Sunteți pe pagina 1din 13

Universitatea de Stat din Moldova

Facultatea tiine Economice


Departamentul Economie, Marketing i Turism

Proiect de specialitate
La tema:
Politica de finanare a entitilor economice

A realizat: Cerlenco Ruxanda, Gr.FB1401


A verificat: Covalschi Tatiana, lect.univ.

Chiinu, 2016

Cuprins:
Introducere.....................................................................................................................................3
Capitolul I.... Politica de finanare i sursele de finanare..........................................................4-11
Concluzii........................................................................................................................................12
Bibliografie....................................................................................................................................13

Introducere
Actualitatea temei se concretizeaz n faptul c politica de finanare este baza funcionrii
i dezvoltrii oricrei entiti. Alegerea i dimensionare surselor de finan are poate determina
mrimea profitului, lichiditatea, solvabilitatea entitii. Politica de finanare a ntreprinderii
trebuie s selecteze sursele de finantare a ntreprinderii pentru a asigura buna sa func ionare,
performanele acesteia prezente i viitoare. Politica de finanare este un aspect care trebuie
cercetat de entitate nu doar la inceputul activitii sale dar i pe tot parcursul funcionrii.
Scopul lucrrii este studierea tuturor metodelor de apreciere a eficienei investiiilor i
alegerea celor mai potrivite i eficace.
Obiectivele lucrrii sunt studierea componenei politicii de finanare, componenei
surselor de finanare interne i externe, particularitile acestora, avantajele i dezavantajele
tuturor surselor .a.
Metodologia de studiu este analiza surselor bibliografice de specialitate: cr i la
disciplina Finanele ntreprinderii ce conin informaie cu privire la politica de finan are i surse
de finanare a entitilor economice.
Lucrarea include un singur capitol: politica de finanare i sursele de finanare, care
desfoar noiunea de politic de finanare, surse interne, surse externe, noiunea de credit,
leasing i formele de finanare din cont propriu.
Cuvinte cheie sunt: politic, surse proprii, surse atrase, surse interne, surse externe, credit,
leasing, mprumut, aciuni, rezerve .a.

Capitolul I. Politica de finanare i sursele de finanare.


Politica de finanare a ntreprinderii trebuie s selecteze sursele de finantare a
ntreprinderii pentru a asigura buna sa funcionare, performanele acesteia prezente i viitoare.
Din punct de vedere al apartenenei fondurilor, sursele de finanare pot fi:

Finanri din fonduri proprii (autofinanarea, creteri de capital);

Finanri prin angajamente la termen (mprumuturi obligatare, credite bancare).

Din punct de vedere al efortului depus pentru obtinerea lor, sursele de finan are pe termen lung
cuprind:

Finanri interne(autofinanarea);

Finanri externe (creteri de capital i mprumuturi diverse);

Nevoia de resurse apare att la nfiinarea societii ct si pe parcursul derulrii activittii de


exploatare i a celei investiionale, capitalul reprezentnd motorul dezvoltrii societatii. Pentru
realizarea echilibrului pe termen lung si scurt este necesara acoperirea nevoilor permanente de
capital din surse permanente, mobilizate pe termen lung sau nelimitat(capitaluri proprii si
mprumuturi pe termen lung) i asigurarea unor resurse temporare care s fac fa nevoilor de
finanare pe termen scurt. Sursele proprii reprezinta surse sigure de finanare, determina
autonomia financiar a firmelor i elimina riscul retragerii a capitalurilor. Sursele mprumutate
prezint avantajul mobilitii pentru armonizarea necesarului de finanare cu sursele proprii i
atrase.
1.1. Caracteristica surselor proprii
Din punctul de vedere al surselor proprii, nu prea exista multe alternative, respectiv ori se
recurge la autofinanare, ori se aduc aporturi noi la capitalul societii.

Autofinanarea este cea mai raspndita form de finanare si presupune ca ntreprinderea


s i asigure dezvoltarea prin forte proprii, folosind drept surse o parte a profitului obtinut in
exercitiul expirat si fondul de amortizare, urmarind att acoperirea necesarului de nlocuire a
activelor imobilizate ct i creterea activelor de exploatare. Autofinantarea este determinata de
cresterea resurselor obtinute din propria activitate care vor ramane in mod permanent la
dispozitia intreprinderii pentru finantarea activitatii viitoare. Autofinanarea este constituit din
excedentele pe care ntreprinderea le produce si care sunt folosite pentru finantarea activitatilor
ulterioare. Autofinantarea constituie in general pivotul finantarii intreprinderii si pentru unele
dintre ele sursa exclusiva a finantarii in fazele decisive ale dezvoltarii. Caracterul fundamental al
acestei resurse tine de faptul ca aceasta constituie elementul in baza caruia finantarea externa va
putea fi solicitata si atrasa de catre intreprindere. Pe de o parte, marimea sa(in valoare absoluta
si in valoare relativa) furnizeaza indicatii cu privire la performantele intreprinderii. O
autofinantare ridicata asigura pe investitorii financiari asupra posibilitatilor de remunerare si de
punere in valoare, de catre intreprindere a fondurilor pe care ei le vor investi. Pe de alta parte
autofinantarea creeaza capacitatea de rambursare a datoriilor intreprinderii si de o masura
riscului pe care furnizorii de fonduri si-l asuma.
Avantajele autofinanrii:

constituie un mijloc sigur de finanare, o surs independent i stabil de fonduri;


autonomia financiar asigurat prin autofinanare permite ntreprinderii

independena de gestionare fa de organismele financiare i de credit;


asigur ntreprinderii un mare grad de libertate privind dezvoltarea investiiilor, cu

condiia realizrii unor investiii utile, profitabile;


permite frnarea ndatorrii i implicit reducerea cheltuielilor financiare;
permite msurarea randamentului capitalurilor proprii, respectiv a rentabilitii

financiare;
reprezint factorul hotrtor n asigurarea accesului pe piaa de capital i atragerea
de noi capitaluri din afara ntreprinderii.

Cu toate aceste avantaje oferite de autofinantare, nu trebuie exagerat in aceasta directie


deoarece in situatia in care rentabilitatea economica a intreprinderii este superioara ratei dobanzii
practicata pe piata financiara, cu cat raportul dintre capitalul imprumutat si capitalul propriu este

mai mare, cu atat randamentul financiar al intreprinderii creste. Decizia de autofinantare si


nivelul acesteia sunt adesea influentate de factori externi cum sunt fiscalitatea, restrictiile privind
accesul pe piata de capital si diverse constrangeri juridice.
Cresterea de capitaluri proprii nseamna aporturile de capital pe care ntreprinderea le
primete din exterior. Aceste aporturi pot fi furnizate de asociaii sau proprietarii deja existen i i
dispui s-i mreasca participarea lor. Dar pot fi asigurate i de noi furnizori de fonduri doritori
s participe la capitalul ntreprinderii. n ambele cazuri e vorba de o finanare extern, furnizorii
de capital primind titluri de proprietate(aciuni, pri sociale) n schimbul aportului lor.
Subscrierea deintorilor de fonduri la creterea capitalului unei societ i este motivat de
politica dividendelor i de poziia pe pia a societii respective. Aceasta surs de finan are
mobilizeaz capitaluri suplimentare, pe o perioad nedeterminat, nefiind rambursabile la
scaden.
Creterea de capital se poate realiza prin:
1. Emisiunea de aciuni noi- presupune dou alternative: emisiunea la valoarea nominala a
vechilor actiuni si emisiunea la o valoare majorata, in functie de valoarea acestora la bursa.
2. Subscrierea de noi aporturi. Valoarea de emisiune a unei actiuni noi trebuie sa fie apropiata
de valoarea de piata a unei actiuni vechi pentru a limita efectul de diluare a rentabilitatii
actiunilor, prin impartirea profitului la un numar mai mare de actiuni.
3. ncorporarea rezervelor sau a datoriilor, convertite n contribuii la capitalul social.
1.2. Componena surselor atrase
Sursele atrase sunt constituite din datorii de exploatare i n afara exploatarii acumulate
de o firma in decursul unei perioade de gestiune ca urmare a realizarii obiectului de activitate si
care pana in momentul stingerii lor sunt asimilate surselor proprii fiind utilizate pentru finantarea
activitatii curente. Gestiunea financiara a acestei categorii de surse economice vizeaza analiza
structurii lor, urmarirea scadentei acestora, corelatia creante-obligatii, viteza de rotatie a
datoriilor si factorii de influenta asupra ei.
Sursele atrase se mai numesc si surse temporare sau surse ciclice. Acestea se reinnoiesc
permanent odata cu desfasurarea ciclului de exploatare. Furnizorii reprezinta cea mai importanta

categorie de surse atrase care poate fi gestionat eficient de aceea analiza financiara ii acorda o
atentie deosebita. Celelalte categorii de surse atrase au in general termene de exigibilitate sigure,
care nu pot fi amanate, de exemplu salariile. Furnizorii in schimb si clientii pe de alta parte, pot
fi gestionati astfel incat sa conduca la crearea de fluxuri de trezorerie ce pot fi plasate eficient de
firma, conducand la profituri importante.
1.3. Componena surselor mprumutate
n afara resurselor proprii interne si externe intreprinderea poate recurge si la ndatorare
pentru finantarea necesarului de resurse pe termen scurt, mediu si lung. n acest scop ea poate
utiliza in principal piata creditului, piata obligatara. mprumutul obligatar reprezinta o forma
deosebita a creditului pe termen lung care consta in emisiunea si vanzarea publica a
obligatiunilor.
Obligatiunile sunt titluri de valoare, negociabile, reprezentand un drept de creanta asupra
capitalurilor imprumutate unei societati. De obicei, aceste imprumuturi au un cost de procurare
mai mic decat subscrierile la capitalul social si nu afecteaza dreptul de proprietate al actionarilor.
Decizia privind emisiunea se obligatiuni apartine Adunarii Generale a Actionarilor si se
realizeaza prin institutii care actioneaza ca intermediar(societatile de valori mobiliare), in nume
propriu sau ca garant al emisiunii. Diferenta intre valoarea de emisiune si valoarea nominala este
prima de emisiune, iar diferenta intre valoarea rambursata(mai mare) si valoarea de emisiune este
prima de rambursare.
Leasing-ul este o form special de nchiriere a bunurilor mobile sau imobiliare, prin care
beneficiarul deine toate drepturile ce reies din deinerea bunului, mai puin dreptul de
proprietate.
Leasingul presupune existena a trei tere persoane: furnizorul, societatea
finanatoare (societatea de leasing) si utilizatorul (beneficiarul finanrii). Societatea
de leasing cumpr de la furnizor bunul solicitat de utilizator si l cedeaza acestuia
din urma pe o anumita perioada de timp contra unor redevente lunare. Aceasta
reprezinta in esenta operatiunea de finantare prin leasing. Durata unui contract de
leasing variaz i depinde n special de bunul ce face obiectul nchirierii la bunurile
de valori mari ea este n general 75% din durata de via economic a bunului, n

timp ce la bunurile de valori mai mici i cu uzura mai rapid, durata contractului
poate fi de numai un an. Leasing-ul este de multe ori preferat, ca urmare a
simplicitii sale si a efectelor n timp ce le provoaca asupra trezoreriei companiei.
n general, societatea de leasing beneficiaz de garanii si asigurri suficiente
pentru a acoperi, fa de banc, riscul de faliment al beneficiarului. Se disting 2
forme de leasing:

1.Leasing-ul financiar asigur transmiterea ctre locator a dreptului de folosin asupra unui
bun, iar contractul de aceasta natura este valabil atunci cand prin con inutul sau indeplineste cel
putin una dintre urmatoarele conditii:
-

riscurile si beneficiile dreptului de proprietate asupra bunului care face obiectul


leasingului sunt transferate utilizatorului la momentul la care contractul de leasing
produce efecte;

prevede expres transferul dreptului de proprietate asupra bunului ce face obiectul


leasingului catre utilizator la momentul expirarii contractului;

exista optiunea utilizatorului de a cumpara bunul la expirarea contractului, iar


valoarea reziduala exprimata procentual este mai mica sau egala cu diferenta dintre
durata normala de functionare maxima si durata contractului de leasing, raportata la
durata de functionare maxima exprimata procentual;

perioada de leasing depaseste 80% din durata normala de utilizare a bunului ce face
obiectul leasingului, cu posibilitatea prelungirii acestei perioade;

valoarea totala a ratelor de leasing, mai putin cheltuielile accesorii, este mai mare
sau egala cu valoarea de intrare a bunului.

2.Leasing-ul operational asigura transmiterea catre locator a dreptului de folosinta asupra unui
bun, iar incadrarea in aceasta categorie are loc atunci cand contractul incheiat, prin continutul
sau, nu indeplineste nici una dintre conditiile legal stabilite pentru contractul de leasing financiar,
conditii precizate in paragraful anterior, cu exceptia celei privind transferarea riscurilor si

beneficiilor dreptului de proprietate asupra bunului la momentul in care contractul produce


efecte.

Aspectele specifice acestei categorii de leasing sunt:


-

activele corporale care fac obiectul operatiunilor de leasing operational apartin


proprietarului(locatorului) pana la expirarea contractului incheiat in acest sens, cand,
in masura in acre in contract s-a prevazut optiunea utilizatorului de cumparare a lor,
se transfera dreptul de proprietate;

in perioada de actiune a leasingului, locatorul(finantatorul) calculeaza si


inregistreaza amortizarea imobilizarilor corporale in cauza, pentru recuperarea valorii
acestora, exclusiv valoarea reziduala, pe parcursul duratei contractului, dar nu mai
putin de 3 ani;

la termenele stabilite prin contractul de leasing, locatorul factureaza chiria (rata de


leasing) ce i se cuvine, care contine amortizarea si marja de profit, chirie care este
deductibila fiscal. Totodata, se are in vedere ca locatorul isi incaseaza costul asigurarii
bunurilor predate in leasing.

la expirarea contractului de leasing, in baza optiunii utilizatorului, se transfera


dreptul de proprietate, facturandu-se valoarea reziduala a activelor corporale folosite
de locatar si, totodata, se inregistreaza iesirea lor din patrimoniu;

n perioada pentru care este incheiat contractul de leasing, utilizatorul asigura


urmarirea valorilor datorate catre locator cu ajutorul contului 8036 Redevente, locatii
de gestiune, chirii si alte datorii asimilate. Acest cont reflecta in debit valoarea totala
a ratelor de leasing, iar in credit numai valoarea platita acestuia, avand sold debitor
care reprezinta sumele datorate(nedecontate).

Creditul exprim relatia baneasca intre o persoana fizica sau juridica numita creditor,
care acorda unei alte persoane numita debitor , un imprumut in bani sau care vinde

marfuri/servicii pe datorie, in general cu o dobanda stabilita in functie de riscul pe care si-l


asuma creditorul sau de reputatia debitorului.
Avantajul creditului este ca el indeplineste o functie de capital. Din acest punct de vedere,
bunurile sunt intrebuintate de debitor in mod eficient la crearea unui surplus, peste acea parte a
produsului, care este necesara pentru plata folosintei imprumutului. Surplusul poate fi considerat
ca fiind echivalentul unei sporiri a capitalului. Rolul creditului este concretizat in rezultatele
obtinute in economie prin manifestarea relatiilor de credit sau in contributia creditului la
realizarea anumitor obiective de politica economica.
Formele creditului reprezinta modul de organizare a relatiilor de credit in economie,
mod clasificat dupa mai multe criterii.
Dupa cele mai importante criterii ar fi urmatoarele forme ale creditului :
A. Din punct de vedere al calitatii creditorului :
credit comercial
credit bancar
B. Dupa calitatea debitorului :
credit acordat persoanelor fizice
credit acordat persoanelor juridice
C. Din punct de vedere al calitatii debitorului si creditorului luati la un loc :
credit public
credit privat
D. In functie de scopul acordarii :
credit de productie (de exploatare, de investitii, de speculatie) ;

credit de circulatie
credit de consum
E. Dupa modul de garantare :
credit real, care are acoperire materiala sub forma garantiei imobiliare
sau mobiliare
credit personal care are la baza garantii morale
F. Din punct de vedere al marimii perioadei :
credit pe termen scurt
credit pe termen mijlociu
credit pe termen lung
Creditul bancar cuprinde o sfera larga de raporturi angajand modalitati diferite, pe
termen scurt si termen mediu si lung, privind operatii bazate pe inscrisuri sau fara, garantate, in
fiecare caz in parte sau in cadrul unui acord general. Folosirea creditului bancar este avantajoasa
in cazul in care rata rentabilitatii este mai mare decat rata dobanzii. Insa chiar in conditiile in care
in faza de previziune rentabilitatea depaseste costul indatorarii este necesar sa se aiba in vedere si
riscul financiar determinat de eventualitatea ca pe parcurs, rata dobanzii sa devanseze rata
rentabilitatii. Riscul financiar apare ca urmare a existentei unor fluxuri negative, stabile de
numerar superioare fluxurilor pozitive probabile de lichiditati.

Concluzii
n urma studiului realizat, asupra metodelor de apreciere a eficienei investi iilor am
sesizat n primul rnd importana investiiilor n cadrul entitilor economice- ele sunt suportul
material al dezvoltrii economice, i n al doilea rnd- importana alegerii unei metode corecte i
exacte de estimare a eficienei investiiei. Investi iile pot fi realizate prin achiziia de
echipamente de producie, perfecionare i modernizare a capitalului fix, creterea stocului de
active curente, construcii sau achiziii de locuine, cumprri de titluri de valoare, finanri a
diverselor cercetri tiinifice i a proiectrilor .a. Tipul i volumul sumei investite depind de
destinaia acesteia, de scopul entitii i de resursele destinate pentru investiie.
Literatura de specialitate pune la dispoziie 6 metode de apreciere a eficien ei
investiiilor: termenul de recuperare, metoda valorii actualizate nete, rata intern de rentabilitate,
rata de rentabilitate contabil, indicele de profitabilitate i criteriul riscului, dintre care cel mai
des utilizate n practica economic sunt rata intern de rentabilitate i mai pu in termenul de
recuperare. n acest context, consider c ar fi benefic pentru entitile economice s utilizeze i
alte metode de apreciere a eficienei investiiilor, acest lucru contribuind prin urmare la
consolidarea concluziilor i deciziilor finale cu privire la eficiena unei sau altei investiii.
Cunoaterea esenei, modului de aplicare a acestor metode i modului de interpretare a
rezultatelor este un lucru indispensabil nu doar pentru analitii financiari din orice entitate dar i
pentru utilizatorii de informaii cu privire la eficiena, rentabilitatea investiiilor.
Investiiile sunt o parte a vieii economico-financiare a oricrei entititi, care atest
nivelul de dezvoltare a ntreprinderii. ntreprinderile care realizeaz mai multe investiii, i ct
mai eficiente i corecte sunt considerate ntreprinderi solide, dezvoltate i moderne.

Bibliografie
Manuale:

Finanele ntreprinderii, N.Botnari, Chiinu-2006, ASEM;


Finanele ntreprinderii, Bran P. Edit.Economic, Bucureti, 1997;
Performana firmei, Andronic B.C Ed.Polirom, 2000;
Management, Nicolescu Ovidiu i Ion Verboncu, Ed.Economic, 1999;
Analiza economico-financiar, Cojocaru C.C, Edit.Economic, 1997.
Surse internet:

www.wikipedia.com
www.dictionar-economic.ro