Transformatorul Electric

Transformatorul electric este o main electromagnetic static de curent alternativ, care

transform o energie electromagnetic primar de anumii parametrii (u 1,i1) ntr-o energie
electromagnetic secundar de ali parametrii (u2,i2), frecvena rmane ins constant (f1=f2=ct.). Cei
doi parametrii care ne dau puterea: u-tensiunea i i-curentul, sufer prin transformare schimbri
inverse, astfel dac tensiunea se micoreaz, curentul se mrete i invers. La baza funcionrii
transformatorului st principiul induciei electromagnetice.
Din punct de vedere constructiv, transformatorul are dou pri principale:
1) circuitul magnetic - reprezentat de miezul de fier i construit din tole de oel electrotehnic
pentru reducerea pierderilor n fier;
2) circuitele electrice - reprezentate de dou sau mai multe nfurri din Cu sau Al, realizate
n jurul circuitului magnetic, fiind deci cuplate electromagnetic.
Infurarea care primete energia de la o surs se numete infurare primar, iar cea care
cedeaz energia unei reele sau unui consumator se numete infurare secundar. Dup cum
tensiunea nfurrii secundare este mai mare sau mai mic decat cea a nfurrii primare,
transformatorul este ridictor sau coborator de tensiune.
Schematic un transformator monofazat, care are dou nfurri este reprezentat n fig. 1.
u

i1 N1

N2

u1

i2
u2

zs

i2

1 2
Figura 1. Schema Transformatorului electric monofazat

u1 - tensiunea de alimentare a primarului;

i1 curentul din primar, cand n secundar avem legat impedana de sarcin zs;
u2 tensiunea la bornele secundarului rezultat prin inducie electromagnetic;
i2 curentul din secundar;
1,2 fluxurile de scpri ale primarului i secundarului;
N1, N2 numrul de spire a nfurrii primare respectiv secundare.
Dup numrul de faze putem avea transformatoare monofazate, trifazate sau speciale (ex:trihexafazate).
1

Rolul circuitului magnetic:

1.
2.
3.
4.

Concentrarea liniilor de cmp

Sustinerea nfasurarilor
Transmiterea cuplului , fortelor
Transmiterea caldurii

Regimul nominal al transformatorului: este regimul definit de ansamblul valorilor mrimilor

nscrise pe plcua indicatoare a transformatorului i care caracterizeaz funcionarea n condiii
prescrise (regimul de sarcin pentru care a fost proiectat).
Datele nominale ale unui transformator sunt:

puterea nominal - SN (VA) - reprezint puterea aparent la bornele circuitului secundar;

tensiunea nominal primar - U1N (V) - reprezint tensiunea aplicat nfurrii primare n
regim nominal;
tensiunea nominal secundar - U2N (V) - este tensiunea rezultat la bornele secundare, la
mersul n gol, primarul fiind alimentat cu tensiunea U1N ;
raportul nominal de transformare k - este raportul ntre tensiunea primar i cea
secundar la mersul n gol;
curentul nominal (primar i secundar) - curentul de linie I1N, I2N(A);
tensiunea nominal de scurtcircuit - usc - tensiunea aplicat unei nfurri cand cealalt
este legat n scurtcircuit, iar n nfurarea alimentat curentul are valoare nominal;
frecvena nominal - 50Hz n Europa, 60 n America de Nord;
randamentul - ;
schema i grupa de conexiuni.

In funcie de utilizarea lor, putem avea mai multe tipuri de transformatoare:

-

transformatoare de putere folosite n transportul i

distribuia energiei;
- transformatoare speciale de putere - folosite pentru alimentarea cuptoarelor metalurgice, a
redresoarelor etc.
- transformatoare pentru reglarea tensiunii;
- autotransformatoare;
- transformatoare de msur;
- transformatoare pentru ncercri de izolaie de nalt tensiune.

Sistemul Magnetic
Un sistem magnetic este alcatuit din coloane si juguri. Coloana transformatorului reprezinta
partea sistemului magnetic pe care, sau in jurul careia, sunt dispuse infasurarile transformatorului.
Jugul transformatorului reprezinta partea sistemului magnetic care nu are infasurari si care serveste
la inchidere a circuitului magnetic.
Jugurile transformatoarelor pot fi:
-

juguri laterale
juguri frontale.

Jugurile laterale sunt cele care leaga cele doua capete ale uneia si aceleiasi coloane (Fig. 2), jugul
lateral are o parte laterala a carei axa este perpendiculara pe axa coloanei.
2

Figura 2. Exemple de sisteme magnetice cu juguri laterale

a) Sistem magnetic monofazat in manta;

b) Sistem magnetic monofazat cu coloane si in manta;
c) Sistem magnetic trifazat cu coloane si in manta (sistem magnetic cu cinci coloane)
Jugul frontal este cel care leaga capetele a doua sau mai multe coloane diferite (Fig. 3).

Figura 3. 1 - coloane; 2 - juguri frontal;

Exemple de sisteme magnetice cu juguri frontale:

a) Sistem magnetic monofazat cu coloane;
b) Sistem magnetic trifazat plan cu coloane.
In fig. 4 sunt prezentate formele tipice ale sectiunilor prin jug.

Figura 4. Forme tipice ale sectiunilor prin jug

Din punct de vedere constructiv coloanele se clasifica astfel:

- coloana cu tesere plana;
- coloana cu tesere radiala;
- coloana cu tesere in evolventa.
Coloana transformatorului asamblata din pachete paralelipipedice de tole (grup de tole de
aceeasi dimensiune) reprezinta coloana cu tesere plana (Fig. 5).
Coloana unui sistem magnetic cu intrefier asamblata din tole de aceeasi latime, dispuse
practic in directii radiale formand sectiunea circulara transversala a coloanei, reprezinta coloana cu
tesere radiala (Fig. 6)
Coloana unui sistern magnetic cu intrefier asamblata din tole de aceeasi latime, deformate in
asa fel incat, in sectiunea transversala, a coloanei, toate tolele sa aiba forma de evolventa si impreuna
sa formeze practic cilindru circular drept, reprezinta coloana cu tesere in evolventa (Fig. 7).

Figura 5. Exemple de coloane cu tesere plana

a) - sectiune transversala in trepte fara canale de racire;

b) - sectiune transversala in trepte cu canale de racire longitudinale;
c) - sectiune transversala in trepte cu canale de racire longitudinale si transversale

Figura 6. Coloana cu tesere radiala

Figura 7. Coloana cu tesere evolventa

Consolidarea mecanica a sistemelor magnetice consta in consolidarea jugurilor frontale, a

jugurilor laterale si a coloanelor.
La transformatoarele de putere mica si medie, jugurile sunt consolidate prin presare cu grinzi
de lemn (Fig. 8), iar la cele de putere mare cu ajutorul unor grinzi din otel laminat cu profil U
(Fig.9), sau cu ajutorul unor grinzi sudate (Fig.10).

Figura 8. Miezul unui transformator de putere 160 VA, cu grinzi din lemn.

Figura 9. Miezul unui transformator de 1000 VA putere, cu grinzi din otel profilat.

Figura 10. Miezul unui transformator trifazat (10 MVA, 63/16, 5 KV, 50 Hz) din tole cu cristale orientate,
fara gauri pentru suruburi.

Pentru consolidarea coloanelor si a jugurilor laterale, se utilizeaza fie buloane de strangere (Fig. 11),
fie benzi din otel (Fig. 12).

Figura 11. Izolatia de strangere a buloanelor

a) - suruburi cu rondele individuale;

1) - rondela de strangere de otel;
2) - rondela de prespan;
3) - tub izolant;
b) - perechea de buloane cu rondela comuna intr-o parte;
1) - rondela de strangere de otel pentru un bulon;
2) - rondela de prespan;
5

3) - rondela de otel sub piulita;

4) - rondela de prespan;
5) - rondela de strangere de otel pentru doua suruburi;
6) - tub izolant.

Figura 12. Presarea coloanelor transformatoarelor de putere cu benzi din otel (1 - otel feromagnetic, 2 centura de carton, 3 - centura de otel).

La constructiile moderne
tennocontractabile (Fig. 13).

sunt

utilizate

benzi

de

strangere

cu

fibre

de

sticla

Figura 13. Presarea coloanelor transformatorului de putere cu benzi din sticla (otel, centura din
banda de sticla)

La transformatoarele cu puteri mici si mijlocii strangerea tolelor se realizeaza cu ajutorul unor pene
de lemn introduse intre cilindrul electroizolant al infasurarii si tolele miezului (Fig. 14).

Figura 14. Presarea coloanei transformatorului 1 - cilindru izolant; 2 - barele de sprijin; 3 - miezul.

Materiale utilizate la realizarea sistemelor magnetice

In majoritatea cazurilor sistemele magnetice ale transformatoarelor se realizeaza din tabla
electrotehnica, care reprezinta in fapt un material magnetic moale (adica, un material cu ciclu de
histerezis ingust). Laminarea materialului sub forma de tole de diferite grosimi (0.65 mm; 0.50 mm;
0.35 mm; etc.) conduce la reducerea componentei pierderilor prin curenti turbionari indusi de
campurile variabile caracteristice aplicatiilor de curent alternativ. In prezent se fabrica o mare varietate
de tole magnetice, proiectantul urmand sa aleaga, in functie de puterea si caracteristicile principale
ale masinii electrice, sortimentul cel mai potrivit aplicatiei concrete. Din punct de vedere al calcului
de proiectare a unei masini, calitatea unei tole este reprezentata de urmatoarele elemente:
6

a) Pierderile specifice (W/Kg) la magnetizare in camp alternativ sinusoidal, pierderi care

au loc prin histerezis si prin curenti turbionari. La tolele uzuale de grosime 0.5 mm si la 50 Hz,
pierderile prin histerezis reprezinta aproximativ 60-70% din pierderile totale, in functie de gradul de
aliere cu siliciu. La frecventa constanta a campului de magnetizare, pierderile totale sunt aproximativ
proportionate cu patratul inductiei magnetice, rezultand o curba de pierderi p=f(B) parabolica.
Pentru tolele destinate masinilor electrice rotative se garanteaza de obicei valorile pierderilor la 50
Hz, corespunzatoare inductiilor de 1 T si 1.5 T notate cu P10/50 si P15/50. In mod similar, pentru tolele
destinate transformatoarelor, se garanteaza pierderile de 1.5 T sau 1.7 T, notate P15/50 si P17/50. Pentru
aplicatii care implica frecvente diferite de 50 de Hz, furnizorii de tole includ in cataloage curbe
complete din care se poate deduce dependenta pierderilor specifice totale cu inductia si frecventa.
Pentru frecvente de 400...2500 Hz se elaboreaza sortimente speciale, de grosime redusa (0.1-0.15-0.20
mm) si cu un procent de siliciu mai ridicat, in vederea reducerii pierderilor prin curenti turbionari.
b) Caracteristica de magnetizare a tolei, adica dependenta inductie-camp, B=f(H), la
magnetizare alternativa sinusoidala.
O tola este cu atat mai buna cu cat are o caracteristica de magnetizare mai ridicata, adica cu
cat se obtine o inductie mai buna la acelasi camp exterior imprimat. Tolele destinate masinilor electrice
rotative se caracterizeaza prin trei puncte principale, prin valorile inductiei B25, B50, B100
corespunzatoare campurilor de excitatie de 25, 50 si 100 A/cm. Aceste valori se pot verifica pe
esantioane standard, de pilda prin metoda cadrului Epstein (STAS 7758-75) si reprezinta obiecte de
garantie pentru un anumit sortiment de tabla. Tolele destinate transformatoarelor de putere se
caracterizeaza de obicei numai prin inductia Bg corespunzatoare campului de 8 A/cm.
c) Factorul de umplere (impachetare) a fierului, notat Kfe este raportul dintre lungimea
totala efectiva a fierului dintr-un pachet de tole si lungimea totala (geometrica) a pachetului. Este un
factor subunitar care depinde de grosimea tolei, de calitatea suprafetei, precum si de grosimea
peliculei izolante, care poate fi de natura organica (lacuri electroizolante de acoperire) denumite de tip
C3 sau anorganica (oxizi de fier, fosfati etc.), denumita de tip C5. Alte proprietati ale tolei, cum sunt
duritatea superficiala sau rezistenta electrica a izolatiei, desi nu fac obiectul garantiei furnizorului,
prezinta importanta din punct de vedere al caracteristicilor de functionare ale masinii sau din punct de
vedere al tehnologicitatii fabricatiei.
Tolele magnetice se pot clasifica: din punct de vedere al dependentei proprietatilor magnetice cu
directia de laminare, tolele pot fi:
- cu cristale orientate (denumite uzual tole pentru transformator)
- cu cristale neorientate (pentru masini electrice rotative).
In directia de laminare proprietatile magnetice sunt mai bune decat in directia perpendiculara.
Fenomenul este urmarit in mod deosebit in fabricatia tolelor de transformator, unde campul de
excitatie are o directie constanta, dar devine nedorita in cazul masinilor electrice rotative, unde este
necesara o izotropie a proprietatilor magnetice datorita solicitarii materialului dupa toate directiile. Din
acest motiv, standardele de tole neorientate limiteaza de obicei anizotropia magnetica din punct de
vedere al pierderilor.
Tolele cu cristale orientate pot fi fabricate in doua variante:
b) cu textura -normala
a) cubica.
Pentru a intelege dependenta proprietatilor magnetice in functie de directia de laminare este
necesara legatura cu coeficientii cristalografici a lui Muller.
7

Se cunoaste ca monocristalul de fier se magnetizeaza in mod diferit in directii diferite. Astfel, din Fig.
15, unde este prezentat un monocristal de fier, rezulta ca se poate vorbi de trei directii principale de
magnetizare,si anume:
-

directia de magnetizare usoara, de-a lungul muchiei (1) 100,

directia de magnetizare medie, de-a lungul diagonalei suprafetelor laterale (2) 110;
directia de magnetizare grea, de-a lungul diagonalei cubului (3) 311.

Figura 15. Directiile de magnetizare usoara (100), medie (110), si grea (111), pentru cristale de fier.

In tabla normala laminata la cald, cristalele sunt dispuse haotic.

a). Dispunerea cristalelor in tabla laminata la rece este aratata in Fig. 16
b). De aceea, acest gen de tabla se numeste textura sau cu cristale orientate. Este bine sa se
foloseasca aceasta denumire, deoarece se fabrica si tabla laminata la rece, dar care nu are cristale
orientate (in special pentru masini electrice).

Figura 16. Dispozitia cristalelor de fier in tabla silicioasa:

a) - laminata la cald;

b) - laminata obisnuit, laminata la rece; c) - cu textura cubica sagetile

indica directiile de magnetizare usoara.

Din analiza figurilor 15 si 16 se vede ca o asemenea tabla are permeabilitatea magnetica cea
mai mare atunci cand directia fluxului magnetic coincide cu directia de laminare, permeabilitatea este
mai mica la trecerea fluxului, transversal pe directia laminarii si este si mai mica pentru valori
intermediare ale unghiului dintre directiie de laminare si de trecere a fluxului. In realitate, dispunerea
cristalelor nu este exact cea aratata in Fig.16. b) si de aceea se poate spune ca, cu cat inclinatiile
muchiiior cristalelor fata de directia laminarii sunt mai mici si cu cat este mai redusa cantitatea de
cristale neorientate in aceasta directie, cu atat texturarea tolei se considera mai buna, iar
caracteristicile electromagnetice principale (permeabilitatea magnetica si pierderile specifice) mai
favorabile.
Permeabilitatea magnetica a acestei table este mare atat in cazul trecerii fluxului in directia
laminarii cat si in cazul trecerii in directie transversala pe aceasta. Permeabilitatea magnetica a tablei
sub un unghi de 45 fata de directia laminarii, adica de-a lungul diagonalei suprafetei laterale a
cubului, corespunde aproximativ permeabilitatii tablei cu textura normala in directie perpendiculara pe
directia laminarii.

Tinand seama de cele de mai sus, este evident ca tabla silicioasa cu textura cubica poate sa fie
utilizata cu succes pentru fabricarea de masini rotative. Totusi ea prezinta avantaje importante si in
cazul utilizarii pentru transformatoare de putere. Avantajul cel mai important fata de tabla laminata la
rece cu textura normala este acela ca nu mai este necesara imbinarea la 45 a jugurilor cu coloanele.
De asemenea devine posibila utilizarea tablei laminate la rece pentru executia miezurilor pentru
transformatoare mici, transformatoare de masura si altele, impachetate din tole stante sub forma de L,
T, E etc. Incercarile au aratat ca transformatoarele cu miez din tabla cu textura cubica au pierderile in
fier de 1.65 ori mai mici decat acelasi transformator avand miez din tabla cu textura normala iar
curentul de magnetizare este de doua ori mai mic. Miezurile au fost impachetate din tole sub forma, de
I.
Din punct de vedere al modului de laminare - tolele pot fi laminate la cald sau la rece. Cu
exceptia unor cazuri particulare (grosimi sub o valoare limita; continut de siliciu peste o anumita
limita), in prezent s-a generalizat procedeul de laminare la rece, care ofera anumite avantaje
tehnologice. Astfel, in cazul laminarii la rece calitatea suprafetei tablei rezultate este mai buna, ceea ce
perrnite obtinerea unui factor de impachetare superior. De asemenea, campul de tolerante al grosimii
tablei rezulta in limite mai restranse. Trebuie mentionat de asemenea, ca in cazul laminarii la rece
pentru acelasi procent de aliere cu siliciu, rezulta pierderi specifice mai mici. Dezavantajele
procedeului de laminare la rece consta in aceea ca dispersia de fabricate din punct de vedere al
proprietatilor magnetice, sunt mai mari.
Din punct de vedere al continutului de siliciu - tolele pot fi aliate cu siliciu (in proportie de
0,5...0.35 % sau chiar mai mult), sau fara siliciu, ca element de aliere. Continutul de siliciu are o
importanta majora pentru proprietatile magnetice ale tolei in sensul reducerii pierderilor specifice
totale, datorita reducerii in primul rand, a pierderilor prin curenti turbionari.
Odata cu reducerea pierderilor, siliciul are si o influenta nefavorabila asupra capacitatii de
magnetizare a tolei, in special in zona inductiilor mari. Alierea tolelor cu siliciu prezinta deci un
aspect contradictoriu in ceea ce priveste proprietatile magnetice de baza ale acestuia. Se vorbeste in
aceste conditii despre o tola mai "buna" atunci cand ea are siliciu mai mult si deci are pierderi
specifice mai mari, aceasta deoarece pretul tolelor este determinat in primul rand de gradul de aliere.
Proiectantul de masini electrice trebuie sa considere aceasta exprimare ca fiind impropie, deoarece
un anumit sortiment de tabla este bun sau nu numai, in raport cu o aplicatie data si aceasta corelare
are atat aspecte tehnice, cat si aspecte economice.

Materiale speciale utilizate pentru constructia miezurilor magnetice

Tabla groasa de 0,35 mm are utilizarea cea mai larga, folosindu-se pentru confectionarea
tolelor taiate sau stantate pentru miezuri normale. De remarcat faptul ca in prezent s-a asimilat
fabricatia de banda de tabla silicioasa, avand grosimea de 0.03 mm si care este utilizata in radiotehnica
si in sisteme electronice. Dupa cum s-a aratat, marimea continutului de siliciu ar contribui la o
reducere mai mare a pierderilor prin curenti turbionari si ar micsora magnetostrictiunea,
permeabilitatea aliajului ar creste. Fragilitatea crescanda insa CU marimea continutului de siliciu il
limiteaza la 4,5 % pentru tolele laminate la cald si la 35 % pentru cele laminate la rece. S-a incercat o
solutie prin adaos de nichel (5.5 %) putand astfel mari putin si continutul de siliciu (10.11). Marirea
continutului de siliciu nu este insa sutlcient de mare, dar continutul de nichel scumpeste aliajul.
Clasificarea Sistemelor Magnetice
Ansamblul de tole sau de alte elemente din tabla electrotehnica sau din alt material
feromagnetic, avand o forma geometrica determinata, destinat sa localizeze in el campul magnetic
util al transformatorului se numeste sistemul magnetic al transformatorului (circuit magnetic).

Dupa modul de realizare sistemele magnetice pot fi:

-

Sistem magnetic tesut;

Sistem magnetic cu intrefier;
Sistem magnetic rulat.

Sistemul magnetic tesut reprezinta un ansamblu in care coloanele si jugurile, tesute plan, se asambleaza
incrucisat ca o constructie unitara (Fig. 17).

Figura 17. Sistem magnetic tesut

Sistemul magnetic in care coloanele si jugurile sunt asamblate si consolidate separat, iar la asamblarea
sistemului ele se alatura frontal si se consolideaza cu dispozitive speciale de strangere sau alt mod,
reprezinta sistemul magnetic cu intrefier (Fig. 18).

Figura 18. Sistem magnetic cu intrefier

Sistemul magnetic in care coloanele si jugurile sunt asamblate prin rulare din tabla electrotehnica (in
benzi sau rulata) reprezinta sistemul magnetic rulat (Fig. 19).

Figura 19. Miezuri magnetice din otel laminat la rece: a) Forma dreptunghiulara; b) Forma circulara.

Dupa dispunerea in spatiu sistemele magnetice se clasifica in:

-

Sisteme magnetice plane

Sisteme magnetice in spatiu.

Sistemul magnetic la care axele longitudinale ale tuturor coloaneior si jugurilor sunt dispuse intr-un
singur plan, reprezinta sistemul magnetic plan (Fig. 20).

10

Figura 20. Sistem magnetic plan

a)
b)
c)
d)
e)
f)

sistem magnetic monofazat cu coloana;

sistem magnetic monofazat in manta;
sistem magnetic cu coloana si in manta;
sistem magnetic trifazat plan cu coloane;
sistem magnetic trifazat cu coloane si in manta (cu cinci coloane);
sistem magnetic trifazat in manta.

Sistemul magnetic la care axele longitudinale ala coloanelor sau ale jugurilor sunt dispuse in planuri
diferite, reprezinta sistemul magnetic in spatiu (Fig. 21).

Figura 21

Figura 22

a) Sistem magnetic trifazat simetrie in stea

b) Sistem magnetic trifazat simetrie in triunghi

Figura 23. Sistem magnetic simetric trifazat in triunghi 50 KVA, 5000 V.

11

Circuitul Electric
Infasurarile transformatoarelor. Parti constructive ale infasurarilor.
Materiale utilizate la realizarea infasurarilor. Parti constructive ale infasurarilor. Infasurarile
constituie una din partile cele mai importante ale unui transformator, reprezentand, de fapt, un ansamblu
de spire sau bobine care formeaza un circuit electric corespunzand uneia din tensiumle
transformatorului. Pentru un transformator polifazat, infasurarea este ansamblul infasurarilor de faza,
prin infasurare de faza intelegandu-se faza unei infasurari polifazate.
Termenul de infasurare de faza nu este utilizat pentru ansamblul bobinelor de pe o anumita
coloana. Transformatorul trebuie calculat si executat astfel incat marimile sale de baza (pierderile in
infasurari, tensiunea de scurtcircuit si incalzirile) sa fie in concordanta cu valorile prescrise de norme. In
acelasi timp, infasurarile trebuie sa asigure transformatorului o rigiditate dielectrica suficienta, precum si
stabilitate dinamica si termica mare, astfel incat sa garanteze buna functionare a acestuia si la
supratensiunile care apar in exploatare. Elementul constructiv principal al infasurarii este spira, care
reprezinta conductorul sau ansamblul de conductoare legate in paralel care inconjoara o singura data o
parte a sistemului magnetic al transformatorului parcurs de fluxul magnetic. Gruparea de doua sau mai
multe spire in serie formeaza o unitate constructiva numita bobina. Locul in care bobinatorul incepe
rularea conductorului pe suportul cilindric reprezinta inceputul infasurarii. O infasurare poate fi bobinata
la dreapta sau la stanga. Sensul bobinarii este esential la realizarea grupei de conexiuni cerute de
beneficiar.

Figura 24. Sensul de depanare la bobinele pentru transformator: a) la dreapta; b) la stanga.

Depanarea unei bobine pe dreapta sau pe stanga se face atunci cand incepe din stanga, respectiv
din dreapta sablonului privit din partea tamburului de pe care se desfasoara conductorul (Fig. 25) .

Figura 25. Bobinarea la stanga si la dreapta: 1 - mosorul cu sarma; 2 - sablonul de bobinaj;

3 bobinatorul

12