LEZIUNI DISTROFICE

I) DISTROFIA GRANULO-VACUOLARA RENALA ( INTUMESCENTA

TULBURE RENALA)
Distrofiile: procese patologice ce afecteaza celula, determinate de tulburari ale metabolismului
local/general, interesand anumite substante / grupe de substante chimice, urmate de acumularea acestor
substante intracelular.
- sunt: protidice, glucidice, lipidice, pigmentare;
Distrofia hidro-protidica a fost descrisa de Virchow, mai ales in tesuturile glandulare.
- apare in special in organele parenchimatoase (cord, ficat, rinichi);
- se instaleaza in ~ ore si dispare in cateva saptamani;
Distrofia granulo-vacuolara renala: leziune reversibila a citoplasmei celulare.
Cauze: - ischemie
- agenti fizici (caldura), agenti chimici (toxice, droguri);
- boli toxico-infectioase, septicemii, intoxicatii recente cu evolutie grava;
Patogenie: distrofie hidroprotidica aparuta in urma alterarilor metabolice proteice la nivel celular si /
sau tisular, cu tulburari hipoxice, producand:
1. cresterea permeabilitatii membranei celulare, scaderea producerii de adezintrifosfat (fara ATP,
celula nu poate sa-si mentina functiile vitale), ceea ce determina influx de Na si H2O si eflux de K
2. tumefierea celulelor hipoxice (intumescenta); sunt afectate in special mitocondriile, care se
balonizeaza prin hiperhidratare, cu ruperea cristelor mitocondriale (intumescenta clara: modificare
hidropica)
3. patrunderea proteinelor (intumescenta tulbure: modificare hidroprotidica)
Macroscopic:
-rinichi marit de volum si greutate, capsula subtire, destinsa, sub tensiune, decapsulare usoara;
-pe sectiune: marginea renala razbuzeaza; parenchimul renal are consistenta, scazuta, elasticitate
scazuta, friabilitate crescuta (se rupe usor), culoare palida (cantitate mica de sange), aspect tulbure,
umed, carne fiarta;

Microscopic:
-sunt afectate portiunile secretorii ale tubilor renali (tubii contorti proximali si distali, ansa Henle), cu
respectarea portiunilor colectoare si a corpusculilor Malpighi (glomerulul);
citoplasma: leziuni reversibile:
-celulele epiteliale ale tubilor sunt balonizate, voluminoase (intumescente) , citoplasma intens eozinofila
cu granulatii fine (corespunzatoare mitocondriilor balonizate), ce tind sa acopere nucleul (intumescenta
tulbure);
-rareori, pot apare vacuole, cu continut lichidian apos, citoplasma retragandu-se sub forma de bride in
jurul lor (spatii optic vide), negative la coloratiile de lipide si glicogen.
nucleul: leziuni minime reversibile:
-anizocarie: marimi diferite.
-kariopicnoza: nuclei mici, picnotici;
-foarte rar, leziuni ireversibile: karioliza (liza cromatinei, cu aparitia unui nucleu mai mare si palid),
kariorhexis (fragmentarea nucleului in citoplasma, incat celula pare lipsita de nucleu).

II) DISTROFIE GRANULO-VACUOLARA HEPATICA

D +: leziune reversibila, pe seama persistentei nucleilor;
-distrofie hidroprotidica granulara renala (intumescenta tulbure);
DD:
1.Distrofia hipergranulara
-granulele intracitoplasmatice persista la aplicarea unei solutii slab acide /alcaline.
-in intumescenta tulbure, granulele dispar.
2.Intumescenta clara
-celulele sunt inegal tumefiate, aspect moniliform, clare, cu limte celulare precise, citoplasma clara,
putin colorata, nucleu bine colorat;
-precede intumescenta tulbure.
3.Exces de alimentare cu proteine / solutii hiperproteice.
4.Alterari cadaverice incipiente
-autoliza cadaverica incipienta este aceeasi in toate viscerele.

III) DISTROFIA HIALINA

Definitie: distrofie proteica, fiziologica/patologica caracterizata prin depunerea de hialin pe structuri
degenerative.
Hialin: substanta proteica, omogena, sticloasa, translucida, roza, anhista (in coloratia uzuala HE),
produsa prin precipitarea proteinelor.
-provine de la denumirea greceasca hialos = oglinda, translucid;
Extracelular:
1.in stroma, in tesutul conjunctiv (fibre de colagen, fibre de reticulina);
-la nivelul cicatricilor vechi, cheloide (in orice cicatrice);
-la nivelul tumorilor stromale (fibrom uterin);
2.pe capsule (splina, ficat), aspect de glazura de tort, alb sidefie;
3.pe seroase (pleura, peritoneu), dupa inflamatii cu aderente (pahipleurita), aspect glazurat;
4. in peretii vaselor: arteriole (DZ, HTA);
Intracelular: mai rar
1.in hepatocite: in infectii virale (corpii Malory);
2.in celule epiteliale: in infectii genitale cu HPV.
3.in celulele tubilor renali contorti proximali: format prin resorbtia proteinelor plasmatice filtrate
glomerular in exces in urina sau proteine tubulare eliminate, cu formarea de cilindrii hialini.
4. in celulele hipofizare: in sdr.Cushing - celulele Crooke celule bazofile hipofizare, cu aspect sticlos,
omogen;
5.in plasmocite: in inflamatiile cronice corpii Russel;
1) Distrofia ceroasa Zencker = distrofie hialina la nivelul m.striati (m.abdominali drepti, diafragm), in
infectii severe (febra tifoida);
M: tesut muscular foarte moale, friabil, cu aspect ceros;
m: necroza de coagulare, cu transformarea fibrelor musculare intr-un material astructural,
omogen, acidofil, cu pierderea striatiilor.
2) Distrofia hialina a ovarului
Definitie: depuneri de hialin la nivelul retelei de reticulina a corpului galben in involutie, cu formarea de
corp albicans (cicatrice);
-depunere de hialin fiziologica (la fel, in senescenta: hialinoza a. uterine in postmenopauza)
Macrosocpic:
-pe suprafata ovarului: depozite albicioase, dure, cu aspect sticlos, bine delimitate.
-pe sectiune: corpii albicans, diametru de 3-4 mm;

Diagnostic de organ: ovarul;

-organ parenchimatos, tapetat la suprafata de epiteliu simplu cubic (epiteliu germinal).
a) coricala: periferie; contine foliculii ovarieni, tesut conjunctiv dens, bogat in fibroblaste.
Corpul luteal (corpul galben):
-se formeaza prin colabarea peretelui folicular, dupa ovulatie, cu formarea de numeroase falduri;
1.Celule luteale granuloase: numeroase, dispuse central; mari, citoplasma slab eozinofila si
nucleu cu nucleol proeminent; sinteza de progesteron;
2.celule luteale tecale: mari, dispuse la periferie, citoplasma mai putina, intens eozinofila,
nuclei heterocromatici; secreta estradiol si progesteron.
b) medulara: central; tesut conjunctiv mai putin dens celular dar, cu numeroase fibre elastice, celule
musculare netede si vase sanguine.
-celulele stromale conjunctive si musculare au citoplasma redusa si sunt dispuse in spirale ,
aspect storiform;
Microscopic: hialinul -> Coloratii:
Hematoxilin-Eozina (HE) (coloratia uzuala): roz pal;
Van Gieson (VG): roz-rosu (DD: amiloidul, care se coloreaza in galben);
Depuneri de hialin pe:
1.cicatricile de corp galben: cu formare de corpi albicans.
-cicatrici recente de corpi galbeni: corpi albicans au aspect de formatiuni rotund-ovalare,
omogene, pal eozinofile, ~ vata de zahar.
-cicatrici vechi de corpi albicans: aspect de benzi ondulate cerebriforme.
2. in artere: lumen permeabil, pereti ingrosati, prin depuneri de hialin, de aspect omogen.
DD:
Corp galben de gestatie: > 5-10 mm diametru.

IV) DISTROFIA AMILOIDA

Definitie: degenerescenta protidica, caracterizata prin depunerea patologica de amiloid intercelular
(extracelular) insidios.
Amiloidul: proteina anormala, cu structura fibrilara, insolubila, vizibila la ME.
- numele de amiloid a fost dat de catre Virchow, ce a constatat ca, aceasta substanta de pe suprafata
organelor, se coloreaza cenusiu-murdar / brun-acaju in contact cu solutia Lugol acidifiata (solutie iod
iodurat), similara amidonului.
amilo prefix pt polizaharide, -oid = asemanator cu.
- a fost descris macroscopic prima data de catre Rokitanski la nivelul rinichiului: rinichi mare,
lardaceu
Macroscopic: zone albicioase-cenusii pe suprafata organelor.
Microscopic: coloratii:
HE: substanta eozinofila (roza), fibrilara, amorfa, depusa extracelular, cu comprimarea celulelor
vecine, determinand o atrofie de compresiune;
Van Gieson (VG) (picrofuxina): galben-portocaliu ( DD: cu hialinul, care se coloreaza in rosu);
Rosu de Congo: este coloratiea patognomonica (coloratie ortocromatica: substanta colorata va
avea aceeasi culoare ca si colorantul): coloreaza amiloidul in rosu intens; in lumina polarizata:
amiloidul, care este roz-rosu devine verde sclipitor.
Violet de gentiana/violet de metil: coloratie metacromatica (substanta colorata va avea o
culoare diferita fata de colorant) ; coloreaza amiloidul in rosu violaceu.
1) Distrofia amiloida renala
Definitie: distrofie protidica, caracterizata prin depunerea de amiloid intercelular la nivelul rinichiului,
secundara unor afectiuni cronice (TBC, bronsiectazii, osteomielita);
-cea mai frecventa localizare si cea mai serioasa, fiind o cauza de deces.
Clinic: sindrom nefrotic (hipoalbuminemie, proteinurie, cilindrii proteici celulari, hiperlipidemie colesterol, lipidurie, edeme) si evolutie rapida spre uremie si IRC;
Macroscopic:
-rinichi normali / mariti de volum, culoare normala / gri-palizi, cenusii, consistenta crescuta (fermi),
aspect de cauciuc vulcanizat, rinichi mare slaninos;
-pe sectiune: corticala palida, cu suprafata ondulata (datorita depozitelor de amiloid albicioase dispuse
subcapsular), frecvent ratatinata, (contractata) avand aspect de rinichi retractat (datorita amiloidului din
peretii arteriolelor renale cu formare de stenoze vasculare); medulara de aspect normal.

Microscopic:
- depunerea initiala a amiloidului are loc la nivelul glomerulilor , ulterior la nivelul tubilor si vaselor.
1. glomerulii: (clinic: SN)
- amiloidul se depune initial la nivelul mezangiului, ulterior de-o parte si de alta a MBG, determinand
ingrosarea ei;
- capsula Bowmann devine ingrosata, cu obstruarea in timp a intregului glomerul si formarea de noduli
eozinofili caracteristici.
(Rosu de Congo: noduli rosii, amorfi, acelulari);
2. tubii renali: (clinic: acidoza tubulara distala);
- membrane bazale ingrosate, cu depuneri de amiloid;
- pot fi prezenti cilindrii acidofili in lumenele tubilor (nu sunt depuneri de amiloid);
3. vase: (clinic: IRC);
-vase ingrosate, cu depuneri de amiloid la nivelul membranelor bazale.
DD:
1. Hialinoza arteriolara din boala hipertensiva
- depuneri de hialin exclusiv la nivel arteriolar, colorate in rosu cu Van Gieson (VG), dar fara reactie
metacromatica.
2. Scleroza interstitiala renala, secundara pielonefritei cronice (PNC)
- proliferare intensa de fibre conjunctive de colagen, la nivel stromal, si nu la nivelul membranelor
bazale tubulare / vasculare.
2) Distrofia amiloida splenica
Macroscopic:
- splina moderat marita de volum (800 g) cu depozite de amiloid, inaparente / slab vizibile macroscopic,
ce incep din regiunea perifoliculara;
- leziunea este observata postmortem.
- exista 2 modele de depozitare a amiloidului:
1. depozite mici nodulare albicioase, aspect granule de topioca, palide, translucide, limitate la
nivelul foliculilor limfatici splenici (pulpa alba) splina sagu;
2. depozite albicioase, depuse in:
- foliculii limfatici
- in peretii sinusurilor splenice si in reteaua tesutului conjunctiv din pulpa rosie splina
in harta / splina sunca / splina lardacee;

Diagnostic de organ:
Splina organ parenchimatos, invelit intr-o capsula fibrolamelara, mai groasa la nivelul hilului, din care
se desprind trabecule conjunctive in profunzime;
-parenchimul este format din pulpa alba si pulpa rosie.
a) Pulpa alba: este formata din zonele cu tesut limfoid;
-> Foliculii limfoizi: limfocite B si T; sunt centrati de o arteriola (corpusculul Malpighi), cu
centrii germinativi;
1.Zona mantalei: o banda de limfocite mici, central, in jurul centrului germinativ.
2.Zona marginala: formata din limfocite mijlocii, ce inconjura zona mantalei.
-> in jurul foliculilor limfoizi: zona perifoliculara, cu tesut reticular, capilare, hematii si
leucocite.
b) Pulpa rosie: 75% din parenchimul splenic, fiind formata din cordoanele celulare splenice Billroth
(formate dint-o retea de fibre de reticulina in ochiurile careia se gasesc hematii, leucocite, monocite,
plasmocite, macrofage) dispuse intre vase (capilare si sinusuri venoase)
-> culoarea rosie este datorata numeroaselor hematii din lumenul sinusurilor venoase si din
cordoane.

Microscopic:
Splina sagu:
-amiloidul se depune exclusiv pe corpusculii Malpighi (foliculii limfoizi centrati de o arteriola).
arteriola centrala: perete ingrosat omogen, cu lumen deschis, permeabil.
in jurul arteriolei: depunerile de amiloid au aspect de zona omogena, eozinofila, ce cuprinde tot
teritoriul foliculului limfoid, in care mai persista rare limfocite.
Splina sunca / lardacee:
-depunerile de amiloid, se dispun generalizat, interstitial, atat in pulpla alba, cat si in cea rosie;
-la nivelul foliculilor limfoizi;
-la nivelul peretilor sinusurilor splenice.
D+: depozitele de amiloid sunt confirmate de coloratia metacromatica cu violetul de metil, ce coloreaza
amiloidul in rosu / rosu de Congo;

V) STAZA BILIARA IN FICAT = COLESTAZA

Definitie: distrofie pigmentara, caracterizata prin acumularea intrahepatica de pigment biliar.
Cauze:
1.obstructia cailor biliare prin:
- calculi (litiaza biliara, hepatica): cel mai frecvent.
-paraziti (ascarizi)
-inflamatii (colangite);
2. compresie externa prin: - cicatrice fibroasa (ciroza biliara);
-cancer de cap de pancreas;
Patogenie:
-staza in caile biliare determina destinderea acestora (aspect vizibil inclusiv in spatiul port), ulterior
destinderea hepatocitelor, ruperea jonctiunilor intercelulare (vizibila la ME) si acumularea de pigment
biliar in hepatocite.
Macroscopic:
-ficat marit de volum, capsula in tensiune impregnata biliar (ca si tegumentele, mucoasele, viscerele), de
culoare brun-verzuie (icter);
-pe sectiune: parenchimul hepatic razbuzeaza si are aceeasi culoare difuza brun-verzuie;
Microscopic:
-arhitectura lobulara este pastrata;
-in spatiul port, ductele bilare contin pigment biliar (bilirubina), culoare brun-maronie-verzuie denumit
impropriu : tromb biliar;
-hepatocitele : contin intracitoplasmatic granule brun-verzui (pigment de bilirubina);
D+: staza biliara hepatica;
DD:
1.Ciroza biliara
-masiva fibroza interstitiala, cu alterarea arhitecturii lobulare hepatice, trombi biliari.
2.Hepatita (icter parenchimatos)
-granulele de pigment din hepatocitele degenerate nu se insotesc de trombi biliari.

VI) STEATOZA HEPATICA

Steatoza: cea mai frecventa distrofie lipidica, caracterizata prin acumularea de TGL (lipide neutre) in
celulele organelor parenchimatoase care in mod normal nu le contin si nici nu au rol in depozitarea lor.
Steatoza hepatica: acumularea de TG in hepatocite, sub forma de vacuole clare (picaturi de grasimi), ce
pot fi mici si multiple / o picatura mare unica, care in timp si in cantitate excesiva duc la ciroza hepatica;
acumularea de TG este datorata unui aport alimentar crescut / metabolism deficitar;
Cauze: malnutritie, DZ, obezitate, toxice hepatice, stari toxico-septice, ficat gras de sarcina;
Localizare:
1.centrolobular: -factori toxici (CCl4, toxine din ciuperci);
-stari toxico-septice (hepatita acuta, alcool, anemie);
-steatoza de sarcina
2.periportal: -carente proteice (metionina) (Kwashiokor)
-TBC;
3.mediolobular si centrolobular: steatoza din hipoxia cronica (staza hepatica);
Macroscopic:
-ficat mare (3-5 kg), cu margini rotunjite, suprafata neteda, culoare galbuie;
-pe sectiune: suprafata neteda, consistenta scazuta, culoare galbuie, de aspect omogen, (uniform) , ficat
de gasca / zone galbui ce alterneaza cu zone brune;
-pe lama cutitului raman urme;
-uneori, tesutul modificat este dilacerat la jetul de apa;
Microscopic:
-arhitectura lobulara pastrata;
-hepatocite marite de volum, ce contin intracitoplasmatic vacuole clare (optic vide in HE), ce imping
nucleul la periferie, aspect de inel cu pecete;
-persistenta nucleilor: leziune reversibila. (disparitia nucleului: leziune ireversibila);
-vacuole lipidice mici, multiple / o singura vacuola mare, dispuse: -centrolobular;
-periportal;
-panlobular;
Coloratii speciale pentru grasimi:
solutia Scharlach: coloreaza grasimile in rosu;
Sudan III: portocaliu;
Acid osmic: negru;
Albastru de Neel: albastrui;

DD:
1.Steatoza hepatica degenerativa
-centrolobulara, cu picaturi lipidice mici, multiple in aceeasi celula si leziuni nucleare severe, de tip
picnoza si karioliza;
2.Tezaurismozele
-acumulare de lipide la nivelul celulelor Kupffer.
3.Steatoza masiva panlobulara
-doar prezenta spatiilor porte arata diagnosticul de ficat (exluzand un tesut adipos).
*STEATOZA ALCOOLICA
Microscopic:
-sunt lezate initial hepatocitele din jurul VCL, ulterior zona mediolobulara si periportala;
-daca consumul de alcool este oprit, steatoza este reversibila si dispare in ordinea in care a aparut in 2-3
Saptamani
-initial: steatoza microveziculara, ulterior macroveziculara;
-in cazuri severe, hepatocitele se pot rupe, cu eliberarea lipidelor si formare de lipogranuloame
(acumulare focala de limfocite si macrofage, centrate de o picatura lipidica);
-hepatocitele degenerate: incluziuni intracitoplasmatice - corpii Mallory (material proteic hialin, sub
forma de masa eozinofila, neregulata dispusa perinuclear);
-numeroase PMN in jurul hepatocitelor cu corpi Mallory;
Corpii Malory: apar si in ciroza biliara primitiva (CB I), Boala Wilson (Cu), colestaza cronica, tumori
hepatice;

VII) BOALA GAUCHER

Definitie: boala genetica, autosomal recesiva determinata de lipsa / deficitul de beta-glucocerebrozidaza (enzima) din lizozomi si acumularea de glucocerebrozide (lipide obtinute din
catabolismul glicolipidelor din membranele imbatranite ale leucocitelor, hematiilor / gangliozidele SN)
in sistemul macrofagic (splina, ficat,maduva osoasa) si SNC.
-este o tezaurismoza lipidica ( dislipiodoza / steatoza sistematizata): boala lizozomiala, produsa
prin carente enzimatice si caracterizata prin acumularea de lipoizi (grasimi complexe din structura
membranelor celulare), in cadrul unor boli genetice.
Clinic: 3 subtipuri:
Gaucher I: apare la adult; forma ce amai frecventa (80%), cronica noncerebrala, cu depozite hepatice,
splenice si scheletale;
Gaucher II: forma infantila, acuta, cerebrala, cu hepatosplenomegalie si leziuni progresive ale SNC,
urmate de deces;

Gaucher III: apare la tineri, forma sistemica, ~ tipului I, urmata de atingerea SNC si deces in a III-a
decada de viata;
Macroscopic:
1. Splina:
-marita, giganta (10 Kg), palida, suprafata pestrita, pe seama celulelor Gaucher.
2.Hepatomegalie
3.Maduva osoasa:
-mase tumorale mari, cenusii, moi, cu eroziuni osoase, deformari ale scheletului, fracturi.
4.Adenopatie:
-generalizata, de dimensiuni moderate;
Microscopic:
1. Splina
-celulele Gaucher: histiocite (macrofage) mari (50 m);
- citoplasma: pal eozinofila, vacuolata, de tip fibrilar, aspect de hartie creponata / matase
plisata, PAS (periodic acid Schiff) pozitive, datorit suprancrcrii lizozomale cu cerebrozide.
- nucleii: unici sau multiplii, excentrici, hipercromi;
ME: lizozomi destinsi;
2. SNC:
- celulele Gaucher apar in spatiul perivascular Virschow-Robin, arteriolele fiind inconjurate de celule
adventiceale tumefiate.

VIII) BOALA NIEMAN-PICK

Definitie: tezaurismoza, autozomal recesiva, datorata deficitului de sfingomielinaza din lizozomi si
acumularea de sfingomielina si colesterol in macrofage, in majoritatea tesuturilor si organelor, inclusiv
in oase;
- decesul survine pn la atingerea vrstei de doi ani.
Sfingomielina: fosfolipida localizata in cantitate crescuta in tesutul nervos (axon), avand rol in reglarea
permeabilitatii membranei nervoase pentru ioni de Na si K, asigurand astfel transmisia impulsului
nervos pe cale electrica;
Clinic: 5 subtipuri, cele mai frecvente fiind:
Tipul A: 75-80%, forma severa, infantila, cu atingere neurologica extensiva si acumulare marcata de
sfingomielina la nivel visceral, deces in primii 3 ani de viata;
Tipul B: atingere viscerala, cu organomegalie fara atingere SNC;
Tipul C: ~ tipului A; apare dupa varsta de 10 ani;

Boala poate fi depistata antenatal, prin recoltare de lichid amniotic si culturi de fibroblasti.
Macroscopic:
1. organe mari, palide:
Splina: creste foarte mult ( x10);
Hepatomegalie moderata;
Creierul: scade in greutate (atrofie cerebrala), ferm;
2. poliadenopatii;
3. decalcificari osoase;
4. intarzierea dezvoltarii staturo-ponderale;
Microscopic:
- celulele Niemann-Pick: macrofage mari (~ 50 m / 90-100 mm), citoplasma fin vacuolata, cu
vacuole, relativ uniforme, de aspect spumos (lizozomi incarcati cu sfingomielina si colesterol) si nucleu
situat central;
Coloratiile pentru lipide : pozitive;
D+: prezenta celulelor Niemann-Pick (biopsie hepatica / maduva osoasa);