Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
Acromegalia
Acromegalia este o tulburare hormonala care se dezvolta atunci cand glanda hipofiza produce
prea mult hormon de crestere (STH, horman somatotrop) la o persoana de varsta adulta.
Acromegalia se manifesta prin cresterea in dimensiuni a oaselor, inclusiv cele de la maini,
picioare si fata. Acromegalia de obicei afecteaza adultii de varsta medie (cel mai frecvent boala
este diagnosticata la varsta de 30-40 de ani). Boala afecteaza persoanele din toate grupurile
etnice si afecteaza barbatii si femeile in mod egal.
La copiii care sunt inca in crestere excesul de hormon de crestere poate provoca o boala numita
gigantism, care se caracterizeaza prin dezvoltarea exagerata a oaselor si cresterea anormala in
inaltime.
Netratata, acromegalia este asociata cu boli cardiace, hipertensiune arteriala, tulburari de ritm
cardiac, diabet zaharat si polipi la nivelul colonului. Persoanele cu acromegalie au un risc de
doua ori mai mare de a muri prematur decat oamenii sanatosi. Din fericire exista tratament care
poate preveni aparitia complicatiilor grave si moartea prematura.
pierderea vederii
In cazul in care acromegalia si complicatiile sale raman netratate pot duce la moartea prematura.
Tratament
Tratamentul are ca scop reducerea secretiei de hormon de crestere precum si reducerea
efectelor negative ale tumorii asupra glandei pituitare si a tesuturilor cerebrale din vecinatatea
tumorii.
1.Tratamentul chirurgical
Medicul poate extirpa tumora folosind una din urmatoarele interventii terapeutice:
hipofizectomia transsfenoidala care presupune indepartarea tumorii printr-o incizie
efectuata la nivelul foselor nazale
craniotomia ce presupune indepartarea tumorii printr-o incizie in partea frontala a
craniului.
Scoaterea tumorii poate normaliza secretia de hormon de crestere si elimina presiunea asupra
tesuturilor inconjuratoare pentru ameliorarea semnelor si simptomelor asociate acromegaliei. In
unele cazuri chirurgul poate sa nu fie in masura sa elimine tumora in totalitate, acest lucru poate
duce la persistenta nivelurile crescute de GH (hormon de crestere) dupa o interventie
chirurgicala, in acest caz fiind necesara asocierea tratamentelor medicamentoase sau a
radioterapiei.
Remisia bolii se intalneste la aproximativ 80-85% din pacientii cu adenoame mici
(microadenoame) si 50-65% din pacientii cu adenoame mari (macroadenome). Nivelurile
sanguine de hormon de crestere si de IGF-1 dupa interventia chirurgicala de obicei indica daca
este necesara continuarea tratamentului.
2.Tratamentul medicamentos
Medicamentele utilizate pentru a scadea productia sau a bloca actiunea hormonului de crestere
includ:
analogi de somatostatina. Medicamente precum octreotid si lanreotid sunt analogi
(variante) sintetici ai somatostatinei, hormon secretat de catre hipotalamus si care inhiba
secretia de GH. Aceste medicamente interfera cu secretia excesiva de GH de catre glanda
pituitara si astfel pot produce scaderi rapide ale nivelurilor de GH.
Agonisti ai receptorilor dopaminergici. Bromocriptina inhiba secretia hormonului
hipofizei anterioare - prolactina - fara sa modifice nivelele altor hormoni hipofizari desi,
la pacienti cu acromegalie, reduce si nivelul crescut al hormonului somatotrop (GH).
Antagonisti ai hormonului de crestere. Pegvisomant este un antagonist al hormonului de
crestere care blocheaza efectul hormonului de crestere asupra tesuturilor organismului.
Radioterapia- distruge eventualele celule tumorale ramase dupa interventia chirurgicala si
reduce nivelul seric de hormon de crestere.Cuprinde:
1.Radioterapia conventionala. Acest tip de radioterapie se administreaza de obicei zilnic pe o
perioada de 4 pana la 6 saptamani.
2.Radiochirurgia stereotactica . De asemenea cunoscuta sub numele de radiochirurgie gammaknife, radiochirurgia stereotactica presupune livrarea unei doze mari de radiatii la nivelul
celulelor tumorale in doza unica, limitand in acelasi timp cantitatea de radiatii pentru tesuturile
normale din jur. Acest tip de radiatii pot aduce niveluri de GH la normal in termen de 3-5 ani.
Alegerea tipului de radioterapie se bazeaza pe marimea si localizarea celulelor tumorale restante
si valorile serice de IGF-1.