Sunteți pe pagina 1din 6

Calciul

Calciul este un element chimic prezent in natura si in corpul uman, unde are un rol indispensabil
pentru asigurarea soliditatii osoase si functionarii celulelor musculare si nervoas, alt rol fiind folosirea
ionului Ca2+ n funciile citoplasmatice.
Desi multa lume asociaza calciul doar cu oasele si dantura, in compozitia carora se gaseste in
proportie de 99%, acestea contin in jur de 1 kilogram de calciu carora le asigura soliditatea, sub forma de
fosfat de calciu si citrat de calciu este important de retinut faptul ca mineralul se regaseste toate organele
corpului uman - sange, muschi, inima, nervi etc.
Rolul calciului in organism se revarsa asupra mai multor sisteme si organe ale corpului, contribuind
la functionarea mai multor functii de baza:
intareste sistemul imunitar;
intareste oasele si dantura;
sustine structura scheletica a organismului;
ajuta la absorbtia nutrientilor in organism;
contribuie la transportul nutrientilor spre organe (transporta fierul la membranele celulare);
contribuie la buna functionare a muschilor;
ajuta la functionarea optima a sistemului nervos central;
contribuie la dezvoltarea creierului si a activitatii cerebrale;
regleaza procesul de coagulare a sangelui;
previne riscul de cancer de colon, prostata si rectal;
regleaza pulsul sau ritmul cardiac si stabilizeaza presiunea arteriala.
Doza zilnica recomandata de calciu in functie de varsta
Dozele zilnice recomandate de calciu difera in functie de varsta, dar si de anumite particularitati sau
schimbari in evolutia fiziologica a fiecarei persoane. De exemplu, copiii mici au nevoie de mai mult calciu
pentru a creste mari si puternici, in timp ce femeile care intra la menopauza trebuie sa-si suplimenteze
dozele de calciu, din cauza schimbarilor hormonale si riscului de osteoporoza. Aportul zilnic de calciu
recomandat este de: 600-1200 miligrame pana la adolescenta, apoi de 900 miligrame la adult (cel putin 1200
miligrame pentru femeia aflata la menopauza, 1200-1500 miligrame in timpul sarcinii si alaptarii). Se
recomanda sa se consume cel putin un produs lactat la fiecare masa.
Surse de calciu
Alimentatia este principala sursa de calciu, la orice varsta, insa in cazuri speciale, dozele procurate din
dieta pot fi completate si cu suplimente alimentare. Exista o multime de alimente bogate in calciu care
trebuie sa se regaseaca in meniul zilnic al oricarei persoane:

lactate (lapte, branza, iaurt etc.); Ele aduc intre 60 si 80% din calciul total consumat.

alge de mare;

oleaginoase (fistic, nuci, seminte, migdale etc.);

smochine;

legume verzi (spanac, varza, sparanghel, stevie, broccoli etc.);

cereale integrale fortifiate;

bauturi fortifiate - sucuri de fructe, apa minerala;

peste (somon, sardine etc.).


Informatii utile despre calciu
Asociat cu magneziul, calciul induce somnul.
Marii consumatori de bauturi gazoase pot avea afectate rezervele de calciu din cauza acidului
fosforic pe care acestea il contin; fosforul este un "distrugator" de calciu.
Pe langa prevenirea osteoporozei, suplimentele de calciu pot atenua durerile menstruale, precum si
starile de rau asociate pubertatii.
Efectele anumitor antibiotice (tetraciclina) pot fi alterate de o doza simultana de calciu; se recomanda
ca aceste doua substante sa se administreze la o distanta de minimum 3 ore.
Utilizari terapeutice

Calciul utilizat in scopuri terapeutice se ia pe cale orala si pe cale injectabila:


- pe cale orala, calciul este indicat daca alimentatia este carentata in calciu, in demineralizarile osoase
(rahitism, osteoporoza), in completarea altor tratamente si uneori in spasmofilie (totusi fara a exista dovada
stiintifica a eficacitatii sale)
- pe cale injectabila, este indicat in hipocalcemie si tetanie hipocalcemica.
Contraindicatii si efecte adverse - calciul este contraindicat daca exista deja o supraincarcare cu acest
mineral (hipercalcemie, calcul urinar) si la pacientii tratati cu digitalice (medicamente utilizate in
cardiologie). Efectele nedorite ale calciului sunt in mod exceptional tulburarile digestive. Supradozarea
provoaca o hipercalcemie care necesita uneori un tratament de urgenta.

Hipocalcemia
Hipocalcemia reprezinta nivelul scazut al calciului in organism. Hipocalcemia apare atunci cand
concentratia ionilor liberi de calciu din sange scade sub 4,0 mg/dL. Concentratia normala a ionilor liberi de
calciu seric este intre 4,0-6,0 mg/dL. Lipsa de calciu din organism poate conduce la aparitia unor probleme
serioase de sanatate. Printre principalele zone ale corpului afectate de hipocalcemie sunt nervii, creierul,
muschii si oasele, care sunt predispuse la o multime de afectiuni serioase.
Cauze:
Hipocalcemia e favorizata de mai multi factori legati de stilul de viata ori de starea de sanatate:
excesul de sare, zahar, alcool, cafea;
alimentatie defectuoasa, bogata in fainoase si produse de patiserie;
abuz de medicamente - anticonceptionale, laxative etc.
boli cronice (diabet, renale etc.);
dereglari hormonale - menopauza, dereglari ale glandei tiroide etc.;

.Hipocalcemia poate fi cauzata de hipoparatiroidism, din cauza neproducerii 1,25-dihidroxivitaminei


D, prin nivelurile scazute de magneziu plasmatic, sau din cauza lipsei cantitatilor adecvate de calciu
sau de vitamina D din alimentatie. Hipoparatiroidismul implica faptul ca glanda paratiroida nu
reuseste sa secrete hormonul paratiroidian.

Hormonul paratiroidian controleaza si mentine nivelurile de calciu plasmatic. Hormonul isi exercita
efectul asupra rinichilor, unde declanseaza sinteza 1,25-dihidroxivitaminei D. Astfel, hipocalcemia
poate fi cauzata in mod independent de afectarea glandei paratiroide sau a rinichilor. 1,25dihidroxivitamina D stimuleaza absorbtia calciului din alimente si mobilizarea calciului din oase.
Mobilizarea oaselor este procesul natural prin care organismul dizolva o parte din oasele scheletului
pentru a pasatra sau a ridica nivelul ionilor de calciu din plasma.

stresul;
sedentarismul.
Nivelul scazut de magneziu plasmatic (hipomagnezemia) poate duce la hipocalcemie.
Hipomagnezemia poate aparea in cazul alcoolismului sau asociata cu boli caracterizate prin
incapacitatea organismului de a absorbi corect grasimile. Magneziul este necesar pentru ca hormonul
paratiroidian sa-si joace rolul in mentinerea nivelului de calciu plasmatic. Din acest motiv, orice
boala care duce la niveluri scazute ale magneziului poate cauza si hipocalcemie.
Hipocalcemia se poate instala si ca urmare a consumarii unor niveluri toxice de fosfati. Fosfatii fac
parte din anumite formule de clisma. O clisma este o solutie folosita pentru a curata intestinele printrun furtun introdus in rect. Au fost raportate cazuri de hipocalcemie in cazul persoanelor care au
inghitit formule de clisma, sau in cazurile in care au fost administrate clisme copiilor mici.

Simptomele

Simptomele hipocalcemiei severe includ amorteala sau furnicaturile in jurul gurii sau in maini si
picioare, senzatie de sufocare, palpitatii si ameteli precum si in spasmele muschilor fetei, ale mainilor si ale
picioarelor. Hipocalcemia poate duce si la depresie, pierderi de memorie sau halucinatii. Hipocalcemia
severa apare cand nivelul calciului seric liber este sub 3 mg/dL. Hipocalcemia cronica si moderata pot duce
la cataracta (boala a ochilor). In acest caz, termenul cronic inseamna ca dureaza de cel putin un an.
Diagnosticul
Hipocalcemia este diagnosticata prin prelevarea unei mostre de sange si masurarea concentratiei de
calciu liber folosind un electrod sensibil la calciu. Hipocalcemia are mai multe cauze, deci un diagnostic
complet necesita evaluarea sanatatii glandei paratiroidiene, a rinichilor si a concentratiei magneziului
plasmatic.
Tratamentul
Metoda de tratament aleasa depinde de cauza exacta si de severitatea hipocalcemiei. Hipocalcemia
severa necesita injectii cu ioni de calciu, de obicei sub forma gluconatului de calciu. Suplimentele de calciu
administrare oral sunt prescrise in cazul tratamentului pe termen lung (al cazurilor care nu sunt urgente
medicae) de hipocalcemie. Suplimentele orale pot lua forma carbonatului de calciu, a clorurii de calciu, a
lactatului de calciu sau a gluconatului de calciu. In cazurile in care hipocalcemia este produsa de
disfunctionalitati ale rinichilor, tratamentul include injectii cu 1,25-dihidroxivitamina D. Sulplimentele de
vitamina D administrate oral pot mari absortia gastrointestinala a calciului. In cazurile in care hipocalcemia
este produsa de hipoparatiroidism, tratamentul poate include calciu administrat oral oral, 1,25dihidroxivitamina D sau alte medicamente. In cazurile de nivel scazut al magneziului seric asociate cu
hipocalcemie, trebuie corectat deficitul de magneziu pentru a trata eficient hipocalcemia.
Prognostic
Prognosticul pentru corectarea hipocalcemiei este excelent. Totusi, afectarea ochilor care se poate
produce in cazul hipocalcemiei cronice nu este reversibila. Prevenire Prima si cea mai evidenta metoda de a
preveni hipocalcemia este sa consumati zilnic nivelurile adecvate de calciu si vitamine, fie prin alimentatie
fie prin suplimentele alimentare.
Hipocalcemia asociata cu afectarea glandei paratiroide sau a rinichilor nu poate fi prevenita. Hipocalcemia
provocata de abuzul de clisme poate fi prevenita prin reducerea clismelor.
Hipocalcemia provocata de deficitul de magneziu tinde sa se manifeste la alcoolicii cronici, iar acest tip de
hipocalcemie poate fi prevenit prin reducerea consumului de alcool si marirea dozei de alimente sanatoase.

Hipercalcemia
Hipercalcemia este o afectiune in care nivelul de calciu din sange este mai mare decat in mod
normal. Calciul joaca un rol important si in contractarea musculaturii, eliberarea de hormoni si contribuie la
functionarea optima a nervilor si creierului. Cu toate acestea, valorile ridicate de calciu pot sa interfere cu
aceste procese.
Cauze

Este cauzata in principal de hiperactivitatea glandelor paratiroide, abuzul de medicamente sau


suplimente cu calciu sau de diverse afectiuni medicale (boli inflamatorii, cancer etc.).

Hiperactivitatea glandelor parotide. Cauza principala a hipercalcemiei este hiperactivitatea uneia sau mai
multor glande parotide (hiperparatiroidism primar), glande ce se afla in spatele glandei tiroide (in zona
gatului).

Cancer. Anumite tipuri de cancer, in special cancerul pulmonar si de san, precum si unele tipuri de cancer de
sange (mielomul multiplu), cresc probabilitatea ca o persoana sa dezvolte hipercalcemie.Unele tumori
canceroase (maligne) produc o proteina care actioneaza ca un hormon paratiroidian, stimuland eliberarea de
calciu din oase, in sange. Acest proces este considerat un sindrom paraneoplazic - raspunsul organismului la
prezenta cancerului sau a unei substante ce este produsa de tumorile canceroase. Raspandirea cancerului
(metastaza) la nivelul oaselor creste, de asemenea, riscul aparitiei hipercalcemiei.

Alte conditii medicale. Unele boli in care este prezenta inflamatia cauzata de lezarea tesuturilor (cum este
cazul granuloamelor) poate creste concentratiile plasmatice de vitamina D (calcitriol). Bolile
granulomatoase includ tuberculoza, bolile infectioase pulmonare si sarcoidoza - o boala inflamatore care
debuteaza la nivelul plamanilor. Nivelurile crescute de calcitriol stimuleaza absorbtia excesiva de calciu in
tractul digestiv.De asemenea, o alta tulburare genetica rara, cunoscuta sub numele de hipercalcemie
hipocalciurica familiala, determina cresterea nivelului de calciu din sange, din cauza receptorilor de calciu
care functioneaza anormal in situatia acestei tulburari genetice.

Efectele unor boli. Persoanele care sufera de cancer sau alte boli care ii obliga sa stea un timp indelungat in
pozitie orizontala (au probleme locomotorii si nu se pot deplasa, fac recuperari dupa mai multe interventii
chirurgicale etc.) pot dezvolta hipercalcemie. In timp, oasele care nu sunt utilizate incep sa elibereze calciu
in sange.

Medicamente. Anumite medicamente - cum ar fi litiu, care este folosit pentru tratarea tulburarii bipolare pot stimula eliberarea hormonului paratiroidian, cauzand hipercalcemie. Diureticele tiazidice pot determina
cresterea nivelului de calciu excretat prin urina.

Suplimente. Consumul de suplimente, ce contin calciu sau vitamina D, poate cauza, in timp, cresterea
valorilor calciului peste limitele normale.

Deshidratare. O cauza frecventa a hipercalcemiei usoare sau tranzitorie este deshidratarea, deoarece atunci
cand nu exista suficiente lichide in sange, se mareste concentratia calciului in sange.
Simptome
La majoritatea bolnavilor cu hipercalcemie, semnele si simptomele bolii acesteia
nu sunt evidente, mai ales daca hipercalcemia este usoara. In general, manifestarile
se agraveaza proportional cu marirea nivelului de calciu din sange.Simptomele severe
ale hipercalcemiei pot include:

greata si varsaturi
pierderea apetitului alimentar
senzatie de sete excesiva
urinare frecventa
constipatie

durere abdominala
slabiciune musculara
dureri articulare
confuzie
letargie si oboseala
ritm cardiac anormal.

Cantitatea in exces de calciu in sange nu influenteaza intotdeauna intensitatea manifestarilor bolii.


De exemplu, persoanele mai in varsta sunt mai susceptibile de a avea dureri si slabiciune musculara, chiar
daca nivelul de calciu din sange nu este chiar asa mare.
Teste si diagnostic
Deoarece hipercalcemia poate fi lipsita de semne si simptome, este posibil sa aveti aceasta tulburare,
iar dumneavoastra sa nu cunoasteti acest lucru decat dupa testarea nivelului de calciu din sange.
Pe langa masurarea valorilor de calciu din organism, testele de sange pot dezvalui si nivelul hormonului
paratiroidian - hormon ce sta la baza dezvoltarii hiperparatiroidismului.
Daca valorile acestui hormon in organism nu sunt ridicate, medicul dumneavoastra va va solicita efectuarea
altor teste, pentru a stabili diagnosticul de hipercalcemie si a descoperi cauzele bolii. Aceste investigatii pot
include: radiografii toracice cu raze X, tomografie computerizata (CT), imagistica prin rezonanta magnetica
(IRM) si alte teste de screening, mamografie. Aceste investigatii ajuta medicii sa stabileasca daca suferiti de
anumite conditii, inclusiv cancer pulmonar sau de san, alte boli maligne, alte afectiuni pulmonare sau boli
granulomatoase (sarcoidoza).
Tratament
Daca aveti hipercalcemie severa poate fi necesara spitalizarea pentru reducerea nivelului de calciu la
un nivel normal, dar si pentru a proteja rinichii si oasele. Tratamentul urgent pentru hipercalcemie poate
include:

administrarea de fluide pe cale intravenoasa pentru rehidratare


medicamente diuretice de ansa (cum ar fi furosemid), pentru a ajuta la eliminarea excesului de calciu
din organism si a proteja sanatatea rinichilor
bifosfonati pe cale intravenoasa - un grup de medicamente ce includ pamidronat si zolendronate pentru prevenirea distrugerii oaselor
administrarea de glucocorticoizi, pentru a contracara efectele excesului de vitamina D (cauzat de
hipercalcemie)
hemodializa sau dializa peritoneala pentru a elimina excesul de toxine si calciu din sange, in cazul in
care rinichii sunt lezati, iar bolnavul nu raspunde pozitiv la alte tratamente.
Odata ce valorile calciului din sange scad, iar starea bolnavului se stabilizeaza, tratamentul pentru
hipercalcemie depinde de cauza care sta la baza declansarii bolii.
Posibile complicatii

osteoporoza
pietre la rinichi

insuficienta renala - hipercaclemia severa poate afecta rinichii, limitand capacitatea lor de a curata
sangele si de a elimina urina
probleme ale sistemului nervos
ritm cardiac anormal (aritmie).