Subiectul 1 metoda 6

1.Rolul,functiile si natura economica a stocurilor.Tipologia stocurilor de materiale ptr

productie; modalitati de exprimare a stocurilor
Stocurile sunt cantitati de resurse materiale care se acumuleaza in depozitele si magaziile
unitatilor economice ,intr-un anumit volum si anumita structura pe o perioada determinata si
cu un anumit scop.
Agentii economici isi constituie stocuri de resurse materiale sau produse ptr a asigura
alimentarea continua a subunitatilor de consum sau servirea clientilor .
Fromarea stocurilor asigura conditii optime pentru desfasurarea activitatii fiecarei unitati
economice ;fara stocuri nu se poate obtine utilizarea judicoasa a capacitatii de productie,nu se
pot satisface cererile clientilor,nu se pot desfasura o serie de operatii din sisteme de
aprovizionare cu cheltuieri rezonabile.
Stocurile indeplinesc functia vitala de decuplanre si aromnizare a fluxului.
Detinerea de stocuri necesita timp,spatii speciale,cheltuieli de depozitare,taxe,asigurare, se
adauga si uzura morala.
Principala problema a agentilor este stabilirea tipurilor de stocuri si nivelul acestora.Tb sa se
stabileasca un prag optim prin cuantificarea efortului de stocare ce se compune din efortul
direct,efortul indirect,efortul total.
Stocul curent-reprz cantitatea de materii prime materiale noi si refolosibile ,de
combustibili si lubrifianti,de piese de schimb, care se acumuleaza in depozitele unei unitati
economice in scopul acoperirii cererilor ptr consum in volumul,structura si ritmicitstea
specifice in intervalul dintre 2 aprovizionari succesive.
Pe parcursul formarii inregistreaza 3 niveluri:maxim.mediu,minim. Consumul din stoc poate
fi ritmic sau neritmic,continuu sau periodic,constant sau variabil,
Stocul in curs de transport-cantitatea de resurse materiale care se gaseste in mijloacele de
transport pe timpul deplasarii acestora de la sursele de furnizare la depozitele destinatarilor.
Stocul de siguranta-cantitatea de materiale acumulata in depozitul consumatorului
,destinata asigurarii continuitatii consumului atunci cand stocul curent a fost epuizat.
Stocul de conditionare-cantitatea de materiale ce se acumuleaza si este stationata pe o
perioada de timp in spatii special amenajate ,in vederea aducerii resurselor respective ,prin
operatii de conditionare ,la parametrii fizico-chimici care sa permita prelucrarea lor
corespunzator conditiilor impuse de normele tehnologice.Se includ ca materiale:bumbacul
balotat,varul,lana pieptanata,lemnul pentru mobilaetc.

Stocul pentru transport intern-cantitatea de resurse materiale care se acumuleaza in

magaziile si depozitele sectiilor de fabricatie in scopul acoperirii cererilor pentru consum pe
durata eliberarii si transportului materialelor de la depozitul central la destinatiile de folosire.
Stocul de iarna-cantitatea de materiale care se acumuleaza in depozitele unitatilor in
scopul alimentarii continue a consumului pe perioada de intrerupere a axploatarii unor resurse
ca urmare a conditiilor natura de clima.
Stocurile de productie se exprima in diferite marimi si unitati de evaluare fizica si valorica in
functie de corelarea lor cu alti indicatori:prima forma de exprimare este in unitati
naturale(tone,kg,m.p)-estimarea fizica a potentialului de productie care se poate realiza din
cantitatea stocata.A doua forma de exprimare valorica(lei,mii lei ,)-evaluarea resurselor
financiare si valutare antrenate de formarea stocurilor si stabilirea taxelor de
asigurare,impozite.A treia exprimare este in zile-perioada de timp ptr care stocul fizic
constituit acopera cererea pentru consum.
2. Structura materiala a planului si a programelor de aprovizionare a unitatii
economice
Prin planul si programele de aprovizionare se nominalizeaza cererile de resurse materiale ale
intreprinderii pe o anumita perioada, pe categorii de resurse, nivelul acestora si sursele de
acoperire.
Resursele materiale necesare se diferentiaza dupa mai multe criterii:
-

Dupa importanta pentru activitatea economica: vitale, de importanta mare mica medie
Dupa aria consumului: materiale de uz general sau specifice
Dupa destinatia de folosire-consum
Dupa natura resursei: materiale metalurgice feroase, neferoase, mat din lemn
Dupa sursa de provenienta: din tara sau din import
Dupa forma de aprovizionare: de la producatori sau unitati en gros
Dupa gradul de certitudine
Dupa efortul financiar

Cunoasterea diferentelor dintre resursele materiale este necesara pentru a se realiza rolul si
importanta lor, atentia si gradul de exigenta ce treb manifestate si strategia ce trebuie
conturata.
Procesul de aprovizionare: planificare, programare, organizare, derulare, evidenta, urmarire,
control, analiza, evaluare.

Subiectul 2. Met 2
1.Contractul Comercial, def, caract, trasaturi, clauze
Contractul comercial - reprezinta un acrod de vointa intre doua parti, in virtutea caruia cel
care vinde se obliga sa transmita celui care cumpara dreptul de proprietate asupra unui obiect.

Prin definitie acesta exprima :un acord bilateral(obligatii pentru ambele parti), un acord cu
titlu oneros(fiecare din parti urmareste realizarea unui folos patrimonial in schimbul prestatiei
la care se obliga), un acord de vointa(fara alte formalitati necesare).
Contractele comerciale se clasifica astfel:
1. Dupa obiect: pentru livrarea-aprovizionarea cu materii prime,piese de
schimb,componente ale unor produse,furnizare de energie.Se incadreaza si contractele de
subfurnizare
2. Dupa orizontul de timp: contracte pe termen scurt,mediu si lung
3. Dupa forma in care se concretizeaza: contract scris,contractul verbal care este mai putin
utilizat
Contractul cuprinde: denumirea si domiciliul unitatilor contractante, persoanele imputernicite
sa semneze, produsul ce constituie obiectul contractului ,cantitatea ce urmeaza a fi
fabricata,lotul de livrare,conditiile de calitate,tipurile si sortimentele,adaptarile si
imbunatatirile ce tb aduse,durata de executare in natura a obiectului,termenele caracteristice
de executare a cantitatii, conditiile de receptie a cantitatii si calitatii produsului, modalitati de
efectuare a probelor tehnologice, formele de asistenta tehnica si regimul de garantii,pretul de
vanzare, forma de decontare, conditiile de ambalare, marcare, etichetare,livrare si transport
Clauzele reprezinta raspunderile partilor contractuale ptr cazul executarii partiale,cu
intarziere sau neexecutarii obligatiilor ce le revin.
Particularitati ale clauzelor:
-

persoana care semneaza contractul este conducatorul unitatii

obiectul se nominalizeaza clar ptr identificarea unitara de catre parti cu precizarea
cantitatii,calitatii si sortimentatiei
termenele de garantie trebuie sa prevada ca reconditionarile tb sa se faca pe cheltuiala
vanzatorului
pretul se stabileste prin negociere si include expres in contract
receptia se precizeaza ca forma ,loc si conditii de desfasurare.

Contractul se incheie prin acordul de vointa al partilor ce au convenit asupra tuturor

clauzelor. Contractul incheiat tb sa indeplineasca conditiile :sa existe consimtamantul
partilor,partile sa aiba capacitatea de a incheia actele juridice;obiectul sa fie legal
2. Rolul agentului si al analistului de aprovizionare
Agentul de aprovizionare este considerat ca factor aducator de profit la fel ca si vanzatorul
de produse.
Rolul agentului de aprovizionare este de a cumpara si a asigura transportul resurselor
materiale necesare firmei pe care o reprezinta.

Agentii de aprovizionare se ocupa in general cu studierea pietelor de materii prime si

produse, depistarea furnizorilor, negocierea conditiilor de furnizare, participarea la incheierea
de contracte economice de livrare, achizitionarea materialelor si transportul acestora.

Subiectul 3 met. 2
1. Managementul aprovizionarii-concept, activitati, rolul subsistemului de specialitate,
fazele prin care trece.
Managementul aprovizionarii - reprezinta activitatea prin care se asigura elem materiale si
tehnice necesare productiei,in volumul si structura care sa permita realizarea obiectivelor cu
costuri minime si profit cat mai mare.
Sunt utilizati frecvent termenii: achizitionare, asigurare, aprovizionare, cumparare,
alimentare.

Achizitionarea: se refera la cumpararea de res materiale sau produse

Asigurarea materiala cu echipamente tehnice (similar aprovizionarii)
Aprovizionarea: cu materiale si echipamente tehnice
Alimentarea: finalizarea procesului de aprovizionare

Activitati componente:
1.Identificarea si stabilirea volumului si structurii materialelor energetice necesare ptr
desfasurarea activitatii de ansamblu si a celei productive.
2.Elaborarea de bilanturi materiale si energetice ce contribuie la evidentierea modului de
folosire a resurselor cat si regasirea lor pe parcursul prelucrarii.
3.Fundamentarea tehnico-economica a planului si progr de aprovizionare materiala si
energetica
4.Dimensionarea cu ajutorul documentatiei tehnico-economica a consumurilor materiale si
energetice.
5.Dimensionarea pe criterii economice a stocurilor si loturilor de rersuse materiale ptr
comanda si aprovizionare.
6.Prospectarea pietei interne si externe de resurse pentru a depista si localiza sursele reale si
potentiale de furnizare.
7.Se aleg materialele si echipamentele tehnice ce corespund cel mai bine caracteristicilor,
cererilor pentru consum ,au cele mai avantajoase conditii de livrare , reprezinta substituienti
eficienti ptr materiale scumpe, deficitare ,importate etc.
8.Alegerea furnizorilor a caror oferta are cele mai avantajoase conditii economice si asigura
certitudine in livrarile viitoare.
9.Se elaboreaza strategii in cumpararea de resurse in raport cu piata de furnizare interna si
externa
10. .Selectarea si testarea credibilitatii furnizorilor
11.Negocierile si concretizarea relatiilor cu furnizorii alesi
12.Urmarirea si controlul derularii contractelor de asigurare materiala ,intocmirea fiselor de
urmarire operativa arovizionarii pe furnizori si resurse .

13.Analiza periodica a realizarii programelor operative ,a planurilor de aprovizionare,a

contractelor economice pe total si distinct pe furnizorii principali la resursele vitale,de f mare
importanta.
14.Asigurarea conditiilor normale de primire-receptie a partizilor de materiale sosite d la
furmnizori.
15.Se stabilesc anticipat spatiile de depozitare,dotarea lor cu mobilier adecvat, organizarea
interna a fluxurilor de circulatie ,alegerea sistemelor eficiente de depozitare,efectuarea
operatiilor de depozitare-aranjare a resurselor in depozite sau magazii si de dezambalare dc
este cazul
16.Organizarea rationala a sitemului de alimentare ritmica cu resurse materiale a subunitatilor
de consum, tinand cont de cerintele lor si de programele de fabricatie ce au stat la baza
elaborarii celor de aprovizionare.
17.Controlul stematic al evolutiei stocurilor efective in raport cu limitele estimate ptr a evita
consecintele suprastocarii sau lipsa de materiale in stoc
18.Urmarirea si controlul utilizarii resurselor energetice si materiale pe destinatii de consum.
19.Conceperea si aplicare unui sistem informatic ce permite vehicularea unui volum f mare
de informatii intr-un timp scurt,evidenta corecta a materialelor.
20.Selectarea si angajarea pesonalului de specialitate in structura profesionala specifica.
Rolul subsitemului de specialitate: acesta se manifesta ca centru de profit prin controlul pe
care il poate avea asupra costurilor specifice (de achizitie, de gestiune)
Faze:
-

Faza de pasivitate
Faza de autonomie
Faza de participare
Faza de integrare

2. Activitatea operativa de desfacere (vanzari)

Prin procesul operativ de livrare-vanzare se asigura onorarea cererilor clientilor si incasarea
contravalorii produselor livrate la preturile de vanzare negociate.
Prin activitatea operativa de livrare se asigura transferul produselor finite de la producator la
destinatarii acestora. Activitatea presupune: organizarea si pregatirea produselor pt livrare,
formarea loturilor, intocmirea documentelor si derularea actiunii propriu-zise.
Expedierea produselor finite se organizeaza de catre producatori care agigura: mijloacele de
transport, incarcarea produselor, intocmirea formalitatilor de expeditie-transport, predarea
catre unitatea de transport si intocmirea documentatiei.
Prin relatiile continue cu clientii se asigura rezultate bune cu privire la cantitate, calitate,
respectarea termenului, conditiile de transport ambalare etc.

Subiectul 4 problema metoda 3

1. Norma de consum: definire, caracterizare, structura materiala, elemente
componente, clasificare
Norma de consum- reprz cantitatea maxima de materii prime noi si refolosibile etc. admisa a
fi consumata ptr fabricatie sau prestare de serviciu in conditii definite.
Tb precizata diferenta dintre norma tehnica de consum si consumul specific efectiv.Pentru a
se aprecia ca economica folosirea resurselor materiale,consumul specific tb sa fie mai mic sau
cel mult egal cu norma tehnica de consum.
Norma de consum de energie-catitatea maxima adimsa a fi consumata pe baza de
documentatie tehnico-ec elaborata in conditiile de incarcare a agregatelor
instalatiilor,respectarea stricta a prescriptiilor tehnice si tehnologice de lucru ,de aplicare a
masurilor ce duc la cresterea randamentului energetic,organizarea optima a proceselor de
productie,recuperarea resurselor energetice refolosibile de la utilaj sau procesul tehnologic
care le-a generat.
Elementele componente ale normei tehnice de consum:
1. Norma de consum tehnologic (Nct) consumul maxim admis de materii prime si
materiale,combustibil,ptr executarea unei unitati de produs,de lucrare in cadrul proceselor
tehnologice de prelucrare si transformare folosite in unitatea ec. Nct=Cn +Mrpt
2.Norma de recuperare si de pierderi in fazele netehnologice cant de materiale refolosibile si
pierderile care rezulta in procesele anterioare celor tehnologice de prelucrare.
Clasificare a normelor de consum:
a)dupa elementele componente:
1.norma de consum tehnologic
2.norma de consum de aprovizionare
b)dupa destinatia de consum:
1.norme de consum ptr materii prime de baza
2.norme de consum ptr materiale auxiliare.
c)dupa natura resurselor materiale:
1.norme de consum ptr materii prime siderurgice si materiale metalurgice
2.norma de consum ptr materiale si produse chimice
3.norma de consum ptr lemn
4.norma de consum ptr carburanti
5.norma de consum ptr piese de schimb.
d)dupa orizontul de timp de aplicare:
1.norme de consum pe termen scurt-pana la un an

2. norme de consum de perspectiva durata medie sau lunga.

e)dupa modul de grupare si nivelul de agregare:
1.norme de consum individuale
2.normele de consum grupate pe material sau familia de materiale ,pe produs sau grupe de
produse,pe mai multe tipuri de utilaje si instalatii ,pe veriga organizatorica a intreprinderii sau
intreprindere
Normele de consum au un rol esential in elaborarea si fundamentarea planului si programului
de aprovizionare, in previziunea stocurilor si in folosirea economica a resurselor materiale.
2. Stocul de desfacere: definire, mod de calcul
Stocul de desfacere: exprima cantitatea de produse finite programada sa existe la sfarsitul
perioadei de gestiune in depozitele si magazinele unitatii producatoare.El este o consecinta a
necesitatii efectuarii operatiilor pe care trebuie sa le suporte produsele finite inaintea livrarii
sau vanzarii lor.
Operatiile pe care produsele finite trebuie sa le suporte pe timpul stocarii in depozitele de
desfacere sunt, in general urmatoarele: primirea si eceptia produselor finite sosite de la
sectiile de fabricatie; inregistrarea in evident si incarcarea gestiuni; sortarea produselor finite;
asamblarea, compunerea, efectuarea unor operatii de montaj, conditionarea produselor etc.
In dimensionarea stocurilor de desfacere se pot folosi, dupa caz: metoda directa si metoda
statistica.
Metoda directa sau analitica presupune calculul nivelului de desfacere: Sd=tpli*qmz, unde:
tpli =suma duratelor de timp prevazute pentru executia operatiilor specific depozitelor de
produse finite de pana la distributia acestora la magazinele proprii de vanzare, la angrosisti
sau clientilor finali
Qmz=productia medie zilnica

Subiectul 5 metoda 5
1.Managementul de desfacere - concepte si activitati componente
Managementul desfacerii are ca obiectiv principal vanzarea produselor din profilul propriu
de fabricatie in conditii de eficienta.
Activitati componente:
- Elaborarea studiilor de marketing in vederea asigurarii portofoliului de comenzi si a
contractelor comerciale, a cunoasterii cererii si situatiei concurentei, a preturilor etc.
- Colectarea comenzilor emise de clienti si construirea portofoliului, incheirea contractelor
- Elaborarea planului strategic si a programelor de livrare-vanzare a produselor
- Urmarirea stadiului executiei produselor in procesul de fabricatie
- Crearea sau modernizarea retelelor proprii de desfacere

Organizarea unor retele proprii de service pt eliminarea deficientelor

Extinderea relatiilor de vanzare pe baza de comenzi, conventii si contracte
Construirea unor stocuri de desfacere optime
Asigurarea unor conditii bune de depozitare a produselor

2.Lipsa de stoc, suprastocarea, stocuri cu miscare lenta si fara miscare

Se pot folosi mai multe metode ce au rolul de a preveni epuizarea stocului, ce duce la
intreruperea alimentarii consumului, fie suprastocarea sau formarea stocurilor cu miscare
lenta sau fara miscare:
In unele momente stocurile efective se pot situa la niveluri mai mari decat cele economice
prederminatete, sa se epuizeze sau sa se mentina la aceeasi dimensiune in mod
nejustificat.Toate aceste stari sunt negative si daunatoare ptr situatia financiara a unitatii.
Un prim fenomen negativ este lipsa de stoc ce implica stabilirea unor decizii
ca:impulsionarea furnizorilor ptr livrare la termenul prestabilit,recnstituirea urgenta a
stocurilor, apelarea unor resurse substituente, aprobabarea consumului din stocul de siguranta
dc este formal.
Un al doilea fenomen este suprastocarea - formarea de stocuri mai mari decat nivelul
prestabilit. In depozitele unitatii se pot identifica stocuri care numai sunt necesare consumului
propriu stocuri fara miscare, reprezentand imobilizari suplimentare de resurse materiale .
Cele 3 categorii de stocuri peste limita,cu miscare lenta sau fara miscare - se
aprecieazaca fiind nerationale ,neeconomice,efectul negativ amplificat si de faptul ca avem
nevoie de spatii taxe de asigurare,uzura morala etc si efectul imobilizarii.
Cauzele formarii de asemenea stocuri sunt de ordin subiectiv exemple:
-supradimensionarea necesarului de resurse materiale ca urmare a calculului unor norme de
consum si indici de consum mai mari
-comandarea materialelor in dimensiuni,formate,calitati,compozitii diferite de cele necesare
-livrarea de catre furnizori a unor materiale in dimensiuni,calitati,compozitii diferite decat
cele din comanda
-modificarea pe parcursul perioadei de gestiune a planului si programelor de productie
-livrarea de catre furnizori a materialelor comandate la alte termene decat cele stabilite initial
-depozitarea si conservarea in conditii necorespunzatoare
schimbarea profilului de activitate,restrangere fara corelarea actinuii in timp util cu sectorul
de aprovizionare
Aceste stocuri sunt considerate nejustificate economic si trebuie valorificate operativ astfel:
-folosirea resurselor pe alte destinatii de consum decat cele initiale desfasurarea unor actiuni
de informare a potentialilor clienti asupra resurselor devenite disponibile ptr vanzare

apelarea unor unitati specializate in comercializarea de produse participarea la burse de

resurse materiale si produse,la targuri si expozitii
Cand resursa materiala sau produsul prin natura lor nu-si mai gasesc utilizare in forma in care
se prezinta se apeleaza la valorificarea prin recuperarea substantei materiale in sine si
recircularea acesteia.

Subiectul 6 Metoda 6
1) Tipurile de stocuri - componentele stocului de productie.
Stocurile sunt cantitati de resurse materiale care se acumuleaza in depozitele si magaziile
unitatilor economice ,intr-un anumit volum si anumita structura pe o perioada determinata si
cu un anumit scop.
Stocul curent-reprz cantitatea de materii prime materiale noi si refolosibile ,de
combustibili si lubrifianti,de piese de schimb, care se acumuleaza in depozitele unei unitati
economice in scopul acoperirii cererilor ptr consum in volumul,structura si ritmicitstea
specifice in intervalul dintre 2 aprovizionari succesive.
Pe parcursul formarii inregistreaza 3 niveluri:maxim.mediu,minim. Consumul din stoc poate
fi ritmic sau neritmic,continuu sau periodic,constant sau variabil,
Stocul in curs de transport-cantitatea de resurse materiale care se gaseste in mijloacele de
transport pe timpul deplasarii acestora de la sursele de furnizare la depozitele destinatarilor.
Stocul de siguranta-cantitatea de materiale acumulata in depozitul consumatorului
,destinata asigurarii continuitatii consumului atunci cand stocul curent a fost epuizat.
Stocul de conditionare-cantitatea de materiale ce se acumuleaza si este stationata pe o
perioada de timp in spatii special amenajate ,in vederea aducerii resurselor respective ,prin
operatii de conditionare ,la parametrii fizico-chimici care sa permita prelucrarea lor
corespunzator conditiilor impuse de normele tehnologice.Se includ ca materiale:bumbacul
balotat,varul,lana pieptanata,lemnul pentru mobilaetc.
Stocul pentru transport intern-cantitatea de resurse materiale care se acumuleaza in
magaziile si depozitele sectiilor de fabricatie in scopul acoperirii cererilor pentru consum pe
durata eliberarii si transportului materialelor de la depozitul central la destinatiile de folosire.
Stocul de iarna-cantitatea de materiale care se acumuleaza in depozitele unitatilor in
scopul alimentarii continue a consumului pe perioada de intrerupere a axploatarii unor resurse
ca urmare a conditiilor natura de clima.

2) Norma de consum - definire, clasificare, caracteristici

Norma de consum- reprz cantitatea maxima de materii prime noi si refolosibile etc. admisa a
fi consumata ptr fabricatie sau prestare de serviciu in conditii definite.
Tb precizata diferenta dintre norma tehnica de consum si consumul specific efectiv.Pentru a
se aprecia ca economica folosirea resurselor materiale,consumul specific tb sa fie mai mic sau
cel mult egal cu norma tehnica de consum.
Norma de consum de energie-catitatea maxima adimsa a fi consumata pe baza de
documentatie tehnico-ec elaborata in conditiile de incarcare a agregatelor
instalatiilor,respectarea stricta a prescriptiilor tehnice si tehnologice de lucru ,de aplicare a
masurilor ce duc la cresterea randamentului energetic,organizarea optima a proceselor de
productie,recuperarea resurselor energetice refolosibile de la utilaj sau procesul tehnologic
care le-a generat.
Elementele componente ale normei tehnice de consum:
1. Norma de consum tehnologic (Nct) consumul maxim admis de materii prime si
materiale,combustibil,ptr executarea unei unitati de produs,de lucrare in cadrul proceselor
tehnologice de prelucrare si transformare folosite in unitatea ec. Nct=Cn +Mrpt
2.Norma de recuperare si de pierderi in fazele netehnologice cant de materiale refolosibile si
pierderile care rezulta in procesele anterioare celor tehnologice de prelucrare.
Clasificare a normelor de consum:
a)dupa elementele componente:
1.norma de consum tehnologic
2.norma de consum de aprovizionare
b)dupa destinatia de consum:
1.norme de consum ptr materii prime de baza
2.norme de consum ptr materiale auxiliare.
c)dupa natura resurselor materiale:
1.norme de consum ptr materii prime siderurgice si materiale metalurgice
2.norma de consum ptr materiale si produse chimice
3.norma de consum ptr lemn
4.norma de consum ptr carburanti
5.norma de consum ptr piese de schimb.
d)dupa orizontul de timp de aplicare:
1.norme de consum pe termen scurt-pana la un an
2. norme de consum de perspectiva durata medie sau lunga.
e)dupa modul de grupare si nivelul de agregare:
1.norme de consum individuale

2.normele de consum grupate pe material sau familia de materiale ,pe produs sau grupe de
produse,pe mai multe tipuri de utilaje si instalatii ,pe veriga organizatorica a intreprinderii sau
intreprindere
Normele de consum au un rol esential in elaborarea si fundamentarea planului si programului
de aprovizionare, in previziunea stocurilor si in folosirea economica a resurselor materiale.

Subiectul 7 metoda 6
1.Nomenclatorul materialelor si echipamentelor;
Nomenclatoul de materiale si echipamente tehnice = o lista centralizatoare a tuturor
resurselor materiale, pieselor de schimb, subansamblelor, necesare unitatii economice,
ordonate dupa anumite criterii prin care se asigura individualizarea fiecarui articol.
Pe baza acestui nomenclator se elaboreaza fisierul de materiale si echipamente tehnice care
va fi actualizat ori de acte ori este nevoie pentru lucrarile de prelucrare automata a datelor de
genul : elaborare de planuri strategice si programe de aprovizionare, stabilirea cantitatilor
economice de comandat sau alegerea furnizorilor.
In elaborarea nomenclatorului sunt antrenate toate compartimentele si subunitatile
intreprinderii in scopul identificarii reale a tuturor resurselor necesare pt fiecare perioada de
gestiune.
Etape pentru elaborarea nomenclatorului :
1.Pregatirea actiunii- strangerea purtatorilor de informatii (cataloage comerciale, STASuri,liste cu norme de consum, caiete de sarcini, etc) din care se vor colecta datele necesare
definirii continutului viitorului nomenclator.
2.Elaborarea propriu-zisa care presupune urmatorii pasi :
1. Intocmirea listei centralizatoarea tuturor resurselor materiale si produselor potential
necesare intreprinderii
2. Restructurarea si rearanjarea articolelor pe grupe, subgrupe, feluri, tipuri si alte
subdiviziuni si stabilirea astfel a locului real pe care trebuie sa-l ocupe fiecare dintre ele in
nomenclatorul de aprovizionat.
Principalul criteriu de clasificare este cel al naturii resurselor materiale,produselor sau
echipamentelor tehnice.
3. Codificarea materialelor, pieselor de schimb, se atribuie fiecarui articol un simbol, in
scopul substituirii denumirii acestuia.
Codurile servesc la inregistrarea, colectarea si prelucrarea, pezentarea si analiza informatiei
economice. Este f importanta verificarea inscrierii codurilor pe diverse documente, operatie
care se realizeaza cu ajutorul unei cifre de control

4.Nominalizarea tuturor furnizorilor cunoscuti si al preturilor de oferta specifica acestora.

2.Repartizarea atributiilor si responsabilitatilor pe posturi si functii in cadrul
aprovizionarii, structura de personal, atributiile agentului si analistului de
aprovizionare.
Obiectivul de baza al intreprinderii: functionalitatea ei in conditii de eficienta si obtinerea de
profituri cat mai mari.
Dupa alegerea sistemului de organizare se trece la repartizarea pe posturi si functii a
atributiilor si responsabilitatilor specifice, si a activitatilor care trebuiesc realizate de catre
viitorii angajati. Volumul de munca pt indeplinirea lor este corelat cu gradul de complexitate
al acestora.
Structura din cadrul compartimentului de aprovizionare:
-seful de departament: director cu aprovizionarea, sef de serviciu, de birou.
-analisti de aprovizionare, dispeceri si experti in transporturi
-agentul de aprovizionare: cumpara si asigura transportul resurselor materiale necesare firmei
pe care o reprezinta.
-expertii si dispecerii in transporturi: elaborarea programelor optime de transport intre
punctele de consum ale intreprinderii, si asigurarea miscarii materialelor in interiorul si
exteriorul firmei etc
Agentii de aprovizionare se ocupa in general cu studierea pietelor de materii prime si
produse, depistarea furnizorilor, negocierea conditiilor de furnizare, participarea la incheierea
de contracte economice de livrare, achizitionarea materialelor si transportul acestora.

Subiectul 8 metoda 6
1) Continutul planului de aprovizionare : indicatori de fundamentare ai planului de
aprovizionare si relatia de echilibru a planului.
In definirea continutului planului si programelor de apovizionare materiala se au in vedere
obiectivele strategice pecifica acestui domeniu de activitate, ca si modalitatile de actiune care
asigura indeplinirea lor.
Obiectivul de baza al strategiei in aprovizionare este: acoperirea completa si complexa a
cererilor de consum ale intreprinderii, cu resurse materiale de calitate, ritmic si la timp, in
conditiile unei stricte corelatii a momentelor calendaristice de aducere a acestora cu cele la
care se manifesta consumul lor, asigurate de la furnizori care practica preturi de vanzare
avantajoase, prezinta grad ridicat de certitudine in livrari, care antreneaza pt achizitie,
transport si stocare un cost minim.
Pe aceasta baza strategica se trece la elaborarea planului si programelor de aprovizionare
materiala a intreprinderilor.

Continutul final al planului de aprovizionare trebuie sa evidentieze o situatie reala, judicios

dimensionata in ceea ce priveste volumul necesarului de consum.
Prin strategia de aprovizionare se urmareste ca permanent sa se asigure o corelare intre
necesitatile de consum ale unitatilor economice cu potentialul de resurse materiale care poate
fi asigurat.
Indicatori specifici ce def continutul planului si programelor de aprovizionare:
a. ind care reflecta necesitatile de consum de materii prime, materiale, combustibili, energie,
piese de schimb, etc. destinate realizarii activitatii de ansamblu a unitatii economice in
vederea indeplinirii obiectivelor strategice finale.
b. indicatori care evidentiaza sursele si potentialul de acoperire cantitativa si structurala cu
resurse materiale a necesitatilor de consum.
Pentru ca activitatea generala a unitatilor economice sa se desfasoare in bune conditii este
necesara asigurarea unui echilibru perfect si stabil intre necesitati si resurse pe intreaga
perioada de gestiune, situatie care se exprima prin relatiile :
Npl+Ssf=Sp+Ari+Na sau Ntpl= Sp+Ari+Na
in care : Ntpl= Npl+Ssf
Orice abatere de la aceasta egalitate determina fie imobilizari nejustificate de resurse
materiale sub forma stocurilor peste limitele normale prestabilite, fie aparitia la un moment
dat a lipsei de materiale.
2) Recuperarea si reciclarea materialelor refolosibile: importanta, efecte economice,
obiective.
Se are in vedere folosirea economica a resurselor clasice prin cresterea gradului de utilizare
productiva a materiilor prime noi, si prin recuperarea resturilor reutilizabile, reconditionarea
si reintroducerea lor in circuitul economic.
Se manifesta o preocupare intensa in sensul valorificarii maxime, eficiente a resurselor
materiale si energetice proprii.
S-a creat o adevarata industrie a reciclarii materialelor refolosibile, care isi face simtita
prezenta tot mai des in lumea contemporana care este preocupata de lumpta impotriva
poluarii atmosferice si infestaruu mediilor naturale. In aceste conditii, reciclarea resurselor
materiale resolosibile reprezinta o cale principala de refacere a bazei de materii prime.
Colectarea, prelucrarea si valorificarea materialelor refolosibile aduc insemnate economii de
resurse energetice, care se consuma in fazele necesare de obtinere si prelucrare a materiei
prime noi.
Semnificatia economica a activitatii de colectare, recuperare si reciclare a resurselor materiale
refolosibile trebuie sa stimuleze unitatile economice, prin schimbarea mentalitatii asupra

lucrurilor utile sau inutile, asupra a ceea ce trebuie pastrat sau aruncat, a modului in care se
transforma sau se valorifica bunurile materiale uzate fizic sau moral.

Subiectul 9 Metoda 5
1) Sisteme in organizarea interna a compartimentului de aprovizionare;
Sistemele concrete de organizare structurala a compartimentelor de asigurare materiala din
intreporinderi sunt variate.
Sistemul pe grupe de activitati distincte: consta in departajarea procesului de aprovizionare pe
principalele activitati componente in functie de natura, gradul de complexitate sau de
omogenitate a acestora. Asigura o delimitare selevtiva a activitatilor de prognozareplanificare-programare a aprovizionarii.
Grupe operative de aprovizionare: contactarea surselor de furnizare, participarea la receptieexpeditie, aducerea resurseloe materiale etc
Grupa depozitelor: asigura primirea-receptia materialelor sosite de la furnizor
Sistemul pe grupe de aprovizionare-depozitare-control: construirea de gruoe de materiale in
cadrul compartimentului de aprovizionare.
2) Ativitatea de desfacere
Activitatea de desfacere asigura baza motivationala pentru organizarea si desfasurarea
fabricatiei de produse. Are loc un proces complex si anume:
1. Studii de piata, colectarea de comenzi si intocmirea portofoliului, incheierea contractelor
comerciale de vanzare produse.
2. Elaborarea de planuri, programe, documentatie in raport cu elementele de la 1.
3. Depistare, alegere surse de furnizare, achizitionare, contractare, aducere, stocare resurse
materiale pe baza elementelor de la 2.
4. Eliberarea materialelor din stoc si trecerea lor in prelucrare-consum.
5. Eliberarea propriu-zisa a produselor in concordanta cu cererile clientilor.
6. Receptia produselor fabricate, depozitarea acestora, formarea loturilor de livrare,
expedierea si distributia.

Subiectul 10 metoda 4
1.Continutul planului si programelor de desfacere ( explicatii pt Vd si Stoc preliminat la
inceput si la sfarsit);
Evaluarea la nivelul desfacerii de produse se realizeaza cu ajutorul unor indicatori specifici.
Volumul desfacerilor (Vd) = exprima cantitatea de produse care se prevede pentru livrarevanzare diferitilor clienti intr-o perioada de gestiune definita. (an,semestru,etc)

Stocul preliminat de produse finite la inceputul perioadei de gestiune(Sp)= cantitatea

probabila de produse finite care se prevede sa existe in momentul respectiv, in scopul
satisfacerii cererilor, servirii clientilor in primele zile ale acesteia.
Stocul de produse finite la sfarsitul perioadei de gestiune (Ssf)=cantitatea de produse finite
programata sa existe la incheierea acestei perioade in depozitele si magazinele unitatii
producatoare
O atentie speciala, in derularea activitatii de desfacere, se acorda operatiei de receptie finala
cantitativa si calitativa, care se realizeaza inaintea livrarii produselor catre clienti. Importanta
acestei operatiuni deriva din faptul ca orice scapare privind calitatea produselor ,
superficialitatea in receptia calitativa, va determina: respingerea produselor de catre clienti,
imobilizari nerationale de produse finite, blocarea fondurilor financiare si a spatiilor de
depozitare.
De modul cum este organizata activitatea operativa de desfacere depend in mare masura
fidelitatea clientilor, extinderea paletei acestora, conlucrarea mai eficienta cu ei, dezvoltarea
activitatii viitoare a intreprinderii producatoare,implicit sporirea eficentei economice a
acesteia.
2. Sistemul de relatii ale unitatii economice pt aprovizionarea materialelor
Pe plan intern, relatiile se organizeaza intre compartimentele de aprovizionare materiala sau
de desfacere si celelalte compartimente din cadrul structurii organizatorice a firmelor de
productie.
Principalele relatii interne ale compartimentului de aprovizionare materiala:
-

Compartimentle de planificare-dezvoltare si de conducere operativa a fabricatiei

Compartimentul de desfacere a produselor
Compartimentele financiar si de contabilitate
Compartimentul de transport
Compartimentul tehnic
Depizitele de materiale
Sectiile si atelierele de productie, cu subunitatile de service
Compartimentul de conceptie-proiectare sau de creatie, de cercetare-dezvoltare
Compartimentul de control tehnic de calitate.

Se stabileste relatii cu furnizorii de materiale de pe piata interna si internationala. Alte relatii

se organizeaza cu:
-

Unitatile de transport
Unitatile specializate in importul de materiale
Unitati si institutii de cercetare special;lizate
Centre de calcul specializate
Unitati bancare
Agentii de aprovizionare
Unitati specializate in comercializarea cu materiale si produse reutilizabile

Toate aceste relatii sunt orientate in sensul asigurarii integrale, cu cost minim, a bazei
materiale, a folosirii cu maxima eficienta a resurselor aprovizionate etcccccc.