Sunteți pe pagina 1din 3

APENDICITA

Apendicita acuta este afectiunea in care apare o inflamatie a apendicelui.Fara


tratament chirurgical, apendicele inflamat se poate rupe si infectia se extinde prin
sange sau in cavitatea abdominala conducand la peritonita.
Odata pornit procesul inflamator, acesta nu poate fi stopat medicamentos,
tratamentul acestei afectiuni fiind doar chirurgical.
Tipuri de apendicita

Apendicita acuta catarala (congestiva): apendice turgescent, congestionat,


culoare rosie-violacee.

Apendicita acuta flegmonoasa (supurata, purulenta): apendice mult marit


de volum, in tensiune si foarte friabil.

Apendicita acuta gangrenoasa (necrotico-hemoragica): perete apendicular


cu zone devitalizate cu aspect flasc si culoare bruna (frunza vesteda).
Factori determinati:
- enterogeni - obstructia lumenului apendicular: prin coprolit (fosfat natural-de
calciu), corp strain (sambure de cireasa, etc.), vierme intestinal (de obicei ascarid),
hiperplazie limfoida (obisnuit la tineri), cicatrice fibroasa consecutiva unui puseu
inflamator anterior sau prin bariu compactat provenit de la explorari anterioare.
- hematogeni - justifica aparitia apendicitei n absenta obstacolului lumenal prin
diseminare sangvina in cursul unei infectii a tractului respirator superior, sau al
febrelor eruptive. In acest caz, evolutia este obisnuita, mai putin severa.
Manifestari clinice
dureri abdominale in partea dreapta, a abdomenului inferior, care apar initial in
capul pieptului, urmate de greata, varsaturi, lipsa pofta de mancare, constipatie,
diaree, subfebrilitate.

Investigatii radioimagistice si de laborator


- Hemoleucograma, Poteina C reactiva, VSH, Fibrinogen
- Sumar de urina
- Ecografie abdominala
- Tomografie computerizata
Analizele de sange arata o crestere a markerilor de inflamatie, ca semn indirect al
inflamatiei, fara a da vreun indiciu despre localizarea acesteia.
Sumarul de urina este de regula normal.
Ecografia abdominala ajuta in faza catarala, prin diferentierea de alte boli, in special
genitale si renale. In fazele avansate, lichidul peritoneal este vizibil ecografic.
La femei tinere este obligatorie efectuarea testului de sarcina, pentru eliminarea
suspiciunii de sarcina extrauterina.
In unele cazuri este indicate tomografia computerizata
Tratamentul apendicitei acute este strict chirurgical.
a) Apendicectomia prin abordare laparoscopica
b) Apendicectomia prin abordare clasica
Recuperarea dupa apendicectomie
In faza imediat postoperatorie pacientul este monitorizat, in primele ore de la operatie
dieta este lichidiana (ceai, apa plata) dupa care se reia dieta normala. Pacientul
trebuie mobilizat precoce, la cateva ore dupa interventie.Tranzitul intestinal se reia in
generala la 12-24 ore postoperator.
Externarea se face la 24 ore de la operatie. Incizia chirurgicala necesita minima
ingrijire, firele de sutura (daca sunt din material neabsorbabil) sunt scoase la 7 zile
postoperator, iar daca sunt din material absorbabil nu necesita extragere.
Pentru orice exteriorizare de lichid seros sau purulentde la nivelul plagii, orice
inflamatie (zona rosie) la nivelul inciziei trebuie informat medicul chirurg.
Plastronul apendicular (o forma de peritonita localizata) reprezinta o reactie a
organismului de a limita procesul inflamator de la nivelul apendicelui. Apare la 2-3
zile de la debutul inflamatiei apendicelui, se prezinta ca o formatiune tumorala
insotita de febra si numar de leucocite crescut.
Abcesul apendicular se produce prin lezarea partii centrale a plastronului, iar clinic
bolnavul se prezinta cu stare generala alterata, varsaturi, febra de tip septic.
Peritonita acuta, generalizata de cauza apendiculara, survine in primele 24-48 de
ore de la debutul crizei apendiculare, atunci cand leziunea apendiculara este de tip
perforativ sau poate aparea mai tarziu, in timpul evolutiei unui plastron apendicular.

Complicatiile operatorii sunt uneori redutabile, interventia nefiind lipsita de riscuri, la


care se adauga si cele anestezice.
Rata de complicatii este direct proportionala cu vechimea si extensia bolii, fiind
influentata si de afectiunile asociate. Riscurile sunt mai mari la persoanele varstnice