TEMA 6: Profitul i rentabilitatea activitii ntreprinderii

1.

Eficienta economica. Notiune,continut,indicatori

2.

Profitul,continutul economic,tipuri,metodele de determinare.

Directii de repartizare.
3. Rentabilitatea, esenta economica.tipurile si metodele de determinare.
4.

Pragul de rentabilitate
1.

Eficienta economica. Notiune,continut,indicatori

Obiectul principal al ag.ec. este obtinerea rezultatelor dorite cu chelt. minime. Forma de
manifestare a acestui principiu este eficienta economica care este raportul dintre effect si efort.
Efectul este rezultatul activitatii ec-ce si poate fi caracterizat prin mai multi indicatori
naturali si valorici cum ar fi: volumul de productie, economia de materiale, profitul, etc
Efortul sunt cheltuielile suportate p-u a obtine rea efectului (chelt. materiale, umane
etc). Eficienta ec-ca de manifesta atit la nivel macroeconomic cit si la nivel microeconomic. O
deosebita importanta are eficienta ec-ca la la nivelul formelor, intru-cit aceasta va determina
marimea eficientei ec-ce la nivel macro.
Eficienta ec-ca poate fi exprimata prin mai multi indicatori, indicatorul de baza reprezentint
rentabilitatea activitatii ec-ce care exprima raportul dintre profitul obtinut si eforturile depuse.

2.

Profitul,continutul economic,tipuri,metodele de determinare.

Profitul reprezint rezultatul pozitiv al unui agent economic i poate fi de mai multe
feluri:

profit pn la impozitare

profit brut

profit net

Profitul are destinaia de a determina necesitatea remunerrii capitalului propriu, constituirii

fondurilor pentru autofinanare i cointeresrii salariailor. ntreprinderile stabilesc profitul pe
produs, pe grupe de produse, pe ntreprinderi- fiice sau pe alte elemente.
Profit brut = Pre de vnzare - TVA- Costul produciei
Profitul rezultat din activitatea de baz i din alte activiti poate fi influenat de:

dividendele i dobnzile ncasate din cumprarea aciunilor i obligaiilor a altor ageni

economici;

vnzarea ambalajelor i a altor active nemateriale;

amenzile i penalitile;

anularea unor comenzi;

surplusurile de la inventariere;

venituri financiare;

pierderi din calamitile naturale;

micorarea datoriilor, etc.

Profitul i rata profitului (sau rata rentabilitii) reflect capacitatea ntreprinderii de a produce
profit net peste cheltuielile efectuate.
Profitul unui agent economic este format din profit normal sau ordinar, iar n unele cazuri din
supraprofit sau profit de monopol.
Profitul normal sau ordinar este acel care e realizat n condiiile de concuren. n cazul
lipsei de concuren unele ntreprinderi obin supraprofit sau profit suplimentar, ceea ce nu
reflect real situaia economico- financiar a ntreprinderii.
Profitul ndeplinete urmtoarele funcii:

este un indicator sintetic de apreciere a eficienei activitii economice;

este un mijloc de cointeresare a agenilor economici

este un instrument de control asupra modului de realizare, de repartizare i de

impunere fiscal

stimuleaz iniiativa i acceptarea riscului din partea celora care au drept scop
obinerea unui profit.

Profitul trebuie s stimuleze agenii economici n realizarea programului de producie,

mbuntirea calitii i diversificarea sortimentului. Cile de sporire a profitului sunt:

reducerea costului produciei fr a afecta calitatea produciei

coordonarea nivelului preului de vnzare, adic n cazul cnd crete preul de vnzare
crete profitul i respectiv poate crete volumul produciei
creterea volumului produciei comercializate i a serviciilor prestate

mbuntirea calitii produciei i serviciilor

Cu ct profitul obinut este mai mare cu att este mai ridicat nivelul rentabilitii. Nivelul
rentabilitii depinde de activitatea intern a agenilor economici, de relaiile cu mediul extern
i de atitudinea de a se adapta la cerinele pieii.
Rentabilitatea este capacitatea unui agent economic de a obine profit i reprezint diferena
dintre ncasrile obinute i cheltuielile de fabricaie, desfacere i comercializare.
Rentabilitatea poate fi apreciat sub aspectabsolut i sub aspect relativ. Rentabilitatea se
msoar prin raportul dintre rezultatele i mijloacele utilizate pentru obinerea lor. Rezultatele
pot fi reflectate contabil, economic i financiar.
Indicatorii economico - financiari de apreciere a rezultatelor financiare ale ntreprinderii
Principalele rezultate financiare sunt:
profitul brut care reprezint diferena dintre valoarea adugat i cheltuielile de personal.
Acest indicator permite de a efectua o comparaie ntre ntreprinderi deoarece se elimin
influena impozitului i a strii financiare;
profitul net = profit brut - impozite
Acest rezultat nu ine cont de mijloacele de finanare i este mai des utilizat n cazul evalurii
proiectelor de investiii.
capacitatea de autofinanare sau marja brut de autofinanare. Acest indicator corespunde
surplusului monetar maxim pe care l-ar putea utiliza n cazul cnd nu va distribui dividende;
autofinanarea = marja brut de autofinanare - D total a dividendelor distribuite
acionarilor;
indicatori economico- financiari de apreciere a rezultatelor financiare - rentabilitatea, care
exprim eficiena activitii economice:
Pragul rentabilitii definete momentul cnd veniturile din vnzri sunt egale cu costurile
acestora i profitul este egal cu zero. Vnzrile nregistrate dup acest moment pn la un
anumit nivel de capacitate vor produce profit, mai jos de acest nivel vor fi pierderi.

Pragul rentabilitii se determin n cazurile cnd este necesar de efectuat o planificare a

activitii. Pragul rentabilitii se determin n dependen de consumurile constante i
nivelul vnzrilor. Pragul de rentabilitate este acel punct n care veniturile obinute sunt egale
cu cheltuielile efectuate, adic profitul este zero.
Repartizarea profitului net
Profitul se determin prin diferena dintre profitul pn la impozitare i cheltuielile privind
impozitul pe venit. Profitul net rmas la ntreprindere se utilizeaz conform statutului i
conform prevederilor lui privind acumulrile i consumurile. Din contul fondului de
acumulare se finaneaz:

lucrri de creare i de utilizare a tehnicii noi;

lucrri de organizare a produciei;

de modernizare a utilajului;

de reechipare tehnic;

de construcii i reparare a noilor ntreprinderi;

se mrete volumul activelor curente;

se achit datoriile pe termen lung;

se pltesc dobnzi aferente acestor datorii;

se investesc noi mijloace n crearea unor ntreprinderi - fiice;

se acoper unele cheltuieli i consumuri.

Fondul de consum este destinat pentru a ndestula necesitile economice i pentru a acoperi
cheltuielile operaionale a obiectivelor social-culturale, pentru finanarea construciei
obiectivelor cu destinaie neproductiv; pentru finanarea unor msuri culturale i ajutoarelor
materiale i adausurilor la pensii. De asemenea din contul beneficiului net se pltesc diferite
amenzi, penaliti i se acoper alte necesiti (de exemplu de binefacere).
3. Rentabilitatea, esenta economica.tipurile si metodele de determinare.
Rentabilitatea exprima raportul dintre effect (profit) catre effort (cheltuieli) p-u o anumita
perioada.
Un anumit nivel de rentabilitate este necesara p-u mentinerea si cresterea potentialului ec. al
intreprinderii, cointeresarea actionarilor.O activitate este rentabila atunci cind raportul profit

(venit) cheltuieli este mai mare ca 1. Iar cind este egal cu 1, intreprinderea nu obtine nici profit
insa nici pierderi.
cind este <1 activitatea este in pierdere. Profit < Cheltuilei
Tipuri de profit rentab.:
Rentabilitatea economica indica gradul de utilizare a intregului capital(capital propriu + capitl
imprumutat) Re=

Profit net
CT (Capital Total)

Rentabilitatea financiara Rf=

x 100%

Profit net
CPropriu(Capital Propriu)

Rentabilitatea resurselor utilizater Rr=

Profit brut sau net

CP(Costul Total de Productie)

Rentabilitateaactivitatilor operationale (de baza) R.a.o=

Rentabilitatea comerciala: Rc=

x 100%

Profit brut sau net

MCmediu+ MFmediu

Profitbrut sau net

PR(Valoarea productiei realizate)

Rentabilitatea pe unitate de produs: Run=

4.

x 100%

x 100%

x 100%

Profit unitar
C (Costul pe unitate de produs)

x 100%

Pragul de rentabilitate

Pragul de rentabilitate exprima volumul productiei sau al cifrei de afaceri la care incasarile
totale sunt egale cu costurile totale, iar profitul = 0.
Dincolo de volumul de productie critic, intreprinderea poate avea profit devenind rentabila.
Daca volumul de productie < decit nivelul critic, intreprinderea functioneaza in pierderi.
VC
VC
Pragul de rentabilitate poate fi determinat atit in functie de volumul produs concret exprimat
CT
in unitati natural, cit si in functie de volumul total al vinzarilor mai multor produse.
CF
i
CT
A

CF

Punctul A reprezinta punctual critic careaia ii corespunde nivelul critic al productiei

qc

numit prag de rentabilitate.

qc =

CF
PCMV

VT= CT
Px q = CF + CV, CF in perioda scurta nu se modifica deci P x q = CF + CMV x

q c ; CMV-

costul mediu variabil.

Px

q c CMV x q c = CF

=>>>

qc =

CF
PCMV

De mentionat ca pragul de rentabilitate se utilizeaza doar in perioada scurta de timp.

Pragul de rentabilitate, respective cifra de afaceri care asigura decuparae cheltuielilor este
determinat prin relatie:

CA cr =

CF
qCMV
1
qp

CAcr =

qc x

CF
CMV
1
p

pun (pretul unitar)

TEMA 9 Calitatea, standartizarea i certificarea produciei ntreprinderii

1.
2.
3.
4.
5.

Conceptul de calitate. Definiii.

Indicatorii de exprimare a nivelului calitii produciei
Standardizarea
Certificarea
Structura standardului ISO 9000:2001

Definiiile diferiilor termeni care intereseaz domeniul calitii trebuie bine nelese i
nsuite ntruct utilizarea greit a unor noiuni poate crea mari confuzii, cu consecine
negative n managementul procesului.
Dup ISO, Calitatea reprezint totalitatea performanelor i caracteristicilor unui produs sau
serviciu care determin capabilitatea acestuia de a satisface cerinele directe sau implicite ale
consumatorului.
Potrivirea pentru un scop sau o utilizare (Juran)
Suma total a caracteristicilor unui produs sau serviciu referitoare la
tehnologia de fabricaie, producie, mentenan, servicii de pia
Calitatea:
prin care produsul sau serviciul utilizat va corespunde ateptrilor
clientului (Feigenbaum)
Conformitatea cu cerinele (Crosby)
Calitatea trebuie sa aib n obiectiv nevoile consumatorului prezent
i viitor (Deming)
Mai sunt i alte definiii date de diferii autori dintre care amintim:
De menionat c unele moduri de utilizare, destul de uzuale, ale termenului de calitate pot da
natere la confuzii considerabile. Dou din acestea sunt:
Calitatea
- conformitate cu condiiile
- grad de excelen
n prima situaie, definirea calitii sub forma conformitate cu condiiile elimin
unele elemente privind calitatea datorat definirii necesitilor, calitatea datorat proiectrii
produsului, calitatea datorat susinerii produsului pe ntreaga sa via.
2. Indicatorii de exprimare a nivelului calitii produciei
Pentru msurarea i caracterizarea calitii se folosesc urmtorii indicatori:
indicatorii pariali ai calitii
indicatorii ponderii prod. de calitate superioar n totalul produselor fabricate
indicatorii rebuturilor
indicatorii reclamaiilor consumatorilor.
I. Indicatorii pariali ai calitii se refer la aspectele specifice diferitor produse. EX:
coninutul de grsime n diferite produse lactate, coninutul de zahr n vin etc. Aceti
indicatori se nscriu n standarde i norme.

II. Indicatorii ponderii prod. de calitate superioar n totalul produselor fabricate. Grupa
aceasta de indicatori se folosete n ramurile n care prod. pot fi ncadrate n funcie de
caracteristicile calitative pe clase de calitate sau pe sorturi.
Se calculeaz: C = a/Q t 100% (prod. omogen)
C = cantitatea produselor de calitatea superioar / cantitatea total * 100%
De asemenea n ramurile unde produsele sunt omogene n set, se fabric pe clase de calitate se
calculeaz coeficientul mediu de calitate:
C = qi k / qi ; k coeficient const. p/u diferite calit.
Pentru produsele de calitate superioar sau calitate extra coeficientul c=0, cal. I =1, cal. II = 2
etc. Ex. ntreprinderea fabric ntr-o lun 100 produse de calitate superioar i 200 de calitate I
C bar = 100 * 0 + 200 *1/100+200
III. Indicatorii rebuturilor. rebutat este considerat acel prod. care nu corespunde cerinelor de
calitate. Rebut intern n cadrul ntr. este depistat. Rebut extern depistat de consumator. Rebutul
poate fi:
recuperabil
nerecuperabil
Pentru calcularea rebuturilor se folosesc urmtorii indicatori:
Valoarea rebutului V reb = Crd qrd + C rem q rem
Crd costul rebutului definitiv
qrd cantitatea rebutului definitiv
C rem costul remanierii /recuperarea prod.
q rem cantitatea prod. recuperate
Pierderea produciei rebutate
P = Vreb /Q1C1 * 100%
Pierderile de la rebut
Preb = Vreb Suma recuperabila
Ponderea Pierderilor de la rebut
Ppierd = Preb / Q*C * 100%
IV. Indicatorii reclamaiilor consumatorilor.
Se calculeaz numrul reclamaiilor care au fost primite de ntr. n perioada de graie, ponderea
cantitativ i valoarea a produselor reclamate, sau refuzate complet de beneficiar. Nu se i-au n
consideraie pierderile morale ale consumatorului.
3. Standardizarea
Standardizarea este o activitate de interes general care, prin aplicatiile ei, are un impact
important asupra economiei si societatii.
Standarul este un document, stabilit prin consens si aprobat de un organism recunoscut, care
furnizeaza, pentru utilizari comune si repetate, reguli, linii directoare sau caracteristici pentru
activitati sau rezultatele lor, in scopul obtinerii unui grad optim de ordine intr-un context dat.
Standardul nu este obligatoriu, deoarece are la baza un acord liber consimtit al partilor
interesate (producatori, distribuitori, consumatori si administratia publica). Standardul este
creat de toti cei care il doresc si este aplicat de toti cei care vor. Aplicarea standardelor devine
obligatorie prin efectul unei legi cu caracter general sau printr-o referinta exclusiva dintr-o
reglementare.
Standardul este elaborat de un organism recunoscut care poate fi national, regional sau
international.

 Standardul este destinat unei aplicari comune si repetate,aceasta conferindu-i o mare

eficacitate.
Standardul, prin continutul sau, este un instrument care asigura un grad optim de ordine in
mediul de afaceri, acesta incurajand creatia si cresterea economica, in avantajul comunitatii in
ansamblul sau.
Avantajelor standardizarii se refera in principal la urmatoarele:
simplificarea diversitatii tot mai mari a produselor si procedurilor din viata oamenilor,
deoarece standardizarea contribuie la eliminarea elementelor care complica, ingreuneaza si
scumpesc productia si utilizarea produselor, acestea fiind caracterizate prin proprietati
esentiale;
compatibilitate si interschimbabilitate, ceea ce inseamna ca standardizarea permite
obtinerea unor game tipodimensionale de piese si produse compatibile sub aspectul
dimensiunilor, formelor si proprietatilor care permit interschimbabilitatea dimensionala si
functionala;
securitate, sanatate, protectia vietii si a mediului, deoarece in standarde sunt inscrise
prescriptiile privind functionarea in conditii de siguranta a masinilor, utilajelor, constructiilor
si instalatiilor, precum si prescriptiile care limiteaza sau inlatura nocivitatea unor produse
sau procese asupra mediului inconjurator;
asigurarea protectiei consumatorilor, deoarece produsele care poarta marca de conformitate
cu standardele prezinta o garantie ca ele raspund necesitatilor consumatorilor, iar prin
nivelul caracteristicilor inscrise in standarde, este garantata calitatea produselor, iar prin
prescrierea conditiilor de ambalare, transport, pastrare si depozitare se asigura si mentinerea
calitatii pe intreg circuitul tehnico-economic de la producator la consumator;
facilitarea comunicarii dintre producatori si beneficiari, aceasta insemnand ca standardizarea
asigura un limbaj comun prin intermediul terminologiei, simbolizarilor si codificarilor unice in
diferite domenii acceptate pe plan international;
eliminarea barierelor din calea comertului este asigurata prin: trimiterile si referirile la standarde,
care se fac in contractele economice si folosirea standardelor internationale sau a celor
europene armonizate;
reducerea gradului de incertitudine al pietei, ceea ce inseamna ca existenta unui set
corespunzator si stabil de standarde creeaza mai multa transparenta in situatiile concurentiale
pe piata si in felul acesta deciziile pentru investitii pe termen scurt sunt mai usor de luat;
utilizarea eficienta a materialelor, energiei si resurselor umane,deoarece standardizarea are
la baza rezultatele conjugate ale stiintei, tehnicii si experientei, oferind cele mai bune solutii
pentru: valorificarea superioara a resurselor materiale si energetice, folosirea cu maximum de
randament a capacitatii de productie, reducerea consumurilor si costurilor de fabricatie,
precum si cresterea productivitatii muncii.
Activitatea de standardizare din Romania face parte din infrastructura calitatii, avand la baza
un cadru legislativ complet si in deplina concordanta cu principiile si prevederile normative
europene si internationale in domeniu.
Categoriile de standarde elaborate in Romania sunt: standarde nationale, profesionale si de
firma.
"Noua Abordare" in domeniul armonizarii tehnice si al standardizarii este o suma de Directive
care definesc o serie de cerinte, denumite cerinte esentialecare sunt concretizate in
standardele europene armonizate. Aceste documente prevad in mod obligatoriu aplicarea
marcajului CEcare exprima faptul ca produsul indeplineste cerintele esentiale respective.

Directivele stabilesc numai cerintele esentiale de securitate ale produselor, cerinte care trebuie
sa asigure protectia sanatatii, a mediului, securitatea muncii si a persoanelor.
Sistemul international de standardizare este alcatuit din trei organisme principale care se ocupa
cu elaborarea standardelor internationale si anume Organizatia Internationala de
Standardizare (ISO), Comisia Electrotehnica Internationala (CEI) si Uniunea
Internationala a Telecomunicatiilor (UIT).
Activitatea de standardizare europeana reprezinta sarcina a trei organisme independente:
Comitetul European de Standardizare (CEN), Comitetul European pentru Standardizare in
Electrotehnica (CENELEC) si Institutul European de Standardizare in Telecomunicatii
(ETSI).
Alte organizatii internationale de standardizare mai sunt: Comisia Codex Alimentarius si
Federatia Internationala pentru Aplicarea Standardelor.
Comisia Codex Alimentarius
A fost constituita in anul 1962 de catre Organizatia pentru Agricultura si Alimentatie a
Natiunilor Unite (FAO) si Organizatia Mondiala a Sanatatii (OMS) si cuprinde in prezent 173
de state membre, inclusiv o organizatie (Uniunea Europeana).
Misiunea acestei organizatii este de a elabora standarde internationale si texte similare
referitoare la securitatea si calitatea alimentelor, cu scopul de a proteja sanatatea
consumatorilor si de a asigura practici echitabile in cadrul comertului cu alimente.
4. Certificarea
Certificare procedura de atestare a calitii unui produs sau serviciu, sistem de
organizare a ntr. n raport cu un standard. Standardul document de referin n certificarea
prod. care prevd un set de reguli, prescripii i caracteristici referitoare la diverse active sau
prod. . n practic exist urm. categ. de standarde.
1.SI stand internaional
2.SR- stand regional
3.SN- stand naional
4.Stand profesional aplicate n diferite domenii de activitate
5.Standard de firm, se aplic la nivelul agenilor economici ce l-au elaborat.
Exist 3 tipuri de certificare:
1. certificarea de produs, atest conformitatea produselor cu standardele sau documentaia
tehnic. Ea poate fi obligatorie sau facultativ. Certificarea obligatorie se efectueaz n
cazul prod. sau serviciilor care pot afecta viaa, sntatea sau securitatea omului sau afecta
negativ asupra mediului nconjurtor. Certificarea facultativ se efectueaz n cazul cnd ntr.
dorete s-i promoveze prod. sale pe alte piee.
2. certificarea de sistem (de ntr.) care confirm existen sist. de asigurare a calitii la o ntr.
n corespundere cu un standard din seria ISO 9000
3. certificarea de persoan care atest calificarea oamenilor ntr-un anumit domeniu.
Dac procesul a fost certificat atunci, organele de certificare i acord un certificat al calitii:
sumele, denumirea prod. .

Certificarea este o procedura prin care o terta parte da o asigurare in scris ca un produs,
proces sau serviciu este conform cu conditiile specificate, iar conform Legii nr. 608/2001,
certificarea conformitatii este definita ca reprezentand actiunea unei terte parti care

dovedeste existenta increderii adecvate ca un produs, proces sau serviciu corespunzator

identificat este in conformitate cu un standard sau un alt document normativ.
In functie de domeniul de certificare, exista:
certificarea produselor sau serviciilor, care atesta ca proprietatile unui bun sau ale unei
prestatii sunt conforme cu specificatiile tehnice;
certificarea sistemelor de management al calitatii, mediului, securitatii alimentare, securitatii
ocupationale si securitatii informatiei;
certificarea personalului, care atesta competenta profesionistilor fata de criterii stabilite.
Certificarea conformitatii produselor cu cerintele esentiale (cerinte de securitate) este
obligatorie pentru a obtine permisiunea liberei circulatii a marfurilor in spatiul economic
european.
Acreditarea este "o procedura prin care un organism autorizat, recunoaste formal ca
un organism sau o persoana este competenta sa efectueze sarcini specifice".
Acreditarea se refera la laboratoare, organisme de certificare si inspectie care au fost evaluate
si auditate la intervale regulate de catre o terta parte in ceea ce priveste competenta lor tehnica,
prin raportare la criterii tehnice publicate.
In tarile Uniunii Europene precum si in Romania, se practica doua tipuri de certificare a
produselor: obligatorie si voluntara.
Certificarea obligatorie se refera la "domeniul reglementat", domeniu in care punerea in
circulatie, pe piata, a produselor si serviciilor este reglementata de legi si alte acte normative.
Certificarea voluntara se refera la "domeniul nereglementat", domeniu in care punerea in
circulatie, pe piata, a produselor si serviciilor nu este reglementata prin legi si alte acte
normative.
Certificarea produselor prezinta avantaje si pentru consumatordeoarece: orienteaza
consumatorul neavizat in alegerea produselor si asigura protectia vietii, sanatatii si securitatii
consumatorului, precum si protectia mediului inconjurator.
5.. Structura standardului ISO 9000:2001
Spre deosebire de standardul din 1995, noul standard are o structura mult mai simpla; apar
astfel doar 3 sectiuni, respectiv 9000:2001, 9001:2001 si 9004:2001.

Retineti ca singurul standard n baza caruia puteti obtine certificarea este ISO 9001:2001,
intitulat CERINTE.

Ca o apreciere generala, simplificarea aceasta este binevenita. Prin felul n care sunt
structurate, interpretarea si aplicarea lor n cadrul organizatiilor este mai facila fata de
versiunea precedenta. Formularea este de asemenea mult mai clara (desi se mai ntlnesc si
exceptii).
Acest standard este structurat n doua sectiuni principale, si anume: Principii fundamentale ale
sistemelor de management ale calitatii, respectiv Termeni si definitii.
Prima sectiune reprezinta un ghid asupra principiilor fundamentale ale sistemelor de
management ale calitatii. Standardul ncurajeaza abordarea bazata pe procesele organizatiei,
dupa cum este prezentat n figura urmatoare.
Constatam un accent important pus pe satisfactia clientului. Observati extremitatile

CERINTE - SATISFACTIE. Cu alte cuvinte, orice organizatie care aplica prevederile

standardului si asuma implicit raspunderea pentru satisfacerea necesitatilor si cerintelor
clientului.
Observam ca noutate aparitia "Altor parti interesate". Standardul include pe lnga clienti si
alte entitati, cum ar fi proprietari, actionari, etc.
Observati de asemenea importanta acordata in acest standard masurarii, analizei si
imbunatatirii, precum si managementului resurselor. n vechiul standard, existau referiri la


o
o

o
o
o
o
o
o

o
o
o
o

o
o
o
o
o
o

o
o
o
o
o

masurare si analizare, nsa la un nivel mai scazut. Managementul resurselor devine important
prin impactul direct pe care l are asupra produsului final, implicit satisfactiei clientului.
ISO 9001:2001 este singurul standard care trebuie satisfacut din punct de vedere al
cerintelor sale privitor la elaborarea si implementarea sistemului calitatii. De asemenea, este
singurul utilizat de catre organismele de certificare n actiunile de certificare si supraveghere a
sistemelor. Cu alte cuvinte, nu puteti rata o certificare sau o supraveghere pentru ca nu ati
respectat anumite prevederi mentionate n ghiduri. ISO 9001:2001 este miezul familiei de
standarde; asupra acestuia trebuie sa va concentrati toata atentia.
Structura standardului cuprinde 5 sectiuni principale. Folosind numerotarea din standard,
acestea sunt:
1. Sistemul de management al calitatii
1.1 Cerinte generale
1.2 Cerinte referitoare la documentatie
2. Responsabilitatea managementului
2.1 Angajamentul managementului
2.2 Orientarea catre client
2.3 Politica referitoare la calitate
2.4 Planificare
2.5 Responsabilitate, autoritate si comunicare
2.6 Analiza efectuata de management
3. Managementul resurselor
3.1 Asigurarea resurselor
3.2 Resurse umane
3.3 Infrastructura
3.4 Mediu de lucru
4. Realizarea produsului
4.1 Planificarea realizarii produsului
4.2 Procese referitoare la relatia cu clientul
4.3 Proiectare si dezvoltare
4.4 Aprovizionare
4.5 Productie si furnizarea de servicii
4.6 Controlul dispozitivelor de masurare si monitorizare
5. Masurare, analiza si mbunatatire
5.1 Generalitati
5.2 Monitorizare si masurare
5.3 Controlul produsului neconform
5.4 Analiza datelor
5.5 mbunatatire

TEMA 10 Arenda, Leasing, franchising

1.

Noiunile principale

Arend (chirie) - acord potrivit cruia arendatorul cedeaz arendaului contra

unei pli dreptul de utilizare a activului n decursul unei perioade de timp convenite.
Arend finanat - arend n care partea preponderent din riscurile i avantajele
aferente utilizrii i deinerii activelor arendate trece de la arendator la arenda. Dreptul de
proprietate asupra activelor arendate poate fi transmis sau nu arendaului.
Arend operaional - arend n care riscurile i avantajele aferente utilizrii
activelor arendate, precum i dreptul de proprietate asupra unor asemenea active snt asumate
de arendator.
Arend neanulabil (nereziliabil) - arend care poate fi anulat numai n unul din
urmtoarele cazuri:
a) la producerea unui eveniment neprevzut;
b) cu acordul arendatorului;
c) la ncheierea de ctre arenda cu acelai arendator a unui nou contract de arend a
aceluiai activ sau a unui activ echivalent;
d) la rscumprarea nainte de termen de ctre arenda a activelor arendate.
Termen de arend - perioada de timp pentru care se ncheie contractul de arend,
precum i alte perioade ulterioare n cursul crora arendaul are dreptul stipulat n
contractul de arend de a prelungi termenul de arend.
nceputul termenului de arend - data primirii-predrii activelor n arend.
Pli de arend minime - pli efectuate de ctre arenda pe toat durata termenului de
arend, cu excepia plii convenionale de arend, valorii serviciilor i impozitelor, pltite de
ctre arendator, precum i
a) pentru arenda - orice sume garantate pentru plat de ctre acesta sau de ctre o
parte legat cu el;
b) pentru arendator - valoarea de rscumprare a activelor transmise n arend garantat
lui de arenda sau de o parte legat cu el, sau de teri independeni care au posibilitate s
asigure aceast garanie din punct de vedere financiar.
Plat convenional de arend - o parte din plile de arend care n contractul de
arend nu se fixeaz n expresie sumar, ci se determin n baza altor indicatori (de
exemplu, a cifrei de afaceri, gradului de utilizare a activului, indicilor preurilor, ratelor de
pia a dobnzilor).
Redevene - venit din cedarea activelor nemateriale spre utilizare altor persoane.
Suma redevenelor se stabilete de ctre pri n contractul de cedare a drepturilor de
folosire a activelor nemateriale.
Valoarea venal - suma cu care un activ poate fi schimbat n procesul unor
operaiuni comerciale ntre persoane independente, care snt informate, interesate i dispuse
de a efectua tranzacia.
Valoarea de rscumprare (contractual) - valoarea activului arendat convenit de pri
i care urmeaz a fi recuperat arendatorului n decursul termenului de arend.
Durata de serviciu economic:
a) perioada de timp n decursul creia se preconizeaz utilizarea activului de ctre unul
sau mai muli beneficiari sau
b) cantitatea unitilor de producie (volumul serviciilor) care se prevede s se obin
din utilizarea activului de ctre unul sau mai muli beneficiari.
Durata de serviciu util - perioada calculat, care a rmas dup nceputul arendei i nu
este limitat de termenul de arend, n decursul creia ntreprinderea prevede s obin
avantaje economice din utilizarea activului.

Valoarea rmas garantat:

a) pentru arenda - o parte din valoarea rmas care este garantat de arenda sau de o
parte legat cu el (suma garaniei este egal cu suma maxim care urmeaz a fi pltit);
b) pentru arendator - o parte din valoarea rmas care este garantat de arenda
sau de o persoan ter nelegat cu arendatorul i capabil s ndeplineasc, din punct de
vedere financiar, obligaiile de garanie.
Valoarea rmas negarantat - o parte din valoarea rmas a activului arendat,
recuperarea creia nu este garantat de arenda sau este garantat numai de o parte legat cu
arendatorul.
Investiii globale n arend - suma plilor minime de arend aferente arendatorului
n cazul arendei finanate i valorii rmase negarantate a activelor predate n arend.
Venit financiar nectigat - diferena dintre suma plilor minime de arend aferente
arendatorului potrivit contractului de arend finanat i valoarea rmas negarantat.
Investiii nete n arend - investiii globale n arend diminuate cu venitul financiar
nectigat.
Rata dobnzii stabilit n contractul de arend - rata scontului care la nceputul
termenului de arend finanat asigur egalitatea dintre valoarea scontat total a plilor
minime de arend, inclusiv valoarea rmas negarantat, i valoarea venal a activului
arendat.
Rata excedentar a dobnzii la capitalul mprumutat al arendaului - rata dobnzii pe care
arendaul ar trebui s o plteasc pentru o arend similar sau, dac aceasta nu poate fi
determinat, rata dobnzii acceptabil pentru arenda la nceputul termenului de arend
pentru folosirea n scopul procurrii activului a mijloacelor mprumutate (creditelor,
mprumuturilor) pe aceeai perioad, n cazul aceleiai garanii i aceluiai volum.
Risc - probabilitatea
apariiei pierderilor din staionarea activelor arendate,
nvechirea moral a acestora, neobinerea venitului preconizat din cauza modificrii condiiilor
economice.
Avantaj - venit preconizat din utilizarea activelor arendate n decursul duratei de
serviciu economic, precum i din majorarea valorii acestora sau realizarea valorii rmase.
. Tipurile (formele) arendei
6. n funcie de gradul de repartizare ntre arendator i arenda a riscurilor i
avantajelor aferente utilizrii i deinerii activelor arendate, arenda se subdivizeaz n
finanat i operaional.
7. Tipul (forma) arendei se stabilete la nceputul termenului de arend, pornind de la
clauzele contractului de arend, i trebuie s fie identic pentru arendator i arenda. n acest
caz este necesar a asigura prioritatea coninutului asupra formei, adic operaiunile de
arend trebuie s fie contabilizate i reflectate n rapoartele financiare avnd n vedere, n
primul rnd, coninutul i realitatea financiar a acestora, dar nu numai forma lor juridic.
8. Arend finanat se consider arenda n condiiile creia partea predominant din
riscurile i avantajele aferente folosirii i deinerii activelor arendate trec de la arendator la
arenda. n acest caz este obligatorie respectarea cel puin a uneia din urmtoarele condiii:
a) la expirarea termenului de arend dreptul de proprietate asupra activelor arendate
trece la arenda;
b) la expirarea termenului de arend arendaul are dreptul s procure activul
arendat la un pre preferenial mai mic dect valoarea de pia ateptat;

c) termenul de arend constituie cel puin 75% din durata de serviciu economic al
activului arendat, indiferent de faptul, dac dreptul de proprietate se transmite sau nu;
d) la nceputul termenului de arend suma scontat a plilor minime de arend
constituie cel puin 90% din valoarea venal a activului arendat.
9. Arenda finanat are, de regul, un caracter nereziliabil i prevede:
a) recuperarea pe seama arendaului a pierderilor arendatorului ocazionate de
anularea contractului de arend din iniiativa arendaului;
b) imputarea arendaului a veniturilor i cheltuielilor generate de variaiile valorii
rmase a activelor arendate;
c) acordarea arendaului a dreptului prioritar de a prelungi contractul de arend
pe perioada ulterioar a arendei cu o plat de arend mai joas dect nivelul de pia.
10. Arend operaional se consider arenda n condiiile creia riscurile i
avantajele aferente folosirii i deinerii activelor arendate rmn pe seama arendatorului. n
cazul acestei forme de arend arendatorul transmite activele sale arendaului pe un termen
anumit pentru satisfacerea necesitilor temporare. La expirarea termenului de arend
activele se restituie arendatorului. Pe durata termenului de arend operaional arendaului i
se transmite numai dreptul de folosire a bunurilor arendate, iar drepturile i obligaiile de
proprietar aparin arendatorului.
11. Arenda terenurilor se examineaz ca finanat sau operaional n baza acelorai
principii ca i arenda altor active. n acest caz se ine seama de particularitatea terenurilor
care, de obicei, au un termen nelimitat de serviciu economic i, dac la finele termenului de
arend nu se prevede transmiterea dreptului de proprietate arendaului, el nu-i asum
riscurile principale i nu obine toate avantajele aferente utilizrii terenurilor. De aceea n
asemenea situaii arenda terenurilor se consider ca operaional. Dac, ns, se ndeplinete
cel puin una din condiiile prevzute n punctele a), b) i d) ale paragrafului 8 din prezentul
standard, arenda terenurilor este finanat.
12. Arenda (cedarea drepturilor de folosire) activelor nemateriale se subdivizeaz n
finanat sau ope-raional n funcie de faptul, dac acestea snt sau nu separabile de
activele materiale. Clasificarea arendei
activelor nemateriale inseparabile de cele
materiale (de exemplu, transmiterea drepturilor de folosire a mijloacelor de transport,
cldirilor etc.) se efectueaz n baze generale, adic ca i arenda altor active. Arenda activelor
nemateriale separabile de cele materiale se trateaz, de obicei, ca arend operaional,
ntruct pe toat durata termenului de arend proprietar al activelor nemateriale rmne
titularul de drepturi.
13. Leasing-ul, fiind un tip specific de arend, se clasific ca financiar i operaional,
reflectndu-se n rapoartele financiare ale arendatorului i arendaului n acelai mod ca i
operaiile obinuite de arend.
2.Leasingul
Leasingul este, de fapt, o alternativ la
sistemul de creditare i la proprietatea direct
asupra unui activ. Ca atare, leasingul trebuie
perceput ca o modalitate de finanare,
ntruct pretutindeni capitalul este foarte
scump, iar afacerile care necesit mult
capital propriu nu sunt cele mai eficiente din

punct de vedere financiar. n condiiile

actuale din ara noastr, cnd firmele sunt
puternic decapitalizate, leasingul trebuie
vzut i ca o modalitate de adaptare a pieei
de capital la capacitatea limitat de finanare
a investiiilor. De altfel, n cadrul analizelor
financiare, fundamentarea deciziei de
investiii se realizeaz n strns corelaie cu

cea de finanare. n general, prin intermediul

leasingului se obine, pe termen precizat,
dreptul de folosin asupra unor produse
industriale de valori mari i foarte mari. De
asemenea, leasingul s-a dezvoltat n ultimul
timp ca o form de promovare a exporturilor
de echipamente (maini unelte, echipamente
electronice, mijloace de transport). n
prezent, poate fi luat n leasing aproape orice
tip de mijloc fix.
n cazul leasingului cu furnizor extern
se poate realiza transferul de tehnologie
indispendabil
retehnologizrii
i
restructurrii firmelor din ara noastr, dat
fiind i faptul c majoritatea firmelor de la
noi se afl n plin proces de restructurare i
privatizare. n acest context, nu trebuie omis
rolul pe care-l poate juca leasingul n acest
proces.
Operaiunea de leasing este definit ca
fiind acea operaiune "prin care o parte
denumit locator/finanator, transmite pentru
o perioad determinat, dreptul de folosin
asupra unui bun al crui proprietar este,
celeilalte pri, denumit utilizator, la
solicitarea acesteia, contra unei pli
periodice denumit rat de leasing, iar la
sfritul perioadei de leasing, locatorul/
finanatorul se oblig s respecte dreptul de
opiune al utilizatorului de a cumpra bunul,
de a prelungi contractul de leasing ori de a
nceta raporturile contractuale.
Utilizatorul
poate
opta
pentru
cumprarea bunului nainte de sfritul
perioadei de leasing, dac prile convin
astfel i dac utilizatorul achit toate
obligaiile asumate prin contract."1
Locatorul poate fi o societate de leasing,
persoan juridic romn sau strin, adic
acea societate comercial care are n obiectul
de activitate desfurarea operaiunilor de
leasing i deine un capital social minim,
subscris i vrsat integral la nfiinare.
1 vezi O.G. nr.51/1997 privind operaiunile de leasing i
societile de leasing republicat, art.1, alin (1)

Calitatea de utilizator o poate avea orice

persoan fizic sau juridic, romn sau
strin, iar cea de finanator o societate de
leasing, persoan juridic romn sau strin.
Legislaia din ara noastr evideniaz
dou tipuri de leasing, i anume leasingul
financiar i leasingul operaional. Astfel, n
legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal
gsim urmtoarele definiii:
contractul de leasing financiar este
orice contract de leasing care ndeplinete cel
puin una dintre urmtoarele condiii:
riscurile i beneficiile dreptului de
proprietate asupra bunului care face obiectul
leasingului sunt transferate utilizatorului la
momentul la care contractul de leasing
produce efecte;
contractul de leasing prevede expres
transferul dreptului de proprietate asupra
bunului ce face obiectul leasingului ctre
utilizator la momentul expirrii contractului;
perioada de leasing depete 75%
din durata normal de utilizare a bunului ce
face obiectul leasingului; n nelesul acestei
definiii, perioada de leasing include orice
perioad pentru care contractul de leasing
poate fi prelungit.
contractul de leasing operaional
este orice contract de leasing ncheiat ntre
locator i locatar, care nu ndeplinete
condiiile contractului de leasing financiar.
innd cont de cele prezentate anterior
se poate construi urmtoarea schem bloc
(fig.1.):

Riscurile i beneficiile dreptului de

proprietate sunt transferate utilizatorului la
momentul la care contractul de leasing
produce efecte

DA

NU
Este prevzut expres n contractul de
leasing faptul c la momentul expirrii
contractului de leasing se transfer
utilizatorului dreptul de proprietate

DA

NU
Perioada de leasing depete 75% din
durata normal de funcionare a bunului
ce face obiectul leasingului

LEASING
OPERAIONAL

DA

LEASING
FINANCIAR

Fig.1. Condiiile pentru ncadrarea n categoria

de leasing financiar sau operaional
Aadar, leasingul ne apare ca un mod de
finanare particular ce se poate analiza ca un
mprumut, i, deci, costul su poate fi
evaluat sub forma unei rate actuariale. De
altfel, "costul mprumutului este rata pentru
care exist echivalen ntre suma efectiv
primit de ntreprindere i totalul anuitilor
vrsate n contrapartid"2. Prin urmare,
ecuaia fundamental care st la baza
determinrii costului leasingului este:

2 H. Cristea, I. Talpo, D. Cosma, Gestiunea financiar

a ntreprinderilor, Editura Mirton, Timioara, 1998,
pag.207

148

Finane Provocrile viitorului

(1)

Fluxuri de int rare actualizat e i Fluxuri de iesire actualizat e i

i

sau:

Fluxuri de int rare i

(1 aL )i

Rata de actualizare "aL" ca soluie a

ecuaiei (2), reprezint costul explicit al
lesingului.
Aadar, fluxurile de intrare i fluxurile
de ieire pe care le presupune derularea unei
operaiuni de leasing determin, n mod
direct, mrimea costului acestuia suportat de
ctre firm. Este vorba de urmtoarele cash
flow-uri (inflow-uri sau outflow-uri):3
valoarea bunului luat n leasing, ce
reprezint, n mod indirect, mrimea
mprumutului primit de firm de la societatea
de leasing. Pornind de la aceast valoare se
va calcula, n cadrul contractului de leasing,
dobnda (n cazul leasingului financiar) sau
beneficiul (n cazul leasingului operaional)
de pltit locatorului;
chiria net pltit. Se va lua n
considerare economia de impozit realizat de
firm prin deductibilitatea chiriei din profitul
impozabil;
valoarea rezidual a bunului luat n
leasing. Este ntlnit n cazul contractelor
de leasing financiar, n condiiile n care
acestea prevd transferarea dreptului de
proprietate asupra bunului ctre utilizator.
Mrimea acesteia este stabilit prin contract
sau va fi estimat n funcie de preurile
negociate la momentul respectiv, pentru acel
bun, innd cont de deprecierea cumulat.
n plus, fa de aceste elemente care
sunt evidente, apreciem c pentru o corect
determinare a costului leasingului, n cazul
locatarului, ca "ieire" trebuie s considerm
i economia de impozit aferent amortizrii,
3

A. Ciobanu, articol "Costul leasingului- analiz

comparativ ntre leasingul operaional i cel financiar",
Buletin informativ ANEVAR, nr.2-3/2002, pag.26

Fluxuri de ieire i

(2)

(1 a L ) i

dat fiind faptul c partea reprezentnd

amortizarea bunului luat n leasing nu mai
constituie o cheltuial deductibil i nu mai
genereaz o economie fiscal pentru
utilizatorul leasingului. n consecin,
utilizatorul leasingului, nefiind proprietarul
bunului,
nregistreaz
un
cost
de
oportunitate, determinat de pierderea
economiei de impozit aferent amortizrii
bunului luat n leasing.4
Aadar, orice contract de leasing trebuie
evaluat att de locatar ct i de locator.
Locatarul trebuie s determine dac apelarea
la leasing este mai puin costisitoare dect
apelarea la un credit bancar sau unul
obligatar, n timp ce locatorul trebuie s
decid ce chirie este necesar pentru a obine
o rat rezonabil a rentabilitii.
n acest context este de reinut faptul c
potrivit legislaiei, rata de leasing
(redevena) reprezint:
n cazul leasingului financiar, cotaparte din valoarea de intrare a bunului i a
dobnzii de leasing; dobnda de leasing
reprezentnd rata medie a dobnzii bancare
pe piaa romneasc;
n cazul leasingului operaional, cota
de amortizare calculat n conformitate cu
actele normative n vigoare (Legea nr.15/1994
privind amortizarea capitalului imobilizat n
active corporale i necorporale republicat i
H.G. nr.2139/30.11.2004 pentru aprobarea
Catalogului privind clasificarea i duratele
normale de funcionare a mijloacelor fixe) i
un beneficiu stabilit de prile contractante.
4 I. Stancu, Finane, Ediia a treia, Editura Economic,
Bucureti, 2002, pag.651

Dat fiind faptul c atenia noastr este

concentrat, ndeosebi, asupra modalitilor
de finanare a firmei i costului acestora este
firesc s ne intereseze cu precdere punctul
de vedere al celui care apeleaz la mprumut
(utilizatorului), ceea ce nu nseamn, ns, c

punctul de vedere al societii de leasing este

mai puin interesant.
Prin urmare, din optica locatarului
(a celui care se ndatoreaz), sistemic situaia
se prezint astfel:
CHi(1-T)

TAi
VR

Fig.2. Reprezentarea sistemic a intrrilor i ieirilor n cazul leasingului

3. Franchising
Articolul 1. Notiunea de franchising
Franchisingul reprezinta un sistem de raporturi contractuale intre intreprinderi in care partea denumita
franchiser acorda partii denumite franchisee dreptul de a produce si/sau a comercializa anumite produse
(marfuri), de a presta anumite servicii in numele si cu marca franchiserului, precum si dreptul de a beneficia
de asistenta tehnica si organizatorica a acestuia.
Articolul 2. Franchiserul
(1) Franchiser este intreprinderea producatoare, reputata pe o anumita piata, care dispune de marca proprie si
care a incheiat contract de franchising cu o alta intreprindere. (2) Franchiser poate fi o persoana fizica sau
juridica:
a) din Republica Moldova care a incheiat contract de franchising cu o intreprindere autohtona sau straina;
b) din alta tara care a incheiat contract de franchising cu o intreprindere autohtona.
Articolul 3. Franchisee
(1) Franchisee este intreprinderea care a incheiat contract de franchising sau care s-a creat in urma
incheierii unui astfel de contract.
(2) Franchisee poate fi o persoana fizica sau juridica:
a) din Republica Moldova care a incheiat contract de franchising cu o intreprindere autohtona sau straina;
b) din alta tara care a incheiat contract de franchising cu o intreprindere autohtona.
Articolul 4. Reglementarea juridica
(1) Franchisingul reprezinta o totalitate de raporturi de arenda, leasing, vinzare-cumparare, antrepriza, de
reprezentanta, o intreprindere mixta, o intreprindere cu investitii straine. (2) Franchisingul si raporturile
juridice aferente lui se reglementeaza prin Codul civil, prin prezenta lege si prin alte acte
normative.
(3) Raporturile dintre franchiser si franchisee nereglementate prin actele mentionate la alin.(2) se
reglementeaza prin contractul de franchising.
(4) Daca acordul international la care Republica Moldova este parte stabileste in domeniul franchisingului alte
norme decit cele prevazute
de prezenta lege, intreprinderile autohtone care au incheiat contracte de franchising cu intreprinderi straine cad
sub incidenta normelor
acordului international.
Articolul 5. Sfera de aplicare si obiectul franchisingului
(1) Franchisingul se aplica in toate domeniile economiei, cu exceptia celor interzise de legislatie, si
cuprinde toate tipurile de activitati de intreprinzator, pentru unele genuri de activitate fiind obligatorie licenta de
stat.
(2) Obiectul franchisingului il constituie producerea si/sau comercializarea de produse (marfuri), prestarea
de servicii, effectuate de franchisee conform standardelor si cerintelor privind calitatea stabilite de franchiser.
(3) Franchiserul este in drept sa incheie concomitent contracte cu mai multe intreprinderi.
Articolul 6. Formele franchisingului
(1) Franchisingul poate fi corporativ sau comercial.
(2) Franchisingul corporativ prevede participarea partii denumite franchisee la intregul ciclu de productie al
franchiserului si se caracterizeaza prin:
a) contacte permanente intre franchiser si franchisee;
b) schimb permanent de informatii;
c) reglementare detaliata a activitatii si grad inalt de responsabilitate a partii denumite franchisee.
(3) Franchisingul comercial prevede comercializarea de productie finita (marfuri) sau prestarea de servicii de
catre franchisee si se caracterizeaza prin: a) specializarea ingusta a partii denumite franchisee in
comercializarea unui anumit tip de produse (marfuri) sau in prestarea unui anumit tip de servicii;
b) plata redeventei catre franchiser din volumul total de vinzari; c) riscul partii denumite franchisee legat de
comercializarea de produse (marfuri) sau de prestarea de servicii; d) gradul scazut de reglementare a
obligatiilor partii denumite franchisee.

Articolul 7. Forma de organizare juridica si modul

de inregistrare a partenerilor la franchising
(1) Partenerii la franchising desfasoara activitate sub orice forma de organizare juridica, in conformitate cu
legislatia tarii lor de resedinta.
(2) Intreprinderea autohtona creata inainte de incheierea contractului de franchising are dreptul sa-si
mentina forma de organizare juridica.
(3) Intreprinderea creata in urma incheierii contractului de franchising se inregistreaza in modul stabilit de
legislatia tarii ei de resedinta.
(4) Partenerii la franchising dispun de conturi si balante individuale in banca, asigura independent darea
de seama contabila si statistica in modul stabilit de legislatia tarii lor de resedinta.
Capitolul II
CONTRACTUL DE FRANCHISING
Articolul 8. Propunerile privind incheierea contractului
de franchising
(1) Contractul de franchising poate fi incheiat la propunerea franchiserului sau a partii denumite franchisee
potentiale.
(2) Propunerea privind incheierea contractului trebuie sa contina business-planul cu specificarea pentru
producereasi/sau comercializarea
de produse (marfuri), prestarea de servicii, dimensiunile procesului de productie, cuantumul remunerarii
angajatilor, veniturile prezumtive,
cuantumul si destinatia investitiilor suplimentare, alte conditii, la cererea franchiserului sau a partii denumite
franchisee.
(3) Informatia despre partenerii la franchising, existenti sau potentiali, o culege si o pastreaza Agentia de
Stat pentru Protectia
Proprietatii Industriale.
(4) Potentialii franchiseri si franchisee au dreptul sa solicite informatii Agentiei de Stat pentru Protectia
Proprietatii Industriale contra plata, stabilita de agentie.
(5) Potentialii franchiseri si franchisee publica propunerile lor in mass-media autohtona sau straina si/sau le
comunica nemijlocit partenerului potential.
Articolul 9. Contractul de franchising
(1) Raporturile dintre franchiser si franchisee se reglementeaza prin contractul de franchising.
(2) In contract se indica:
a) partile contractante;
b) denumirea, tipul si domeniul businessului;
c) cuantumul si termenele efectuarii platilor (plata initiala unica, royalty (plati permanente), taxa pentru
reclama);
d) drepturile si obligatiile partilor, inclusiv dupa expirarea contractului;
e) angajamentul franchiserului de a acorda asistenta partii denumite franchisee;
f) responsabilitatea partilor pentru neexecutarea sau executarea neadecvata a stipulatiilor din contract;
g) modul de solutionare a litigiilor;
h) teritoriul pe care va fi folosita marca franchiserului;
i) termenul de valabilitate a contractului si conditiile de
modificare, prelungire sau reziliere a acestuia;
j) sediul, datele bancare si semnaturile partilor;
k) alte clauze convenite de parti, care nu contravin legislatiei.
(3) Contractul de franchising intra in vigoare la data semnarii lui sau la o alta data prevazuta in contract.
(4) Contractele de franchising se inregistreaza la Agentia de Stat pentru Protectia Proprietatii Industriale. Plata
pentru inregistrare se efectueaza in modul stabilit de Guvern.
Articolul 10. Modificarea, prelungirea si rezilierea
contractului de franchising

(1) La expirarea contractului de franchising, daca clauzele lui nu au fost incalcate, partea denumita franchisee
are dreptul preferential de prelungire a contractului. In acest caz, clauzele contractului pot fi modificate conform
intelegerii dintre parti.
(2) Partile au dreptul sa ceara modificarea sau rezilierea contractului de franchising in caz de:
a) comun acord;
b) incalcare a clauzelor de catre una din parti;
c) lichidare a unei parti persoana juridica;
d) faliment al unei parti;
e) pronuntare de catre instanta de judecata a unei hotariri privind nulitatea documentelor de constituire ale unei
parti;
f) deces al unei persoane de raspundere care reprezenta partile la incheierea contractului; precum si
g) in alte cazuri prevazute de legislatie si/sau de contract.
(3) La expirarea contractului de franchising, precum si la rezilierea lui, partile sint obligate sa intrerupa
activitatea de
intreprinzator si, in decursul unei luni, sa aduca faptul la cunostinta Agentiei de Stat pentru Protectia Proprietatii
Industriale.
(4) In cazul continuarii activitatii de intreprinzator dupa incetarea actiunii contractului de franchising,
partile raspund cu profitul obtinut si cu taxele vamale neachitate de la data nevalabilitatii contractului
pina la data depistarii acestei incalcari si sint supuse unei penalizari in aceeasi marime. Sumele indicate se
depun in cote egale la bugetul de stat si la cel local.
Articolul 11. Platile acordate franchiserului
(1) Platile prevazute de contract care se acorda franchiserului se stabilesc in expresie baneasca sau naturala in
forma de plata initiala unica si de royalty.
(2) Plata initiala unica se acorda pentru dreptul de folosire a marcii pe teritoriul determinat, precum si
pentru compensarea cheltuielilor efectuate de franchiser, inclusiv pentru instruirea
personalului si consultatii.
(3) Royalty reprezinta recompense periodice proportionale indicilor de activitate, convenite intre partile la
contract.
(4) Cuantumul si formele platilor, modul si termenele achitarii lor se stabilesc in contractul de franchising.
Articolul 12. Investitiile capitale
Investitiile capitale prevazute in contractul de franchising le efectueaza partea denumita franchisee din contul
mijloacelor lui si/sau din contul arendarii fondurilor fixe din proprietatea franchiserului.