Nicolae Iorga

Continuitatea spiritului romnesc n Basarabia

(1918)
**************************
PREFATA
De la 1812, data anexarii silnice de catre Rusia, care a luat ceea ce a prefacut
n "Basarabie" - Basarabia fiind, de fapt, numai partea de jos a terii, catre Dun
are, - pentru ca n-a fost n stare sa pastreze la ncheierea tratatului din Bucurest
i Principatele amndoua ori macar Moldova ntreaga, si pana la data proclamarii "Rep
ublicii Moldovenesti" pe care mprejurarile erau s-o duca mult mai rapede de cum c
redeau ntemeietorii ei la unirea cu noi, cei din vechea Romnie, a fost oare n Basar
abia vreo ntrerupere a spiritului romnesc, macar n anume din clasele aflatoare acol
o?
S-a ntins vreodata asupra acestei Moldove rasaritene, cuprinznd att de mult din glo
ria trecutului luptator, care ni este comun, acea necunostinta a lucrurilor romne
sti, acea parasire a tuturor amintirilor, acea uitare de sine pe care o cred nes
tiutorii si pe care vreau s-o ntareasca n mintile acestora oamenii cari socot, far
a dreptate, ca un act politic se poate ndeplini, ca prin vraja, instantaneu, napr
asnic, fara nimic din acea atmosfera culturala, din acea pregatire sufleteasca p
rin care singure popoarele pot sa ajunga la tinta lor, - restul fiind numai o ntmp
lare si o aventura?
La aceste ntrebari vreau sa raspunda aceste cteva articole, care nu pot pretinde l
a alt merit dect acela de a nfatisa n legatura, ca o singura desfasurare, lucruri c
unoscute, dar foarte putin raspndite si uneori n publicatii neaccesibile, si de a
comunica tuturora fapte si stari care erau prea mult pastrate pentru singura inf
ormatie a cercetatorilor stiintifici.
I
n 1812 ceea ce s-a patentat politiceste ca "Basarabie" era, supt multe raporturi,
n conditii de rezistenta mai bune dect Moldova de Sus, care, la anexarea din 1775
, a devenit o Bucovina.
Erau - data fiind si ntinderea mult mai mare a teritoriului - si un numar mai nsem
nat de boieri, chiar din aceia cari purtau nume cunoscute. Unii dintre dnsii si av
eau toata proprietatea rurala aici; altii aveau n Moldova cea noua ruseasca parte
a mai nsemnata dintr-nsa. Pe de alta parte, acesti cuceritori nu ngaduiau, ca ocupa
ntii celeilalte parti desfacute din Moldova ntreaga, persoanelor ramase la Iasi, n
legatura cu domnul, cu "turcii", sa-si mai pastreze rosturi de stapnire si dinco
lo de Prut. Un termin scurt s-a pus pentru desfacerea mosiilor. n cele mai rele mp
rejurari, pe preturi de nimic, attea au fost capatate astfel de oricine, indigen
sau mai ales strain, pusese la o parte un capitalas format prin comert; altele a
u fost luate de terani, cari, cu admirabilul lor instinct de cte ori e vorba de p
amntul pe care l-au muncit si pe care nu-l pot desparti de nsasi fiinta lor omenea
sca, au facut imposibilul pentru a plati zecile de mii de lei care li se cereau.
Dar multi dintre vechii fruntasi ai acestori tinuturi au preferat sa ramie dect s
a se vada siliti la o asemenea vnzare. Cte unele din familii s-au mpartit, lasnd pen
tru conservarea vechii mosteniri pe cutare din membrii lor n partea ajunsa ruseas
ca din Moldova lor.
Cu gramada se ntlnesc astfel nume boieresti n cele dintai chiar din actele ce prive
sc Basarabia. n cartea mea, Basarabia noastra, publicata n 1912, am adunat o mare
parte din ele. Din documente aparute pe urma aleg pe cei doi Cantacuzini, Alexan
dru si Gheorghe, fiii lui Matei, pe vara lor Elenco, maritata cu Harting, pe Iam
andiesti, pe un Septilici, un Andries, pe un Oras, pe un Bantas, pe un Hermeziu,
pe mai multi Oatu etc.
Cei trecuti supt alt sceptru puteau spera, de altfel, mult mai mult ca mazilii n

obilitati n Bucovina, o situatie politica ntr-o tara care, ctva timp, s-a bucurat d
e o larga autonomie, si chiar un rol n viata generala a imperiului. Un Alexandru
de Sturdza putea sa li serveasca ntru aceasta ca model de imitat.
Manastiri mari, bogate, cu vechi traditii de cultura, cu asezaminte scolare, nu
existau. Varzarestii, Capriana, din al XVlea veac, nu mai nsemnau nimic; Chitcanii
, deveniti Noul Neamt, reprezintau, ce e dreptul, marele curent de nvatatura trez
it n Moldova prin miscarea lui Paisie, dar, acesta nsusi fiind rus, renasterea-i b
isericeasca avea periculoase slabiciuni pentru acea civilizatie noua care era sa
caute a deznationaliza pe moldoveni.
Scoli ca a lui Vartolomei Mazareanu n Putna bucovineana nu sunt aici. Dar este ce
va care le poate nlocui. De la 1775 ncoace, n Moldova se crease o folositoare scoal
a laica, mireneasca, dupa ideile "filosofice" ale Apusului, si Mitropolitul Iaco
v Stamati - al carui nepot era sa fie cel dintai si mare scriitor basarabean - o
patronase cu vioiul lui spirit modern. n toata tara se creasera asezaminte n aces
t sens, si viitoarea Basarabie nu fusese lipsita de lumina lor.
Din fericire, si ierarhia bisericeasca ramase un timp n mni romnesti.
Vladica cel nou de la Chisinau, continuator al Scaunului hotinean (si acesta al
celui din Braila, pentru raiaua turceasca a Dunarii si Nistrului), a fost un ade
varat si istet romn, trecut prin mari demnitati eclesiastice n Rusia nsasi, cmpulung
eanul de vechi neam Gavriil Banulescu, a carui amintire trebuie mprospatata n Basa
rabia.
Desi un strain fu asezat n noul scaun din acel Akkerman, care, Cetatea Alba a epo
cei noastre eroice, gazduise Mitropolia mutata apoi la Suceava, traditia nationa
la n-a fost parasita n Biserica. E vremea Bibliei de la Petersburg, a frumoasei B
iblii copiata dupa a lui Serban Voda din 1688 si care a ajuns populara si n Moldo
va noastra si supt Gavriil se ncep tipariturile religioase basarabene, ct de putin
e ar fi ele.
n acest cadru, cu un sistem de legi care e luat dupa al vechii patrii si dupa ins
piratia bizantina de aici - un romn de adoptiune, Manega, lucrnd cu o ntreaga comis
iune la redactarea Codului pentru Basarabia - si cu o autonomie garantata, forma
l, de Alexandru I, prin statut, viata "moldoveneasca" putea sa continue liber n B
asarabia tarului, ramasa pentru neam aceeasi Moldova.
II
Pe la 1812 nu putea sa existe o literatura "basarabeana". Viata intelectual
a n Moldova cea ntreaga era centralizata: ea se gasea toata la Iasi, cta era. Si tr
ebuie sa tinem sama si de atmosfera din acest sfrsit de epoca fanariota, cnd influ
enta greceasca era mai puternica, mai asfixianta dect oricnd - si ea a tot crescut
pana la 1821, - cnd unii dascali si boieri ocrotitori puteau nadajdui sa confund
e terile noastre ntr-o mare Grecie a viitorului, avnd acelasi spirit elenic ca si
celelalte provincii ale ei: chiar cnd se scrie deci romneste, e vorba numai de tra
duceri, de prelucrari, de biletele de dragoste si tnguiri de o melancolie obosita
si netrebnica.
Astfel tinuturile moldovenesti din rasarit se desfacura fara ca pe pamntul lor sa
fi ramas cineva n stare sa arate, ntr-un timp cnd nici Iasul nu se pricepea s-o fa
ca, durerea fireasca pentru sfsiarea unui popor.
Se vorbeste de scriitorul basarabean Alexandru, Alecu Hajdeu (asa-si scria numel
e). E adevarat ca familia - el era fiul unui carturar foarte distins, care purta
, pentru o fire polonizata, numele adevarat polon de Tadeu, pe care l scria romnes
te cu doi "d "- si avea o mosie n Basarabia, lnga Hotin, pe lnga multe alte interese
de afaceri n Bucovina vecina, de unde, oricum, pornise o nrurire nationala romneasc
a. Dar omul foarte nvatat, adnc cunoscator al limbii si literaturii rusesti, preoc
upat de chestii istorice si capabil uneori, cnd era vorba sa le dezlege, de a nas
coci, cu multa dibacie, documentul trebuitor - ca un romantic plin de ironie ce
era - se tragea dintr-un neam care nca de pe la 1670 parasise Moldova n suita exil
atului domn Stefan Petriceicu, o ruda, si care de atunci avuse a face cu steagur
i straine si cu carti straine. A fost cunoscut - si, de la Asachi ncoace, care la tradus si n frantuzeste - e foarte admirat, pentru informatia, ndoielnica, din e
l, ca si pentru avntul literar si, mai ales, pentru puternicul sentiment de demni
tate nationala "moldoveneasca" ce respira dintr-nsul, discursul lui Alecu Hajdeu

la deschiderea scolilor - rusesti - din Hotin. Dar cuvntatorul se interesa mai mu

lt din punct de vedere familial ori din curiozitate de diletant, de trecutul ace
lei Moldove, al carii sol nu l-a calcat, n viata culturala a careia nu s-a ameste
cat si a careia limba, n multele-i studii, de trecut si de viata populara, public
ate n revistele rusesti, n-a ntrebuintat-o.
Scrisul basarabean era sa plece ntai - pentru a decadea rapede, dar fara ca prin
aceasta sa nceteze si constiinta romneasca n aceasta provincie - de la cineva care,
cum spune el nsusi, a fost totdeauna un desterat:
Mhnit si pe gnduri sed posomort
Cu un dor nespus,
Si-ntristat si dornic, traind amart,
Ma uit spre Apus...
Acolo i viata!
Acolo-i speranta!
Sa fim fericiti
De-am fi toti uniti!
Eu, tnar fiind,
Acolo lasnd
Stramosesti mormnturi, frati ce ma iubea
Si plina de gratii pe Moldova mea
Dornic parasind.
Nascut poate n Iasi, fiu de boierinas moldovean, nepot de frate al marelui Mitrop
olit Iacov Stamati, cunoscator al acelor moravuri fanariote pe care le-a descris
superb n dialogul cocoanei, cilibiului si dascalului nvatacel al scolii domnesti
din capitala Moldovei, Constantin Stamati ramne dincolo de Prut la 1812, cnd era a
cum un om n toata firea.
O despartire fara revedere? O izolare? "Cordunul" cel nou al carantinei mparatest
i taind comunicatia cu tara ramasa "turcilor"? Planuri de noi cetati otomane dea lungul Prutului? Da, nsa soarta a vrut ca relatiile, brusc si nemilos ntrerupte,
ntre cele doua farmi ale Moldovei lui Stefan cel Mare sa fie reluate dupa ctiva an
i abia.
La 1821 izbucneste dincoace miscarea grecilor. Romnii nu se raliaza la dnsa. P
este carantina, familii boieresti, membri ai clerului nalt trec n Basarabia. Mitro
politul Veniamin se adaposteste la Colincauti; Dinu Negruzzi, cu toti ai lui, ntr
e care viitorul scriitor de frunte Costachi Negruzzi, se afla, un timp, la Sarau
ti, n aceleasi parti ale Hotinului. Attia parasesc chiar salasul lor de la tara pe
ntru a vedea Chisinaul, unde noua ani de stapnire ruseasca nu adusesera dect doar
largirea stradelor si ridicarea ctorva cladiri administrative, vechiul oras moldo
venesc, fara nfatisare de capitala, fiind "desert si tacut" si nviorndu-se numai pr
in sosirea acestor bejenari, zgomotosi si doritori de a se mngia prin petreceri.
Atunci Puskin, gloria romantismului rus, locuia acolo, culegnd impresii desp
re tigani vagabonzi si tigance amoroase, despre greci gelosi si despre tovarasel
e lor neastmparate, si se arata nca vechea casa boiereasca n care a vegetat. Cei di
ntai fii de boieri cari se pregateau de cariere, ntre ei Alecu Donici, n asteptare
a unei situatii n armata, priveau cu admiratie pe geniul ntunecat al byronismului
moscovit, si Negruzzi n-a uitat niciodata vedenia. Stamati nvata limba noilor ofi
cialitati si se pregatea a traduce pe Puskin nsusi, pe Lermontov, rivalul acestui
a, pe fabulistul Crlov, probabil pe Chemniter si Dimitriev, pe prozatorul Sirovsk
i.
Apoi, de la 1823 ncoace, lumea se ntoarse n Moldova. n sfrsit - izolarea? Nu. Caci, l
a 1828, n legatura cu greutatile din Orient, noul tar Nicolae facea ca trupele lu
i sa treaca Prutul - si ele erau sa ramie n Principate nu mai putin de sase ani, n
cursul carora aceiasi rusi au fost ntr-o Moldova si cealalta.
Atunci pentru ntaia oara Stamati trece hotarul si vede, ntre altele, iarmarocul di
n Folticeni. El, care avea acum gata o mare parte din opera lui literara, descri
e si acest pitoresc amestec de rase si de costume. Literatura Basarabiei, absolu

t moldoveneasca n tendinte, si ia astfel o data sigura de plecare.

III
n acest moment, pe la 1830, cnd n Principate ncepe noua literatura romneasca, sc
oala noua a romnilor, ziarul, revista, almanahul, n care, n toate, se cuprinde, tot
mai deslusit, idealul unor timpuri noua, unii dintre basarabeni sau, n genere, d
intre romnii aflatori, si cu mai vechi prilejuri, n Rusia, ramn legati numai de dnsa
.
Astfel Alexandru Sturdza, - caruia Stamati-i dedica "Tnguirea unui orb" - cu
sora lui, contesa de Ebling, care iscaleste lucrari de literatura: H. Severine.
El alcatuieste scrieri foarte cetite n vremea lui, n care combate, n folosul ortodo
xiei si al autoritatii politice, curentele revolutionare; la 1834 tipareste la O
dessa un almanah francez, cu colaboratia surorii, a francezului Repey si a mai m
ultor rusi.
La Odessa, de altfel, erau scoli la care nvatau si copii ai familiilor romnest
i din Muntenia, cum se vede din corespondenta lui C. Brailoiu (n Hurmuzaki, X).
Stamati nsusi pomeneste de cutare "tnar autor romn al multor opere rusesti tiparite
la Odessa de la 1848" si despre care scrie asa:
Dar ochii lui revarsa o raza nfocata
Si fruntea lui vadeste nalte cugetari,
Iar el, strain de toate, n gnduri adncit,
Cte o data numai l vezi ca se zmbeste.
Altii, ca Donici, prelucratorul mester, cu o "bonomie" care samana cu a ori
ginalului, a fabulei lui Crlov, - ivita pentru a spune adevarul ntr-o societate ne
libera si avnd sa ndeplineasca si n Moldova aceeasi misiune - trec Prutul si fac o
modesta cariera de functionari n tara stramosilor.
Un exemplu care, n aceeasi epoca, va fi urmat apoi de un cobortor al boierulu
i Rusu, din epoca lui Vasile Lupu, Alecu Russo, tnar, care, dupa studii facute n E
lvetia, nu putea sa se mpace cu moravurile politice ale Rusiei si, astfel, veni l
a Iasi pentru a duce, alaturi de o noua generatie, lupta pentru ideile de libert
ate si nationalitate, iar, n ce priveste scrisul, pentru rentoarcerea bunului stil
dupa datina, mpotriva silnicelor neologisme.
n Basarabia ramne pentru a scrie romneste ntai Stamati. El n-a nvatat aceasta li
mba din "Gramatica ruso-romna" (foarte interesant e, potrivit cu ideile lui Danii
l Philippide, autorul Geografiei Romniei, ca nu se zice, n titlul rusesc, "Gramati
ca ruso-moldoveneasca", ci "romna"), a lui Stefan Margela (Petersburg, 1827), pro
babil aromn din Macedonia, tiparita pentru nevoile statului si pe socoteala lui.
E tot vechiul si frumosul grai, plin de cuvinte adnc rasunatoare n inimi, acel gra
i de care nu va voi sa se desparta omul de bun simt, ntrebuintndu-l, pentru placer
ea multora, fie si n ciuda ctorva pana la sfrsit.
Stamati ceteste pe poetii rusi si-i traduce ori i imita; ceteste pe scriitor
ii francezi pentru acelasi scop, si, pe lnga prelucrari dupa Lamartine si Hugo (s
au dupa irlandezul Thomas Moore, tradus n limba franceza), se pot gasi pagini lua
te din "Grandeur et dcadence militaire" a lui Alfred de Vigny.
Harnic om si care stie sa-si aleaga lectura, cum stie s-o faca de folos pe
ntru natia lui, - ceea ce e putintel mai greu si mai rar! Dar izvoare de inspira
tie, noua, proprii si afla el trecnd catre noi hotarul rapirii din 1812.
Astfel vine la Iasi n 1834, cnd - poate si supt o influenta ruseasca pe care
o releva d. G. Bogdan-Duica 1 - a cntat oastea cea noua a Moldovei (Strajerul tab
erei), mngindu-se prin scris pentru moartea sotiei lui iubite, Catinca (mai pe urm
a se pare a fi luat pe o Elena).
n 1839, cnd acum granita de la rasarit a Moldovei se ridicase de la loc n toat
a puterea ei de opreliste, el trece prin Bucovina, oprindu-se la Suceava, n care:
"Ma-ntreb de domnesti mormnturi
unde-au trebuit sa fie (...)",
la Putna, unde i se vorbeste de "putina tarna, ce ar fi mirosit ca moastele sfint

ilor", gasita n mormntul lui Stefan cel Mare, la Dragomirna, la Solca. Inspiratii
destule, cnd "pieptul se coseste de nclestatele zvcnituri ale inimii" (pp. 41-42),
ct sa tie o viata ntreaga!
Aceste scrieri ar fi ramas nsa necunoscute, contactul literar nu s-ar fi sta
bilit, - dovada de unitate sufleteasca - ntre cele doua Moldove despartite, daca
miscarea pornita si condusa, pna la ultimele ei consecinte politice, de Mihail Ko
galniceanu, ntors din Apus cu atta bogatie culturala n sufletul lui mare, n-ar fi i
ntervenit, strngnd, deocamdata numai la munca scrisului, pe romnii de pretutindeni,
ca sa afirme ndraznet un ideal nou, prin revistele sale Dacia literara si Arhiva
romneasca.
n cea dintai apare, la 1840, poema lui Stamati Gafita blastamata de parinti
si o bucata lirica. Ele sunt trimese de bucovineanul C. Hurmuzaki, n curnd el nsusi
nsarcinat de moldoveni cu procese n Basarabia. Supt ngrijirea lui Kogalniceanu, ca
m pe timpul cnd Hurmuzaki se stabileste n Iasi, apare aici admirabilul poem, de o
spontaneitate unica, n care basarabeanul aduna amintiri de cronica, aventuri din
povesti, cunostinta de datini pentru a face din ele, cu numele lui Ciubar-Voda s
i cu ispravile fiului sau Bogdan, un "Orlando furioso" - pus si n titlu astfel al romnilor, opera neimitabila, si astazi nca plina de mireazma pe care o da numai
sinceritatea absoluta unita cu un talent original si cutezator.
n curnd nsa mprejurarile scrisului romnesc se fac mai grele. Greutati rasar n cal
ea noii reviste a tinerilor, Propasirea, la care Stamati nu colaboreaza. O revol
utie se pregateste n Principate, si Rusia va veni s-o nabuse, n toamna anului 1848.
Trupele tarului vor ramnea pana trziu, ani ntregi. Un aspru regim mpiedica vechile
comunicatii. Din Basarabia doar purtatorul unui vechi nume de revolta, Hncu, Iaco
v Daniilovici Hncu, face un curs de romneste la Petersburg, publicnd o "Gramatica s
i alegere de bucati literare" (1840; si "Concluzii" la 1847), dar limba romna a l
ui Margela e acum "vlaho-moldoveneasca". Si un om de treaba, cu simt al limbii c
elei bune, dar fara mari nsusiri, Ion Srbu, da doar la Chisinau (nu la Iasi) Fabul
e dupa cei trei mari scriitori rusi (1853) si Alcatuiri originale (1852), care n
u se mai pot ceti, cu toata simtirea reala din ele.
IV
Razboiul Crimeii, evacuarea Principatelor de trupele rusesti care ncepusera
un nou razboi cu Turcia, ocupnd pamntul ce ni mai ramasese, adusera o noua manifes
tare a sufletului romnesc n Basarabia, una care s-ar fi putut astepta cu greu dupa
ce preocuparile "moldovenesti" acolo ajunsesera acum, n scaderea lor, la gramati
ca "vlaho-moldoveneasca" a lui Hncu si la Alcatuirile lui I. Srbu.
Cntnd "Moldova", "tara frumoasa", "pamntul bun si mbielsugat",
"Cu paduri multe si dese,
Cu izvoare bogate",
unde e mndru ca strainului "inima-i sare din loc" cnd vede "moldoveanca" din care
va face sotia lui, - poetul de la Chisinau nu ntelege dect coltul sau basarabean,
si doar daca ntr-una din putinele lui fabule originale, Straina floricica, el ara
ta n chip ascuns ca inima lui dorea o mai larga patrie:
- O, crinule, ce-ai patit?
De ce-asa te-ai vestejit?
Unde ti-i mireazma, frate?
Au doara nu ploua de-ajuns?
- Aleu, crinul a raspuns,
Sunt n strainatate.
n prevederea putintei unui alt viitor, daca nu va vibra cntaretul de la 1852 al ac
estei dureri, care pare a-si fi ncheiat peste putin zilele tulburate si amarte - c
aci si fara influenta unei atmosfere pesimiste din literatura contemporana rusea
sca, el se pare a nu fi gustat mult din fericirea lui - se va gasi cine sa expri
me un nou si cutezator ideal.
Nu tnarul "basarabean" (nascut la Cristinestii Hotinului n 1836) Bogdan Hjdau, viit

orul Bogdan Petriceicu Hjdau (de unde B.P. Hasdeu), care-si facuse studiile la Ha
rkov, ntrun mediu cu totul strain, de a trebuit sa-si nvete din nou limba parinteas
ca, pentru a-i aduce pe urma asa de mari servicii, ca nvatat si chiar ca poet. St
apnit cu desavrsire de spiritul satiric, demonic al "inteligentei" rusesti de atun
ci, care avea ca model existenta tragica a unui Puskin, a unui Lermontov, despre
tuind viata n sine prea mult ca sa si poata recunoaste n relativitatile zadarnicie
i si urciunii ei o chemare, el venea, abia dupa realipirea la Moldova a celor tre
i judete de jos ale Basarabiei, n 1856, pentru a ncepe o cariera mare si tulburata
de pasiuni ca judecator la Cahul. Ziarul planuit de el n framntarile pentru const
ituirea unei teri unite si liberale, Romnia, avnd un program potrivit cu aspiratii
le tineretului din Iasi pe acea vreme, n-a aparut niciodata, iar cele dintai pub
licatii ale aceluia care se nfatisa ca un genial print exilat, ntors n mostenirea s
a pierduta, Foaia de istorie romna, navea n sine nimic special basarabean si prea p
utin chiar n legatura cu nevoile societatii pentru care aparea. Am dat n Istoria l
iteraturii, III (p. 298), dovezi despre foarte slaba cunoastere a limbii nsesi n c
are era redactata revista, care cuprindea totusi cea dintai dovada a unei erudit
ii incomparabile si a unui spirit cu totul superior.
Altfel e cu Stamati. Batrnul, care trecuse de vrsta n care se poate cere omului o a
daptare la mprejurarile noi, rencepe nca din 1853, fara ndemn, se pare, ci din propr
ia dorinta de a folosi natiei sale n noul pas nainte pe care-l facea, colaboratia
sa la publicatiile moldovenesti: almanahuri, calendare. Bucatile pe care le aleg
e pentru aceasta, revizuind si ntregind, transpuind adesea n alt spirit lucrari ma
i vechi, au un caracter istoric luptator. E vorba de gloriile, ce nu se pot uita
, ale Sucevei, de fiica lui Decebal, de stejarul care, "nenorocos", "tovarasi nare", ci este ca
...recrutul ce cu ntristare
Pasind la straja, sta singurel,
- apolog n care nu se ascunde poate numai izolarea anilor sai carunti. Si, cnd, la
1867-8, staruintile harnicului Codrescu, care pastra din luptele pentru Unire s
i libertate tipografia ziarului Buciumul romn, l fac, n preajma mortii, sa se hotar
asca a publica, supt titlul de Muza romneasca (nu: "moldoveneasca") din care a ie
sit, de pe urma ncetarii lui din viata, un singur volum - o suma de scrieri, n ver
suri si proza apar, dovedind ce schimbare adusese noul avnt national n sufletul ac
estui singuratec si uitat.
"Desteratul din Moldova n copilaria sa", care cerea la 1863 "clasa de studii nati
onale la gimnazii" (p. 525), nu mai cnta pe vechea "lauta a Moldovei", care "tine
a hangul la ospetele domnilor", ci se gndeste la Vrancea libera, la Roman de acol
o, eroul "Daciei", la dacoromni, la "scumpa noastra tara Daco-Romnia" (p. 37). Dor
ul de patrie va fi dedicat, n 1861, "Romniei", si moto cuprinde aceasta "doina vec
he" - si nu prea veche - a "unui prizonier la tatari", caruia si fumul terii sal
e i se pare dulce si mirositor:
Am fost si eu romn,
Dar m-am facut pagn,
Caci, tnar fiind,
Bietul meu pamnt
De tatari calcat,
Ei sclav m-au luat.
De-acum numai moartea
Sa ma scape poate
De pagnatate. (p. 60)
Si ca sa arate robul ca macar pentru urmasii sai pot veni alte zile, el mbraca lu
pta ntre romanitate si slavismul rusesc n frumoasa alegorie poetica a lui Dragos t
inerelul domn romn, Fat-Frumos moldovean, care merge sa rapuie, n adapostul lui de
la Cetatea Alba,

- cetatea de doi zmei pazita pe pagnul (p. 33) Vronta uriasul, care ascundea acolo "Dochia rapita" - farma "bas
arabeana" a Daciei.
V
Trei judete basarabene fusesera capatate, deci, pentru Moldova prin tratatul de
la Paris, desi Austria, din motive pe care le ntelegem, ar fi vrut sa se adauge p
rincipatului, a carui unire cu cel muntean n-o voia, Basarabia ntreaga, formndu-se
astfel un puternic stat clientelar. Nu erau judetele cele mai bune; daca la Cah
ul, pe Prut, traditiile romnesti nu fusera ntrerupte macar o clipa, regiunea de la
rasarit a fost, mult timp, raia turceasca, loc gol pentru ratacirile pradalnice
ale tatarilor si apoi salasul acestora, Bugeacul lor, samanat cu sate de indige
ni meniti robiei. nca de pe la 1770, ntr-unul din razboaiele lor cu turcii, rusii
sfarmasera acest cuib, dar, provincia neramindu-li si turcii revenind n cetati, pe
care le ntarira si mai mult, cu deosebire Ismailul, s-a ntmplat ce nu statea n planu
rile nimanuia din straini: ntinderea elementului romnesc din vecinatate. El era nsa
destul de rar pentru ca rusii, stapni dupa pacea de la 1812, sa poata aseza la 1
829 bulgarii compromisi cu dnsii, pe cari trupele imperiale, la retragerea lor di
n Bulgaria propriu-zisa, i luasera cu sine si-i colonizara aici. Si alte natii fu
sesera asezate prin aceste parti, mpestritnd caracterul national al terii.
Guvernul romnesc, care era sa ramie pna la o noua expropriere, n 1878, ar fi putut f
ace deci o opera nationala, atragnd n Basarabia sa ce era mai bun n cealalta si exe
rcitnd de acolo asupra partilor vecine o necontenita si puternica influenta cultu
rala. Nu a facut-o nsa, poate de frica uriasului vecin, poate din orientalism zab
avnic - ce ni sunt noua douazeci de ani!, - poate din marele nostru pacat politi
c, lipsa de conceptie. Nici episcopia cea noua a Dunarii de Jos (opusa celei rus
esti de la Akkerman) n-a avut dect doar meritul de a fi apropiat de cultura noast
ra pe ctiva bulgari, cari s-au grabit apoi sa se spele de dnsa.
Ori eram noi deci deasupra gurilor Dunarii ori nu, a fost acelasi lucru pentru nt
regimea Basarabiei supt raportul care ne preocupa aici.
Totusi de la sine - si n aceasta sta nsemnatatea lucrului - cele trei parti din ta
ra ramase supt rusi continuara, n forme modeste, si cu toata lipsa unor oameni di
stinsi, capabili de a conduce, vechea directie culturala moldoveneasca.
Prin colturi de provincie se urma desigur cu obiceiul satirelor versificate, n na
cazul unuia sau altuia, ca aceea, din 1842, Favorul diplomat al norocului sau al
jucariei, care era sa se tipareasca si sa se mparta "la dughiana lui Carabet din
Balti, fara plata". Sa nu uitam ca acte judecatoresti se alcatuiau n partile Hot
inului n romneste nca la 1823 (v. memoriul mieu Din tinuturile pierdute, n "Analele
Academiei Romne" pe 1912, p. 81 si urm.) si ca acte particulare, de prezintat ins
tantelor judecatoresti, se ntmpina pana catre 1840, ca, n sfrsit, procesele pentru m
osii care se taraganesc pana dupa 1850, pana la razboiul Crimeii (procesul manas
tirii Neamtului, de ex.; v. ultimul memoriu ce am tiparit n aceleasi "Anale" n 191
6), aduceau necontenit contactul cu partile mpricinate ori cu mputernicitii, cu ve
chilii lor, un Dimitrie Beldiman, a carui corespondenta - si de la Petersburg am descoperit-o si publicat-o n parte, un M. Kogalniceanu, un Constantin Hurmuzak
i, din Bucovina.
Biserica nsasi pastra macar n parte vechile ei datine. La 1867 foaia eparhiala din
Chisinau aparea si romneste, supt cenzura romnului Grigore Galin, inspector al Se
minarului. n articolele ce cuprinde, ea recunoaste ca "limba moldoveneasca se ntre
buinteaza n Basarabia", ca e "limba de loc", se scuzeaza nedreptatile Rusiei ofic
iale fata de neamul ntreg; se pomeneste nemultamirea sociala dupa 1812 a teranilo
r, pe cari a trebuit sa-i potoleasca Gavriil Banulescu, cu "gramata de linistire
tiparita pe limba moldoveneasca"; se nseamna, n sfrsit, carti "jumatate ruseste si
jumatate moldoveneste", ca Bucvariul, Pentru credinta si viata crestineasca; es
te si un Ceaslov numai moldovenesc. Pana la 1870 foaia a pastrat acelasi caracte
r (v. articolul mieu n "Drum drept", I, pp. 68-73).
Scrisorile particulare n romneste continua; am tiparit din ele si pana la 1871. De
si nu erau scoli romnesti, cutare student care merge la Kiev sa nvete astronomie,

dupa ce ispraveste gimnaziul rusesc din Chisinau, si formeaza o ortografie cumint

e cu litere latine si, la observatia ca si-a uitat limba, raspunde, la 1864: "n s
crisoarea n-l 1, tu-i ceti ca eu am uitat limba romna. Nu crede, frate, pentru ca
singur poti sa judeci: Am uitat-o eu, ori nu? Eu socot ca nu. Tu cum socoti?" N
u stim raspunsul colegului ramas acasa, dar noi cari i-am cetit marturisirile sp
unem ca si dnsul: nu. (Din tinuturile pierdute, pp. 74-86 si urm.).
Peste sapte ani dupa ultima din aceste simple ravase romnesti pierdem Basarabia d
e Jos. ntr-o carte de o valoare deosebita, plina de idei si de informatie, d. Sta
te Dragomir, artistul basarabean de aici, la care n zilele din martie nu s-a gndit
nimeni, a aratat (Din Basarabia, Iasi, 1908, p. 115 si urm.) cu ce sfasiere de
inima s-au desfacut de noi partile Cahulului. Dupa noua hrapire nsa cei de acolo
au continuat asi trimete fetele la scolile din Galati, si la 1888 aveam n Liceul I
nternat din Iasi coleg pe d. Dragomir nainte de a avea la Scoala Normala superioa
ra coleg pe ardeleanul Grigore Brsan.
A urmat o epoca de socialism n Basarabia. Tineretul ntreg a fost cuprins de aceast
a miscare. Dar orice agitatie la un popor supus, ori pentru ce idei ar porni, du
ce neaparat, pe nesimtite, la rana cea adevarata si la durerea cea mare.
Asa s-a ntmplat si cu Basarabia. Deci ceea ce a liberat-o n-a fost aceasta zgomoto
asa imitare superficiala a socialismului strain, ci adnca dezvoltare organica, ca
re a iesit la vremea sa si n fata, si tinde a-l nlocui cu totul.
Cred ca am dovedit-o.
(Continuitatea spiritului romnesc n Basarabia,
Iasi, Tipografia "Neamul romnesc", 1918.)