FIUL: " Tati, pot s-i pun o ntrebare?

"
Tata: " Da, sigur, ce este?"
FIUL: " Tati, ct de mult faci intr-o or? "
Tata: " Nu-i treaba ta ce m ntrebi aa ceva ! "
FIUL: " Vreau doar s tiu...te rog, spune-mi, ct de mult castigi intr-o or? "
Tata: " Dac vrei s tii, eu fac 100 de dolari pe or. "
FIUL: " Offf... (cu capul n jos) ! "
FIUL: " Tati, pot s te rog s-mi mprumuti 50 de dolari ? "
Tatl s-a infuriat !
Tata : " Daca asta e singurul motiv pentru care ai intrebat cat castig...ca s poi mprumuta nite bani pentru a-ti
cumpra o jucrie sau alte prostii... atunci du-te direct n camera ta i du-te la culcare. Asta e egoism curat, iar eu
muncesc din greu in fiecare zi pentru un astfel de comportament copilresc. "
Bieelul s-a dus in linite n camera lui i a nchis ua.
Omul s-a aezat la masa si s-a enervat si mai rau gandindu-se la ntrebrile bieelului. Cum ndrznete sa puna
astfel de ntrebri doar pentru a obine nite bani?
Dup aproximativ o or, omul s-a calmat i a nceput s se gndeasc:
Poate c avea ntr-adevr nevoie s cumpere ceva cu 50 $ i el ntr-adevr nu a cerut bani de foarte multe ori.
Omul s-a dus la ua camerei baiatului si a deschis-o.
Tata: " Ai adormit, fiule? "
FIUL: " Nu tati, sunt treaz ".
Tata: " M-am gndit, poate am fost prea dur cu tine mai devreme. A fost o zi lung la serciviu i mi-am varsat
nervii pe tine. Uite aici cei 50 $ pe care i-ai cerut..."
Bieelul era numai zmbet.
FIUL: " Oh, multumesc tata! "
Apoi, intinzand mana sub pern, el a scos niste bancnote mototolite. Vzund c biatul avea deja bani, omul
simtea cum il cuprinde furia din nou. Bieelul a numrat incet banii, i apoi s-a uitat n sus la tatl su.
Tata: "De ce vrei mai muli bani dac aveai deja ? "
FIUL: " Pentru c nu am avut destui, dar acum am. "
"Tati, uite, am 100 de dolari acum. Pot s cumpr o ora din timpul tau? Te rog sa ajungi acasa mai devreme
maine. A vrea s iau cina cu tine."
Tatl a fost zdrobit. El si-a infasurat braele n jurul fiului su mic i l-a rugat sa-l ierte.
E doar un memento scurt pentru noi toti care lucram din greu n via. Noi nu trebuie s lsm timpul sa ne
alunece printre degete fara sa petrecum o parte din el cu cei care conteaz cu adevrat pentru noi, cei aproape
de inimile noastre. Poate ca ar fi bine daca am reusi sa imprtim cei 100 de lei - in valoarea lor temporala - cu
cineva care ne iubeste ? Dac murim mine, compania pentru care lucrm ne va putea nlocui cu uurin. E o
chestiune de zile. Dar familia i prietenii pe care ii vom lsa n urm vor simi pierderea pentru tot restul vieii lor.