se ntinde drumul pelerinului. Mai are de pustiit rubedenii adpostite acas, de-ngheat flori, cupele lor obscene de carne, pn s-ajung la Tatl. nghea-va nsui mai tare, aflnd c este al nostru, el, care pe calea-i nebtut, n-a zrit chip de om. Ba nc i inima lui btea jos i mai jos, cum vlure viaa i leagn molcom blana jivinei din cas. i-ascuns acolo, cu ochi fr pricepere, caut n altul stpnul.