Gheorghe Hurmuzaki si ziarul "Bucovin"Gazeta romneasca pentru politica, religie si

literatura" - primul ziar din BucovinaiuHurmuzachestii, angajati n toate actiunile

culturale si nationale din Bucovina, au nteles ca principala arma de lupta politica
este presa. Astfel, "ntr-un consiliu de familie se decide nfiintarea unui ziar ntr-o
tarisoara, unde pna atunci se citea n cercuri prea restrnse numai unele ziare
germane, ici-colea si franceze"[1]. Dificultatile care se puneau n calea realizarii
acestei idei erau multe, dar mai ales era vorba de partea materiala care a trebuit sa
cada exclusiv n seama familiei Hurmuzaki. Se ia hotarrea ca ziarul proiectat sa
iasa n limbile romna si germana, n text paral 424x232e el, cu periodicitate
saptamnala si sa poarte numele "Bucovina". Pentru aceasta se cerea nsa ca cel ce
va sta n fruntea lui sa fie la naltimea vocatiei si sa cunoasca perfect ambele limbi.
Alegerea a cazut si de data aceasta pe fratii Hurmuzaki. Cel harazit sa fie primul
redactor al "Bucovinei", "gazeta romneasca pentru politica, religie si literatura", a
fost Gheorghe.
La 15 octombrie 1848, tipograful Ferdinand Eckhardt a naintat Administratiei
Bucovinei, Creisamtului din Cernauti, anuntul de aparitie al primului ziar din
Bucovina. El comunica acestui birou ca va publica n editura proprie din Cernauti un
ziar scris n limba romna si germana care o sa apara odata pe saptamna, si ca va
raspunde pentru el n fata autoritatilor . De fapt, Eckhardt, nu s-a ocupat dect de
partile tehnice, pe cnd redactarea si raspunderea pentru cele publicate cadeau
mereu n seama lui George Hurmuzaki. Ziarul a aparut ntre 20 octombrie 1848 si 2
octombrie 1850. Publicarea unui ziar, scrierea articolelor, corecturile, reprezenta o
munca care consuma puterile unui singur om, motiv pentru care la nceputul anului
1849 George si asociaza n redactie pe fratele sau Alecu, iar spre sfarsitul anului
1849 i cedeaza acestuia cu totul redactia ziarului [2].
George Baritiu, care i cunostea personal pe fratii Hurmuzaki, le-a dat poate cea mai
adevarata caracteristica. El scria: "George, acea figura dulce si amabila, care dorea
sa aiba brate spre a cuprinde cu ele cte un milion de romni dintr-o data, si
Alexandru, acel cap genial, cu inima simtitoare totdeauna mai mult pentru altii
dect pentru sine, acesti doi frati venisera tocmai la timp spre a lua n anii
regeneratiunei pe umerii lor cele mai grele misiuni, din cte erau de mplinit n acea
epoca mare"[3].
"Bucovina" ilustra pe larg soarta romnilor ardeleni, transformndu-se n
reprezentantul si aparatorul politic al acestora, mai ales cnd n primavara anului
1850 "Gazeta de Transilvania" a lui George Baritiu a fost sistata, corespondentele
din Ardeal publicate n "Bucovina" Hurmuzakestilor au devenit foarte numeroase. n
lucrarea sa intitulata "Fratii George si Alexandru Hurmuzaki si ziarul Bucovina",
Teodor Balan scria : "atunci cnd n Ardeal ziarul lui Baritiu apuse, iar n Principatele
Romnesti autoritatile militare rusesti suprimasera orice manifestare libera a
populatiei, ziarul "Bucovina" era singurul organ publicistic romnesc independent. El
atunci reprezenta toata romnimea"[4].
Primul numar va aparea la 4/16 octombrie 1848, subintitulndu-se "Gazeta
romneasca pentru politica, religie si literatura". n programul de fond scris de
Gheorghe Hurmuzaki se poate vedea tendinta nationala si patriotica a gazetei.
"Foaia noastra - preciza redactorul sef - va fi defensorul intereselor nationale,
intelectualesi materiale ale Bucovinei, reprezentantul nevoilor si dorintelor ei,

organul bucuriilor si suferintelor ei". Un interes deosebit a avut gazeta

"Bucovina"fata de situatia politica din Moldova. Acest lucru este de altfel explicabil
cnd ne gandim ca Bucovina facuse parte din Moldova dar si prin faptul ca acolo era
un alt Hurmuzaki si anume Constantin, care furniza pentru "Bucovina" stirile
privitoare la Moldova, el fiind de fapt informatorul si omul de legatura al refugiatilor.
Dar erau si alti corespondenti, acei pribegi moldoveni, care la 1848, au poposit n
casa de la Ceranauca si colabornd la ziar si aratau recunostinta. Pentru fratii
Hurmuzaki ct si pentru intelectualii romni, Bucovina era "unita prin firestile
legaturi a unei aceleasi nationalitati, a istoriei, a religiei, a naravurilor si a multor
altor relatii de trebi si de familii"[5].Redactia "Bucovinei"se ocupa mult de situatia
interna a acestei sari. Din coloanele ziarului putem observa ca Mihai Sturdza,
domnul Moldovei, care alungase din tara ce la mai de seama elemente nu era deloc
simpatizat. Fata de el redactia "Bucovina"nu avea nici rezerve si frazele care i se
adresau n coloanele ei nu erau de felul acelora care formeaza decorul unui ziar.
Bucovina la anul 1821 fusese azil pentru multi moldoveni , care fugisera de urgia
turcilor, "astazi nsa este un domn pamntean cu un guvern ce se zice national ,
care pune n fuga pe moldoveni"[6]. Cnd Mihai Sturdza a parasit Moldova si a venit
Grigore Ghica, noul domn, redactia "Bucovinei" a respirat usurata, iar noul domn
este primit cu mare bucurie. Chestiunea interna a Moldovei nefiind bine stabilita,
critici la adresa Moldovei vor mai fi, dar persoana domnului nu mai este amintita.
De data acesta nu domnulci rusii sunt cei vinovati.
Gazeta "Bucovina", imbratisnd cu caldura interesele tuturor romnilor , reprezenta
prin articolele publicate unitatea de gndire si de simtire a intelectualitatii din toate
partile romnismului. n acelasi timp orice atac sau insinuare fata de neamul
romnesc, "Bucovina" le respingea, polemiznd cu dovezi temeinice si nimicind
asertiunile calomnioase de orice fel. n coloanele gazetei vom gasi semnaturile
bucovinenilor: Eudoxiu, Gheorghe, Alexandru si Constantin Hurmuzaki, Iraclie
Porumbescu, caruia fratii Hurmuzaki i ncredinteaza secretariatul redactiei[7]., ale
moldovenilor Vasile Alecsandri ,M. Kogalniceanu, C. Negri, V. Pogor; a muntenilor
Dimitrie Bolintineanu, , V. Crlova; ardelenilor Andrei saguna, G. Baritiu si mai ales a
lui Aron Pumnul.
Idealurile fundamentale ale poporului romn, precum necesitatea unitatii nationalstatale, erau exprimate de gazeta "Bucovina" fara echivoc. Astfel, n articolul
"Unirea Moldovei cu ara Romneasca", se arata ct se poate de clar ca "aceasta
unire ntre doua parti ale aceleasi natii, s-a dorit pururea de cei mai nsemnati
barbati ai Romniei. Mihai Viteazul, domnul arii Romnesti, ajunsese a se numi
Mihail, cu mila lui Dumnezeu, Domnul arii Romnesti, al Moldovei si chiar al
Ardealului..."n acelasi articol se protesta fata de Rusia care, le facea romnilor, din
acesta dorinta fireasca de unire nvinuirea "de crima capitala"[8].
Redactia definea misiunea gazetei n ceea ce priveste dezvoltarea culturii nationale,
n spiritul programului "Daciei literare": sa devina "o oglinda a activitatii intelectuale
a romnilor". Publicarea n gazeta "Bucovina" a unor articole si scrieri literare de
catre autori romni din toate provinciile romnesti, l-a determinat pe N. Iorga sa
afirma ca aceasta "ajunge a fi o revista literara cum nu mai era alta , un fel de
urmare - fara conducere si necontenita colaborare din partea lui Kogalniceanu - o
"Dacie literara"de odinioara[9].

De asemenea, gazeta "Bucovina" a contribuit n mod substantial la despartirea

Bucovinei de Galitia si cstigarea autonomiei provinciale; ea a militat pentru ca
romnii din Bucovina sa aiba scoli nationale, independenze de Galitia, egala
ndreptatire a romnilor cu celelalte neamuri din monarhia habsburgica : cereau cu
insistenta o biserica nationala, independenta de Karlowitz pentru toti romnii din
imperiu care sunt o singura o singura natie si o limba romneasca si nu
moldoveneasca, bucovineana sau transilvaneana etc. Doua erau principiile supreme
n numele carora a luptat gazeta "Bucovina": ideea unitatii culturale, spiriuale de
neam si ideea unitatii national-politice a romnilor. Pe aceasta din urma o
concepeau mai nti prin unirea unirea romnilor sub sceptrul mparatului de la
Viena. Aceasta era ideea unei Austrii federative n care fiecare nationalitate sa
alcatuiasca un stat national autonom. n acelasi timp gazeta atragea atentia ca
romnii nu mai vor sa fie guvernati , tutelati politic sau sub protectorat strain ca
pna atunci ci dimpotriva, ei terbuie sa promoveze "cultul nationalitatii pe de o
parte, modificarea si perfectionarea institutiilor politice si sociale", pe de alta parte.
Aceasta nsemna ndepartarea alcatuirii sociale feudale din Principatele Romne si
realizarea de reforme care biruisera n statele europene apusene, asigurnd
egalitatea politica a cetatenilor.
Colaborarea gazetei "Bucovina" cu romnii din Principate
n ceea ce priveste colaborarea gazetei cu romnii din Principate, putem spune ca
cea mai importanta a fost cea cu George Baritiu care n timpul ct a stat la
Bucovina nu a renuntat la publicistica, ba chiar n luna august 1849 el a redactat
singur gazeta Hurmuzakestilor, acestia fiind plecati la Dulcesti n Moldova. Numele
lui baritiu era cunoscut mai de mult n cercurile intelectuale romnesti din Bucovina,
datorita foilor sale de la Brasov, "Gazeta de Transilvania" si "Foaie pentru minte,
inima si literatura", care relatau fapte din cele trei teritorii locuite de romni. Cu
redactia gazetei bucovinene, relatiile lui s-au stabilit, n mos indirect nainte de
sosirea sa n Bucovina, prin Aron Pumnul, prieten apropiat si colaborator al foilor
sale de la Brasov. Acesta i solicitase lui Baritiu colaborarea la gazeta "Bucovina",
"cu cte un articol care s-ar cuveni sa fie cunoscut Europei, caci aceasta se citeste
si n Germania"[10]. G. Baritiu a semnalat aparitia gazetei Bucovina ntr-o nota
nserata n "Foaie pentru minte..."si intitulata "O noua gazeta romna", apreciind ca
articolele care apar n coloanele ziarului "sunt pline de foc patriotic", iar n alta nota
din aceeasi foaie , facea apel ca romnii transilvaneni sa se aboneze la gazeta
"Bucovina", deviza acesteia fiind similara cu cea a foilor brasovene: "Unitatea
organica a celor trei milioane de romni din monarhia habsburgica"[11]. La
nceputul lunii septembrie 1849 G. Baritiu paraseste Bucovina si se ntoarce la
Brasov, la ndemnul episcopului Andrei saguna si a lui Andrei Muresanu. Plecarea sa
din Cernauti este nsotita de urmatoarele rnduri aparute n gazeta "Bucovina" :
"Astazi a plecat de aici, spre a se ntoarce n nefericita sa patrie, dupa o petrecere
de cteva luni n mijlocul nostru, domnul G. Baritiu, redactorul mult renumitei
"Gazeta de Transilvania"Barbat puternic la vorba ti la fapta , patriot luminat si
nationalist nvapaiat , iubind natia sa, ca si ntreaga sa patrie, neprieten teoriilor
utopice, fiind un om practic nainte de toate, n societate placut, amabil, n
caracterul sau nepatat, pilduitor ca sot, parinte si amic, D-lui lasa la toti, care au
avut bucuria a-l cunoaste mai de aproape, cea mai sincera stima a multora sale
merite si o vie parere de raudespre plecarea sa..."[12].

Asa cum aflam dintr-o scrisoare a lui Alexandru Hurmuzaki din noiembrie 1849 catre
George Baritiu, ntre redactiile publicatiilor, "Gazeta de Transilvania" si "Bucovina" sa ncheiat un contract de colaborare in conditii pe care Al. Hurmuzaki le considera
cu "totul generoase"[13]. Cei doi se unesc n apararea unor idei ce i intereseaza
deopotriva pe romnii din cele doua provincii romnesti , cum a fost si cazul
polemicii iscate ntre "Bucovina"si unele ziare nemtesti n problema Transilvaniei. O
ndelungata si apriga polemica se poarta cu ziarul sasesc "Siebenburger Bote". Abia
ajuns acasa, Baritiu este solicitat de Al. Hurmuzaki sa-i dea datele necesare pentru
a le raspunde celor de la ziarul sasesc, care aruncasera gazetei bucovinene epitetul
de "calomniatori dosenesti". Al. Hurmuzaki l roaga pe Baritiu sa intervina n
discutie, fiind convins ca numai el, cu autoritatea sa de istoric al Transilvaniei, i
poate reduce la tacere pe cei de la "Siebenburger Bote". "Nimeni nu ar fi n stare a-i
lovi ca D-ta, nimeni nu-i va sfarma cu puternica-ti si maiestoasa pana a veteranului
ntre publicistii romni, ca D-ta"[14].
G. Baritiu i va trimite raspunsul sau, acesta fiind publicat n n nr. 36 al "Bucovinei"
din 1849. Ceva mai trziu, cu ocazia unui alt articol jignitor din "Oesterreichische
Corespondentz", Alecu recurge din nou la sprijinul lui Baritiu, care-i trimite un articol
n decembrie 1849.
Un colaborator constant al "Bucovinei" a fost Vasile Alecsandri, care rugat fiind de
Alecu, a furnizat ziarului att poezii, originale si populare, ct si studii despre poezia
populara. Prima lui poezie trimisa ziarului a fost Pasarica, aparuta n numarul 1 din
14/26 februarie 1849. Poezia nu este semnata de autor, dar Alecu a tinut ca la
sfrsit sa adaoge urmatoarea nota : "Iesita din condeiul unuia dintre cei mai slaviti
poeti romnesti". Au urmat apoi poeziile Lacramioara, Strigoiul si altele, printre care
se gaseste si poezia intitulata Adio Moldovei[15]. Din Constantinopole, Vasile
Alecsandri a promis ca va trimite ziarului un bogat material , fiinca dorea ca
"Bucovina" sa devina cel mai bun organ al raspndirii ideilor frumoase printre
romni[16]. Alecsandri s-a tinut de cuvnt si i- a trimis lui Alecu un nou ciclu de
poezii , nsotindu-le cu un studiu n forma de scrisoare. Din acesta serie de poezii
populare trimise de Alecsandri faceau parte ntre altele poeziile: Codreanul, Toma
Alimos, Blastamul,Sburatoriul, Calugarita, publicate n "Bucovina"n lunile octombrie
1849 si ianuarie-februarie 1850.
Avertizarile si sistarile gazetei "Bucovina"
Declararea, la nceputul anului 1849, a starii de razboi n Bucovina, Galitia si
Cracovia, a avut consecinte negative asupra miscarii nationale a romnilor.
Comandamentul militar a lansat, la 10 ianuarie 1849, un manifest catre populatie,
anuntnd ca toate gazetele si vor nceta aparitia n afara de doua guvernamentale,
de la Lemberg si Cracovia. n urma acestui ordin "Bucovina"si nceteaza aparitia,
ultimul numar fiind difuzat la 5 ianuarie 1849. Ghe. Hurmuzaki asteapta un timp ca
ordinul sa fie desfiintat nsa la 28 ianuarie 1849 va nainta creisamtului Bucovinei o
cerere prin care ruga pe seful acestui organ administrativ sa intervina la autoritatile
militare din Lemberg pentru ca ziarul "Bucovina" sa poata aparea din nou, aratnd
ca atitudinea redactiei a fost mereu "strict loiala". Apelul lui Gheorhe a avut succes.
Guberniul din Lemberg dupa o prealabila ntelegere cu cu generalul Hammerstein a
permis prin nota din 8 februarie 1849, ca "Bucovina"sa apara din nou. Ziarul si
continua aparitia de la 26 februarie 1849, inaugurndu-si totodata cel de-al doilea

an de activitate. Suprimarile care vor mai urma, de exemplu cea din iunie-iulie
1849, au fost din cauza unor articole, n care se discuta "n mod obraznic si
razvratitor de spirite" arestare si maltratare de catre rusi si austrieci a lui George
Baritiu. n numarul 18 din 22 iunie 1849 apare n "Bucovina" un articol intitulat
"Pozitia ierarhiei romne n Austria", semnat E. H.( Eudoxiu Hurmuzaki ), pentru care
Alecu a executat 5 zile de temnita. Acest articol era scris n spirit sagunian,
evidentiindu-se rolul pe care biserica l-a avut n trecutul romnesc. Ea a ocrotit
"constiinta religioasa" a romnilor contra mahomedanismului si catolicismului. n
urma acestui conflict cu autoritatile de la Lemberg, "Bucovina" nu a mai aparut
aproape o luna. Aceste sistari au fost negresi neplacute iar cu trecerea timpului, n
Ardeal chestiunile deveneau tot mai neplacute pentru romni iar tonul n care erau
scrise articolele din ziarul "Gazeta de Transilvania" era tot mai vehement, lucru care
se observa si n corespondentele care soseau din Ardeal si erau publicate n
"Bucovina". Durerea era mare si n consecinta si stigatul de durere era tot mai
strident. Apoi situatia politica n care se afla Moldova nu putea sa multumeasca pe
redactorii gazetei bucovinene. n coloanele "Bucovinei" se discuta mult si n mod
aprins despre mprejurarile politice sub care gemeau moldovenii. Ocupatia ruseasca
ndeosebi de ndelungata, umplea de grija pe fratii Hurmuzaki, care se gndeau la
solutionarea n alt nteles a chestiunii romnesti dect cea pe care rusii o
pregateau[17].
Asupra gazetei "Bucovina" plana pericolul sistarii definitive . Aceasta propaga n
mod deschis ideile democratice si liberale si critica starile de lucruri din Ardeal si
mai ales din Moldova. Acest lucru l nelinosteste pe consulul Rusiei de la Iasi, care
intervine pe cale diplomatica la Ministerul de interne din Viena, ca sa interzica
aparitia ziarului, dupa ce acelasi consul intervenise la guvernul Moldovei pentru a
opri intrarea ziarului n Moldova. Astfel de masuri a luat si domnul Mihail Sturdza,
care a intervenit pe lnga agentiile diplomatice austriece sa opreasca trimiterea n
Moldova a ziarelor din Bucovina si Transilvania. n urma acestor demersuri
"Bucovina putea patrunde n Moldova, trimisa numai n plicuri cu scrisori sau
pachete, trecute n tara prin contrabandisti evrei[18].
Pentru Rusia o gazeta romneasca redactata n apropierea Principatelor Romne "n
spirit constitutional si national"era ca un spin n ochii puterii protectoare, deoarece
tarile vecine s-ar putea molipsi de ideile si principiile apusene. Rusii erau nelinistiti
la gndul ca aceste idei ar putea sa destepte simtul national al romnilor iar acesta
era un motiv pentru ca aparitia "Bucovinei"sa fie oprita si n Austria. De aceea
consulul Austriei la Iasi, i comunica la 4 ianuarie 1850, primului ministru din Viena,
ca Doxachi, Constantin si Alexandru Hurmuzaki urmareau "ideea nebuna a
ntemeierii unui imperiuz daco-romn" si foloseau ziarul "Bucovina"drept organ
central al visurilor lor "primejdioase"[19].
Dupa toate acestea au venit sicane inchizitorii din partea guvernului din Viena, la
care s-au adaugat neplaceri cu tipografia. Printr-o nota din 28 martie 1850, ministrul
de interne austriac se adreseaza guvernatorului Bucovinei, baronul Henniger,
atragndu-i atentia ca articolele publicate de gazeta "Bucovina", trec "dincolo de
cadrul permis de lege"[20]. Ca urmare, guvernatorul trimite, la 3 aprilie 1850, o
nota redactiei, prin care o avertizeaza ca autoritatile nu vor accepta sa se scrie n
continuare, n felul de pna atunci, despre chestiunile politice din Austria si
Principatele Romne[21].

Avertizarea primita va produce o impresie adnca asupra lui Alexandru Hurmuzaki;

el a fost oprit sa scrie despre situasia politica din Bucovina si Transilvania, unde
romnii sufereau jugul unei administratii militare nemiloase si chiar a fost amenintat
sa-si schimbe atitudinea fata de situatia politica din Moldova, care nu poate multumi
pe nimeni. Autoritatile din Moldova si consulul Rusiei la Iasi au continuat nsa sa
instige si mai mult oficialitatile din Viena mpotriva gazetei "Bucovina". Au fost
facute reclamatii la Ministerul de externe austriac cum ca redactia "Bucovinei" cu
felul ei incendiar de a scrie "nelinisteste mereu" spiritele moldovenilor si pe
deasupra are o atitudine "constant dusmanoasa"fata de guvernul austriac[22].
Ministerul de interne austriac cednd "repetatelor reclamatiuni", ordona
guvernatorului Bucovinei sa-l avertizeze personal pe Al. Hurmuzaki "pentru ultima
data" pentru felul cum scrie el despre situatia politica din Bucovina, Transilvania si
Moldova si-l mputerniceste pe guvernator sa controleze personal atitudinea acestui
ziar[23].
Cu toate ca era confruntat cu tot felul de piedici si amenintari, gazeta "Bucovina",
sub conducerea lui Al. Hurmuzaki, la fel ca si a fratelui sau Gheorghe, nu a abdicat
de la conduita ei consecvent romneasca. Alexandru era un ziarist militant, un
conducator de opinii prin scrisul sau gazetaresc. Edificator n acest sens este si
comunicatul redactiei din 1 iulie 1850 n care se arata printre altele : "Scopul
principal spre care am nazuit si nazuim, dupa putinta, ne-a fost si ne este ca sa
nfatisam naintea guvernului imperial, ntr-o lumina adevarata, marea nsemnatate
a natiunii romne pentru integritatea imperiului (...); ca nu numai Constitutia din 4
martie 1849, ci chiar propiul interes al imperiului cere ca romnilor sa li se dea
drepturi de o masura cu celelalte natiuni din marele imperiu si, mai mult, sa nu fie
supusi altor natiuni, ci sa-si administreze ei treburile att cele politice ct si cele
bisericesti. Aceste drepturi le recunoaste Constitutia imperiala fiecarei natiuni,
acestea le reclamam si noi romnii pentru noi n toate petitiunile noastre de pna
acum, si aceste drepturi - ajutati de prea demnii fii ai natiunii - le-am aparat si noi
contra tuturor calomniilor, varsate asupa-ne n gazetele straine de catre vechii
nostri dusmani care, nca tot ar mai visa sa ne opreasca si de aici nainte drepturile
noastre si - spre batjocurirea Constitutiei si eternei dreptati - sa domneasca peste
noi pe nedrept, ca si mai nainte, ce nsa nu va mai fi! Aceasta tendinta ne ramne
neschimbata si pe viitor[24].
La 22 august 1850, ministrul de intrene din Viena va trimite a treia nota in
chestiunea gazetei "Bucovina", cernd guvernatorului de aici ca mpreuna cu
Comandamentul militar sa suprime ziarul. A fost somat verbal Al. H urmuzaki iar
pentru linistirea ministrului austriac, guvernatorul Bucovinei i comunica acestuia ca
"Bucovina", din sipsa de fonduri, n scurt timp va apune, si ca chiar de la un timp
ncoace nici nu mai apare[25].
Amenintarile si admonestarile primite au avut, fara ndoiala, repercursiuni asupra
redactarii gazetei; din aprilie 1850 ziarul nu mai apare la timp ci cu mari ntrzieri,
iar din 3 mai 1850, vor aparea cte doua numere odata. ntre 7 august-9
septembrie 1850, gazeta nu va mai aparea. nca de pe 6 august redactia gazetei a
facut cunoscut cititorilor ei urmatoarele : "Niste mprejurari, care amenintau totala
nimicire si a acestei acum singure gazete a romnilor din Austria , au produs o
neplacuta ntrziere n iesirea mai multor numere. Noi ne-am fi tinut de strnsa
datornita a nstiinta onoratul public despre felurita natura a acelor mpejurari[26].

Cu toate piedicile puse de autoritatile austriece, gazeta "Bucovina", va reaparea, n

zilele de 13 si 20 septembrie 1850, ntr-un moment cndpublicul romnesccredea
ca a ncetat sa mai apara. Dupa aceata vor mai aparea trei numere, ultimul fiind cel
de pe 2 octombrie 1850,dupa care gazeta a apus faara un prealabil anunt.
Opera culturala si nationala nfaptuita de gazeta "Bucovina" este incomensurabila.
Ea devine cu att mai importanta daca ne gndim la toate greutatile cu care a avut
de luptat ziarul, si nu este vorba aici de greutatile de natura tehnica cu tipografia
Eckhardt, nici de cele de natura redactionala, ci este vorba n special de greutatile
de natura politica, cu deosebire de cele legate de cenzura.
Dupa suspendarea "Bucovinei"a fost cu neputinta ntemeierea altui ziar romnesc.
Partidul Hurmuzakestilor se va folosi pentru a-si duce lupta mai departe, de ziarul
romnilor din Banat, redactat de Vicentiu Babes, apartinnd bogatei si importantei
familii mocioni si de ziarul "Albina" din viena, la care redactorul Vasile Grigorovita,
era de origine bucovinean, si uneori de "Concordia" din Pesta care aparea din 1860.
Mari sunt meritele familiei Hurmuzaki pentru Bucovinasi pentru romnism dar faptul
ca au editat la Cernauti, n anii 1849-1850, un ziar polituc romnesc, li se va socoti
drept unul dintre cele mai mari merite ale lor. Fratii Gheorghe si Alexandru
Hurmuzaki, ajutati n scrisul lor de ceilalti frati Constantin si Eudoxiu, ncurajati si
povatuiti de incomparabilul lor tata, au patruns n glasul vremii si au nteles
obligatiile ce le incumba fata de romnii de pretutindeni. Nelund n seama truda si
cheltuielile , acesti frati s-au angajat fara ezitare la greaua munca a editarii unui ziar
national, pentru apararea intereselor politice ale Bucovinei si pentru discutarea
problemelor din Moldova, Muntenia si Ardeal. Astfel, gazeta "Bucovina" a devenit cu
adevarat organul politic al romnilor de pretutindeni, n lupta lor de eliberare si
emancipare, de unitate nationala si statala.
Familia Hurmuzachi (cunoscut i ca Hurmuzaki sau Hurmuzache) este o familie
nobiliar romn din Bucovina de origine romneasc cu tot numele ei grecesc,
dup cum afirm marele istoric Nicolae Iorga. n secolul XVII-XIX au trit n zona
Cernuca din Bucovina austriac (actualmente n Ucraina), vila lor din Cernuca
fiind transformat n muzeu n octombrie 1999. Au fost cunoscui n general ca
avocai, istorici i aristocrai de vaz.

Cei mai cunoscui membri ai familiei au fost fraii Hurmuzachi:

Constantin (1811-1869),
Eudoxiu (1812-1874),
Gheorghe (1817-1882),
Alexandru (1823-1871), membru de onoare al Academiei Romne
Nicolae (1826-1909).
Ali membri marcani ai acestei familii au fost:

Constantin de Hurmuzaki (1862-1937), doctor n drept si n stiine, membru de

onoare al Academiei Romne din 1919.
Alexandru de Hurmuzachi (1869-1945), ultimul cpitan (mareal) al Bucovinei.
Familia Hurmuzachi a luat parte la renaterea naional a Romniei n Bucovina i
nu numai.

Tatl frailor Hurmuzachi a fost Doxaki (Doxachi, Doxache, Doxaki) Hurmuzaki (d.
aprilie 1857), care a recumprat domeniul Cernuca dup ce documentele de
proprietate s-au pierdut. Doxaki era fiul medelnicerului Constantin Hurmuzachi i al
Ruxandrei (d. 12 august 1818) din Moldova. El a construit un nou conac boieresc cu
parc i biseric. Doxaki s-a cstorit cu Ileana (Ilinka, Olena) Murgule (d. 1858),
fiica unui stolnic, cu care a avut 12 copii din care au supravieuit apte: cei cinci
frai i dou surori (Eufrozina i Eliza). La iniiativa frailor Hurmuzachi a luat fiin
ziarul Bucovina, prima gazet care se tiprea n dou limbi (german i romn). De
asemenea, nu putem uita rolul acestei familii n timpul revoluiei de la 1848. La
moia Cernuca s-au adunat cei mai destoinici brbai pe care i-a avut Moldova
(amintim pe Al. I. Cuza, Gh. Sion, V. Alecsandri). Tot aici, n snul acestei familii a
redactat M. Koglniceanu faimoasa lui petiie. Am mai putea aminti i activitatea lui
Alecu Hurmuzachi i a fratelui su Gheorghe la Societatea pentru cultur i
literatur n Bucovina, devenit mai trziu Academia Romn. Aici au militat pentru
introducerea limbii romne n coli, dar i pentru reformarea nvmntului.
Impresionante sunt articolele lui Alexandru Hurmuzachi despre nvmnt, ele fiind
publicate n Foaia Societii. S nu trecem cu vederea aportul adus de Constantin
Hurmuzachi n Moldova, stabilindu-se aici n urma unui conflict cu tatl su, care i
interzice cstoria cu fata pe care o iubea. Agenda acestuia era foarte ncrcat:
lupta pentru unirea principatelor, dar n acelai timp ocupndu-se i de procesele pe
care le avea cu statul rus, fiind avocatul familiei Bal.

Cea mai bogat activitate (i cea mai variat, dealtfel), a avut-o Eudoxiu
Hurmuzachi, marele istoric i om politic. Colecia sa de documente este
impresionant, n ea gsindu-se numeroase documente cu privire la istoria
romnilor culese de prin arhivele de la Viena, acestea fiind traduse i adunate n
volume dupa moartea acestuia. De aceste documente s-a ocupat fratele su
Gheorghe, documentele fiind trimise la Bucureti, o extraordinar contribuie avnd
i Ion Slavici, care s-a ocupat de editarea acestora. Pn nu demult nu s-a tiut de
cele 26 de discursuri ale lui Eudoxiu n Dieta Bucovinei, lucrri de o mare
importan n cercetarea omului politic Eudoxiu, ele fiind tiprite n 2007. Pentru o
cercetare mai amnunit n ceea ce privete familia Hurmuzachi ar trebui cercetate
lucrrile lui Teodor Blan.