Sunteți pe pagina 1din 2

La Vulturi de Gala Galaction

Nuvela La Vulturi! este o admirabila sinteza a suferintelor milenare ale poporului roman. Tema
nuvelei o constituie evocarea unui episod din lupla pentru independenta nationala a locuitorilor Tarii
Romanesti, la inceputul veacului trecut.
Nuvela se deschide cu un frumos tablou de natura. La realizarea Iui contribuie, in mod admirabil,
contrastul dintre diferitele elemente ale reliefului: intr-o zi cu soare, culmile Seripetului, colturoase si
limpezi ca o cununa de securi", ni se dezvaluie, ca o mareata constructie, adunata de jur-imprejurul unei
palme de pamant, locuite de un pumn de oameni". Acest loc se numeste Iablanicioara, de la numele
paraului care izvoraste, de undeva, din munte. Pe langa parau coboara o carare, singura mai lesnicioasa,
dar chinuita", ca si viata oamenilor care traiau aici, in cateva case, intemeiate in acest cuib de vulturi".
Existenta locuitorilor era permanent amenintata de invazii straine, de jaf si de. moarte.
Autorul isi opreste privirea asupra baciului Danila, starostele ciobanilor din partea locului", om
care indurase de-a lungul vietii multe suferinte si incercase multe vaduri de amaraciune". in tinerete,
Danila agonisise de trei ori avere si tot de atatea ori fusese jefuit de turci.
Deznadajduit, si-a parasit locurile natale si s-a retras in munti, ca sa nu mai vada plaiul si silnicia
de pe el". Ajuns la izvorul Iablanicioarei, el s-a facut cioban, reusind cu timpul sa-si refaca gospodaria, isi
rostuieste copiii, dar nu ii este dat sa cunoasca tihna nici la cei 80 de ani ai sai.
La vestea izbucnirii revolutiei lui Tudor Vladimirescu, Danila i-a trimis la lupta pe cel mai drag
dintre ginerii sai, pe Paun Ozun, si pe alti zece voinici, pentru a-1 sluji pana la moarte" pe domnul Tudor".
De mai multa vreme Danila nu primise nicio veste de la Paun Ozun, dar stia sa-si ascunda
ingrijorarea si s-o imbarbateze pe fiica sa, Agripina, sotia lui Paun. Ea avea trei copii: Mariuca, Vlad si
Paunas, care era abia de doua luni".
Pacea adanca" a locurilor este sfasiata, pe neasteptate, de un strigat care anunta invazia turcilor:
Fugiti! Fugit.il Vin turcii."
Smulsa din indeletnicirile ei cotidiene, de gospodina si mama iubitoare, Agripina traieste groaza
invaziei. Reactiile ei sunt febrile, disperate: tresari", groaza vestei se prefacu deodata in groaza faptului
vazut cu ochii!".
Agripina isi ia cei trei copii si pleaca spre munte, suind pieptis coastele abrupte ale Scripetului, in
speranta ca nu va fi ajunsa din urma de turci si se va putea adaposti la stanele ciobanilor. impovarata cu
Paunas in poala, tinandu-i si pe ceilalti doi, Agripina urca cu greu cararea, care scoate sufletul din om",
sfasiata de spaima, asaltata de ganduri nebune. Descrierea drumului, realizata cu lux de amanunte, redand
cu mare arta dramatismul situatiei, spaima si indarjirea femeii, constituie partea cea mai tulburatoare si
cea mai bine realizata a nuvelei.
Disperata ca nu mai poate inainta cu toti copiii, Agripina il ascunde pe cel mic, pe Paunas, intr-o
capita de fan din apropierea stanii si merge mai departe, cu ceilalti doi, Mariuca si Vlad, la Mos Danila.
Acesta, cufundat in gandurile negre, provocate de lipsa vestilor de la Paun Ozun, este trezit la realitate de

plansul Mariucai si de figura ravasita a Agripinei. Batranul ii strange in graba pe ciobani si, inarmati cu
llinle, pleaca spre poiana, dupa micutul Paimas. Ajuns la locul unde fusese ascuns micutul, nu mai gaseste
decat scutecele inrosite de sange ale copilului si o larga spul-beratura de fulgi cenusii, ca dupa o
incaierare de vulturi". Valoarea simbolica a destinului copilului se desprinde din comentariul scriitorului:
Pasarile cerului cobora sera in poiana si smulsesera pe Paunas din zbuciumul plansului, din durerile
foamei si din toi vaietul si chinul unei vieti omenesti, in mijlocul unui popor nenorocit si rob inca pe
multa vreme!"

Batranul, in fata imaginii carpelor insangerate, isi ridica disperat mainile spre cer si il implora pe
Dumnezeu sa puna capat, o data pentru totdeauna, nenorocirilor care s-au abatut asupra tarii si a
oamenilor: Ajunga atata risipa, alata jaf la vulturi! din mana bietei tari si din carnea noastra!".