Sunteți pe pagina 1din 10

Seminar 3: Dreptatea ca echitate (Principiile) John Rawls

Principiile dreptatii

Institutii si dreptatea formala

Subiectul principiilor dreptatii sociale este structura de baza a societatii,


aranjamentul institutiilor majore intr-o schema a cooperarii.
Principiile care se aplica institutiilor nu trebuie confundate cu cele care se
aplica indivizilor.
Printr-o institutie ma refer la un sistem public de reguli care definesc pozitii
cu drepturile si sarcinile, puterile si imunitatile s.a., aferente. Aceste reguli
mentioneaza anumite forme de actiune ca fiind permise, altele ca interzise.
Ca exemple de institutii sau practici sociale ne putem referi la jocuri si
ritualuri, procese si parlamente, piete si siteme de proprietate. O institutie
poate fi gandita in 2 feluri:
1) ca un obiect abstract
2) ca realizarea in gandire si purtare a anumitor persoane la un anumit timp
si spatiu, mentionat de reguli.
Institutia ca obiect abstract este dreapta sau nedreapta in sensul in care
orice realizare a ei ar fi dreapta sau nedreapta.
O distinctie importanta este intre regulile constitutive ale unei institutii (care
stabilesc diferitele drepturi si sarcini) si strategiile pentru a obtine avantaj
maxim din institutie, pentru scopuri particulare. Strategiile se bazeaza pe o
analiza actiunilor permise pe care indivizii si grupurile le vor face in vederea
realizarii intereselor proprii, credintelor si conjuncturilor. Strategiile nu sunt
parte a institutiei. Mai curand apartin unei teori a acesteia. Teoria unei
institutii, respecta regulile constitutive si analizeaza calea in care puterea
este distribuita si explica cum cei angajati in ea se pot folosi de oportunitatile
ei.
Ideal, regulile ar trebui aranjate in asa fel incat oamenii sunt condusi de
interesele lor predominante pentru a actiona in moduri acceptate social.
Trebuie sa facem diferenta intre o singura regula (sau un grup de reguli), o
institutie si structura de baza a sistemului social ca intreg. Motivul pentru
care facem asta este ca o regula ar putea sa fie nedreapta, fara ca institutia
in sine sa fie astfel. Similar, o institutie poate sa fie dreapta, chiar daca
sistemul social ca intreg este drept. Sau sistemul social sa fie nedrept chiar
daca fiecare institutie luata separat ar fi dreapta. Nedreptatea este o
consecinta a modului cum sunt imbinate institutiile intr-un sistem.

Exista si institutii despre care nu putem spune ca sunt drepte sau nedrepte
(ex: un ritual).
Administratia impartiala si consistenta a legilor si institutiilor, oricare ar fi
principiile sale, o putem numi dreptate formala. Daca consideram dreptatea
ca fiind expresia egalitatii, atunci dreptatea formala necesita ca in
administarea lor, legile si institutiile sa fie aplicate egal.
Totusi, aplicarea egala a legilor nu garanteaza dreptatea (Sidgwick). Un
exemplu al nedreptatii poate fi esecul judecatorilor sau altor autoritati sa
adere la regulile sau interpretarile apropiate (?)
In plus, chiar daca regulile sunt nedrepte, este mai bine sa fie aplicate. In
acest fel, subiectii legilor stiu ce se cere de la ei si se pot conforma. Ar fi o
nedreptate mai mare ca cei deja dezavantajati sa fie tratati arbitrar.

2 principii ale dreptatii

Principiile dreptatii care ar fi stabilitie in pozitia originala.


Primul: fiecare persoana are un drept egal pentru cea mai buna schema a
liberatatilor de baza, compatibila cu o schema similara a libertatilor altora
se refera la drepturile fundamentale
Al doilea: inegalitatile sociale si economice vor fi aranjate in asa fel incat
sunt amandoua:
a. in avantajul tuturor
b. atasate de pozitii deschise tuturor.
Aceste principii se aplica structurii de baza a societatii si guverneaza
distribuirea drepturilor si sarcinilor si reglementeaza distribuirea avantajelor
sociale si economice
Formularea lor presupune ca structura sociala poate fi vazuta ca fiind
compusa din 2 parti. Primul principiu se aplica uneia, al doilea se aplica
celeilalte. Astfel distingem intre aspectele sistemului social care definesc si
securizeaza libertatile de baza si aspectele care specifica si stabilesc
inegalitatile sociale si economice. Printre egalitati se numara:
-

Libertatea politica
Libertatea cuvantului si a adunarilor
Libertatea de constiinta
Libertatea gandirii
Libertatea persoanei (libertatea fata de persecutiile psihologice si
vatamari fizice si asigurarea integritatii persoanei)

Dreptul de a detine o proprietate personala si libertatea fata de


confiscarea arbitrara asa cum este definita de lege.

Aceste libertati sunt egale conform primului principiu.


Al doilea principiu se aplica distributiei venitului si al bogatiei si design-ului
organizatiilor care fac uz de diferente in autoritate si responsabilitate.
In timp ce distributia venitului si a bogatiei nu trebuie sa fie egala, trebuie sa
fie in avantajul tuturor, si in acelasi timp, pozitiile de autoritate si
responsabilitate trebuie sa fie accesibile tuturor.
Primul principiu are prioritate in fata celui de-al doilea deoarece incalcari ale
libertatilor de baza, protejate de primul principiu, nu pot fi justificate sau
compensate prin avantaje economice sau sociale mai mari. Niciuna dintre
liberati nu este absoluta, din moment ce ele pot intra in conflict una cu
cealalta. Indiferent de cum ar putea sa fie ajustate libertatile, ele trebuie sa
fie aceleasi pentru toti.
In ceea e priveste al doilea principiu, distribuirea bogatiei si a venitului, a
pozitiilor de autoritate si responsabilitate trebuie sa fie in concordanta atat
cu libertatile de baza cat si cu egalitatea de sanse.
Aceste principii ale dreptati sunt un caz special al unei conceptii mai
generale asupra dreptatii, care poate fi exprimata astfel: Toate valorile
sociale libertatea si sansele, venitul si bogatiile si bazele respectului de
sine trebuie distribuite in mod egal. O distribuire inegala este permisa doar
daca este in avantajul tuturor. Critica mai sus spune ca drepturile de baza
nu pot fi incalcate prin justificarea unui bine general.
Astfel, nedreptatea inseamna doar inegalitati care nu sunt spre beneficiul
tuturor. Aceasta conceptie trebuie interpretata.
Primul pas ne imaginam ca structura de baza a societatii distribuie anumite
bunuri primare (bunuri pe care fiecare om rational le-ar dori). Pentru
simplificare sa presupunem ca aceste bunuri primare sociale ar fi: drepturile,
libertatile, oportunitatile, venitul si bogatia. Alte bunuri primare cum ar fi
sanatatea, vigoarea, inteligenta sau imaginatia sunt bunuri naturale. Desi
acestea sunt influentate de structura de baza a societatii, ele nu se afla cu
totul sub controlul acesteia. Sa ne imaginam apoi un moment ipotetic in care
toate bunurile primare sociale sunt distribuite in mod egal: Toti au drepturi si
liberati similare iar venitul si bogatia sunt impartite egal.
Acum este posibil, cel putin teoretic, ca prin cedarea unor libertati
fundamentale, starea oamenilor sa fie compensata prin castigurile sociale si
economice. Conceptia generala asupra dreptatii nu impune restrictii asupra
inegalitatilor; cere doar ca pozitia fiecaruia sa fie imbunatatita.
Faptul ca cele 2 principii se aplica institutiilor are anumite consecinte:

1. Drepturile si libertatile de baza la care fac referire principiile sunt


acelea care sunt definite de regulile publice ale structurii de baza.
Daca oamenii sunt liberi, este determinata de drepturile si libertatile
stabilite de principalele institutii.

Primul principiu cere ca anumite seturi de reguli, cele care definesc libertatile
de baza sa se aplice egal tuturor.
2. Cand principiile mentioneaza persoane, sau cer ca toti sa castige din
inegalitate, referinta este a anumitor pozitii sociale stabilite de
structurile de baza.
.

12. Interpretari ale celui de-al doilea principiu


Partile avantajul tuturor si permise egal tuturor sunt ambigue, ambele
parti ale principiului au 2 sensuri naturale. Datorita acestor sensuri, principiul
are 4 intelesuri posibile. Asumand ca primul principiu al liberatii egale are un
singur sens, avem 4 interpretari ale celor 2 principii.

Rawls considera ca principiul egalitatii democratice este de preferat in


prelucrarea teoriei dreptatii ca echitate.
Prima interpretare va fi numita sistemul liberati naturale. Prima parte a
celui de-al doilea principiu este inteleasa ca principiul eficientei, ajustat
astfel incat sa se aplice institutiilor sau, in acest caz, structurii de baza a
societatii. Si a doua parte este intelasa ca un sistem social deschis in care
carierele sunt deschise talentelor. Acest sistem al libertatii naturale va duce
spre distribuirea corecta a drepturilor si sarcinilor, bogatiei si venitului,
autoritatii si responsabilititii.
Explicarea principiului eficientei: Acest principiu este acela al optimizarii
(formulat de Pareto), formulat astfel incat sa se aplice structurii de baza. La
origini, acest concept (al optimizarii, inlocuit cu eficientei), a fost menit sa fie
aplicat configuratiilor economice si nu institutiilor. Principiul sustine ca o

configuratie este eficienta oricand aceasta este imposibil de schimbat pentru


a oferi avantaj anumitor persoane, in detrimentul altora, carora le
diminueaza avantajele. Modul de productie este eficient atunci cand intrarile
nu se modifica, atunci cand se mareste productia unui bun, fara a se diminua
productia altuia.
Presupunem ca partile in pozitia orginiala accepta acest principiu ca sa
judece eficienta aranjamentelor sociale si economice.

Principiul eficientei
Exista 2 persoane x1 si x2 intre care trebuie
distribuita o cantitate fixa de bunuri. Linia AB
reprezinta eficienta maxima a folosiri bunurilor
intre x1 si x2. Considerand punctul D ca
reprezentand locul in care x1 si x2 sunt cei mai
avantajati. Punctul O reprezinta originea, pozitia
inainte ca orice bunuri sa fie distribuite. Fiecare
punct de pe linia AB poate satisface criteriul lui
Pareto:
nu
exista
redistribuire
care
sa
imbunatateasca situatia fiecarei persoane, fara
sa o inrautateasca pe a celeilalte. Acest lucru
este aratat de faptul ca linia AB coboara spre
dreapta. Din moment ce este o cantitate fixa de
bunuri, se presupune ca in timp ce o persoana
castiga, cealalta pierde. Principiul diferentei spune
ca dintre toate punctele de pe AB, cel mai
dezavantajat sa aiba cel mai mare beneficiu, sau
altfel zis, varianta cea mai apropiata de egalitate.

In teoria dreptatii ca echitate, principiile dreptatii


sunt prioritare eficientei si astfel, punctele din
interior, care ar putea fi distribuiri corecte, ar fi
preferate celor eficiente care reprezinta distribuiri nedrepte. Astfel punctul F
ar fi preferat in detrminetul punctului C.

Putem spune ca un aranjament al drepturilor si sarcinilor in structura de baza


este eficient daca este imposibil sa schimbi regulile, sa redefinesti schema
drepturilor si sarcinilor astfel incat sa cresti asteptarile oricarui individ
reprezentativ, fara ca, in acelasi timp, sa scazi asteptarile altui individ
reprezentativ.

Pot exista multe aranjamente eficiente ale structurii de baza. Fiecare


mentioneaza o impartire a avantajelor care rezulta din cooperarea sociala.
Problema este alegerea lor, gasirea unei conceptii a dreptatii care izoleaza
una dintre aceste distributii, ca fiind dreapta.
Principiul eficientei nu poate deservi ca si conceptie a dreptatii. In sistemul
liberatii naturale, principiul eficientei este constrans de anumite institutii de
fundal.. Cand aceste constrangeri sunt satisfacute, orice distributie eficienta
care rezulta este acceptata ca dreapta.
In sistemul libertatii naturale, distributia initiala este reglementata de
aranjamentele implicite ale conceptiei cariere deschise talentelor. Aceste
aranjamente presupun libertate egala si libera economie de piata. Cea mai
mare nedreptate a sistemului libertatii naturale este aceea ca permite
influentarea distributiei de factori arbitrari precum: sansa, accidentele sau
norocul.
Interpretarea liberala incearca sa corecteze asta prin adaugarea la principiul
cariere deschise talentelor a principiului egalitatii de oportunitati. Pozitiile
sa nu fie deschise doar in sens formal ci sa existe si o sansa corecta de a
ajunge la ele. Cei cu abilitati si skiluri similare sa aiba aceleasi sanse in viata.
Astfel, interpretarea liberala incearca sa atenueze influenta norocului natural
in distribuire. Pentru a atinge acest scop, este nevoie sa impunem noi
conditii structurale sistemului social. Aranjamentele pietei libere trebuie puse
intr-un cadru de institutii legale si politice care reglementeaza cursul
evenimentelor economice si prezerveaza conditiile sociale necesare pentru
egalitatea de sanse.
Chiar daca interpretarea liberala elimina aspectele neprevazute, tot permite
ca distribuirea bogatiei si a venitului sa fie determinata de distribuirea
naturala a abilitatilor si talentelor. In limitele permise de aranjamentele de
fundal, bunurile se impart conform rezultatului loreriei naturale, iar acesta
este arbitrar, dintr-o perspectiva morala.
Aristocratia naturala. Nicio incercare nu este facuta pentru a reglementa
neprevazutul social, dincolo de ce este cerut de egalitatea de sanse. Dar
avantajele persoanelor cu beneficii naturale mai mari, sunt limitate la cele
care sporesc binele sectoarelor mai sarace ale societatii. Idealul aristocratic
este aplicat unui sistem deschis, cel putin dpdv legal. O situatie mai buna a
celor favorizati este vazuta ca fiind dreapta, doar atunci cand cei defavorizati
ar fi avut o situatie mai slaba, daca cei favorizati ar fi avut o situatie mai
slaba.
Egalitatea democratica si principiul diferentei
La interpretarea democratica se ajunge, conform tabelului, prin combinarea
principiului egalitatii de sanse
cu principiul diferentei. Acest principiu
stipuleaza o anumita pozitie sociala, de pe care inegalitatile sociale si

economice alte structurii de baza sa fie judecate. Asumand cadrul institutiilor


necesare de libertatea egala si egalitatea oportunitatilor, asteprile mai mari
ale celor situati mai bine sunt drepte, doar atunci cand ei lucreaza ca parte a
unei scheme care imbunatateste asteptarile celor mai dezavantajati membri
ai societatii. Ideea este ca ordinea sociala nu va stabili si apara asteptarile
mai mari ale celor situati mai bine decat daca este si in avantajul celor situati
mai slab.
Principiul diferentei
Este o conceptie egalitara in sensul ca daca nu apare o distributie care sa
faca amandoua persoanele sa se situeze mai bine, o distributie egala este
preferata.
Presupunem ca x1 este cel mai
avantajat om in structura de baza. In
timp ce asteprile sale cresc, asa vor
creste si asteptarile lui x2, cel mai
putin avantajat om.

Curba OP reprezinta contributia la


asteptarile lui x2 facuta de asteptarile
lui x1. Punctul O, originea, reprezinta
starea ipotetica in care toate bunurile
sociale primare sunt distribuite egal.
Curba OP este mereu sub linia de 45 de
grade, din moment ce x1 este mereu
mai bine situat. Astfel, singurle parti
relevante ale curbei de indiferenta sunt
cele de sub aceasta linie. Principiul
diferentei este satisfacut numai cand
curba OP este tangenta cu cea mai mare
curba a indiferntei pe care o atinge.
Acesta este punctul a. Curba contributiei (OP) se ridica in dreapta deoarece
se presupune ca cooperearea sociala definita de structura de baza a
societatii este mutual avantajoasa.
Pentru a ilustra principiul diferentei, ne putem gandi la distributia venitului
intre diferite clase sociale. Cei din clasa antreprenorilor, cei care detin
proprietati au o perspectiva mai buna decat cei care incep in clasa
muncitorilor necalificati. Potrivit principiului diferentei, astfel de inegalitati
sunt justificabile doar cand diferenta in perspectiva este in avantajul
indivizilor reprezentativi situati cel mai rau, in acest exemplu, muncitorii
necalificati.
Cateva remarci in privinta principiului diferentei:

1. In aplicarea sa, trebuie facuta o deosebire intre 2 cazuri:


o Asteptarile celui mai putin avantajat sunt maximizate. Nicio
schimbare in asteptarile celor situati mai bine, nu poate influenta
situatia celor situati mai rau. Cel mai bun aranjament se obtine
intr-o schema perfect dreapta.
o Asteptarile tuturor celor situati bine, contribuie la bunastarea
celui mai dezavantajat.
2. Principiul diferentei este compatibil cu principiul eficientei.
3. Intelesul principiului diferentei: Un sens in care acest principiu este
satisfacut este acela ca pozitia fiecarui individ este imbunatatita
respectandu-se aranajamentul initial al egalitatii. Sa presupunem ca
inegalitatile in ceea ce priveste perspectiva sunt interconectate.: daca
un avantaj mareste asteptarile celei mai de jos pozitii, el mareste
asteptarile tuturor pozitiilor dintre. Ex: daca antreprenorii au asteptari
mai mari, vor beneficia si lucratorii necalificati si lucratorii semicailificati. Chain-conection (interconectarea) nu spune nimic despre
cazul in care cel mai putin avantajat nu castiga nimic. Este imposibil sa
cresti, sau sa scazi asteptarile unui individ reprezentativ, fara sa cresti
sa sau sa scazi asteptarile tuturor celorlalti indivizi reprezentativi, in
special celui mai putin avantajat.

La seminar:
Concepte cheie: Institutii; Dreptate formala; Libertati egale; Inegalitati socioeconomice; Egalitati de oportunitate; Bunuri primare; Strategii; Reguli;
principiul eficientei; Ordine seriala (principiile dreptatii sunt asezate in ordine
primul principiu este prioritar celui de-al doilea iar in al doilea, a doua parte
are prioritate fata de prima)
Institutiile se refera la 2 aspecte:
-

Drepturi si indatoriri
Beneficii si costuri

Institutia indivizi au interese personale iar strategiile folosite de ei sunt


mecanisme prin care vizeaza cel mai bine atinerea scopurilor. Institutiile apar
ca niste constrangeri care definesc partile pe care indivizii le pot obtine.
Institutiile pot fi considerate ca niste constrangeri asupra strategiilor
indivizilor.
Structura de baza este un sistem de institutii iar institutiile sunt un sistem de
reguli.
Regulile (Fiecare institutie e alcatuita din cateva reguli)

Institutii (o parte intra in structura de baza)


Structura de baza
O institutie nedreapta poate fi contrabalansata de o institutie dreapta.

Diferenta dreptate formala dreptate substantiala


Dreptatea formala definita in text.
Dreptatea substantiala = nu exista nicio conditie non procedurala de
atribuire a ce e drept sau ce e nedrept. Rawls considera ca exista dreptatea
substantiala doar atunci cand cazuri similare sunt tratate similar.
Unde nu exista dreptate subtantiala e putin probabil sa existe dreptate
formala.
Nu avem o conceptie despre dreptatea substantiala deoarece oamenii isi
urmaresc interesul personal iar oamenii nu ar reglementa in dauna lor.
Republica Romana nu era dreapta in sens substantial.

2 tipuri de abordari:
-

Consecintionista orice actiune e posibila daca produce consecinte


bune (Utilitaristi sunt o parte a lor Criticati de Rawls).
Deontologica exista niste principii care chiar daca nu duc la cea mai
buna stare, nu trebuie incalcate, sunt bune in sine.

Principiul diferentei si principiul eficientei la examen! O sa avem un grafic


si va trebui sa spunem care distributie este corecta in functie de fiecare
principiu.
Principiul eficientei. Avem 2 indivizi, A si B. In prima faza A are 5 unitati, B
are 10. Avem o distributie Y in care B are 15 si A are 10. Principiul eficientei
spune ca o distributie este mai dreapta decat alta daca cel putin o persoana
castiga iar nimeni nu pierde. Distributia Y este mai dreapta decat prima.
Principiul diferentei. O distributie e dreapta atunci cand ofera cel mai mare
avantaj celui mai dezavantajat.
Principiul utilitarist. Suma utilitatilor trebuie sa fie cea mai mare.

Principiul cariere deschise talentelor impune anumite restrictii. Exista o


egalitate formala. ex: Examenele sunt corectate impartial etc. Rawls nu este
de acord cu acest principiu si propune principiul egalitatii de sanse pt a

ajunge la o pozitie. Il respinge pt ca nu e capabil sa treaca peste inegalitatile


sociale care sunt arbitrare dpdv moral.
Trebuie respinsa si eglitatea liberala pentru ca permite factorilor naturali sa
influenteze in continuare distributia. In egalitatea liberara, chiar daca nu ai
talente, principiul diferentei iti va distribui o parte din ce produc cei care au
talente astfel ca nu vei fi complet dezavantajat.