Sunteți pe pagina 1din 7

Integrarea copiilor cu deficiente senzoriale multiple

Interactiunile cu elevii care prezinta deficiente sezoriale multiple sunt o experienta unica. Sistemele de comunicare, ritmul
nvatarii, modalitatile specifice de accesare a informatiilor, stilul, viteza, adaptarile necesare si mijloacele auxiliare sunt diferite de la un
copil la altul. Folosirea sistemelor de comunicare adaptate tactil sau a celor care utilizeaza resturile de vedere ale persoanelor cu
surdocecitate, trebuie alese adecvat pentru ca mesajul sa fie receptat sau transmis fara distorsiuni. Dar dincolo de aceste aspecte, cea
mai importanta este dezvoltarea independentei cu scopul integrarii sociale.
Dizabilitatea senzoriala multipla desemneaza o persoana cu cerinte educative speciale si complexe, asociate cu nevoi de dezvoltare,
referitoare n mod particular la utilizarea si integrarea informatiilor provenite prin simturi (McInnes si Treffy, 1982). n cazul dizabilitatii
senzoriale multiple este vorba de deprivarea senzoriala multipla. Termenul face referire la 141h79b descrierea functionala a
persoanei,ce consta n evidentierea abilitatilor functionale si nu la limitele impuse de conditia medicala proprie fiecarei deficiente.
Surdocecitatea (dubla deficienta senzoriala) trebuie considerata o deficienta de sine statatoare care necesita strategii de interventie si
metode speciale prin care sa se realizeze adaptarea la solicitarile mediului. Termenul de surdocecitate poate crea confuzii, pentru ca
nu este vorba de un nevazator care nu poate auzi, si nici de un surd care nu poate vedea (McInnes si Treffy, 1982). Surdocecitatea
prezinta o combinatie a pierderii de vaz si de auz, n diferite grade, determinnd dificultati si ntrzieri n dezvoltare, comunicare si nvatare
(Tucker si Nolan, 1984). Toate aceste dificultati nu pot fi recuperate prin programele educationale speciale pentru copiii cu deficiente
vizuale sau cu deficiente auditive. Massey (1982) afirma ca un copil care se naste cu un deficit binaural si binocular se confrunta cu
dificultati de dezvoltare de la nceputul vietii sale. Principalele doua canale de receptare a informatiei fiind deteriorate, copilul ramne ntr-o
lume lipsita de stimulari.
n asociatie cu dizabilitatea vizuala si cea auditiva, au fost semnalizate anomalii diferite: hipotonie sau hipertonie, epilepsie, afectiuni
metabolice, malformatii cardiace, hidrocefalie, hernie, despicatura palatala, etc.. Gravitatea fiecarei anomalii constituie un factor
determinant n evaluarea nivelului de dezvoltare, fiind mai putin important numarul acestora.
Ansamblului de dizabilitati induse de specificul dublei deficiente, se adauga o serie de alte probleme care pot conduce la pierderea unor
abilitati existente sau dobndite: boala si spitalizarea prelungita si repetata, stari de disconfort datorate durerilor, efecte secundare ale
medicamentatiei, probleme de nutritie (hranire prin tubaj), interventii chirurgicale, insomnii. Toate acestea pot constitui cauze ale
accentuarii ntrzierii n dezvoltare (Brown, 1997).
Un aspect central referitor la mbunatatirea calitatii vietii elevilor cu deficiente senzoriale multiple vizeaza comunicarea eficienta care se
realizeaza prin abordarea comunicarii totale. Sistemele de comunicare pentru copiii cu deficiente senzoriale multiple iau n considerare n
special probleme de interactiune, dialog si dezvoltare a competentelor lingvistice. Aceasta lucrare va prezenta cteva aspecte legate de
integrarea copiilor copiilor cu deficiente senzoriale multiple n cadrul Liceului pentru Deficienti de Vedere - Cluj Napoca, subliniind
importanta interactiunilor care ncurajeaza dezvoltarea comunicarii si astfel crescnd independenta acestor copii. Mentionam faptul ca
sistemele formale de comunicare se vor introduce treptat, n functie de particularitatile psihoindividuale ale copiilor cu deficiente senzoriale
multiple. Folosirea sistemelor de comunicare adaptate tactil sau a celor care utilizeaza resturile de vedere ale copiilor cu deficiente
senzoriale multiple, trebuie alese adecvat pentru ca mesajul sa fie receptat sau transmis fara distorsiuni. Procesul instructiv-educativ al
elevilor care prezinta deficiente senzoriale multiple este un proces complex care poate fi realizat numai prin intermediul unei echipe
pluridiscipinare Rodbroe si Souriau (2001) subliniau faptul ca abilitatea de a comunica este mai mult dect capacitatea de a efectua
semne. Comunicarea n cazul copiilor cu deficiente senzoriale multiple se refera la ntelegerea conceptelor atasate semnelor si la
interactiunea dintre doua sau mai multe persoane care nteleg efectul indicilor asupra modificarilor comportamentale si contextuale. Un
bun partener de conversatie stie nu numai cum sa foloseasca sistemul adecvat de comunicare, dar ntelege si ce poate recepta partenerul
n functie de toate detaliile contextului dat. Fara modalitati adecvate de comunicare, progresul copiilor cu deficiente senzoriale multiple
conform stadiilor de dezvoltare din punct de vedere cronologic si mental, nu se poate realiza la parametri optimi. Progresul minimal
nu este obligatoriu o dovada a potentialului scazut, ci poate fi o dovada a lipsei mijloacelor adaptate de comunicare; lipsa mijloacelor
specific adaptate pentru a percepe informatiile cu acuratete determina lipsa interactiunilor adecvate cu mediului. Trebuie santelegem ca
fiecare actiune are scopul de a dezvolta sfera comunicarii, deci daca limitam experientele, interatiunile vor fi limitate determinand un nivel
scazut al functionarii n mediu.Acest cerc vicios porneste si se sfrseste cu putine experiente interactionale, determina reactii minime
asupra mediului si pna la urma limiteaza dezvoltarea potentialului copilului. Un concept de baza n comunicarea n sfera deficienselor
multiple este: " Comunicarea careia i se ataseaza un grad semnificativ de nteles poate fi dezvoltata prin interactiuni cu substrat adnc de
sens ntr-un mediu reactional adecvat. Comunicarea este un proces co-creat, iar n episoadele de comuncare pentru obtinerea succesului
contribuie ambii parteneri.".
Comunicarea cu copii cu deficiente senzoriale multiple nu consta ntr-o simpla realizare a unor obiective, care se reduc la utilizarea unor
tehnici, ci este un proces care implica sisteme specifice ntr-un proces specific abordarii comunicarii totale. Pentru a ntelege mai bine
implicatiile n procesul complex de receptare si emitere a informatiilor este utila prezentarea sistemelor de comunicare.
Clasificarea sistemelor de comunicare se realizeaza n functie de sistemul lingvistic de referinta si n functie de procesul de achizitionare a
limbajului. Pentru copiii cu deficiente senzoriale multiple congenitale dezvoltarea comunicarii urmeaza cai particulare necesitnd tehnici
alternative adaptative care nu prezinta n mod obligatoriu toate caracteristicile unui sistem lingvistic. Pentru copii cu deficiente senzoriale
multiple dobandita care au achizitionat o limba materna poate sa apara problema continuarii practicarii acesteia utiliznd mijloace specifice
corespunzatoare deficientei.

Factorii care pot cauza ntrzieri n dezvoltarea competentelor sociale la copiii cu deficiente senzoriale multiple ncep foarte timpuriu. De
exemplu, absenta vederii reduce ocaziile de aavea reciprocitate n priviri si n zmbet cu parintii si cu cei apropiati, ocazii ce ar fi facilitat
contactul n comunicare (Warren, 1984) si care ar fi fost primul pas, cel mai important, n dezvoltarea relatiilor interpersonale. Van Hasselt
(1983) descrie multe cauze ale ntrzierilor si ale dizabilitatilor n dezvoltarea abilitatilor sociale la copiii cu deficiente senzoriale multiple.
Spre exemplu, adeseori copiii nvata abilitatile sociale din observarea vizuala a unui model. n schimb, copiii nevazatori nu pot observa
aceste comportamente, iar copiii cu resturi de vedere pot sa nu le vada sau sa nu le perceapa cu claritate.
Pentru a compensa acest neajuns, copiii cu deficiente senzoriale multiple trebuie sa se raporteze la informatiile si la reactiile de feed-back
furnizate de cei din jur.
Din pacate, persoanele vazatoare probabil nu stiu cum sau nu stiu cnd sa ofere aceste informatii. Vazatorii pot da reactii de raspuns
deformate, din pricina stnjenelii sau din teama de a nu rani sentimentele celor cu dizabilitate vizuala.
Copiii cu dizabilitati vizuale pot avea dificultati n a percepe situatia sociala din punctul de vedere al celorlalti, din moment ce ele nu pot
"citi" / decodifica limbajul trupului, gesturile sau aluziile nonverbale, ce contin informatii despre oameni.
De asemenea, ntrzierea n dezvoltarea sociala este adesea rezultatul amnarii expunerii copilului sau adolescentului cu deficiente
senzoriale multiple la concepte esentiale despre viata atunci cnd este momentul potrivit ca ei sa le nvete. Experienta lor
sociala este limitata, ei avnd putine ocazii de a constientiza si de a practica abilitatile sociale cerute n diverse situatii.
Continutul programului pentru dezvolatarea conceptelor sociale este echivalent cu ceea ce fiecare dintre noi nvata n copilarie,
adolescenta sau ca adult.
Lista de mai jos ilustreaza aspectele care trebuie predate copiilor cu deficiente senzoriale multiple atunci cnd se realizeaza
implementarea unui proces de educatie sociala .
- ntelegerea propriei persoane: partile corpului, sentimente, autocontrol, dezvoltare fizica, vrsta.
- ntelegerea functiilor corpului: igiena, ngrijire, toaleta, etc..
- ntelegerea diferentelor individuale: unicitate, pubertate, imaginea de sine, concepte pozitive despre sine.
- ntelegerea necesitatii prezentei respectului de sine si a altora; intimitate, imaginea de sine, asertivitate.
- ntelegerea relatiilor cu cei din jur: familie, prieteni, straini; ntlniri, luarea de decizii, evitarea abuzului si a exploatarii.
- ntelegerea stilului de viata al adultilor: casatorit, singur, n grup, n centre speciale.
Conceptele cheie prezente atunci cnd facem referire la comportamente si sarcini sociale sunt mpartite n 4 categorii ( Edwards, 1982):
1. Adecvat/Neadecvat - utilizate atunci cnd un anumit comportament este adecvat sau neadecvat unei anumite situatii. De cele mai multe
ori este o decizie banala (daca este potrivit sa porti sandale iarna), dar poate face referire si la asteptarile sau judecatile societatii (cum sa
saluti si sa te comporti n prezenta unor persoane straine n comparatie cu persoanele familiare).
2. Public/privat. Privat face referire la acele locuri n care nimeni nu trebuie sa te vada (baia, dormitorul) iar public este orice loc n care poti
fi vazut.
Programele de interventie individualizate trebuie sa contina scopuri si obiective care sa dezvolte concepte sociale care sa i ofere copilului
posibilitatea atingerii unui grad mare de independenta.
Imaginea de sine
Imaginea de sine se formeaza n raport cu imaginea celuilalt. Pentru copiii cu deficiente senzoriale multiple este foarte dificila perceperea
propriei imagini corporale si a pozitei lor n spatiu, formarea eului, a constiintei de sine (formarea eului corporal, a schemei corporale, a
pozitiei propriului corp n spatiu, apoi a eului psihologic si a eului social) - distinctia dintre eu si altul ; egocentrismul infantil si negativismul.
Dezvoltarea imaginii de sine, stima de sine , identitatea personala, presupune:
- constientizarea imaginii corporale
- numirea partilor corpului
- preferinte si lucruri care le plac si le displac
- Ce pot sa fac? Cnd am nevoie de ajutor?
- recunoasterea , utilizarea si raspunsul la propriul nume
- folosirea simturilor
Educatia sociala trebuie considerata o experienta de nvatare care va mbogati experienta de viata a fiecarui individ si i va oferi o mai
buna ntelegere propriei persoane, familiei si societatii. Ca si parinti sau educatori rolul nostru este de a crea momente optime de nvatare
prin experiente de viata reale.
Procesul educational poate fi foarte dificil de realizat. Problema nu este de unde sa ncepi ci cnd si cum sa transmiti aceste informatii
pentru a crea o nvatare eficienta. De vreme cefiecare copil, tnar sau adult are propria personalitate, un anumit nivel de dezvoltare a
abilitatilor, un anumit stil de nvatare si nevoi specifice, strategiile de interventie trebuie luate n considerare dintr-o perspectiva individuala.

Atunci cnd se doreste realizarea unui proces educational n scopul dezvoltarii unor comportamente sociale nu trebuie sa pierdeti din
vedere faptul ca:
- Educatia conceptelor sociale este o parte importanta a vietii si este identica pentru persoanele cu dizabilitati ca si pentru cele fara
dizabilitati, accesul la informatii putnd varia.
- Copiilor/tinerilor cu deficiente senzoriale multiple trebuie sa li se ofere oportunitati de a dezvolta relatii sociale si accesul la cunostintele
din toata problematica sociala
- Parintii sau educatorii trebuie sa sesizeze momentele sau sa creeze momente pentru a optimiza procesul nvatarii tuturor aspectelor
legate de social.
- Eficienta folosirii unor strategii si tehnici specifice n dezvoltarea conceptelor sociale.
- Educatia sociala este un parteneriat ntre familie si scoala.
Un program de instructie, cu grija structurat, bazat pe observatii atente asupra calitatii si cantitatii interactiunilor sociale ale unui copil, l pot
ajuta pe acesta sa si dezvolte abilitatile sociale. Se recomanda folosirea de activitati de integrare sociala si de joc de grup n care sunt
angrenati copiii co-vrstnici ca sa medieze antrenarea abilitatilor sociale la copiii cu deficiente senzoriale multiple, sa medieze negocierea
si sa le antreneze abilitatile fizice (limbajul trupului) si capacitatea de asertivitate.

Se foiete, nu poate sta aezat, nu-i ateapt rndul, alearg excesiv, pare tot timpul "pe picior de plecare",
sunt doar cteva din caracteristicile copilului cu sindrom hiperkinetic cu deficit de atenie (ADHD). Potrivit
specialitilor, aceast tulburare neurobiologic a devenit una dintre cele mai frecvente afeciuni
comportamentale ntlnite la copii.
Dac eti printe trebuie s tii c aceast tulburare se caracterizeaz prin neatenie, hiperactivitate i impulsivitate.
Aceste simptome pot aprea in orice context social, fie la grdini sau coal, fie acas. Medicii au observat c
bieii sunt mai frecvent diagnosticai cu ADHD dect fetele. Simptomele pot varia n funcie de sex, astfel la baiei
sunt observate mai des semne precum impulsivitate i hiperactivitate, n timp ce n cazul fetielor, neatenia este cea
care predomin.

Identificat la timp, poate fi tratat cu succes


Susin specialitii. Din acest motiv, un printe trebuie sa recunoasc simptomele. n cazul n care observi c micuul
tu este hiperactiv i prezint simptome precum: se foiete, nu poate sta aezat, vorbete mult i fr s se
gndeasc nainte, i ntrerupe pe ceilali, are dificulti n meninerea ateniei, nu ascult, nu duce lucrurile pn la
capt, nu se organizeaz, pierde lucruri importante, este recomandat s consuli un specialist.
Neidentificat la timp i netratat, ADHD-ul poate avea consecine grave pe termen lung, care pot duce la eec colar,
depresie, probleme de interaciune social, dificulti n gsirea i pstrarea unui loc de munc.

Ce spun prinii, psihologii i copiii despre cazurile de ADHD?


Potrivit organizaiei Salvai Copiii Romnia, ntr-un numr ngrijortor de grdinie i coli generale sunt exercitate
presiuni asupra familiilor n care copilul are un astfel de diagnostic, n vederea excluderii acestuia din colectivul de
elevi i mutrii lui ntr-o alt unitate. n plus, n clasele n care sunt integrai aceti copii, sunt utilizate tehnici i
metode de disciplinare care nu doar c nu i dovedesc eficiena n procesul de disciplinare a copilului, dar
genereaz efecte negative asupra dezvoltrii psihosociale a acestora i menin sau contribuie la creterea frecvenei
comportamentelor problematice n clas.

Iata ce declar prinii, copiii i profesionitii confruntai cu ADHD:


"Copilul meu, la grdini, nu mai era lsat s se joace cu jucriile mpreun cu ceilali copii... i tii de ce? Pentru c
doamna de acolo a spus c ADHD-ul se ia...c i molipsete i pe ceilali", se plnge un printe al unui copil cu
ADHD. "Ori de cte ori merg la grdini, educatoarea mi spune ct de problematic este copilul meu. Ceilali prini
fac presiuni asupra noastr pentru a retrage copilul. Amenin c nu i vor mai aduce copiii la grdini dac nu este
mutat din grup. Conducerea grdiniei nu ne sprijin. Mi se spune tot timpul s aduc de acas jucrii i cri de
colorat pentru copil. Nu i se d voie s se joace cu jucriile grdiniei sau s coloreze fiele de la grdini pentru c
le stric", adaug un altul.
Un copil cu ADHD n vrst de 5 ani povestete: "Doamna m las mereu la calculator pentru c ceilali copiii nu vor
s se joace cu mine .... A. mi-a zis c nu-i d mama lui voie s se joace cu mine".
Psihologii susin c personalul din coli nu sunt calificai pentru ngrijirea copiilor cu ADHD. "Orice copil mai rzgiat,
mai rsfat sau mai agitat este catalogat imediat c are ADHD. Cel puin aa se vede de aici de la mine, nu spun c
e o regul. Dar ce pot spune cu trie este c personalul din coli este absolut necalificat n zona aceasta", declar un
psiholog clinician

Ce este ADHD?
Tulburarea de hiperactivitate cu deficit de atentie (Attention deficit hyperactivity disorder/ADHD):

este una dintre cele mai frecvente afectiuni din copilarie;

simptomele se pot intalni la adolescent si adult.

Simptomele sunt:

dificultate in mentinerea atentiei;

dificultate in controlul comportamentului;

hiperactivitate (agitatie).

Prof. Dr. Iuliana Dobrescu atrage atentia asupra faptului ca lipsa de atentie a copilului cu ADHD, dificultatea stabilirii
contactului vizual cu acesta duc uneori la diagnosticarea eronata a tulburarii ca fiind autism.
Cauzele ADHD
ADHD are cauze genetice, adica genomul uman, vulnerabil, mostenit de la parinti, poate suferi modificari in
perioada intra uterina, precizeaza Prof. Dr. Iuliana Dobrescu. Modificarile chimice din genom se exprima ulterior prin
modificari in productia de dopamina sau noradrenalina din creier (nu uitati ca suntem facuti din carbon, hidrogen,
oxigen, azot etc.) Tot aceste modificari din Genom -ul mostenit si modificat ulterior se exprima prin formarea anarhica
de circuite neurale in anumite arii cerebrale.
Simptomele ADHD se manifesta devreme in copilarie

Simptomele ADHD pot fi observate de la varsta de 3 ani, dar diagnosticarea nu poate fi facuta inaintea
varstei de 6 ani.

Pentru ameliorare, copilul cu varsta sub 6 ani nu poate beneficia decat de tratament comportamental si nici
intr-un caz medicamentos.

Diagnosticul va fi pus numai de catre medic. Parintii si educatorii pot, doar, sa semnaleze suspiciunea de
ADHD si sa prezinte copilul pentru examen de specialitate.

ADHD este o problema?


Prof. Dr. Mircea Tiberiu precizeaza ca ADHD, ca orice alta tulburare comportamentala, este o problema in masura
in care impieteaza asupra functionarii sociale. Copilul cu ADHD este perceput ca obraznic si prost crescut, este

stigmatizat, izolat; performantele sale vor fi slabe in raport cu capacitatea sa reala. Copilul nu va face fata disciplinei
scolare; va fi expus pericolului de exmatriculare si tentat de abandonarea scolii.
Toate acestea, asa cum arata Prof. Dr. Mircea Tiberiu, sunt cu atat mai regretabile cu cat copilul cu ADHD prezinta
anumite particularitati care, in mod normal, ar trebui sa-l avantajeze: este, de obicei, inteligent peste medie, are
rapiditate in reactie si in decizii, este energic si capabil de efort intens.
Nediagnosticat si netratat in copilarie, copilul cu ADHD poate dezvolta in adolescenta anumite tulburari de conduita:
furt, minciuna, relatii sexuale precoce, consum de substante; alcool, tutun, droguri, tulburare afectiva bipolara.
Comportamentul copilului cu ADHD poate fi unul impulsiv, agresiv, uneori devenind periculos pentru ceilalti si pentru
el. Prof. Dr. Iuliana Dobrescu observa ca acesti copii reactioneaza la provocari mult mai frecvent si cu mai multa
intensitate disproportionat cu provocarea decat ceilalti. Avem, asadar, de a face cu o reactie neinhibata la
provocare, cu o autocenzura deficitara.
Fara tratament adecvat, ADHD poate sa genereze comportament disfunctional si manifestari emotionale cu impact
negativ asupra perfomantei scolare si relatiilor interpersonale.
Prof. Dr. Mircea Tiberiu atrage atentia asupra cresterii numarului copiilor care prezinta simptomele ADHDsi
pune aceasta crestere pe seama schimbarii conditiilor de viata, ale urbanizarii acestora.
Pe de o parte, copiii sunt privati de libertatea de a-si consuma energia in activitati fizice, in principal, prin joaca
in aer liber. Ei sunt de mici unui mod de viata sedentar: nu se mai deplaseaza pe jos pana la scoala, li se impune un
program de somn in timpul zilei. In general, sunt supusi la constrangeri si frustrari care duc la stocarea unei energii
neconsumate.
Pe de alta parte, alimentatia copiilor contine tot mai multe substante energizante chiar daca nu nocive in mod
direct cum sunt glucidele a caror pondere creste continuu.
Interventiile terapeutice
Intervene (latina) = a fi la mijloc (intre simptome si efecte)

Cunoasterea comorbiditatilor ajuta la identificarea problemelor.

Nerecunoasterea comorbiditatilor limiteaza aplicarea tratamentului optim.

Comorbiditatea inseamna asocierea si a altor boli, tot prin vulnerabilitate genetica, dar acum intervin si
mecanismele educationale care participa si declanseaza formarea de circuite neurale. (Ex. Incapatanarea este
genetica dar educatia o poate modifica sau o poate accentua; ulterior incapatinarea duce la esecuri comportamentale
si emotionale si asa mai departe), explica Prof. Dr. Iuliana Dobrescu.
Din lista comorbiditatilor frecvente putem aminti:

ticuri;

anxietate;

tulburare de opozitie

fobia scolara (reactii somatice: cefalee, grata, voma), care, la adult, evolueaza in fobie sociala.

Abordare specifica psihosociala si farmacologica


Tratamentul optim este clar, specific, directionat pe punctele de performanta, flexibil si actioneaza cu feed back.
Interventia psihologica

Intelegerea afectiunii (Psiho-educatie)

Cauza medicala, recalibrarea SNC.

Nu se datoreaza educatiei defectuoase.

Interventie comportamentala

Schimbarea clasei.

Modificari comportamentale in familie, la serviciu/scoala, activitati recreative.

Structurarea activitatilor, liste, actiuni cu feedback imediat.

Feedback/Monitorizare.

Parintii ar putea avea nevoie de tratament pentru ADHD ramas nediagnosticat.


Interventiile psihosociale
- Interventii pe puncte de performanta
- Instruirea parintilor in tehnici de modificare comportamentala

Stimulati comportamentul pozitiv si corectati-l pe cel negativ.

Stabiliti si urmati reguli.

Fisa de raportare zilnica de lucru cu actiunile tinta de la scoala.

Invatarea abilitatilor sociale, a tehnicilor de stapanire a anxietatii sau furiei

Se adreseaza unui comportament specific (de ex. agresivitatea la locul de joaca).

Stimularea abilitatilor de rezolvare a conflictului, tactica axata pe solutii, CBT (terapie cognitivcomportamentala).

Performanta scolara

Individual sau pe grupuri, intalniri pentru rezolvarea temelor etc.

Focus pe urmarirea directiilor, incadrarea in termen si abordarea tehnicilor de invatare.

Recomandari generale pentru parinti

Se vor initia si se vor mentine activitati de rutina acasa si la scoala.

Pastrati reguli simple si clare si reamintiti-le cu calm.

Copilul nu are intentionat un comportament dificil.

Cautarea atentiei inseamna ceva.

Incercati sa intelegeti ce determina acest raspuns comportamental.

Ascultati copilul cu cea mai mare atentie.

Copilul trebuie sa aiba contact vizual cu dumneavoastra cand ii spuneti regulile.

Supravegheati copilul indeaproape; impulsivitatea ii pune pe copii in situatii periculoase.

Abordati o atitudine pozitiva cu copilul, gasiti mereu ceva ce a facut bine si laudati-l.

Incercati sa ignorati comportamentul iritativ usor.

Dati pedepse in consecinta, ca in tehnica de excludere (time out).

Fiti rezonabili parintii trebuie sa inteleaga capacitatea copilului inainte de stabilirea asteptarilor, stabiliti standarde
realiste.
Vorbiti explicit copiii pot sa asculte fara sa inteleaga cuvintele/ideile pe care un adult incearca sa le comunice.
Cand stabiliti regulile, lasati copiii sa repete cu cuvintele lor ce au inteles. Aceasta metoda de verificare este foarte
importanta pentru comportamentul ulterior. Numai Ai inteles? nu va merge.
Actionati consistent impuneti regulile necesare si importante pentru familie. Parintii sunt cei care stabilesc limitele
pe care le vor respecta cu totii de fiecare data, indiferent daca acest lucru este convenabil sau nu.
Fiti cinstiti: aplicati pedepse pentru incalcarea regulilor. Pedepsele trebuie sa-i invete ceva pe copii. Copiii trebuie sa
inteleaga ce se asteapta practic de la ei. Daca pedepsele sunt alese adecvat, copiii isi vor aminti si mai tarziu ce s-a
intamplat.
Aveti rabdare: procesul de invatare este de durata, atat pentru copil cat si pentru parinti.
Ganditi-va in primul rand la copil: nu distrugeti un copil pentru o regula. Limitele au rolul de a ghida copilul, nu de
a-i arata cine este seful.
Ce ii ajuta pe copii sa fie organizati

Programul asigurati o rutina zilnica, de dimineata pana seara la culcare. Alocati timp desfasurarii temelor,
perioadei de joaca afara sau in casa. Puneti programul intr-un loc vizibil (cum ar fi pe frigider).

Organizati activitatile zilnice gasiti loc pentru orice si pastrati toate lucrurile in ordine (haine, ghiozdan,
jucarii). Folositi carnetele pentru a nota toate activitatile, inclusiv pentru cele care implica materialele necesare la
scoala.

Actionati consistent si clar copiii cu ADHD au nevoie de reguli pe care sa le inteleaga si sa le urmeze in
mod constant.

Laudati copilul atunci cand a respectat o regula copiii cu ADHD primesc critici de obicei si, de aceea,
se asteapta in general sa fie criticati. Gasiti mereu ceva ce a facut bine si laudati-l.

Concluzii
In ADHD este nevoie de recunoasterea simptomelor si de interventie din timp.
- Evaluare (Diagnostic)
- Planul terapeutic ? adaptat copiilor si familiilor:

Plan de educatie pentru copil si parinti

Interventii comportamentale

Medicatie

- Modificari in stilul de viata:

Acasa

La scoala

In societate

- Monitorizarea simptomelor si adaptarea strategiilor terapeutice


Parteneriatul Scoala Sanatate pentru ADHD este orientat carte copiii din invatamantul primar din doua motive
complementare:

Pe de o parte, principala problema in gestionarea si tratarea ADHD este diagnosticarea tarzie.

>

Pe de alta parte, diagnosticarea nu poate fi facuta inaintea varstei de 6 ani, deci programul nu si-ar fi
atins scopul daca s-ar fi desfasurat in invatamantul prescolar.