Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
indisolubilitatii. Barbatul avea, in mod deplin, in unirea desavarsita cu o femeie, tot ce-l
completa esential; si femeia la fel. Trecerea de la legatura cu o femeie la legatura cu
alta, sau de la un barbat la altul, nu procura nici unuia completarea deplina printr-o unire
desavarsita. Femeiescul e mereu cautat fara sa fie gasit deplin, in acea daruire a lui
deplina si pentru toata viata; si barbatescul la fel. Fiecare jumatate ramane mai mult sau
mai putin un individ necomplet ca om, mai mult sau mai putin intr-o singuratate.
Unirea deplina intre un barbat si o femeie, corespunzand unei iubiri desavarsite, e
netrecatoare. Caci fiecare a gasit in celalalt nu un obiect, ale carui posibilitati de
satisfacere sunt limitate si care se ascunde ca persoana atunci cand e tratat ca obiect,
ci o persoana inepuizabila si vesnic noua in capacitatea si imaginatia ei de autodaruire.
Cei doi se iubesc pentru ca se completeaza, pentru ca nu-si sunt uniformi. Iubirea nu se
naste intre doua suflete care suna la fel, ci care suna armonic, spune Schiller.
Iubirea este un schimb de fiinta, o intregire reciproca. Iubirea imbogateste pe fiecare
pentru ca primeste si daruieste la nesfarsit, pe cand ura saraceste, pentru ca nu da si
nu primeste nimic.
Barbatul gaseste in femeie o taina indefinita. Ea isi cunoaste niste insuficiente care se
cer dupa o intregire prin barbat, de aceea il iubeste pe barbat; si barbatul, la
fel.Casatoria e in acelasi timp dragoste si ajutor, bucurie harul dumnezeiesc. Iubirea
uneste uimirea in fata tainei celuilalt si rabdarea neputintelor lui si ajutorarea lui in ele.
In iubire, amandoi devin tari. Casatoria ca legatura naturala a fost slabita si desfigurata
in multe forme dupa cadere, prin egoismul descatusat si dezvoltat de cadere. Ea a
pierdut prin aceasta harul legat de starea primordiala. Totusi ea n-a fost desfiintata in
esenta.
Caci nici natura umana n-a fost distrusa. Barbatul se intregeste asa de mult prin femeie,
deoarece ea este cealalta jumatate a speciei si numai impreuna cu ea barbatul
formeaza omul intreg si numai in unire cu ea se realizeaza ca barbat. Si femeia la
fel. Caci barbatul e cel ce completeaza femeia, si viceversa. Si daca barbatul nu
completeaza de fapt femeia si nu e completat de ea, nu se realizeaza ca barbat,
precum nici femeia, ca femeie. In felul acesta, in femeia lui, barbatul are toata cealalta
jumatate a speciei, si viceversa, incat nici unul nu are nevoie de alt barbat sau de alta
femeie. Dar orice barbat sau femeie e nu numai un exemplar uniform al unei jumatati a
speciei, ci poarta si caracterele unice ale unei persoane nerepetate.
Vietuind impreuna, cele doua persoane se configureaza una dupa cealalta, incat
barbatul se completeaza si ca persoana prin femeie, si invers. Fiecare devine un fel de
co-persoana si amandoi o unitate co-personala. De aceea, barbatul care ar trece de la
o femeie la alta nu se mai realizeaza ca persoana, definita prin convietuirea cu o
singura persoana ca femeie. Trasaturile lui personale vor deveni fluide, nedefinite.
Propriu-zis el va deveni mai mult un individ-specie, caci cel ce e lipsit de o adevarata si