impersonal

1. Exist mai multe modaliti de a obine o construcie cu valoare impersonal. Verbele

impersonale prin natura lor ca a ninge, a ploua, a tuna, a trebui, a fulgera, deci verbe a
cror aciune nu poate fi atribuit nimnui nu se folosesc dect la persoana a III-a singular,
fr pronume sau un alt subiect. Acestea sunt verbe impersonale numite adesea i
unipersonale din cauza formei lor unice de persoan. Dar nu orice verb unipersonal este
obligatoriu i impersonal.
2. Exist i verbe personale ca a sta, a fi, a plcea, a durea care pot fi folosite ca
impersonale la persoana a III-a.
St s plou.
Era s cad n prpastie.
M doare c nu mai vine.
mi place s ascult muzic bun.
[stil./util.] Folosirea acestor verbe la persoana I sau a II-a este o greeal. n limba
ngrijit nu spunem niciodat:
*Am trebuit s plec.
*Eram s cad.
Aceste forme au o puternic marc popular.
3. Modalitatea cea mai frecvent pentru a exprima valoarea impersonal este reflexivul.
Verbele reflexive impersonale se construiesc cu pronumele n acuzativ se numai la persoana
a III-a:
Se spune c este foarte inteligent.
Se pare c el este vinovatul.
Iarna se ntunec foarte repede.
Se cuvine s-i admirm curajul.
4. Adverbele
predicative
ca bine, sigur, bineneles, normal, firete, clar, probabil, posibil, poate nsoite sau nu de
verbul a fi (mpreun cu care formeaz expresii verbale) au drept subiect o propoziie.
Aceasta se introduce de obicei prin conjunciile c sau cas:
(E) bine c m-ai avertizat.
Bineneles c i-a dat seama ce se ntmpl.
(E) sigur c te atept la gar.
(E) clar c nu exist alt soluie.
Uneori verbul a fi din aceste expresii poate lipsi.
5. Tot o valoare impersonal pot avea anumite verbe pasive:
E tiut c minte ntotdeauna.
E demonstrat c adevrul este relativ.
6. O situaie aparte este reprezentat de posibilitatea de a exprima o anumit valoare
impersonal, mai curnd o valoare nedeterminat a subiectului (subiect6) cu ajutorul

formelor de persoana a II-a singular sau de persoana I plural. Dei subiectul tu sau noi este
inclus n forma verbului, acesta are o valoare general, desemnnd pe oricine:
Cnd l asculi, i dai seama c este un om instruit (= oricine i d seama).
Nu tim niciodat ce ne rezerv viitorul (= nimeni nu tie niciodat).
E obositor s faci o meserie care nu-i place (= pentru oricine e obositor).
Acelai efect poate fi obinut prin utilizarea substantivului omul, care este, de fapt, un fals
subiect. [stil.] Folosirea substantivului omul este frecvent n limbajul familiar i popular:
De-ar ti omul ce-ar pi, dinainte s-ar pzi (= de-ar ti oricine).