UNIVERSITATEA DE STAT DIN MOLDOVA

FACULTATEA DE DREPT

Lucru Individual
la Drept Penal
Tema:,, Articolul 145 CP RM: Omorul svrit cu premeditare.-analiza practicii
judiciare.

Departamentul Drept Penal

Realizat de :Ciubotaru Andrei ,gr.301

Doctor n drept :S.Copechi.

Chiinu-2016

Introducere
n orice sistem juridic viaa omului apare ca valoare primar ,absolut,indispensabil manifestrii
sale i ca condiie a continuitii biologice a grupului social.ns n societate s-au produs i continu
s se produc acte de suprimare cu vinovie a vieii omului ,ceea ce este n discordan flagrant cu
idealurile de libertate i dreptate spre care tinde omenirea .Aprarea drepturilor omului pune n
sarcina organizaiilor internaionale obligaia proclamrii lor.Prin consacrarea pe plan internaional a
conceptului de ,,drepturi ale omului s-a urmrit nu numai proclamarea i darea lor unei dimensiuni
,ci i instituirea unui sistem de control internaional asupra modului n care statele se achit de
obligaiile de respectare ,garantare a drepturilor i libertilor fixate att n actele internaionale
acceptate de ele ,ct i n legislaia lor intern ,iar nclcrile prealabile ar fi sancionate
corespunztor.1
Codul penal incrimineaz faptele privitoare la viaa i integritatea corporal n raport cu calitatea
subiectului ,gravitatea urmrilor ,motivul i modul n care au fost comise .Dreptul la via i sntate
este aprat prin urmare att prin Constituie ct i de legea penal.
n corespundere cu Constituia RM statul garanteaz fiecrui om dreptul la via si la
integritatea fizic si psihic.2 Garantarea tuturor acestor drepturi si liberti ale persoanei are loc
juridic prin mijloacele Dreptului Penal, adic prin incriminarea ca infraciuni si sancionarea cu
pedepse a faptelor vtmtoare sau periculoase pentru valorile menionate. Legiuitorul a prevzut n
art. 2 al Codului Penal printre valorile de maxim important, a cror aprare constituie scopul legii
penale persoana, drepturile i libertile acesteia , subliniind n acest fel caracterul de valoare
suprem a persoanei umane.3
Un loc important n structura criminalitii din Republic l ocup infrac iunile contra vie ii si
sntii persoanei, comise cu violen. Frecvena cu care sunt ele ntlnite, pericolul social sporit
determin necesitatea de a efectua un studiu complex al acestei probleme de rezonan n contextul
actual al societii noastre, care urmrete si cunoaterea diversitii si complexitii cauzelor
svririi lor, pentru a interpreta corect concluziile ce decurg din cazuistica existent, supus analizei
si investigaiei stiinifice.
Protejarea dreptului la via prin normele interne i internaionale constituie un imperativ i, n
acelai timp o necesitate, deoarece reprezint un atribut fundamental al persoanei, a crui ocrotire
este strns legat i determin ocrotirea celorlalte atribute ale persoanei: integritatea corporal,
sntatea etc. n acest context ,vreau s relatez despre eficena unui mecanism internaional cu un
rol semnificativ pentru Republica Moldova ,raportndu-m la prevederile art.145 CP al RM ct i
art.2 CEDO.

Omorul svrit cu premeditate. Unele aspecte de drept comparat

2

Aceasta circumstanta, desi exista sub o forma sau alta n majoritatea legislatiilor, nu are o
definitie n lege.
n conceptia clasica, premeditarea nsemna comiterea infractiunii cu snge rece, spre
deosebire de fapta comisa ntr-o stare de excitatie.
Cu timpul, cei mai multi autori au aderat la ideea ca premeditarea ar presupune att un
element cronologic (o distantare n timp a actului de executare n raport cu momentul luarii hotarrii
criminale), dar si un element exterior, compus din acte de pregatire.
n acest sens s-a pronuntat si jurisprudenta italiana. n mai multe decizii ale Casatiei
italiene,s-a argumentat ca premeditarea presupune un element cronologic, dar si o hotarre criminala
ferma, care poate fi desprinsa numai din manifestarile exterioare ale faptuitorului, manifestari cu
valoare simptomatica: pregatirea mijloacelor de executare, cautarea ocaziei propice si orice alte
elemente din care judecatorul ar putea desprinde concluzia asupra finalitatii urmarite de agent.
n conceptia doctrinei penale franceze, de asemenea premeditarea presupune o executare
calma, cu snge rece, a faptei, pe baza unei gndiri prealabile, dar proba premeditarii implica o
referire la manifestarile exterioare care au precedat sau au nsotit hotarrea faptuitorului (de
exemplu, o amenintare cu moartea a victimei); cnd premeditarea se desprinde din manifestarile
exterioare, ea devine o circumstanta reala, care se transmite participantilor.
Teza convertirii circumstantei personale a premeditarii ntr-o circumstanta reala, a fost
sustinuta si n doctrina penala romna. n Codul penal romn din 1865, premeditarea este definita
numai prin elementul cronologic (art.227 prevedea ca precugetarea este atunci cnd, mai nainte
de comiterea faptei, s-a luat hotarrea de a se actiona asupra vietii unei persoane anume). Codul
penal din 1936 prevedea, de asemenea premeditarea, ca o agravanta a infractiunii de omor (art.464),
nsa n doctrina timpului (mai ales n comentariul elaborat de V. Dongoroz) s-a subliniat
ca premeditarea presupune nu numai un dol deliberat (dolus deliberatus), n opunere cu dolul
spontan (dolus repentius, de proposito), dar si un act de pregatire n vederea savrsirii faptei

Articolul 145 CP RM: Omorul svrit cu premeditare.-analiza practicii

judiciare

Premeditarea, cea mai analizata modalitate normativa care califica omorul si l ncadreaza
n art.145, nu este definita de lege, fiind doar enuntata ca circumstanta de calificare.
n sensul literal al cuvntului, premeditare nseamna gndire anticipata, chibzuire asupra
unei activitati viitoare. Unii autori au preluat acest sens literal si au considerat ca pemeditarea, n
sens juridic, nseamna comiterea faptei dupa o gndire prealabila cu intensitate; durata ndelungata si
chibzuinta faptuitorului la rece sau cu stapnire de sine, netulburat de afecte sau emotii puternice,
ar nsemna premeditare.
n legatura cu ntelesul notiunii analizate, n teoria si practica dreptului penal s-au
conturat doua puncte de vedere diferite.
Potrivit unui punct de vedere, premeditarea are un caracter complex-subiectiv si obiectivdeoarece presupune, pe lnga o anumita intensitate a actului de gndire, si masuri concrete care sa
justifice distinctia si modalitatea actiunii care se va ntreprinde. Ea cuprinde att elemente de ordin
psihic, ct si elemente obiective, nefiind suficient sa treaca un anumit interval de timp mai
ndelungat ntre luarea hotarrii de a savrsi infractiunea si punerea ei n executare, ci trebuind sa
existe si alte acte materiale si spirituale de pregatire a infractiunii, care fac ca rezultatul sa fie cert.
Deci, omorul premeditat trebuie sa fie pregatit efectiv prin masurile care se iau de catre faptuitor,
pentru crearea conditiilor necesare realizarii lui, nu numai sa fie acceptat psihic si chibzuit. Ca
urmare, pentru existenta premeditarii ca circumstanta agravanta a infractiunii de omor, este necesara
ndeplinirea cumulativa a urmatoarelor conditii:
1.
timp

luarea rezolutiei infractionale trebuie sa preceada cu un oarecare interval de

actiunea agresiva. Exista premeditare atunci cnd hotarrea (rezolutiunea) de a savrsi o

infractiune premerge executarii infractiunii, n asa fel nct, ntre luarea hotarrii infractionale si
punerea n executare a acesteia, s-a interpus un interval de timp n care faptuitorul a desfasurat o
activitate premergatoare constnd n: luarea de informatii, procurarea de mijloace, cautarea de
complici, pndirea victimei sau atragerea acesteia n cursa.Asadar, pentru ca hotarrea prealabila de
a savrsi infractiunea sa constituie premeditare n sensul legii penale, trebuie ca acea hotarre sa fi
4

fost neaparat exteriorizata, manifestata n acte de pregatire, singur elementul timp nefiind suficient
(adica, doar existenta acelui interval ntre luarea hotarrii si executarea ei).
2.

hotarrea luata anterior trebuie sa se concretizeze n anumite activitati de pregatire care

trebuie sa fie de natura a nlesni savrsirea infractiunii.

3.

chibzuirea infractorului trebuie sa fie suficienta. Premeditarea este deci compusa din

doua elemente care se completeaza reciproc: pe de o parte elementul de chibzuire activa (determinat
prin prefixul pre), iar pe de alta parte, elementul de chibzuire pasiva (determinat prin meditare)
asupra elementului tactic, chibzuire data n vileag prin nsusi felul n care a fost realizata
infractiunea (pregatirea, nlaturarea de obstacole, luarea de precautiuni pentru a mpiedica
descoperirea faptei si a faptuitorului,etc.). mbinarea acestor elemente sta la baza conceptului
juridic de premeditare.
Potrivit celuilalt punct de vedere, premeditarea are un caracter pur subiectiv, constnd ntr-o
chibzuire a faptuitorului mai ndelungata dect cea obisnuita si ntr-o stare de relativ calm cu privire
la actiunea sau inactiunea infractionala, la timpul, locul si la modul de savrsire a acesteia.
Adeptii acestui punct de vedere sustin n acelasi timp ca o hotarre infractionala pusa n
aplicare imediat, nu se poate caracteriza prin premeditare, chiar daca , n mod concret, desfasurarea
n timp a actiunii ar dura mai mult. De aceea se arata ca, pentru existenta premeditarii este necesara
si trecerea unui interval de timp de la luarea hotarrii si pna la punerea ei n executare, pentru a
spori sansele producerii urmarii dorite.
Autorii care mbratiseaza punctul de vedere subiectiv privind ntelesul notiunii de
premeditare, sunt de parere ca actele materiale sau spirituale de pregatire, nu fac parte din
continutul premeditarii, ci sunt doar elemente cu ajutorul carora se probeaza existenta ei, ea
ramnnd un factor exclusiv psihic. Tot n sustinerea acestei opinii, s-a afirmat ca pentru existenta
premeditarii, nu este necesar nici un act de pregatire. Daca ar fi altfel, ar nsemna ca omorul cu
premeditare sa nu se poata desfasura dect prin actiune, ceea ce, n opinia acestor autori, este
inexact. n plus, ntr-o decizie a Tribunalului Suprem, au fost semnalate situatii n care, desi existau
acte de pregatire, nu exista si premeditare.

Dupa cum se observa, n ambele puncte de vedere, se accepta ca hotarrea de a ucide o

persoana este luata, n cazul premeditarii, ntr-un anumit interval de timp ce trebuie sa fie mai
ndelungat dect cel obisnuit (morasu habens). El nu este prestabilit, instanta trebuind sa-l fixeze
de la caz la caz.
Unii infractori chibzuiesc mai mult, iar altii trec la executarea actiunii sau inactiunii dupa o
chibzuinta mai scurta, relevanta nsa, sub aspectul premeditarii.
n orice caz, chibzuinta este un element complex care nu se rezuma n exclusivitate la o
meditatie de o oarecare durata, ci asociaza la actiunea sau inactiunea de ucidere mprejurari
concrete, pentru a obtine cu certitudine mai mare rezultatul dorit. Ea se deosebeste de straduinta
sau perseverenta n finalizarea hotarrii de a ucide, care apartine elementului subiectiv al
infractiunii de omor n oricare dintre formele sale.
De asemenea, este incompatibila cu o vointa oscilanta, de a ucide sau nu.
Ea presupune vointa ferma de a suprima viata unei persoane, alegnd n acelasi timp
momentul si locul unde se va savrsi infractiunea. Nu sunt ndeplinite conditiile premeditarii n
ipoteza n care, din mprejurarile de fapt, rezulta ca inculpatul nu cunostea persoana fata de care
dorea sa se razbune, neaflndu-se n situatia de a medita cu privire la timpul, locul si modalitatea de
savrsire a omorului.
Considerarea premeditarii ca o mprejurare care califica omorul, se explica prin aceea ca o
fapta savrsita n mod spontan este socotita ca fiind mai putin grava dect fapta comisa n urma unei
reflectii ndelungate, a unei deliberari prin care faptuitorul a elaborat un plan de executare si a
organizat aducerea acestuia la ndeplinire.
n cazul premeditarii nu se poate vorbi de o simpla ntmplare, de un moment de ratacire, de
un ceas rau n viata faptuitorului, ci de o atitudine vadit antisociala, de o comportare
nesovaielnican hotarrea de a savrsi infractiunea, de un grad ridicat de periculozitate a
faptuitorului.
n literatura de specialitate s-a subliniat n mod corect ca actul meditativ, chibzuinta,
presupune ca faptuitorul sa se afle n conditii de normalitate psihica corespunzatoare. Factorii ce pot
influenta chibzuinta, sunt:
6

 starile obsesive; n situatia n care obsesia atesta o stare psihica anormala care are ca
efect alterarea gndirii, elementul chibzuintei nu poate fi retinut. Daca nsa, faptuitorul este obsedat
doar de gndul de a ucide, aceasta stare este compatibila cu premeditarea.
betia; betia voluntara completa nu este compatibila cu premeditarea ntruct faptuitorul a
intrat n mod voit ntr-o asemenea stare si a putut sa-si dea seama de consecintele ei. n legatura cu
aceasta, sunt posibile doua situatii: faptuitorul si creeaza starea de betie pentru a savrsi omorul,
caz n care, evident, actioneaza cu premeditare (betie preordinata); faptuitorul, aflndu-se n stare de
betie, savrseste un omor, caz n care fapta poate fi, fie spontana, fie premeditata, n raport de
situatie;
provocarea; faptul ca hotarrea de a savrsi fapta a fost luata sub o anumita conditie (de
exemplu, si daca persoana mpotriva careia ar urma sa se savrseasca fapta, va trece printr-un
anumit loc sau daca aceasta nu va accepta o propunere a faptuitorului ori daca va opune o oarecare
rezistenta), nu exclude premeditarea. Rezulta deci, ca ntre scuza provocarii si premeditare nu exista
incompatibilitate, acestea putnd coexista si putnd fi retinute n cadrul aceleiasi infractiuni.
Circumstanta premeditarii exista de asemenea, si n ipoteza n care hotarrea de a ucide nu
priveste o anumita persoana, ci orice persoana. Deci premeditarea este avuta n vedere chiar si
atunci cnd, n locul persoanei vizate, a fost omorta o alta persoana n caz de error in personam sau
de aberratio ictus. Astfel, daca faptuitorul a premeditat sa ucida pe X, dar din cauza erorii asupra
persoanei sau a gresitei mnuiri a mijloacelor de executie a ucis pe Y, se va tine seama de existenta
premeditarii si fapta va fi considerata omor calificat. Binenteles, nu se extind efectele premeditarii
atunci cnd faptuitorul care luase hotarrea de a ucide pe X, ntlneste din ntmplare pe Y si n
urma unei dispute l omoara, fiindca hotarrea de a savrsi acest omor este distincta si spontana.
Plecnd de la diferenta de opinii privind continutul premeditarii, s-au exprimat puncte de
vedere diferite si n ceea ce priveste efectele premeditarii asupra participantilor.
Astfel, dupa o parere, se apreciaza ca, ntruct premeditarea include cu necesitate pregatirea
omorului, participantii care cunosc actele de pregatire sau le prevad raspund pentru omor cu
premeditare, nu pentru omor simplu.

Dupa o alta parere, ntruct premeditarea este o circumstanta personala ce tine de latura
subiectiva a infractiunii, ea nu se extinde asupra participantilor care nu au actionat premeditat.
Efectele sale nu se transmit ntre participanti, nsa aceasta, numai atunci cnd contributia fiecarui
participant este spontana, altfel, existenta participatiei implica premeditare n raport cu toti
participantii.
n ipoteza rar ntlnita, dar nu exclusa, a unor participanti care actioneaza cu premeditare, iar
autorul savrseste fapta spontan, premeditarea va opera pentru participanti-nu si pentru auto

Concluzie
n legatura cu posibilitatea coexistentei provocarii cu premeditarea, nu exista un punct de
vedere unitar n literatura de specialitate si n practica judiciara.
ntr-o opinie, s-a sustinut ca exista situatii cnd starea de puternica tulburare sau emotie
provocata, si pastreaza intensitatea si dupa trecerea unui anumit interval de timp, astfel nct fapta
penala se poate savrsi cu premeditare.
La fel, este posibil ca faptuitorul sa premediteze uciderea unei persoane alcatuindu-si un plan
conditionat de actul provocator al victimei.
ntr-o alta opinie, pe care unii doctrinari o considera justa, s-a considerat ca premeditarea
omorului este incompatibila cu provocarea, ntruct chibzuinta specifica premeditarii, contrazice
prin conceptie, spontaneitatea ce caracterizeaza starea de provocare.
.

Cuprins
Introducere...................................................................................................................... 2
Omorul svrit cu premeditate. Unele aspecte de drept comparat
..................................................................................................................................... 3
Articolul 145 CP RM:Omorul savirit cu premediere.....................................................4
Concluzie......................................................................................................................... 9
Bibliografie.................................................................................................................... 11

Bibliografie
1 )Constituia Republicii Moldova
2)Codul Penal al Republicii Moldova actualizat
3 ) Tratat de drept penal ,Partea Special/vol.1 (Stati Vitalie ,Sergiu Brnz),Chiinu -2015
4) Dreptul penal european /O abordare integrativ ,Andre Klip /Chiinu -2014 pag.201
5)Precedentul judiciar ,Vol.2,Chiinu -2006 pag.9
6) Culegere de acte normative naionale i internaionale n domeniul penal /Igor Dolea i Victor Zaharia /Chiinu -2007

10

11