirea limitelor, comunicarea, unitatea grupului.
Gardner, in abordarea conceptului de inteligenta, ii atribuie statutul unei promisiuni de potential bio-psihologic
omniprezent la toate fiintele umane care contribuie la acte de creatie, iar faptul ca domeniul sau campul de manifestare
determina inteligenta care este valorizata, subliniaz importanta actului educativ in dezvoltarea uneia sau mai multora
dintre inteligentele umane in functie de oportunitatile si posibilitatile de dezvoltare.
In teoria sa, Gardner atribuie un loc important formelor de inteligenta, componente ale inteligentei emotionale si
anume: inteligenta interpersonala si inteligenta intrapersonala.

Inteligenta interpersonala consta in abilitatea de a-i ntelege pe ceilalti, de a cunoaste ceeace ii motiveaza pe oameni,
cum muncesc ei, cum poti sa cooperezi mai bine cu ei.
Inteligenta intrapersonala consta in abilitatea de a se intoarce spre sine, in interiorulpropriei persoane, de a realiza o
aprofundata cunoastere personala.
Putini oameni sunt binecuvantati cu o busola interioara care ii ajuta sa se orienteze din reflex.[...]Oamenii acestia
au un simt al orientarii aproape infailibil, care ii ghideaza nu numai in mers, ci si in cariera, in casnicie si in relatiile de
prietenie (cf. Marshal Goldsmith, 2012, Introducere) Intrucat putini sunt oamenii inzestrati natural, educatia dtrebuie sa
imbogateasca natura educatului acu aceasta achizitie, sa devina o harta catre inzestrarea cu aceasta busola.
A aparut inca din anii `90 o conturare a conceptului de inteligenta emotionala ca incercari ale psihologilor vremii.
Astfel, Mayer si Salovey (1990, 1993) prin inteligenta emotionala definesc capacitatea de apercepe emotiile si modul de
exprimare a acestora, de a accede sau genera sentimente atunci cand ele faciliteaz gandirea. Subliniaza astfel implicatiile
necesitatii de a cunoaste si intelege emotiile in vederea promovarii si dezvoltarii emotionale si intelectuale.
Psihologului american Festinger formuleaza teoria disonantei cognitive. Acesta considera ca oamenii refuza sa se
gandeasca la lucruri care le provoacsentimente, emotii negative. Totodata, in urma relationarilor interpersonale exista
tendinta de a selecta ideile care sunt conforme cu valorile proprii si care declanseaza sentimente pozitive.
Reuven BarOn prezinta o alt versiune a inteligentei emotionale determinate de aspectul intrapersonal si cel
interoersonal. Conform acestuia, inteligenta emotionala este constituita din componente grupate dupa aspect.
Din punct de vedere intrapersonal, inteligenta emotionala este observabila prin capacitatea constientizarii propriilor
emotii, optimism , asertivitate, respect, consideratie pentru propria persoana, autorealizare, independenta.

Din punct de vedere interpersonal, inteligenta emotionala sxe face simtita prin crearea de relatii interpersonale,
atribuirea de responsabilitati sociale, adaptabilitate, flexibilitate, rezilienta la stres, si dispozitia generala.
In viziunea lui Daniel Goleman (1995) conceptele care compun aceasta forma ainteligentei sunt constiinta de sine,
auto-controlul, motivatia, empatia, aptitudinile sociale.
Constiinta de sine reprezinta identificarea si intelegerea emotiilor. Presupune constientizarea unei emotii care se
schimba, nelegerea diferentei dintre ganduri, emotii si comportamente. Adica intelegerea consecintelor unor
comportamente in termeni de emotii;
Auto-controlul presupune managementul emotiilor dificile, controlul impulsurilor, managementul constructiv al
acestora.
Motivatia reprezinta caopacitateade a stabili obiective pe care sa le indeplinesti, optimism si speranta in fata
obstacolelor, initiativa, perseverenta.
Empatia presupune afi capabil sa te pui in pantofii diferitelor persoane cu care relationezi,cognitiv si/ sau afectiv,
a fi capabil de a-i intelege pe ceilalti, perspectivele acestora.
Aptitudinile sociale reprezintastabilirea si pastrarea relatiilor (prieteni), rezolvarea conflictelor,cooperarea,
colaborarea, capacitatea de a lucra in echipa, comunicarea, influenta, conducerea (leadership-ul);
Albert Bandura, psiholog la Stanford care a realizat multe cercetari in legatura cu eficacitatea personala, rezuma
astfel: Convingerile oamenilor despre capacitatile lor au un efect profund asupra acestor capaciati. Capacitatea nu este o
proprietatea fixa. Exista enorm de multe variante in care aceasta capacitatea poate fi folosita. Cei care au aceasta
eficacitate personala se dau la o parte din calea esecului; ei abordeaza lucrurile in asa fel incat sa le poata stapani fara sa
se ingrijoreze in privinta diverselor dezastre posibile (D. Goleman, 2001, p. 117).

Cand oamenii sunt expusi stresului, corpul elibereaza adrenalina; acest hormon pregateste corpul pentru reactia
lupta sau fugi.
Oamenii de stiinta au dezvoltat cateva teorii legate de faptul ca emotiile sunt generate pe baza unor sentimente
subiective, raspunsuri fiziologice si comportamente expresive.
Emotiile apar pentru a servi unor scopuri fizice si psihologice si sunt considerate ca fiind trasatura fundamentala
umana. Rolul emoiei este sa ne ajute sa monitorizam comportamentul social si sa regularizam interactiunile cu ceilalti.
Corect gestionate, ele nu sunt daunatoar; fac parte din viata noastra, din procesul nostru de vindecare sau de eliminare a
stresului. Ele ne pot motiva pentru o actiune buna sau rea. Deducem de aici ca acestea au implicatii in procesul instructiveducativ, determinand subiectul educatiei sa actioneze in conformitate cu polaritatea acestora.Este imposibil ca elevii sa
invete ceva cat timp gandurile lor sunt robite si tulburate de vreo patima.Intretineti-i deci intr-o stare de spirit placuta ,daca
vreti sa va primeasca invataturile.Este tot atat de imposibil sa imprimi un caracter frumos si armonios intr-un suflet care
tremura, pe cat este de greu sa tragi linii frumoase si drepte pe o hartie care se misca.(John Locke-Some Thoughts
Concerning Education)
Scoala romaneasca impulsioneaza cadrele didactice sa acorde o mai bine conturata atentie dezvoltarii emotionale a
elevilor. Astfel pe langa recomandarile in aceasta directie, in programa scolara a fost introdusa disciplina Dezvoltare
Personala pentru a oferi atat suportul necesar pentru achizitiile ce trebuie transmise elevilor, cat si componenta temporala
necesara.
Observam astfel necesitatea monitorizarii comportamentului colectivului de elevi. Lotul de observare este format din
9 copii, elevi in clasa 1 la o unitate particulara de invatamant. Colectivul este format din 3 fete si 6 baieti, toti copiii avand
varsta de 7 8 ani. Colectivul a fost intr-o continua reorganizare, doar 3 copiii avand continuitate de la gradinita( grupa
mica) pana la acest moment. De mentionat este continuitatea cadrului didactic pe intreaga perioada de scolarizare.

Cei 6 baieti din grup manifesta personalitati diferite. A. C. prezinta un comportament linear, echilibrat, acesta fiind
considerat de ceilalti un exemplu; E.M. prezinta oscilatii de comportament cu tendinte de auto-exilare, se considera in mod
constant nedreptatit; V. T. are calitati de urmaritor in cadrul grupului, cu momente rare de leader, dar al carui tata a fost
nevoit sa se mute cu serviciul in alt oras, acesta resimtind separarea atat la nivel comportamental cat si cognitiv; S. S. este
un copil saritor, protectiv, avand uneori tendinte escaladante de justitiar; D. B. se impune ca lider prin intermediul
comportamentului caraghios uneori, acesta este cel care transmite ideile celor din jur, insa rareori actioneaza el insusi; S.
S. este un copil calm, observator, care oscileaza de la un grup la altul in concordanta cu concordanta dintre
comportamentul copiilor si dispozitia proprie.
Cele 3 fete reprezinta cele 3 ipostaze ale membrilor unui grup. A. B. reprezinta liderul, cel cu initiativa; B. S.
reprezinta urmaritorul cu initiativa uneori, iar A. G. este cea echilibrata care adera la activitatea grupului doar daca
acestea sunt in concordanta cu propriile principii.
De remarcat este faptul ca in prima parte a zilei, cele toti cei 9 copii colaboreaza (se observa totusi o usoara
diferentiere de sexe, insa calitatile intelectuale primeaza). In partea a doua a zilei, diferentierea pe gen este mai acuta. A. G.
si E. M. accepta cu o mai mare usurinta jocurile si activitatile propuse alegandu-si cu usurinta parteneri de ambele sexe.
Lotul a fost ales ca unitate ca urmare a aparitiei unor incidente de o agresivitate ascendenta, in principal intre baieti.
Incidente aparute ca urmare a acumularii mai multor factori atat institutionali cat si familiali.
Comportamentul elevilor a fost in permanata monitorizat, astfel s-a urmarit
- Exprimarea adecvata a emotiilor in interactiunea cu copiii si adultii;
- Manifestarea atitudinilor pozitive intr-o maniera pozitiva.
Aceste obiective presupun din partea copiilor intelegerea cauzelor si consecintelor emotiilor si manifestarea acestora
intr-o maniera constructiva, gandindu-se la mai multe reactii posibile, dar alegandu-le pe acelea care presupun emoii
pozitive.

In urma monitorizarii am identificat faprul ca principalii factori de stres sunt: nvarea (informaii multe timp
puin); programul ncrcat; oboseala; studiul obligatoriu; discrepana ntre expectanele prinilor i capacitile copilului;
aparitia unor discrepante afective in familie( V. T. tatal se muta cu serviciul in alt oras, D.B. si B.S. nu mai primesc
aceeasi atentie din partea parintilor ca urmare a aparitiei unui nou copil in familie; A.C. tatal pleaca in Germania; S.S.
tatal pleaca in Franta; E.M. parintii isi prelungesc programul de munca, acesta petrecandu-si intreaga zi in unitatea de
invatamant).
Specialistii releva, in principal, cinci categorii de efecte ale stresului (Roudseep, E., 1986):
- efecte subiective anxietate, agresivitate, apatie, plictiseala, depresie, oboseala, indispozitie, scaderea increderii si
stimei de sine;
- efecte comportamentale predispozitie spre accidente, iesiri emotionale, tendinta de a manca excesiv, comportament
impulsiv;
- efecte cognitive scaderea abilitatilor de a adopta decizii rationale, concentrare slaba, scaderea atentiei,
hipersensibilitate la critica, blocaje mentale;
- efecte fiziologice cresterea glicemiei, a pulsului, a tensiunii arteriale, senzatia de uscaciune a gurii, transpiratii
reci, valuri de caldura si de frig;
- efecte organizationale absenteism, izolare, insatisfactie in munca, reducerea responsabilitatii si a loialitatii fata de
colegi, fata de scoala.
Dintre acestea, in cadrul grupului manifestandu-se agresivitatea, apatia, oboseala, scaderea increderii si
stimei de sine, iesiri emotionale, concentrarea slaba, hipersensibilitatea la critica, izolare.
Am conceput si aplicat un proiect de interventie pentru reducerea nivelului de stres al elevilor pe baza
Teoriilor inteligentei emotionale. Etapele proiectului au fost:
-identificarea efectelor si a surselor acestora;
-stabilirea metodelor de interventie;
-observarea noilor comportamente identificarea rezultatelor obtinute;
-determinarea limitelor si a noilor perspective.
1. Identificarea efectelor si a surselor acestora

In urma sesizarilor profesorului de sprijin de dupa-amiaza si a copiilor, am decis ca monitorizarea comportamentului

colectivului sa acopere si partea de dupa-amiaza a copiilor ce frecventeaza after-schoolul institutiei. Am stabilit in acelasi
timp si intalniri cu profesorul de dupa-amiaza, cu intreg colectivul de parinti, dar si intalniri individuale cu parintii fiecarui
copil, in afara orelor de consiliere ce au loc saptamanal.
Am reusit in cadrul intalnirilor avute sa identific o serie de factori ce nu tin de cadrul institutional pe care parintii nu
i-au luat in considerare, dar care au reprezentat un factor de stres acumulat in bagajul propriului copil. Unii dintre factori
au fost identificati cu ajutorul psihologului scolar A.T. ce isi desfasoara activitatea in unitate. Aparitia unui nou membru in
familie, mutarea centrului atentiei si atribuirea de sarcini noi copilului, discrepantele emotionale survenite ca urmare a
lipsei prezentei tatalui in cadrul familiei, sau prelungirea programului de institutionalizare a copilului chiar si din motive
pertinente, impreuna cu suprasolicitarea cognitiva si fizica, ridicarea nivelului asteptarilor din partea adultilor, dar si, de
ce sa nu recunoastem, disonanta relatiei educator educat, au supus colectivul de elevi la un stres ce s-a manifestat printrun comportamant indezirabil.
Acest comportament indezirabil s-a manifestat intr-o forma latenta prin izbucniri de intensitate usoara, de cele mai
multe ori in momente in care adultul nu era in preajma sa observe si sa reactioneze. A urmat apoi adoptarea unei etitudini
neplacute fata de rezolvarea sarcinilor primite. Aceste manifestari aveau sa escaladeze in rabufniri agresive ca urmare a
acumularii situatiilor de stres si incapacitatea unor copii de a-si gestiona reactiile de moment determinate de emotiile
puternice.
2. Stabilirea metodelor de interventie
In literatura de specialitate exista cateva strategii generale de adaptare la stres (Baban, 1998): reevaluarea
evenimentului considerat stresant prin prisma gandirii pozitive; organizarea eficienta a timpului; invatarea unor metode
eficiente de rezolvare a problemelor si de luare a deciziilor; dezvoltarea asertivitatii si a abilitatii de rezolvare a
conflictelor; stabilirea si mentinerea unui suport social adecvat.

Inspirata de cursurile de Arta teatrala, de implicatiile jocurilor dramatice, am stabilit impreuna cu d-na. prof. D.C,
profesor de arta dramatica, saptamanal un curs de Dezvoltare personala in care am propus jocuri si activitati ce vizau
identificarea unor trasaturi personale elementare; asocierea emotiilor de baza cu elemente simple de limbaj nonverbal si
paraverbal; exprimarea emotiilor de baza in situatii variate; explorarea abilitatilor de relationare cu ceilalti; prezentarea
conditiilor (instrumente, persoane, contexte) care fac invatarea usoara sau dificila.
In cadrul cursului au fost propuse activitati precum biletelul, poveste dintr-un cuvant, piatra recunostintei,
povestea visului meu, amuleta gandurilor, regula de aur, stapanul zilei. S-a apelat la puterea terapeutica a
dramatizarii, astfel ca, pe rand, copiii au devenit actori care au continuat o anumita situatie data, sau, cand au simtit
nevoia, au pus in scena o actiune marcanta pentru ei.
Observand oboseala acumulata, s-au luat masuri de reorganizare a programului de dupa scoala. Astfel, temele au
avut o pondere mai mica, numarul de optionale in cazul unor copii a fost redus, nivelul de munca individuala in plus a fost
eficientizat urmarindu-se cu o mai mare acuratete doar acele aspecte individuale ce necesitau exercitiu.
Nu a fost neglijata nici implicarea parintilor in sustinerea si eficientizarea acestui program adoptat. S-a stabilit de
comun acord un program pentru acasa. Acesta presupunea in timpul saptamanii derularea a cat mai multe activitati
impreuna cu copilul, inclusiv a unui timp de lectura, nu doar cu caracter ludic sau gospodaresc. Pentru fiecare sfarsit de
saptamana acestia primeau din partea invatatorului o lectura cu caracter moralizator pe care copiii o lecturau si realizau
cateva exercitii de intelegere a textului impreuna cu parintii, dar si un joc din partea d-nei. prof. D.C.
Copiii au fost incurajati sa tina un jurnal de scoala individual. In acesta erau evidentiate acele activitati care au
trezit emotii atat pozitive cat si negative, tocmai pentru constientizarea acestora.
In partea de dimineata au fost luate masuri conforme obiectivelor programului propus. In cadrul lectiilor s-a mutat
accentul de pe bagajul de cunostinte, pe modul de utilizare a acestora. Au fost incurajati copiii care detineau cunostinte /

deprinderea vizata sa ii indrume pe cei care necesitau sprijin. De asemenea, cei care necesitau sprijin au fost incurajati sa
solicite celorlalti indrumari. In cadrul Orelor de Arte Vizuale si Activitati Practice au predominat activitati in care lucrarea
sa devina colevtiva, insa prin continuarea ideii colegului in mod individual, fara a exista o comunicare prealabila. Elevii au
fost pusi si in situatii de stres, precum zgomot puternic, intreruperea constanta de catre un coleg sau chiar interventia
agresiva in munca proprie de catre un copil sau de catre adult.
In fiecare situatie in care au fost pusi elevii au fost incurajati sa isi exprime sentimentele, sa comunice propriile trairi.
Interventiile de mediere si extragere a concluziilor au fost initial in sarcina adultului, insa, cu o atenta indrumare, acestea
au revenit colegilor.
Volumul temelor a fost redus semnificativ sa urmare a constientizarii ca un program solicitant in prima parte a zilei
nu poate fi continuat in partea de dupa-amiaza de catre toti copiii. Capacitatea de concentrare difera, astfel ca si volumul
de munca trebuie sa devina personalizat.
Pe tot parcursul programului, atat cadrele didactice cat si parintii au oferit intariri pozitive comportamentelor
dezirabile.
3. Observarea noilor comportamente identificarea rezultatelor obtinute
Ca urmare a aplicarii acestor activitati de interventie s-a constatat o ameliorare semnificativa a compostamentului
grupului. Coeziunea acestuia a crescut semnificativ, realizandu-se, prin contagiune, si o coeziune in cadrul efectivului de
parinti.
Din momentul demararii acestui program, momentele de agresivitate au fost inregistrate doar de 2 ori in decursul a 5
luni. Fapt incurajator in ceea ce priveste rezultatele asupra acestor manifestari agresive, asupra nivelului de contrul asupra
emotiilor puternice pe care l-au dobandit elevii.

Vocabularul copiilor a fost imbogatit cu expresii frumoase ce apar constant in dialogul dintre ei atat in timpul orelor,
cat si in timpul pauzelor.
Fiecare copil este implicat si valorizat in cadrul activitatilor cognitive, ludice sau gospodaresti, astfel, nucleul central
,E.M. prezinta manifestari disonante tot mai rare. Implicarea nu mai necesita interventia adultului decat in momente rare,
cand oboseala isi face simtita prezenta in mod acut.
Stima de sine a capatat noi valente, constientizand astfel si nivelul asteptarilor din partea adultilor (invatator sau
parinte). Avand clar in minte care este nivelul pe care trebuie sa il atinga pentru a obtine aprecierea din partea acestora,
copiii isi pot gestiona resursele energetice implicate la un anumit moment.
4. Determinarea limitelor si a noilor perspective
Daca ar fi sa concep un alt plan de interventie, as inteveni in primul rand la modul de abordare al cadrelor didactice
implicate al materiei. As muta accentul de pe inteligenta emotionala pe cea emotionala nu doar in momentele de compana,
ci in fiecare moment al procesului instructiv-educativ. As schimba poate strategiile de reducere sau adaptare la stres,
utilizand strategiile centrate pe problema si pe emotii care sa permita un management mai eficient al emotiilor scolarilor,
ca premis pentru dezvoltarea abilitilor emotionale, rezolvarea diferentelor si a problemelor, o comunicare eficienta.
O buna comunicare cu parintii bazata pe incredere, respect si asumarea reala a responsabilitatii este un aspect
caruia consider ca trebuie sa ii acord importanta cuvenita. O mare parte dintre parinti considera odihna ca fiind principala
metoda de control si adaptare la stres. Acestia nu constientizeaza eficiena unor metode centrate pe problema, metode
considerate mai adaptive n cazul unui grup. Abordarea unor teme de discutie pe marginea acestei teme vor fi propuse in
cadrul intalnirilor din cadrul Consilierii cu parintii.

Bibliografie:

Baban, A. (1998) Stres si personalitate, Cluj-Napoca, Editura Presa Universitara Clujeana.

Elias, M. J.(2002) Inteligenta emotionala in educatia copiilor, Bucuresti, Curtea Veche

Goldsmith, M., Reitter, M. (2012) Ce te-a adus aici nu te va duce mai departe, Bucuresti, Publica
Roudseep, E., (1986). Are You Losing the Battle Against Stress?, Machine Design
Programa scolara pentru disciplina DEZVOLTARE PERSONALA Clasa pregatitoare, clasa I si clasa a II-a Aprobata
prin ordin al ministrului Nr. 3418/19.03.2013