CURSUL DE SCHIMB

Cursul de schimb sau cursul valutar reprezint preul unei uniti monetare din moneda
unei ri, exprimat n uniti monetare ale altei ri. O definiie mai exact a cursului de schimb ia
n considerare tipul de cotaie care leag cele dou monede participante la raportul de schimb.
Cursul poate fi fix sau flexibil.
Un curs de schimb este fix atunci cnd dou ri cad de acord s-l menin astfel, prin
intermediul politicii monetare. Cel mai cunoscut sistem valutar fix a fost etalonul-aur; spre
sfritul anilor 1850, o uncie de aur valora 20 de dolari americani i 4 lire sterline, de unde
rezulta o rat de schimb de 5 dolari pentru o lir. Un curs de schimb este flexibil dac dou ri
convin s permit ca fluctuaiile pieei internaionale s determine cursul, prin intermediul cererii
i ofertei. Cursul de schimb fluctueaz odat cu exporturile i importurile unei ri. Majoritatea
comerului mondial se desfoar cu cursul valutar flexibil, ce variaz ntre limite relativ fixe.
Practic, cursul valutar este preul n baza cruia o valut se schimb cu alta, respectiv
raportul dintre o moned naional i una strin.
Exist dou tipuri de cursuri:

curs oficial. Se stabilete zilnic de Banca Naional pe baza raportului dintre cererea i
oferta de valute. Baza obiectiv a nivelului cursului de schimb o reprezint raportul dintre
puterea de cumprare a celor dou valute n rile respective. Actualizarea pe site-ul BNR se
face de obicei dupa ora 13 si este valabil pentru ziua urmatoare.
curs de pia.

Cursul de pia se public cu dou mrimi i anume:

cotaia BID - preul cererii din punct de vedere al intermediarului care efectueaz o
tranzacie valutar;

cotaia ASK - preul ofertei din punct de vedere al intermediarului care efectueaz o
tranzacie valutara.

Cursurile de vnzare i cumprare afiate la nceputul zilei pot fi modificate de bnci n funcie
de evoluia pieei valutare i de interesul de cumprare/vnzare existent de-a lungul zilei.
n funcie de termenul de plat, se stabilesc:

Curs la vedere (SPOT), definit ca fiind cursul zilei n care se ncheie tranzacia de
vnzare-cumprare de valut, curs la care se lichideaz tranzacia, n aceeai zi sau cel mai
trziu dup 48 de ore, cnd se procedeaz la predarea-primirea sumelor cuvenite. Termenul
cu neles contrar este cel de curs la termen (FORWARD).

Curs la termen (FORWARD), definit ca fiind cursul pentru tranzaciile de valut care
prevd livrarea valutei i primirea contravalorii ei pe baz de negociere pentru o operaie la

termen. Se stabilete n ziua ncheierii tranzaciei ca un pre preconizat a se realiza. Fiind un

pre trecut n contract, el se respect indiferent de nivelul cursului zilei de lichidare.

Mecanismul cursului valutar

In economiile de piata, atat valutele, cat si devizele sunt vandute si cumparate de banci
autorizate si la bursele valutare, deci pe piata libera, in schimbul monedei nationale. Cei ce vand
pe piata valute si devize sunt exportatorii si ceilalti beneficiari de incasari din strainatate, iar cei
care cumpara aceste valori de pe piata, avand de facut plati in strainatate, sunt fie importatori, fie
diversi debitori.
Urmare a jocului cererii si ofertei dintre exportatorii si importatorii de valute sau devize
de pe piata, vanzarea si cumpararea valutelor si a devizelor se efectueaza la un anumit pret,
denumit curs.
Rezulta deci ca acest curs valutar reprezinta pretul unei monede nationale exprimat
intr-o alta moneda. Ca orice alt pret, cursul valutar sau cursul de schimb al unei monede reflecta
raporturile dintre cererea si oferta pentru moneda respectiva pe piata schimburilor valutare.
Cererea pentru o anumita valuta este determinata de cererea persoanelor fizice si juridice
straine pentru bunurile, serviciile si activele financiare al caror pret este exprimat in valuta
respectiva.
Oferta pentru o anumita valuta este determinata de cererea persoanelor fizice si juridice
straine, posesori ai respectivei valute, pentru bunurile, serviciile si activele financiare al caror
pret este exprimat in valute straine.
In general, cursul valutar poate fi exprimat prin urmatoarele doua modalitati:
Ms
= n Ms = n Mn

a) prin raportul:
Mn
sau:
b) prin raportul:

Mn

= m M n = m Ms

Ms
unde:
Ms = valoarea monedei straine
Mn = valoarea monedei nationale

Categorii de cursuri valutare

Cursurile valutare pot fi clasificate in functie de mai multe criterii:
1. In functie de modul in care sunt stabilite:
a)

Curs oficial

Acest curs este cel stabilit de autoritatea nationala monetara pe cale unilaterala, fiind mai
apropiat sau mai indepartat de raportul valoric real dintre monede sau de cel stabilit pe piata si
recunoscut de autoritatea nationala monetara.
In situatia in care baza pentru stabilirea acestui curs oficial o constituie valoarea paritara, cursul
oficial coincide cu paritatea si poarta denumirea de curs oficial paritar.
Cand stabilirea cursului oficial este rezultatul unui acord international bilateral, incheiat cu o
anumita tara, atunci cursul oficial poarta denumirea de curs oficial conventional.
Cursul oficial este fix, stabilit de regula in afara pietei valutare, fiind deci distinct de cursul real
sau de cursul rezultat din raportarea puterilor de cumparare a celor doua monede pe piata.
b)

Curs neoficial

Acest curs este de fapt pretul inregistrat pe piata la un moment dat de o unitate monetara, fiind
format pe baza raportului dintre cererea si oferta de moneda.
2. In functie de modul de variatie:
De-a lungul anilor, cursurile valutare au fost de trei feluri:

a)
Cursuri fixe (cursurile oficiale) sunt acele cursuri stabilite de oficialitatile monetare ale
tarii respective si care sunt mentinute la acelasi nivel cat mai mult timp posibil. Aceasta rigiditate
a cursului fata de modificarile cererii si ale ofertei necesita interventia autoritatilor monetare ale
statului.
De exemplu:
Sa presupunem ca, la un anumit curs fix, cererea depaseste oferta de pe piata valutara. In
aceasta situatie, prin interventia sa autoritatea monetara va contribui la sporirea ofertei
pentru valuta solicitata. Daca aceasta valuta este chiar moneda nationala, autoritatea
monetara va vinde moneda proprie pe piata valutara si va cumpara alte valute, marind
propriile ei rezerve de valute straine. Daca insa excesul de oferta vizeaza moneda nationala,
autoritatea monetara va cumpara propria moneda nationala, ceea ce va determina o
reducere a rezervelor valutare oficiale.
Atunci cand oferta depaseste sistematic cererea pentru o anumita valuta, se inregistreaza
presiuni puternice asupra cursului fix, in sensul scaderii acestuia. Pentru a se evita
modificarea oficiala a cursului, autoritatea monetara trebuie sa intervina, cumparand
valuta aflata in exces pe piata.
b)
Cursurile libere sau flotante sunt acele cursuri stabilite in mod normal, ca urmare a
functionarii libere, neinfluentate, a mecanismului pietei. Astfel, pe o piata complet libera, fara
interventii din partea autoritatii monetare, cursul de schimb fluctueaza si evolueaza in functie
de fluxurile cererii si oferte, pana ce se ajunge la un nivel la care piata valutara este in echilibru.
Aceasta inseamna, pe de o parte, ca cererea de valuta este suficienta pentru a absorbi valuta
existenta si oferita pe piata, iar pe de alta parte, pe piata exista suficienta valuta, pentru a putea
satisface corespunzator cererea.
Ca atare, o situatie in care o valuta este libera sa-si gaseasca propriul nivel de echilibru,
ca raspuns la jocul cererii si al ofertei de pe piata valutara, este descrisa ca avand un curs de
schimb flotant.
Acest sistem presupune revizuiri frecvente, uneori chiar substantiale, ale nivelului
cursului de schimb, ca raspuns la jocul cererii si al ofertei de pe piata. In cazul in care se
manifesta pe piata internationala o cerere sporita pentru exporturile unei tari sau pentru activele
sale financiare, cererea pentru moneda acesteia va creste, iar cursul ei de schimb se va aprecia. In
situatia inversa, daca se inregistreaza o crestere a volumului importurilor sau de capital, va exista
un exces al ofertei monedei respective fata de cerere si deci, va avea loc deprecierea cursului de
schimb al acestei monede.
Miscarile speculative internationale de capital pot afecta puternic nivelul cursului de
schimb al valutelor. In acest sens, un exemplu edificator il constituie socurile speculative pe care
le-au resimtit, in anii 1992 1993, lira sterlina, lira italiana, francul francez, peseta spaniola si
escudo portughez, ceea ce a avut un impact considerabil asupra Sistemului Monetar European
(S.M.E.)

Un alt aspect demn de luat in seama este acela ca, din punct de vedere al terminologiei,
modificarea oficiala a cursurilor fixe este desemnata prin cuvintele revalorizare cresterea
cursului, si devalorizare scaderea cursului, in vreme de in cazul cursurilor flotante (cu
evolutie efectiva pe piata valutara), cresterea acestora este desemnata prin termenul de
apreciere, iar scaderea prin cel de depreciere.
Pentru stabilizarea cursului de schimb al monedei nationale autoritatile monetare au la
dispozitie un intreg set de instrumente ale politicii monetare macroeconomice.
Astfel, pentru evitarea deprecierii monedei, Banca Centrala poate ridica ratele dobanzii
(mai ales taxa oficiala a scontului), in speranta atragerii de capital strain, ceea ce ar duce la o
crestere a cererii pentru moneda nationala. De asemenea, cresterea ratei dobanzii poate calma
presiunea inflationista, prin atragerea excesului de lichiditati de pe piata monetara.
In acelasi scop pot fi folosite si instrumente fiscal-bugetare. De exemplu, intr-o tara a
carei moneda se depreciaza, guvernul poate adopta o politica fiscala deflationista, marind
impozitele sau reducand cheltuielile bugetare. Acest lucru ar putea duce la reducerea cererii
interne, incurajand producatorii interni sa-si vanda produsele la export.
Bineinteles, exista o serie de argumente pro si contra, atat in cazul cursurilor valutare
fixe, cat si in cel al cursurilor flotante, cu toate ca o reintoarcere la cursurile valutare fixe ar fi in
totala contradictie cu mecanismul actual al economiilor de piata.
Principalele argumente in favoarea cursurilor fixe sunt urmatoarele*:

Cursurile fixe favorizeaza comertul si investitiile internationale, indepartand nesiguranta si

riscul existente in cazul cursurilor flotante;

Angajamentul unui guvern de a mentine un regim de cursuri fixe poate disciplina modul de
elaborare a politicii monetare, autoritatea nationala valutara (de fapt, statul) neputand astfel sa
recurga cu usurinta la cresterea masei monetare interne, intrucat aceasta politica ar genera
presiuni pentru devalorizarea monedei nationale, ceea ce ar avea drept urmare o reducere a
rezervelor valutare;

Mentinerea cursurilor fixe necesita un grad ridicat de cooperare internationala si de

coordonare a politicilor macroeconomice ale statelor, ceea ce poate ajuta la crearea unui climat
international mai stabil, care va favoriza dezvoltarea comertului international si a investitiilor;

Dat fiind ca speculatiile de pe pietele schimburilor valutare internationale sunt din ce in ce

mai puternice, se argumenteaza ca piata nu poate realiza singura un curs de schimb stabil care sa
reflecte in mod real performanta si adevaratul potential economic al unei tari.
In ceea ce priveste cursurile flotante, si in favoarea acestora exista urmatoarele argumente:

Cursurile de schimb flotante permit o ajustare automata, pentru a se asigura echilibrul intre
cererea si oferta unei valute;


Cursurile de schimb flotante permit guvernelor sa concentreze instrumentele politicii
economice pentru realizarea unor obiective interne, fara a fi confruntate cu restrictiile unui curs
fix;

Cursurile de schimb flotante protejeaza economia interna de socurile preturilor externe,

permitand aprecierea monedei nationale fata de monedele tarilor care inregistreaza o rata ridicata
a inflatiei, oferind economiei interne posibilitatea evitarii importului de inflatie din strainatate.
c)
Cursurile fluctuante sunt acele cursuri valutare care pot flota doar in anumite limite, deci
numai cu o anumita marja de variabilitate. Acest curs se situeaza intre cursul fix si cursul flotant,
fiind format printr-o fluctuatie libera pe piata, in functie de raportul existent intre cererea si
oferta de valuta, dar numai intre anumite limite fixate de autoritatea monetara nationala. In cazul
in care limitele stabilite sunt depasite, statul, prin Banca Centrala, intervine pentru sustinerea
cursului monedei, in sensul aducerii lui in cadrul limitelor fixate, numite si limite de interventie.
Un astfel de curs este practicat, in prezent, de tarile membre ale Sistemului Monetar
European; intre cursurile valutare ale acestor tari nu pot exista diferente, in plus sau in minus,
mai mari de 2,25%, cu exceptia peso-ului spaniol, pentru care este permisa o maja de +/- 6%.
In realitate, atat cursurile fixe cat si cele flotante sunt doar cazuri extreme, practica
internationala scotand in evidenta faptul ca majoritatea statelor incearca sa adopte cursuri
valutare stabile, dar flexibile.
3. In functie de utilizarea efectiva pe piata, se pot distinge:
a)
Cursul valutar real de schimb, care este stabilit pe baza paritatii puterilor efective de
cumparare de pe pietele monetare, nefiind insa un curs curent sau operativ, care sa fie utilizat in
tranzactiile valutare sau financiare.
b)
Cursul valutar economic (sau cursul pietei) este stabilit pe baza etaloanelor internationale,
determinate pe piata monetara, in functie de informatiile privind posibila evolutie a factorilor de
influenta. Acest curs este cel practicat efectiv pe o piata la un moment dat, piata pe care, urmare
unor tranzactii, paritatea puterii de cumparare poate fi influentata si de alti factori, in afara celor
obisnuiti, care pot determina nivelul puterilor de cumparare, cu ar fi de exemplu, factorii
subiectivi datorati unor conjuncturi specifice. Aceste influente pot provoca oscilatii ale cursului
pietei in jurul paritatii puterilor de cumparare.
Discrepanta dintre cele doua cursuri se explica prin influenta predominanta a factorilor de
pe piata internationala si prin modul diferit de interpretare a factorilor nationali si internationali
din partea operatorilor de pe piata monetara internationala.
4. In functie de pozitia bancii, pot fi distinse:

curs de schimb la vanzare

curs de schimb la cumparare

Aceste doua cursuri indica pretul la care o banca sau o casa (oficiu) de schimb valutar vinde sau
cumpara o valuta.
De regula, cursul de schimb la vanzare este mai mare decat cursul de schimb la cumparare,
datorita comisionului bancii sau al casei (oficiului) de schimb.
In cazul cotatiei directe, banca sau casa (oficiul) de schimb cumpara mai ieftin valuta (moneda
straina) si o vinde mai scump.
De exemplu, la Tokyo, cursul dolarului S.U.A. apare astfel:

cumparare:

1 $ = 117,60

vanzare:

1 $ = 117,95

In cazul metodei indirecte de cotatie, cursul de cumparare al valutei este de fapt cel de vanzare al
monedei proprii; din aceasta cauza el se situeaza sub cursul de cumparare. De exemplu, la
Londra, cursul dolarului S.U.A. apare astfel:

cumparare:

1 = 1,64 $

vanzare:

1 = 1,58 $[1]

5. In functie de momentul lichidarii tranzactiei, putem distinge:

a) Cursul la vedere (spot) este cursul zilei in care se incheie tranzactia de vanzare-cumparare de
valuta, curs la care se si lichideaza tranzactia, in aceeasi zi sau cel mai tarziu dupa 48 de ore,
cand se procedeaza la primirea sumelor convenite.
b) Cursul la termen (forward) este folosit pentru tranzactiile de valuta care prevad livrarea
valutei si primirea contravalorii ei (lichidarea tranzactiei) dupa 1, 2, 3, sau 6 luni de la data
perfectarii operatiunii respective. Acest curs este stabilit in ziua incheierii tranzactiei ca un pret
preconizat a fi realizat. Fiind un pret prestabilit, inscris in contract, este evident ca va fi respectat,
indiferent de nivelul cursului din ziua lichidarii tranzactiei. Bancile comerciale conteaza valutele
la termene diferite: 1 luna, 3 luni, 6 luni etc. si, in functie de sensul diferentei cursului la termen
fata de cursul la vedere din ziua stabilirii lui, exista doua feluri de cursuri la termen:

curs in report, sau cu prima

curs in deport, sau cu discount

5.5.2. Metode aplicate in determinarea cursului valutar
In trecut, monedele nationale erau definite prin continutul lor valoric, stabilit prin lege de
statele respective. Acest continut era denumit valoare paritara si reprezenta valoarea unui etalon
ales, etalon ce s-a schimbat mereu de-a lungul anilor. Conditia de baza pe care trebuia sa o

indeplineasca acesta o constituia stabilitatea, dar si recunoasterea unanima pe plan international a

valorii sale. Pentru un timp, acest rol l-a avut aurul, urmat de etalonul aur-devize sau o alta
moneda de referinta, bine cotata pe piata internationala.
In
cazul
exprimarii
in
aur
denumite paritate-aur sau paritate metalica.

valorilor

paritare,

acestea

erau

In afara de paritatea-aur, in teoria si practica monetara se mai intalnesc si paritati

valutare. Astfel, vechiul statut al Fondul Monetar International prevedea ca valoarea paritara a
monedei unui stat membru sa poata fi definita si in dolari S.U.A. Ca atare, atunci cand se face
raportul dintre doua monede exprimate in valuta, se poate spune ca paritatea este valutara.
In situatia in care monedele isi definesc valoarea paritara in drepturi speciale de tragere
(D.S.T.), paritatea dintre ele se numeste paritate D.S.T.
Toate aceste valori paritare sau paritati se mai numesc si paritati teoretice, intrucat aveau
la baza un act normativ si de cele mai multe ori nu concordau cu realitatea, respectiv cu puterea
de cumparare efectiva a monedelor respective.
Pentru o perioada s-a incercat utilizarea unor valori paritare glisante, in care definitia
(paritatea) valutelor era ajustata periodic, la intervale scurte de timp, precum si a unor valori
paritare mobile, caz in care ajustarea se facea o data pe an.
In cele din urma s-a constat ca valorile paritare nu au nici o utilitate practica, fiind in cele
din urma eliminate din practica.
In conditiile actuale, aceste valori paritare au fost inlocuite cu puterile de cumparare,
reprezentand raportul dintre cantitatea de bunuri si servicii create intr-o tara, care intra in
sistemul relatiilor valutare si financiare internationale si pretul lor, exprimat in moneda tarii
respective.
Desi lipsit de o valoare practica deosebita, cursul real de schimb, sau cursul stabilit pe
baza paritatilor puterii de cumparare, reprezinta totusi punctul de plecare pentru explicarea
evolutiei cursurilor economice stabilite pe piata valutara, in functie de cerere si oferta.
Calculul paritatii puterii de cumparare se face prin mai multe metode, care iau in
considerare dimensiunile multiple ale puterii de cumparare, evolutia unor indicatori, ca de
exemplu: indicele preturilor, al valorii productiei, precum si indicele evolutiei paritatii unor
monede nationale sau internationale in momentul calculului.
Calculul puterii de cumparare trebuie sa fie raportat la momentul realizarii, deoarece
acesta se schimba in timp. Fata de paritatea puterii de cumparare, cursul valutar economic (cursul
de schimb) variaza pe o curba ce oscileaza in jurul unei axe.

Factorii care intervin asupra paritatii de cumparare, determinand indepartarea cursului valutar
economic de cursul real de schimb, pot fi grupati in doua categorii:
a)

factori interni, care, la randul lor, sunt grupati in:

factori economici: productia de bunuri si evaluarea lor prin

factori financiari: dobanda, creditul, masa monetara;

factori politici, sociali si psihologici.

b)

preturi;

factori externi, care se grupeaza si ei in:

situatia balantei de plati externe a ambelor tari;

raportul cerere-oferta privind monedele respective pe piata mondiala;

factori politici, sociali, psihologici, specifici economiei mondiale.

Cursul real de schimb este utilizat, de regula, pentru analizarea evolutiei comertului
exterior, a cererii si ofertei si a preturilor etc. Prin utilizarea acestui curs se pot determina
influentele deprecierilor sau aprecierilor interne, libere sau dirijate, ale monedei asupra
productiei, exportului si importului.
Cursul real se fundamenteaza pe teoria paritatii puterii de cumparare, teorie care are
doua variante: absoluta si relativa.
Aceasta teorie, formulata de economistul suedez Gustav Cassel, explica modul in care se
formeaza nivelul si cum se produc modificarile asupra cursurilor de schimb de pe piata. Aceasta
teorie considera ca prin acceptul de a plati un anumit pret pentru o moneda straina, se primeste
aceasta moneda din punct de vedere al puterii de cumparare pe care o are in ceea ce priveste
bunurile si serviciile tarii straine. Pe de alta parte, cand se ofera o anumita suma in moneda proprie,
este oferita de fapt o putere actuala de cumparare asupra propriilor noastre bunuri si servicii.
In concluzie, evaluarea unei monede straine exprimata in moneda proprie depinde de puterea
de cumparare relativa a celor doua monede, in tarile respective.
Varianta absoluta recurge la o comparatie directa a puterii de cumparare, avand la baza
legea echilibrului interregional al preturilor (legea unui singur pret), potrivit careia pretul unui
bun pe doua piete legate intre ele, exprimat in aceeasi moneda, trebuie sa fie unul si acelasi. Daca
se considera indicii preturilor p si p in tara pentru care se face analiza si respectiv in strainatate,
legea unui singur pret este valabila pentru ansamblul economiilor, daca sunt indeplinite
(simultan) urmatoarele doua conditii:

preturile fiecarui bun care intra in alcatuirea indicilor: p = f(p1, p2, , pn), si respectiv p =
g(p1, p2, , pn) sunt egale intre tari daca sunt exprimate in aceeasi moneda;


fiecare bun intra in cosul de piata al fiecarei tari cu o pondere egala (gradul de
omogenitate pentru functiile f si g este acelasi).
In practica insa, probabilitatea ca preturile sa fie egale intre tari este aproape nula, motiv
pentru care importanta practica a acestei teorii este limitata.
Varianta limitata are in vedere compararea cursurilor de schimb si a indicilor de preturi
din doua tari, la date diferite.
Conform acestei variante limitate, o crestere in termeni relativi a preturilor interne (p),
are ca efect deprecierea proportionala, in termeni nominali, a monedei nationale.
In practica, teoria paritatii puterii de cumparare (P.P.C.) este folosita utilizand un indice
specific, numit deflator (diferential de inflatie), exprimat fie in preturi de consum, fie in preturi
cu ridicata.
Experienta de pana acum arata ca determinarea prin calcul a cursului real de schimb are
doar o importanta orientativa, fiind folosit de bancile centrale, care calculeaza valoarea cursului
real si urmaresc evolutia sa in timp, pentru analizele pe care acestea le efectueaza la nivel
macroeconomic.
Modificarea din anii 70 a cursului de schimb a facut ca teoria P.P.C.* sa fie privita cu
scepticism, iar cercetarile s-au inscris in cadrul unui model oferit de Flaming, conform caruia
fluctuatiile cursurilor de schimb sunt determinate de anticiparile miscarilor de capitaluri, ale
preturilor diverselor active si ale stabilitatii pe termen scurt a preturilor bunurilor si a salariilor.
Abaterile cursurilor de schimb stabilite pe piata de la nivelul puterii de cumparare relative ale
monedelor se datoreaza atat unor cauze structurale, cat si conjuncturale.
Clauzele structurale sunt cele care determina schimbari in preturile relative de echilibru,
dintre care se pot enumera: progresul tehnic, productivitatea, cresterea economica etc.
Cauzele conjuncturale sunt cauze trecatoare, fiind legate de viteza cu care au loc
ajustarile spre echilibru pe diferite piete (de bunuri si de capitaluri etc.), dintre care se pot
enumera:

restrictii comerciale mai severe asupra importului, prin care se determina un curs de schimb
supraevaluat al monedei nationale;

speculatiile pe piata valutara, ce pot provoca o scadere a valorii de schimb al unei monede,
sub nivelul indicat de P.P.C.;

anticiparea unei inflatii superioare poate, de asemenea, provoca o coborare a valorii de

schimb a unei monede;

interventia autoritatii nationale monetare pe piata valutara poate duce la situarea cursului de
schimb economic fie deasupra, fie sub nivelul P.P.C.

Cu toate acestea, ramane perfect adevarat faptul ca oamenii evalueaza banii in raport cu
ceea ce pot achizitiona cu acestia, si ca pe o piata libera, fara restrictii, oamenii tin sa schimbe
monedele la cursuri care, in mare, exprima puterile relative de cumparare.
Revenind la metodele de stabilire a cursului valutar, trebuie mentionat ca pentru unele
monede internationale, cursul acestora este determinat prin metode specifice.

Astfel, pentru calcularea cursului valutar al etalonului D.S.T. este utilizata metoda cosului
valutar, a carui alcatuire a fost explicata in subcapitolul 4.2.
Reiteram coeficientii de pondere din structura D.S.T., in procente, valabili pentru perioada 20012005:
Valuta

Ponderea (%)

USD $

45

EUR

29

JPY

15

GBP

11

Drepturile speciale de tragere sunt utilizate cu precadere in urmatoarele operatiuni:

a) obtinerea de valute prin tranzactii bazate pe acorduri directe intre membrii
Fondului Monetar International;
b) incheierea de acorduri swap;
c) efectuarea de operatiuni forward.
1. Organizarea i funcionarea pieei valutare
La nivelul fiecrei economii naionale, dar i la nivelul pieei inernaionale n ansamblul ei,
se organizeaz i funcioneaz o component distinct a pieei monetare, i anume piaa
valutar. Ea are drept scop satisfacerea necesitilor participanilor de a-i procura diverse

monede fr a apela la operaiuni de finanare sau creditare n valut, ci prin intermediul

tranzaciilor directe de vnzare/cumprare de monede cu circulaie internaional.
Piaa valutar poate fi definit ca un ansamblu de relaii financiar-valutare prin intermediul
crora se realizeaz operaiunile de vnzare/cumprare de valute i devize la nivel internaional.
La nivel mondial, principalele centre valutare sunt concentrate la Londra, New-York, Tokyo,
Paris, Zurich, Frankfurt etc. Importana acestor centre valutare rezid din faptul c evoluia
cursurilor pe aceste piee influeneaz ntr-o mare msur evoluia cursului valutar i pe alte
piee.
Piaa valutar internaional se caracterizeaz printr-un grad ridicat de unitate i de lichiditate
determinat de funcionarea sistemelor internaionale ce faciliteaz transmiterea de informaii n
timp real i de faptul c acest segment al pieei financiare are o funcionare continu, operaiunile
de vnzare/cumprare de valute avnd loc practic fr ntrerupere.
Structura pieei valutare cuprinde ca principale componente:

bursa valutar
bnci autorizate/case de schimb valutar
persoane/instituii ce acioneaz pe piaa valutar n numele i contul clienilor sau i n nume
i cont propriu (brokeri/dealeri).

Mecanismul de derulare a tranzaciilor pe piaa valutar presupune existena i

interconectarea a trei segmente: segmentul primar, segmentul principal i segmentul teriar.
segmentul primar este al participanilor care genereaz cererea i oferta de valut, piaa
valutar fiind un mecanism de legatur ntre ofertani i solicitatori;
segmentul principal asigur ansamblul operaiunilor pn la finalizarea tranzaciilor, prin
concentrarea cererii i ofertei de valut, determinarea cursului de schimb n funcie de termenul
tranzaciilor, avizarea clienilor i efectuarea viramentelor n conturi;
segmentul teriar asigur coordonarea i supravegherea tranzaciilor pe piaa valutar, rolul
principal revenind bncii centrale din fiecare ar.

Piaa valutar cuprinde un segment interbancar i un segment pentru populaie. Cel mai
reprezentativ segment al pieei valutare este piaa interbancar cu cele dou componente ale
sale: piaa la vedere i piaa la termen.
piaa la vedere este determinat de tranzaciile la vedere. Acestea se concretizeaz n operaiuni
de vnzare/cumprare de valut cu finalizarea operaiunii n aceeai zi (sau maxim 48 de ore)
astfel nct momentul tranzaciei coincide cu momentul formrii cursului valutar al zilei
respective. Tranzaciile la vedere mresc viteza de circulaie a valutelor i uureaz derularea
tranzaciilor de import/export.
piaa la termen este determinat de tranzaciile la termen concretizate n ncheierea lor
imediat, dar cu livrarea valutelor dup un termen prestabilit n momentul ncheierii tranzaciei.
Fiecare intermediar de pe piaa valutar i determin i comunic (prin afiare electronic
sau telefonic) cursuri de schimb ale monedei naionale fa de principalele valute. Aceste cursuri
fluctueaz pe parcursul zilei, avnd un nivel determinat n funcie de cererea i oferta pentru
valuta respectiv.
Diferena ntre cele dou niveluri ale cursului de schimb (curs de cumprare i curs de
vnzare) afiat de intermediari constituie marja i revine intermediarilor sub form de profit din
operaiunile respective. Cursul de schimb reprezint expresia volumului i dinamicii ordinelor de
cumprare i ordinelor de vnzare de valut, fiind un punct de echilibru ntre cererea i oferta
manifestat pe piaa schimburilor valutare.
Mecanismul formrii cursului valutar pe pia cunoate trei stadii care duc la o uniformizare
a acestuia:
prima uniformizare are loc la nivelul fiecrui intermediar, prin cererea i oferta de valut
cumulat la nivelul acestora;
a doua uniformizare se realizeaz la nivelul pieei valutare naionale, prin compensare
interbancar;
a treia uniformizare se produce la nivel internaional, prin compensarea ntre pieele valutare
naionale.
2. Tipuri de operaiuni derulate pe piaa valutar
Operaiunile derulate pe piaa valutar se pot clasifica n funcie de mai multe criterii. Astfel:

a) n funcie de scopul urmrit de clieni:

 tranzacii cu valute efectuate n scop comercial pentru a asigura necesarul de mijloace de plat
pentru o operaiune curent sau viitoare de import sau pentru a transforma valuta ncasat dintr-o
operaiune de export n alt valut sau n moned naional;
tranzacii derulate n scopul proteciei mpotriva riscului valutar care se refer n general, la
operaiuni de acoperire (hedging), prin care se urmrete meninerea puterii de cumprare a unei
valute prin operaiuni succesive la vedere i la termen;
tranzacii de arbitraj generate de nevoia de fructificare a conturilor de disponibil, tranzacii care
vizeaz valorificarea diferenelor de curs valutar pe piee diferite sau la momente diferite;
tranzacii de tip speculativ care urmresc obinerea de profit ca urmare a modificrii cursului
valutar n timp sau ca urmare a existenei unei diferene de dobnd la fondurile exprimate n
monede diferite;
operaii iniiate n scopul dirijrii cursului de schimb efectuate de ctre autoritile monetare
prin care se procedeaz la intervenii asupra cererii i ofertei de valut.

b) n funcie de intervalul dintre momentul iniierii tranzaciei i finalizarea acesteia:

tranzacii la vedere (spot) derulate pe baza cursului de schimb la vedere i finalizate la cel mult
48 ore de la iniierea tranzactiei;
tranzacii la termen (forward) ncheiate la un moment iniial pe baza unui curs la termen
prestabilit i finalizate n general la termene de 1, 3, 6 luni de la data ncheierii tranzaciei. n
funcie de reglementrile existente, pe anumite piee valutare se pot derula tranzacii i la alte
termene dect cele considerate obinuite, i anume, tranzacii la termene mai ndelungate (9 sau
12 luni) sau tranzacii la termene intermediare (45 sau 60 de zile).

c) n funcie de natura mijloacelor tranzacionate pe piaa valutar:

tranzacii cu valute efective;
tranzacii cu valute n cont;
tranzacii cu monede internaionale.

3. Participanii pe piaa valutar

Categoriile de participani care opereaz pe piaa valutar sunt:
-

bncile i agenii nonbancari de schimb valutar;

persoanele fizice i juridice;
arbitrajitii i speculatorii;
bncile centrale i trezoreriile.

bncile i agenii nonbancari de schimb valutar acioneaz n calitate de brokeri sau dealeri
pentru efectuarea schimbului valutar (vnzare/cumprare de la sau pentru clienii lor). Venitul lor
este reprezentat de comisionul perceput pentru fiecare tranzacie realizat i de diferena
practicat ntre cursul de cumprare i de vnzare pentru fiecare valut n parte.
Cele mai simple operaiuni sunt cele practicate de casele de schimb valutar.
n cazul sumelor necesare operaiunilor de import/export, agenii economici se adreseaz
bncilor comerciale pe baza unor ordine de vnzare/cumprare de valut, bncile comerciale i
cele de investiii fiind cei mai importani operatori pe piaa valutar.
Spre deosebire de casele de schimb valutar non-bancare, la casele de schimb valutar care
funcioneaz n cadrul bncilor de obicei diferena ntre cursul de cumprare i cursul de vnzare
este mai redus (datorit volumului mai mare de tranzacii derulate), se pot derula schimburi
valutare ncruciate, iar numrul valutelor tranzacionate este mai mare.
persoanele fizice i juridice acioneaz pe piaa valutar pentru a facilita derularea
tranzaciilor comerciale sau de investiii. Acest segment se constituie din importatori/exportatori,
investitori internaionali de portofoliu, firme multinaionale, turiti etc.
speculatorii i arbitrajitii realizeaz profit n interiorul pieei valutare, ei derulnd o activitate
continu pe piaa valutar. Speculatorii caut s obin profit dintr-o modificare n timp a
nivelurilor generale de pre, iar arbitrajitii urmresc s obin profit din diferenele simultane de
pre pe piee diferite.
bncile centrale i trezoreriile acioneaz pe piaa valutar pentru a-i constitui sau modifica
rezervele valutare oficiale, dar i pentru a influena cursul la care moneda proprie este
tranzacionat. Scopul lor nu este reprezentat n primul rnd de obinerea de profit, ci mai
degrab influenarea raportului de tranzacionare a monedei proprii fa de alte valute.
Bncile centrale acioneaz pe piaa valutar utiliznd n principal dou instrumente:
-

investiii directe sub forma operaiunilor de vnzare/cumprare de valute;

rata dobnzii, al crei nivel relativ face moneda naional mai mult sau mai puin atrgtoare
pentru plasamente sau investiii.
Investiiile bncilor centrale au un caracter sporadic i ndeplinesc cteva funcii importante:

executarea ordinelor primite de la clientela proprie guverne, bnci centrale strine,

organisme internaionale;
- controlul asupra pieei;
ncercarea de a influena cursul de schimb din motive de politic intern sau din necesitatea
respectrii unor angajamente internaionale.
4. Tranzacii la vedere pe piaa valutar

Sunt tranzacii simple derulate pe baza cursului la vedere (spot), avnd scadena fix
(finalizate n general n cel mult 48 de ore de la iniierea lor, n funcie de reglementrile fiecrei
piee). Orice client care dorete cumprarea/vnzarea de valut adreseaz un ordin de
cumprare/vnzare spot pe o anumit pia valutar, conform cursului la momentul adresrii
ordinului.
Cursul spot este cursul afiat pe fiecare pia valutar (la bursa valutar, la banc sau la casa
de schimb) i determinat pe principalele valute dup metoda cotaiei ncruciate.
Operaiunile spot sunt operaiuni directe prin care se asigur solicitrile clienilor de mijloace
de plat n valut sau ordinele acestora de transformare a unei valute ntr-o alt valut. Pentru
aceste tranzacii, obinerea de ctig nu constituie un scop, ns nu sunt excluse nici operaiunile
speculative: cumprarea unei valute la vedere n vederea revnzrii sale dup creterea viitoare a
cursului sau vnzarea la vedere a unei valute cu intenia de a o rscumpra ulterior la un curs mai
sczut.
Cursul spot este cursul care se formeaz prin centralizarea ordinelor de cumprare i a celor
de vnzare adresate pentru aceeai valut i pe aceeai pia la un moment dat, centralizare
urmat de determinarea unui punct de echilibru ntre cerere i ofert.
Ordinele de cumprare/vnzare de valut adresate de clieni pot fi:
- ordine la cursul pieei (la cel mai bun curs din punct de vedere al intermediarului pe piaa
valutar) la care clientul cunoate cursul existent pe pia la momentul adresrii ordinului i este
de acord ca tranzacia sa de cumprare/vnzare de valut s se realizeze la acest curs sau la unul
apropiat.
n cazul acestor ordine, clientul este interesat n special de realizarea efectiv a tranzaciei i
mai puin de cursul la care aceasta se deruleaz.
- ordine la curs limit la care clientul este interesat ca tranzacia sa de vnzare/cumprare de
valut s se realizeze la un anumit curs pe care el l precizeaz n ordin sau la un curs mai bun.

Limita precizat de client este o limit minim la ordinele de vnzare (doresc sa vnd cu cel
puin ) i limit maxim la ordinele de cumprare (doresc s cumpr cu cel mult ).

Cursul spot este influenat de o serie de factori, printre care:

pe termen scurt:

diferena ntre dobnzile internaionale: creterea nivelului dobnzii practicat de ctre banca
central are ca efect sporirea intrrilor de valut n ara respectiv, determinnd ntrirea
monedei naionale;
sporirea volumului tranzaciilor ncheiate de companiile multinaionale: n cazul n care
acestea dein o pondere important n comerul rii pe teritoriul creia acioneaz, urmarea
este creterea intrrilor de valut i ntrirea monedei naionale;
avansurile i ntrzierile n realizarea creanelor i plilor n valut care nu sunt acoperite de
contracte la termen sau alt modalitate de acoperire mpotriva riscului valutar:
n cazul aprecierii valutei de referin, aciunile n avans ale importatorilor i aciunile
cu ntrziere ale exportatorilor vor contribui la ntrirea valutei de referin i la
deprecierea monedei naionale;
n cazul deprecierii valutei de referin, prin ntrziere importatorii reduc cererea de
valut, n timp ce exportatorii desfoar aciuni n avans mrind oferta de valut,
urmarea fiind aprecierea monedei naionale;
msuri politice i economice: naionalizri, emisiune suplimentar de moned, schimbarea
guvernului, echilibrarea balanei de pli etc.
aciunile bncii centrale: prin operaiuni de vnzare/cumprare de valut se influeneaz
cursul de schimb al monedei naionale.
pe termen lung:

ratele relative de inflaie: cu ct rata inflaiei ntr-o ar este mai mare, cu att moneda rii
respective se va deprecia mai mult;
situaia balanei de pli: o balan cronic deficitar determin slbirea monedei naionale.

Din punct de vedere teoretic se pune problema determinrii cu anticipaie a cursului spot.
Astfel, el se prezint ca un curs previzionat n funcie de evoluia probabil a puterii de
cumprare. Aceast anticipaie se bazeaz pe teoria paritii puterilor de cumprare.
Se consider c dac rata dobnzii practicat pe dou piee ale cror monede se
compar este diferit, atunci cursul de schimb la vedere trebuie s varieze i el. La
baza acestei variaii st urmtorul raionament:

se consider nivelul preurilor pe pieele respective;

se consider rata inflaiei pe cele dou piee (care influeneaz direct puterea de cumprare).

Dac rata inflaiei n ara B este mai mic dect rata inflaiei n ara A, va crete
importul n ara B deoarece n ara unde rata inflaiei este mai mic preul relativ al

bunurilor din import este mai sczut. Exportul aceleiai ri se restrnge pentru c
produsele rii n cauz fiind mai scumpe, nu sunt acceptate de partenerii externi. n
aceste condiii, creterea importurilor i scderea exporturilor determin un deficit
al balanei comerciale a rii B care antreneaz deprecierea monedei rii B
comparativ cu moneda rii A.

Pe baza acestei relaii se ajunge la concluzia c variaia cursului de schimb la vedere pentru
momentul 1 fa de momentul 0 este aproximativ egal cu diferena dintre modificarea preurilor
n rile ale cror monede se compar (cu diferena ntre nivelul ratei inflaiei n cele dou ri).
5. Tranzacii la termen pe piaa valutar
Sunt iniiate la momentul To (moment iniial) cnd se ncheie contractul i se stabilete cursul
de derulare a tranzaciei, urmnd a fi finalizate la un moment ulterior T n cnd va avea loc
micarea efectiv a sumelor tranzacionate, la cursul valutar convenit n contract.
Operaiunile la termen sunt generate de interesele vnztorilor i cumprtorilor de valut
care se asigur c la o dat viitoare:
-

vor avea disponibiliti n valut care s le permit onorarea contractelor comerciale

internaionale sau efectuarea unor pli necomerciale;
vor putea transforma valuta ncasat dintr-o operaiune comercial sau necomercial n
moned naional sau o alt valut, la un curs prestabilit.
n derularea acestor tranzacii, o importan deosebit o prezint cursul la termen
prestabilit. n general, el este diferit de cursul la vedere. Diferena ntre cele dou
cursuri este dat de creterea (report sau premium) sau scderea (deport sau
discount) cursului la termen fa de cursul la vedere. n situaia n care cursul la
termen este egal cu cursul la vedere cele dou cursuri sunt la paritate.

Indicatorii report/deport rezult din:

-

modificrile previzionate de intermediar n legtur cu evoluia cursului valutar ntre

momentul To i Tn (dac el va atepta momentul Tn pentru a face rost de moneda solicitat);
diferenele de dobnd nregistrate la fondurile exprimate n monedele tranzacionate (atunci
cnd intermediarul procur imediat moneda solicitat, folosindu-i disponibilitile n alt
moned i utilizeaz moneda achiziionat pentru acordarea unui credit n perioada de ateptare
To Tn).
Diferena ntre cele dou cursuri este dat de numrul de puncte (PIPS, puncte forward FWDS).
-

Dac BID FWDS < ASK FWDS (punctele sunt n ordine cresctoare) moneda de baz face la
termen REPORT (iar moneda cotant face deport);

Dac BID FWDS > ASK FWDS (punctele sunt n ordine descresctoare) moneda de baz face la
termen DEPORT (iar moneda cotant face report).

REPORT:
-

BID FWD = BID SPOT + BID FWDS (cifra mai mic)

ASK FWD = ASK SPOT + ASK FWDS (cifra mai mare)

DEPORT:
-

BID FWD = BID SPOT BID FWDS (cifra mai mare)

ASK FWD = ASK SPOT ASK FWDS (cifra mai mic)

Indicatorii report/deport se pot exprima :

-

cu semne algebrice (- pentru deport i + pentru report);

prin cursuri (deport dac FWD<SPOT i report dac FWD>SPOT) ;
n procente (prin rata de report/deport)

Cunoscnd cursul la vedere i cursul la termen, se poate determina rata de report/deport

pentru perioada respectiv. Aceast rat arat cu ct s-au apreciat/depreciat valutele implicate n
cursul de schimb pe intervalul pentru care este determinat cursul la termen.
Ecartul la termen ntre cursul la vnzare i cursul la cumprare este mai mare dect acelai
ecart ntre cursurile la vedere deoarece la termen ecartul include pe de o parte diferena ntre
cursurile la vedere i pe de alt parte diferena ntre ratele de dobnd la monedele care sunt
implicate n stabilirea cursului de schimb la termen.

n ceea ce privete cotarea la termen a monedelor exist mai multe situaii:

-

pentru scadene cuprinse ntre 3 - 6 luni se stabilesc cotaii la termen pentru majoritatea
valutelor;
pentru scadene cuprinse ntre 12 - 24 luni se stabilesc cotaii la termen doar pentru monede
importante;
pentru scadene mai mari de 2 ani se stabilesc ocazional cotaii la termen doar pentru
monedele: USD, EUR, CHF, JPY, GBP.
n cazul n care n schimbul valutar la termen sunt implicate mai multe valute, cursul de
schimb se determin prin metoda ncruciat (cross-rate) pe baza urmtoarelor relaii:

 n cazul monedelor care coteaz direct

BID FWD baza/cotanta

BID FWD moneda comuna/cotanta

ASK FWD moneda comuna/baza

ASK FWD baza/cotanta

ASK FWD moneda comuna/cotanta

BID FWD moneda comuna/baza

n cazul monedelor care coteaz indirect

BID FWD baza/cotanta BID FWD moneda comuna/cotanta BID FWD baza/moneda comuna
ASK FWD baza/cotanta ASK FWD moneda comuna/cotanta ASK FWD baza/moneda comuna

5.1. Tranzacii la termen ferm

Sunt tranzacii la termen care se ncheie la un anumit moment i urmeaz a fi
executate n mod obligatoriu dup o anumit perioad de timp prestabilit n
contractul ncheiat ntre cele dou pri. Scopul acestor tranzacii este de modificare
a structurii unui portofoliu de valute la o dat viitoare prin intermediul unor
operaiuni iniiate anterior la un curs prestabilit.
Datorit lichidrii tranzaciei la o dat viitoare, se pot creea avantaje
suplimentare pentru operatori (cumprarea la termen ferm poate fi urmat de
revnzarea valutei respective la un curs mai mare sau vnzarea la termen ferm
poate fi urmat de rscumprarea valutei respective la un curs mai mic, ambele
situaii aducnd profit operatorului).
Un alt scop al acestor tranzacii deriv din faptul c bncile comerciale
centralizeaz ordinele de cumprare i de vnzare primite de la clieni pentru
aceeai valut i cu aceeai scaden, stabilind un sold debitor/creditor. Tranzacia
ferm se va derula pe piaa valutar numai pentru soldul operaiunilor (pentru a
procura valuta necesar sau pentru a fructifica disponibilul).

5.2. Tranzacii swap

Sunt operaiuni care rezult din combinarea unei tranzacii spot cu o tranzacie forward,
ambele avnd aceeai scaden sau o combinare ntre dou tranzacii forward, avnd scadene
diferite. Scopul acestor tranzacii vizeaz protecia mpotriva riscului valutar, permind
operatorilor s beneficieze att de fluctuaia ratelor de dobnd practicate pe cele dou piee, ct
i de fluctuaia cursului valutar.
Costul tranzaciei este dat de diferena de rat a dobnzii la valutele implicate n
operaiune pe un interval de timp egal cu scadena operaiunii la termen.

Tranzacia swap se bazeaz pe o succesiune de operaii efectuate la decizia bncii care le

iniiaz urmrind o combinare a tranzaciilor de pe piaa valutar cu cele de pe piaa creditului
astfel nct n momentul iniierii lor s se poat estima rezultatul tranzaciei pe baza cursului
predeterminat de la tranzaciile forward.
Opiunile asupra cursului de schimb presupun urmtoarele variante:
opiuni standardizate (bursiere) negociate n cadrul pieelor organizate;
opiuni negociate pe piaa interbancar (OTC over the counter) care sunt opiuni schimbate
ocazional, la nelegere ntre dou bnci sau o banc i un agent economic.

Paralela ntre aceste dou tipuri de opiuni evideniaz:

Condiiile
tranzaciei
Scadena

Negociate la
burs
Standardizate
Standardizat

OTC
Stabilite prin nelegere ntre
pri (nu sunt condiii fixe)
Determinat n funcie
dorina clientului

de

Metoda
de Specific bursei
tranzacionare

De la banc la client sau de la

banc la banc

Piaa
secundar

Fr pia secundar

Continu

Comisioane

Negociabile

Negociabile, incluse de regul

n nivelul primei

Participani

Membrii bursei Bnci, societi comerciale,

i clienii
instituii financiare

Tranzacionarea opiunilor aduce o serie de avantaje, printre care:

managementul riscului: opiunile Put ofer posibilitatea proteciei mpotriva scderii cursului
valutei suport putnd fi considerate o poli de asigurare mpotriva scderilor de curs valutar. i
opiunile Call ofer posibilitatea hedgingului (chiar dac n cazul lor eficiena este limitat).

speculaia: reflect posibilitatea de a tranzaciona opiuni intrnd i ieind din poziii fr a

avea intenia de exercitare, ceea ce face ca acest tip de produse s fie foarte atractive pentru
operatori. Dac se ateapt creterea
cursului valutei suport, se poate decide achiziionarea de opiuni Call, iar n caz contrar
achiziionarea de opiuni Put. n ambele cazuri, se poate iei cu uurin din poziii, marcnd un
profit sau limitnd pierderea la nivelul primei pltite.
efectul de levier: ofer posibilitatea de a obine un ctig mare dintr-o investiie iniial mai
mic, ns implic i un risc mai mare n cazul n care evoluia cursului valutar nu este cea
prognozat de operator. Tranzacionarea opiunilor ofer posibilitatea de a beneficia de micrile
de curs valutar fr a plti integral valoarea contractului de opiune.
diversificarea: se poate realiza prin achiziionarea de opiuni pe diverse valute astfel nct s se
construiasc un portofoliu variat n care

Sintez: Piaa valutar se structureaz pe trei segmente: primar, principal, teriar. Tranzaciile
valutare derulate n funcie de scopul clienilor sunt comerciale, de acoperire, speculative,
arbitraje, de susinere a cursului monedei naionale, iar n funcie de intervalul
iniiere/finalizare sunt tranzacii la vedere i la termen. Tranzaciile la termen corespund
intereselor clienilor prin diversitatea lor: la termen ferm, speculaii, arbitraje, swap-uri,
opiuni.

BNR

Formarea cursului de schimb al leului

Probleme semantice
BNR i cursul de schimb al leului
Piaa valutar global
Concluzii 3

Formarea cursului de schimb al leului: ce este cursul de schimb?

Cursul de schimb al leului reprezint "cantitatea" dintr-o alt moned care poate fi
cumprat la un moment dat cu 1 leu 1 leu 1 covrig 1 leu 1 cafea 1 leu 0,23 euro 4 Formarea
cursului de schimb al leului: ce este piaa valutar?

 Ca orice alt pre, cursul de schimb al leului se formeaz pe o pia

Cursul de schimb al leului este preul unor alte monede exprimate n lei
Monede, valute, curs de schimb, curs valutar, piaa valutar 5 Formarea cursului de
schimb al leului: cererea de valut
Piaa valutar din Romnia este locul de ntlnire al cererii de valut contra lei cu oferta
de valut contra lei
Cererea de valut contra lei este format de acele instituii publice, companii private i
persoane fizice care au nevoie de moneda altor state i sunt dispuse s renune la o cantitate de
lei pe care o dein, la un anumit curs de schimb
Turitii romni care i petrec vacana n strintate, firmele romneti care cumpr din
strintate marf pe care o vnd n Romnia, companiile de stat care cumpr bunuri (ex. gaze
naturale) sau servicii (ex. Consultan) pentru a mbunti calitatea serviciilor publice,
Trezoreria Statului atunci cnd ramburseaz datoria public extern 6 Formarea cursului de
schimb al leului: oferta de valut
Piaa valutar din Romnia este locul de ntlnire al cererii de valut contra lei cu oferta
de valut contra lei
Oferta de valut contra lei este format de acele organizaii publice sau private i
persoane fizice care au nevoie de lei i sunt dispuse s renune la o cantitate din moneda altor
state pe care o dein, la un anumit curs de schimb
Turitii strini care i petrec vacana n Romnia, firmele romneti care vnd n
strintate marf din Romnia, companiile de stat care au ncasri n valut (ex. Fonduri
europene) i trebuie s fac pli n lei, Trezoreria Statului atunci cnd face pli n lei din
mprumuturile angajate n strintate 7 Formarea cursului de schimb al leului: piaa valutar
interbancar
Cele mai multe tranzacii valutare au loc pe piaa interbancar, unde particip bncile
comerciale din Romnia i BNR
Tranzaciile valutare de pe piaa valutar interbancar se refer la perechea de monede
euro leu, pentru c euro este moneda de referin pentru BNR
Cursul de schimb de pe piaa valutar interbancar reprezint preul LA UN MOMENT
DAT al 1 euro exprimat n lei, i care este rezultatul cererii i ofertei(cursul fluctueaz
permanent-volatilitatea cursului) 8 Formarea cursului de schimb al leului: piaa valutar
interbancar - exemplu Ora: 09:00:00 Curs Ora: 09:00:01 Curs Cumpr Vinde 4,3529 Cumpr
Vinde 4,3532 Banca 1 4,3533 4,3540 Banca 1 Banca 2 4,3530 4,3532 Banca 2 BNR 4,3529
4,3529 BNR 9 Formarea cursului de schimb al leului: "cursul de referin BNR "

 Cursul pieei valutare interbancare de la ora 13:00 este comunicat de ctre BNR(poza la
prnz)
BNR Nu calculeaz acest curs; BNR Nu l formeaz, BNR Nu l face
Acest curs este folosit ca element de referin n tranzacii pn n urmtoarea zi
lucrtoare, la ora 13:00 10 Probleme semantice: aprecierea i deprecierea leului
Creterea valorii de cumprare a leului n raport cu euro (sau orice alt moned) datorit
micrii cursului de schimb se numete apreciere
Scderea valorii de cumprare a leului n raport cu euro (sau orice alt moned) datorit
micrii cursului de schimb se numete depreciere
Utilizarea unor termeni ca de exemplu leul a crescut" d natere confuziilor pentru c o
cretere a valorii nominale a leului indic n fapt o scdere a puterii de cumprare. 11 Probleme
semantice: deprecierea i devalorizarea leului
Scderea valorii de cumprare a leului n raport cu euro (sau orice alt moned) datorit
micrii cursului de schimb se numete depreciere
Scderea valorii de cumprare a leului n raport cu euro (numai cu aceast moned,
pentru c ea este moneda de referin), numai datorit unei decizii a autoritilor publice (BNR)
se numete devalorizare
Deprecierea se transmite ntr-o anumit msur i treptat spre cele preuri din economie.
Devalorizarea se transmite total i dintr-o dat spre toate preurile din economie 12 Probleme
semantice: moned convertibil moned de rezerv internaional
Monedele convertibile sunt cele care pot fi liber tranzacionate oriunde n lume, pentru
c nu exist bariere la tranzaciile comerciale (cu bunuri i servicii), sau la cele financiare (cu
capital financiar) (ex. leu, euro, leva, coroana norvegian, etc.)
Monedele de rezerv internaional sunt cele care sunt liber tranzacionabile i care sunt
incluse n rezervele valutare ale bncilor centrale (euro, dolar SUA, yen japonez, franc elveian,
lir sterlin.) 13 BNR i cursul de schimb al leului: Funciile BNR
Elaborarea i implementarea politicii monetare
Emisiunea numerarului
Administrarea rezervelor internaionale
Supravegherea sistemului bancar Obiectivul fundamental al BNR: asigurarea stabilitii
preurilor 14 BNR i cursul de schimb al leului: Elaborare i implementarea politicii monetare

 Ce face BNR? BNR este creditor de ultim instan pentru sistemul bancar i asigur
funcionarea pieei monetare interbancare, prin controlul lichiditii
Cum face BNR? BNR este actor pe piaa monetar i pe piaa valutar 15 BNR i cursul
de schimb al leului: interveniile BNR pe piaa valutar
BNR nu intete cursul de schimb
Cursul de schimb determinat de piaa valutar reflect condiiile pieei
BNR intervine pe piaa valutar pentru a diminua volatilitatea excesiv (fluctuaii ample
ale cursului de schimb n decursul unei perioade scurte de timp)- flotare controlat 16 BNR i
cursul de schimb al leului: Administrarea rezervelor internaionale
Rezervele valutare sunt alctuite din aurul monetar (lingouri certificate) i valute de
rezerv internaionale
Rezervele valutare reprezint o parte din activul bilanului bncii centrale i sunt o
contrapartid a emisiunii monetare i a numerarului aflat n circulaie
Volumul rezervelor internaionale influeneaz politica monetar 17 BNR i cursul de
schimb al leului: Administrarea rezervelor internaionale
Sursele de formare a rezervelor valutare: Sume cumprate de BNR de la Ministerul de
Finane provenind din mprumuturi externe n valut Cumprri de valut de pe piaa
valutar interbancar din Romnia Dobnzi n valut rezultate din operaiuni specifice
de fructificare a rezervelor valutare 18 BNR i cursul de schimb al leului: Administrarea
rezervelor internaionale
Utilizarea rezervelor valutare Rambursarea mprumuturilor externe Participaii n
devize ale statului romn la organismele internaionale Vnzri de valut pe piaa
valutar interbancar Plata comisioanelor aferente operaiunilor de administrare a
rezervelor internaionale 19 Piaa valutar global: carcteristici
Funcionare 24 de ore, exceptnd sfritul sptmnii
Volum mare: aproximativ 5000 de miliarde de dolari
Cea mai tranzacionat pereche de monede este dolar-euro 20 Piaa valutar global:
tipuri de tranzacii valutare
Spot (la vedere): vnzri i cumprri de valute care trebuie livrate n 48 de ore
La termen: vnzri i cumprri de valute care se ncheie la cursul existent, dar se
finalizeaz cu privire la livrare i respectiv plat la o dat viitoare, convenit 21 Piaa
valutar global: platforme de tranzacionare

 Oricine poate tranzaciona perechi de valute pe site-urile specializate, la nceput prin

intermediul unui cont demonstrativ
Sunt necesare cunotine din diferite domenii: IT, matematic, economie, psihologie 22
Piaa valutar global: ce face un juctor?
Cumpr sau vinde anumite perechi de valute
El are obligatoriu o proiecie cu privire la evoluia viitoare a perechii de monede pe care
o tranzacioneaz
Proiecia lui este construit pe baza datelor macroeconomice i pe baza micrilor din
pia, utiliznd tehnicile de analiz specifice 23 Piaa valutar global: Tehnica Ichimoku
Kinko Hyo de analiz a echilibrului cursului valutar (EUR-USD) Sursa: Bloomberg 24
Piaa valutar global: principii de baz
Tranzaciile cu valute presupun riscuri i pierderi materiale
Tranzaciile cu valute presupun cunotine de tehnici de analiz, economie, matematic,
psihologie
Tranzaciile cu valute presupun ntotdeauna existena unei strategii de
vnzare/cumprare 25 Concluzii
BNR NU face cursul de schimb al leului
Piaa valutar este o pia ca oricare alta, dar implic riscuri mai mari-importana
acoperirii riscurilor valutare prin utilizare de instrumente financiare de protecie
mpotriva riscului valutar.
Fascinaia pentru piaa valutar vine i din aplicarea cunotinelor din mai multe
domenii de cunoatere