Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
423 1254 1 SM PDF
423 1254 1 SM PDF
O abordare psihosomatica
C. Petre-Ciudin,T. Koos, Medic, Dispensar Medical Ruceti-Oglinzi, judeul Neam, e-mail:
ciudinpetre@yahoo.fr.
In asistenta medicala, comunicarea este o nevoie fundamentala si trebuie sa fie o arta pe care
slujitorii stiintei medicale o innobileaza in relatia cu omul bolnav si familia acestuia.
In cazul bolnavilor cu boli incurabile, asa cum sunt bolile neoplazice, dar si alte boli
degenerative, neurologice, cardio-vasculare, de nutritie, dementele, SIDA, s.a., comunicarea,
care reprezinta o nevoie stringenta a acestora, presupune unele abilitati relationale, care constau
in abordarea unor strategii menite sa stabileasca relatii interpersonale, empatice.
Demersul paliativ, care se afla in complementaritatea celor preventive, terapeutice si de
recuperare, vizeaza satisfacerea tuturor nevoilor fundamentale si cuprinde pe langa tratamentele
medico-chirurgicale, toate ingrijirile " nursing" si toate sustinerile psihologice si spirituale,
destinate sa aline suferintele somato-psihice, sa amelioreze calitatea vietii si sa asigure
respectarea demnitatii conditiei umane.
In demersul paliativ, bolnavul incurabil este abordat plenar, bio-psiho-social, cultural si spiritual,
in interrelatie permanenta cu mediul familial si cu valorile, cu principiile sale de viata si cu
credintele sale, adica este abordat global integrativ sau holistic.
In cadrul demersului paliativ, acompaniamentul relational este esential, fiind o expresie a
solidaritatii umane si a respingerii abandonului, echivalent cu un gest eutanasic, o filosofie a
intrajutorarii umane si a respectului vietii, o terapie morala.
Moartea, ca final patologic, dar si furisata in clepsidra ca evolutie naturala este "un dat
fundamental al realitatii", face parte din fenomenele pe care orice medic practician il poate
intalni cvasicotidian, de aceea acesta trebuie sa fie pregatit pentru a se exprima in fata celor aflati
in aceasta durere, prin atitudinea omului de stiinta caruia i-a ramas sufletul nepervetit de catre
rutina.
Medicului de familie, cel care ocupa o pozitie centrala in cadrul echipei multidisciplinare de
ingrijire paliativa la domiciliu, ii revine de foarte multe ori responsabilitatea, demnitatea,
durerea, de a-si acompania relational si a-si ingriji paliativ propriul pacient incurabil.
In ingrijirea paliativa, ca de altfel in medicina de familie, abordarea pacientului trebuie sa fie
globala, integrativa, (sau holastica) in care fiinta umana este respectata ca o entitate bio-psihosociala, culturala si spirituala in interrelatie permanenta cu mediul inconjurator/familial si cu
valorile, cu principiile sale de viata, cu credintele, cu nevoile fundamentale specifice.
Pentru realizarea unei comunicari eficiente, sunt necesare:
- acordarea de timp suficient pentru stabilirea unei relatii cu bolnavul, bazata pe incredere
reciproca;
echipei de ingrijire.
In fata realitatii crude, membrii familiei pot dezvolta reactii ce pun in dificultate actiunile
viitoare si ingrijirea pacientului.
Cele mai frecvente reactii sunt:
- ingrijorarea si nesiguranta, vor aparea intrebari precum "ce vor face?", "cum se vor descurca?";
anxietate manifestata prin stare tensionata, insomnii, iritabilitate, oboseala; necunoastere si
speranta sunt cazuri cand membrii familiei nu vor accepta situatia reala a evolutiei bolii
pacientului si vor spera intr-o vindecare miraculoasa.
Terapii psihologice si practice, ce vor fi indicate:
- psihoterapie cognitiva, cognitiv-analitica, sau axata pe rezolvarea problemelor; participarea
intr-un grup de discutii, analiza si suport; terapie prin muzica, prin arta, prin creatii literare;
tehnici de relaxare; hipnoterapie; activitati practice in functie de hobby-ul persoanei respective.
Aceste indicatii pot fi folosite si pentru membrii echipei de ingrijire in vederea rezolvarii
problemelor psihologice survenite in timpul acordarii ingrijirii paleative.
Comunicarea in perioada de doliu
Perioada de doliu este perioada ce urmeaza decesului si este considerata a fi de un an de zile.
Este o perioada dificila pentru membrii familiei. Reactiile la suferinta in vremea decesului sunt
diferite de la individ la individ. Cele mai frecvente sunt: tristetea, depresia, negarea, izolarea,
furia, acceptarea. Sunt reactii firesti, normale care se vor atenua in timp.
In perioada de doliu, membrii echipei de ingrijire paliative pastreaza legatura cu familia celui
disparut:
- se vor face vizite la domiciliu, se aminteste numarul de telefon;
- vor incuraja membrii familiei sa-si exprime sentimentele care-i incearca si-si vor arata
permanent disponibilitatea de a-i asculta;
- vor recomanda prezentarea la un specialist in cazul simptomelor de depresie sau alte
manifestari patologice, consiliere psihologica sau sprijinul unui preot.
Probleme psiho-emotionale
ale medicului
Multiplele probleme ridicate de ingrijirea pacientului incurabil sau terminal, emotiile negative pe
care le preiau, duc de multe ori la epuizare emotionala, afectiva, mentala si chiar fizica, la
decompensari psihice si imbolnavire.
Cauzele cele mai frecvente sunt: teama de moarte in general; preluarea suferintei pacientului;
teama de a nu fi blamati de colegi, pacient, familie; teama de a nu sti cum sa actioneze;
sentimentul de vinovatie, neajutorare, neputinta; teama de a nu accentua suferinta bolnavului;
lipsa de echilibru intre munca si relaxare; caderea psihica la moartea pacientului; comunicarea
necorespunzatoare intre membrii echipei si alti profesionisti; pacienti dificili, familii
necooperante; probleme personale; dezinteresul celor din jur.
Depresia medicului si a personalului de ingrijire este o realitate frecventa si, la randul sau, acesta
are nevoie de ajutor, intelegere, tratament.
Bibliografie
[1] Athanasiu A., Elemente de psihologie medicala, Editura Medicala, Bucuresti, 1983;
[2] Cornutiu G., Bazele psihologice ale practicii medicale, Editura Medicala, Bucuresti, 2000;
[3] Dumitrascu D., Medicina intre miracol si dezamagire, Editura Dacia, Cluj-Napoca, 1986;
[4] Iamandescu I.B, Psihologie medicala, Editia a II-a, Editura Medicala, Bucuresti, 1997;
[5] Iamandescu I.B, Dragomirescu C., Popa-Velea O., Dimensiunile psihologice ale actului
chirurgical, Editura Infomedica, Bucuresti, 2000;
[6] Luban-Plozza B., Iamandescu I.B., Dimensiunea psihosociala a practicii medicale, Editia a
II-a, Editura Infomedica, 2003;
[7] Mincu Mioara (coord.), Bazele teoretice si practice ale ingrijirii omului sanatos si bolnav
"nursing", Editura Universul, Bucuresti, 2000;
[8] Moisoiu Daniela, ABC-ul medicinei paliative, Editura Lux Libris, Brasov, 1999;
[9] Olaroiu Marinela van den Heuvel (sub. red.), Compendium de ingrijiri paliative la domiciliu,
ResurseInternet
nisph.mam.md/files/uploads/ WorldHospice_day_0ct2006_rom.doc
www.euractiv.ro/.../pID_5945/ Joburi-coordonator-strangere-de-fonduri-consilieri-managerasistent-social.html
www.ele.ro/articol_2605.html
www.galasocietatiicivile.ro/index. php/menuid=126&cat=12&project=32
hospice.ong.ro/ce_inseamna.htm
www.arcromania.ro/gala_2005a1.htm
www.hospice.md/cnt=sedu& PHPSESSID=cc4b2fe43c34cdaf61305fb749bef8cf