Sunteți pe pagina 1din 48

TESTELE PROIECTIVE

Elemente introductive privind testele proiective


Enachescu, autorul cartii Elemente de psihologie proiectiva(1963) considera ca am
putea defini un sector aparte al psihologiei, anume psihologia proiectiv
Fie ca vorbim de un capitol al psihologiei, de un domeniu al psihologiei aplicate,
psihologia proiectiva reprezinta analiza global a personalitatii din punctul de vedere structural si
dinamic, ea apeland in scopul descifrarii mecanismelor profunde ale personalitatii la fenomenul
proiectiv. Psihologia proiectiva este pe de o parte o conceptie teoretica privind personalitatea, iar
pe de alta parte reprezinta un ansamblu de tehnici si de analiza psihodiagnostica si evaluarea a
personalitatii. Aceste tehnici reprezinta, n unele situaii, si o forma de psihoterapie, adeseori
nonverbala pentru ca prin proiectie, deci de obiectivarea unor continuturi psihice interne, are loc
fenomenul de catharsis de care vorbea Freud, de eliberare a tensiunilor psihice interne.
Instrumentul de psihodiagnostic proiectiv apeleaza la fenomenul proiectiei, care
reprezinta maniera n care un continut psihic e pus in conjuctie cu fenomenele care se petrec n
afara psihismului, cu stimulii obiectivi, care pot sa fie teste, sau situatii care stimuleaza
fenomenul proiectiei.
Primul carea a utilizat termenul de test proiectiv a fost L.A .Frank desi fenomenul
proiectiei, ca atare, a fost teoretizat de catre S. Freud si mai ales de Ana Freud (fiica acestuia)
care s-a preocupat pe larg de mecanismele de aparare a Eului, proiectia fiind unul dintre ele.
In privinta testelor proiective primii care incearca sa elaboreze astfel de teste sunt RB
Cattell in Anglia si

Frank in America. De fapt, ei nu-si puneau problema legaturii dintre

fenomenul proiectiei, asa cum a fost teoretizat de Freud si probele proiective. Ei mai degraba au
creat o serie de teste fie n forma frazelor fara final, fie n forma unor sarcini de desen, care
permiteau exprimarea, obiectivarea unor continuturi psihice interne.
Frank insa teoretizeaza efectiv despre proiectie ca fenomen ce poate fi operationalizat sub
forma probelor psihologice. In acest sens el vorbeste despre trei sensuri posibile ale proiectiei si
anume: Primul sens fixeaza aspectul ei de descarcare pulsionala si emotionala. Al doilea sens
stabileste conexiunea dintre structura de personaliate si productiile sale artistice, practice, in
oricare alt domeniu de activitate umana. Al treilea sens leaga reprezentarile, tendintele
pulsionale, tendintele ascunse de continuturile extrapsihice de lumea inconjuratoare.
Exista o varietate mare de probe cu acest nume, insa marea lor majoritate poarta o serie de
caracteristici comune, in sensul ca se bazeaza pe aceleasi mecanisme psihologice: Proiectie
naiva: potrivit acestui tip de obiectivare a continuturilor interne n diversele aspecte ale

productiilor activitatii umane, daca, de exemplu, o persoana dominant care ar intra in conflict cu
cultura sa datorita acestei tendinte, ar proiecta un astfel de continut, ea ar gndu astfel: Oamenii
sunt in general dominatori.
Proiectie veritabila: aceeasi persoana intr-o astfel de modalitate de proiectie ar afirma:
Oamenii sunt dominatori
Proiectie de coerenta: aceeasi persoana ar incerca sa dea coerenta tendintei sale de dominare si
ar afirma: Oamenii sunt facuti sa fie supusi, dominati
Proiectie de fantezie: persoana ar afirma: O tema interesanta e aceea a dominarii
Proiectie de identificare: Oamenii dominatori sunt admirabili
Proiectie de atitudine reactional: O atitudine dominatoare este o trasatura care trebuie
evitata
Proiectie de rationalizare: are o legatura directa cu mecanismul de aparare elaborat de A Freud
prin care persoana n cauz ar incerca sa gaseasca o justificare a atitudinii sale dominante:
Dominarea este uneori foarte necesar.
Proiectie cu un anumit sens ce ine de umor: O dominare reusita asupra oamenilor m
amuza
Marile probe proiective sunt:-testul Rorschach, Testul Tematic de Aperceptie, Testul
Szondi i altele.
Clasificare:
-Teste fundamenate pe imaginatie libera. Nu prezinta o situatie experimentala bine definita.
Un exemplu il reprezinta TAT. Este in acelasi timp o proba de imaginatie libera, dar si o proba
proiectiva; se caracterizeaza printr-o slaba structurare a temelor sale pentru a stimula subiectul
sa introduc el nsui n interpretare o modalitate de structurare a materialului aperceptiv.
Aperceptia, termen introdus de Herbart, desemneaz fenomenul psihic prin care o experienta
noua este interpretata prin prisma unor experiente trecute.
-Testele bazate pe introiectie si identificare. Introiectia, dintr-o perspectiva abisal este
autoatribuirea acelorasi calitati ale unei persoane,valorizate ca model, de o alt persoan.
Investignd din acest punct de vedere ce admira o persoana, aflam n mare parte ceea ce ea a
introectat, doar n parte, deoarece nu tot ceea ce este admirat este i introectat.
-Testele bazate pe atitudini reactionale. Atitudinile reactionale ca si mecanisme de aparare
determina trasaturi de caracter, exact inversele celor care s-ar dezvolta daca nu ar fi blocata
natura esentiala a individului, a persoanei. Atitudinile reactionale pot fi supracompensate sau pot
sa reprezinte o inhibare excesiva a unor tendinte puternice. In astfel de teste se obisnuieste a fi

incluse diverse aprecieri morale in raport cu sine si cu ceilalti, subiectului cerandu-i-se sa indice
importanta unor inhibitii.
-Teste bazate pe rationalizare. Folosesc ca itemi inlocuirea unor legaturi logice cu altele
iluzorii.
O alta modalitate de clasificare, dupa materialul utilizat, ii aprtine lui John Bell. El
utilizeaza asociatii de cuvinte, stimuli vizuali, utilizarea miscarilor expresive, a jocurilor.
Ali autori utilizeaza o alta modalitate de clasificare si anume dupa natura reactiei
subiectului fata de stimulii proiectivi si disting din acest punct de vedere:
-teste constitutive-subiectul aplica o structura la un material nestructurat;
-teste constructive- subiectul realizeaza structuri mai largi pornind de la un material
definit;
-teste intepretative- subiectul da semnificatii unei experiente proprii, o interpreteaza;
-teste catartice. Interiorizarea tensiunilor emotionale in fata stimulilor productivi produce
reducerea tensiunilor psihice si in general armonizarea trairilor subiectului cu fenomenele din
viata interna, le pune in consonanta ( imaturitatea emotionala). Celelate aspecte care tin de
dezechilibrul emotional se caracterizeaza prin acest baleiaj al

emotiilor care nu insoteste

semnificatia reala a evenimentelor, ele fiind mult mai puternice in raport cu evnimente minore,
sau dimpotriva.
In sfarsit, un alt tip de clasificare facut de Eysesck este dupa natura sarcinii pe care
subiectul o indeplineste deosebind astfel trei mari tipuri:
-teste de completare: Testul Cine sunt eu?
-teste de productie: Testul arborelui, Satului, Omului s.a.
-teste de observare: Testul Rorschach
Privitor la tehnicile proiective care nu sunt prezentate n acest curs studenii vor consulta M.
Roca, Metode de psihodiagnostic i A. Anastasi, Psychological Testing.
TESTUL RORSCHACH
Acest test este mai mult decat o proba psihologic, este o instituie, deoarece exista scoli,
curente, congrese unde periodic sunt dezbatute diverse aspecte teoretice, metodologice si ale
practicii curente legate de acest test.
A fost elaborat de H. Rorschach, psihiatru elvetian, pasionat de desen, de unde si
preocuparea de a gasi o forma grafica, de expresie, de obiectivare a unor continuturi emotionale
inconstiente.

In 1921 cand apare lucrarea sa Psichodiagnostic, marile curente psihologice erau


psihanaliza si gestaltismul. Ele isi vor pune pecetea asupra conceptiei testului pentru ca testul dea lungul timpului si-a recrutat din diverse zone ale psihologiei diverse paradigme conceptuale,
una dintre ele fiind cea holista din punctul de vedere al careia personalitatea este tratata ca un
intreg.
Odata cu dezvoltarea psihanalizei, prin directiile ei culturologice, prin directia umanista,
psihologia proiectiva si testul Rorschach isi recruteaza principiile de baza ale acestei noi orientari
din punctul de vedere al careia persoana trebuie privita ca totalitate, ca sistem structurat si testul
tocmai aceasta incearca, sa investigheze structura de profunzime a acesteia.
Materialul testului
Testul se compune din 10 planse care au fost obtinute de Rorschach prin metoda realizarii
desenelor simetrice (pete de cerneala). Ulterior el a constatat ca petele de culoare au o mare
importanta in relevarea aspectelor legate de afectivitate, si de aceea le-a introdus n unele plane.
Mod de administrare
Examenul este INDIVIDUAL, fara martori. Subiectului i vine lumina din stanga, examinatorul
este asezat lateral fata de subiect. Psihologul trebuie sa faca tot posibilul pentru a incuraja
participarea subiectului, sa stabileasca punti de comunicare si pentru acest lucru o serie de
psihologi recomanda ca proba sa fie precedata de alte examinari care sa pregateasca cumva
atmosfera fiind indicata tot o proba individuala cum ar fi proba cuburilor Kohs. Aceast proba
nu angajeaza imaginea de sine, lucru care ar putea trezi suspiciunea subiectului, ci dimpotriva il
stimuleaz ca el sa participe.
In continuarea conditiilor de examinare mai trebuie adugat: camera bine luminata,
ambianta placuta, liniste. Daca subiectul folosete ochelari, trebuie neaparat sa-i poarte. Ar fi util
daca prin diferite probe s-ar descoperi diverse cecitati cromatice, iar daca exista le notam.
Plansele sunt administrate una cate una cu urmatorul instructaj:
Va voi arata cateva planse si dumneavoastra va trebui sa-mi spuneti ce credei c ar putea fi
acolo. Aveti dreptul sa intoarceti plansele dupa bunul dumneavoastra plac. Cand ati terminat imi
inapoiati plansa.
Atentie asupra modului cum sugerati intoarcerea planselor, nu o faceti independent de
instructaj, ci in contextul acestuia, deoarece altfel poate funciona ca o sugestie. Veti intalni
persoane ce vor invarti plansele de nenumarate ori. Acestia sunt nervosii care vor sa umple prin
rotirea excesiv anumite goluri n productivitatea mental. Si anxiosii, la randul lor, le vor roti.

Examinatorul noteaza cat mai discret spusele examinatului, pentru ca subiectului sa nu i


se par ostentativ notarea rspunsurilor sale. Poziia examinatorului n unghi drept fa de
subiect faciliteaz caracterul discret al notaiilor. nregistrarea cuvnt cu cuvnt a verbalizrilor
subiectului reprezint faza de luare a protocolului.
Primul lucru pe care il notam este timpul de inceput. Cu un ceas cu secundar, dispus pe
peretele din spatele subiectului, masuram timpul de interpretare al fiecri planse.
Exista doua mari scoli cu privire la testul Rorschach:
-scoala elvetiana, careia ii este specific faptul ca merge pe o slaba standardizare a probei si pe o
mai mare larghete a interpretarii din partea examinatorului;
-scoala americana ( J. Exner, Wiener) care merge pe sistematizarea protocolului si a rezultatelor.
Cotarea rspunsurilor
Valorificarea raspunsurilor subiectului se face din perspectiva urmatoarelor mari aspecte: modul
de aprehensiune, determinanti, continutul, caracterul original sau banal al rspunsurilor.
-originalitate/ banalitate se refera la frecventa raspunsurilor pe care le dau subiectii aceleiasi
culturi; s-au constatat prin studii antropologice diferente culturale.
1.Modul de aprehensiune se refera la aspectul global sau partial al imaginii interpretate
de subiect. Prima forma de raspuns este raspunsul global care ia in considerare intreaga
imagine (G). Al doilea tip de raspuns este detaliul ordinar, caracterizat prin faptul ca are aspect
de insula si pregnanta in raport cu celelalte detalii. Se noteaza cu (D). Alt tip de raspuns este cel
de tip detaliu mic (Dd) care se caracterizeaza prin faptul ca rezulta din interpretarea unor detalii
minuscule care pot fi degajate dupa ce din punct de vedere statistic au fost date la o parte
detaliile ordinare. Ele insa nu mai au atributul pregnantei si nu mai pot fi interpretate ca insule.
Din cauza acestui fapt raspunsurile detalii mici pot cuprinde zone mari deoarece nu mai au
aspectul pregnantei.
Raspunsurile globale se impart in doua mari categorii:
a) Primare, rezulta din interpretare dintr-o data, simultan a aspectului global al plansei. La
randul lor, aceste rspunsuri pot fi:-simple i combinatorii succesive. Acestea din urma
presupun faptul ca subiectul nu interpreteaza plana, ca intreg de prima data. El are in vedere, la
inceput, dintr-o perspectiva analitica, parti componente, dar imediat dupa aceea le interpreteaza
ca un intreg. Ex: la plana I ''Masca'' - raspuns global simplu. Rspunsul la aceeai plan '' Doi
vulturi care se lupta'' este combinatoriu succesiv pentru c subiectul a inceput prin a analiza
plansa in doua elemente pe care apoi le-a combinat intr-un raspuns unic.
b)secundare

Un alt tip de raspuns este

detaliul oligofren (Do) - acea maniera de interpretare

fragmentar a desenului in timp ce marea majoritate vede un ntreg. Nu numai oligofrenii dau
astfel de raspunsuri, ci si oamenii normali care sunt preocupati de exactitatea raspunsului,
psihastenicii care au aceasta grija a exactitatii, i nervoii.
La plansa V marea majoritatea persoanelor interpreteaza imaginea ori ca pe doua
balerine, ori ca pe un liliac (raspuns global simultan). Daca spun doua balerine in timpul unei
reprezentatii, atunci avem un raspuns global combinatoriu succesiv. Insa alte persoane pot
interpreta doar un fragment, ca pe un picior, de exemplu. Acolo unde subiectul vede doar un
element al corpului uman in loc sa vada corpul uman in ansamblu, acela este considerat detaliu
oligofren.
Modul de aprehensiune trebuie precizat printr-un interviu final cu subiectul. In acest interviu
precizam si ceilalti determinanti nu numai modul de aprehensiune, precizam si chestiuni de
originalitate/banalitate. Exista si autori care sustin ca ar fi oportun sa clarificm chestiunile care
ne sunt neclare chiar n timp ce subiectul protocoleaz, desi prin acest lucru s-ar parea ca-i
sugeram raspunsurile. La sfarsit, acest lucru nu mai are importanta deoarece oricum noi ne-am
notat raspunsul.
Un alt mod de notare a modului de aprehensiune este Dbl ( rspunsuri intermaculare =
interpretarea unor pete albe sau nuante de alb mrginite de negru. Exemplu de Dbl tehnic:
''Napoleon'' - Plana VIII, sau ''Rachet , lampadar'' la plana a II-a. Exista si situatii cand
raspunsul intermacular poate fi un raspuns general G, atunci cnd in interpretarea raspunsului
ntraga pata alba joaca un anumit rol. Uneori pata alba este introdus in mod secundar, ca n
cazul plansei I (''Un portal''). Este un Dbl. Dar avem si Blg atunci cand pata alba a avut un rol
primar in elaborarea raspunsului , ca in cazul plansei I - ''Masca cu ochi si gura.''
2.Determinantii - se refera la factorii care conditioneaza formarea raspunsurilor de catre
subiect. Principalii determinanti sunt: forma, kinestezia, culoarea, nuanele de clar-obscur.
Forma: La parima plans un subiect poate s dea rspunsul '' Un bondar (gandac)'' Notam cu G
modul de aprehensiune si ne intrebam ce anume a determinat raspunsul, repectiv faptul dacc
gndacul, n adevr, se aseamn cumva cu aceasta forma. In cazul determinantului formal,
subiectul ia in consideratie in mod evident si pregnant, pentru a-si formula raspunsul, forma
petei. n exemplu nostru vom nota alturi de G, simbolul F.
Raspunsul forma poate fi forma buna F(+) sau rea F(-). De exemplu : subiectul ar fi putut da
raspunsul :O combina care secera in Baragan. Nu exista nici o legatura intre raspunsul
subiectului si desen si atunci notaia este F(-). Mai exista si raspunsuri cu forma nedeterminata.,

cnd nu putem sa precizam, fie datorita experientei noastre limitate cu Rorschach, fie datorita
caracterului unic, am putea spune, al rspunsului, daca este vorba de un raspuns bun sau rau.
Toate raspunsurile anatomice sunt cotate ca forme rele (F-). Din punct de vedere tehnic
ele sunt peninsule.
Raspunsurile kinestezice sunt cele unde interpretarea plansei are la baza actualizarea unor
reprezentari ale subiectului despre miscari vazute sau traite.
In general raspunsurile kinestezice sunt raspunsuri care au in vedere fiinta umana. Exista
insa si exceptii. Putem avea raspunsuri animale. Daca subiectul vede doua maimute care
danseaza, este vorba un raspuns determinat de engramele kinestezice ale unor micri umane. n
astfel de cazuri animalele sunt antropomorfizate, adica li se atribuie insusiri umane.
Una din conditiile pentru a nota un raspuns ca fiind kinestezic este sa evoce o miscare
traita de subiect, nu doar observata. Chiar atunci cand interpreteaza miscarea animalului, el
actualizeaza engrame kinestezice care s-au format din propriul lui contact activ cu lumea
inconjuratoare.
Exista si unele raspunsuri kinestezice care sunt atribuite obiectelor minuscule (sau fiinte
minuscule)= Kp. Kp sunt acei determinanti care, d.p.d.v. al modului de aprehensiune, sunt Dd.
Informatia stocata in legatura cu miscarile respective a putut fi reactualizata si obiectivata ca
raspuns la acest determinant minuscul.
Un alt determinant este culoarea. Rspunsul poate fi determinat de culoarea desenului.
Atunci cand formuleaza raspunsul, subiectul are in vedere o nuanta. De exemplu la plana a X-a
rspunsul Cal de mare, care este, d.p.d.v.al modului de aprehensiune, un detaliu ordinar, are ca
determinanti forma i culoarea, deci cotarea adecvat este FC.
Raspunsurile culoare se impart in: forma culoare (FC) unde forma joac rolul principal in
determiarea rspunsului, Culoare form (CF) unde culoarea are rol de determinant principal i
rspunsul culoare (C) unde forma nu mai are nici un rol n construcia rspunsului.
Uneori elementul kinestezic si elementul culoare sunt incluse in cadrul aceluiasi raspuns.
Ele sunt foarte rare si au loc doar atunci cand ambii factori actioneaza simultan (la plana IX: '' O
patroana impodobita cu mii de culori patrude in sala de bal'').
Nota: n mod absolut nici unul dintre raspunsurile culoare nu reprezinta indiciul unei
perturbari a echilbrului emoional. Aceasta decizie o luam numai pe baza interpretarii
ansamblului protocolului testului Rorschach si intotdeauna in conjuctie cu alte informatii de la
alte teste, chestionare, convorbire s.a.m.d.
Un tip special de determinant il reprezinta raspunsurile clar-obsucre. Rorschach nu a
vorbit despre ele. Raspunsurile clar- obscure (Binder este cel care le-a descoperit) rezulta din

interpretarea nuantelor de gri ale planselor sau din interpretarea liniei care desparte o nuanta mai
inchisa de una mai clara. Ele se impart in:
-raspunsuri clar-obscure detaliate F(C )
-raspunsuri clar-obscure difuze: Clob F=Clob(F)
-raspunsuri clob, raspunsuri difuze sau clar-obscure pure, cotate Clob
In primul tip este interpretata o nuanta din toate celelalte care-l impresioneaza puternic pe subiect
(ex: plansaIX-raspuns tipic- ''Coasta norvegiana tipica'' deoarece contururile petei sunt foarte
abrupte si ondulate). In acest raspuns forma, momentul formal a jucat un anumit rol, dar impresia
de difuz a fost si ea importanta. Este deci un F(C ).
n raspunsurile de tip Clob F momentul formal este secundar, iar impresia de clar- obscur
are rol primar in formularea raspunsului : plansa VII- ''Imagine de furtuna'' este un rspuns clarobscur pur Clob. (Persoanele care dau raspunsuri Colb sunt persoane care isi stapanesc greu
pulsiunile, afectele si mai ales persoane care sunt dominate de propria lor anxietate).
Raspusurile de tip ClobF sunt de obicei referiri la radiografii de animale, nori, etc. Raspunsurile
Clob pure sunt cele unde momentul formal lipseste cu desvrire. Ex: Plansa IV-''Atmosfera de
furtuna''; Plansa I - ''Piscul vulturilor''.
N.B. Cand subiectul a napoiat plana terminat plansa V notam din nou timpul, (nu timpul
fiecarei planse, ci), timpul total. Mai notam o data timpul la sfarsitul testului, deoarece se pot
evidentia anumite modificari la nivelul ritmului de protocolare, respectiv a fluenei proceselor
psihice.
n protocol trebuie notata si pozitia plansei, precum i eventualele rotiri efectuate de subiect n
timpul asocierilor. Se utilizezaz diferite coduri pentru poziie. Rotirile planelor sunt importante
deoarece nervosii rotesc plansa de foarte multe ori.
3. Continutul se refera la aspectul uman, animal, antomic, vegetal care este invocat in
raspunsurile subiectilor. Principalele moduri de abreviere: H- rspuns uman, Hd- detalii umane,
A- rspuns animal, Ad- detaliu animal, Pl-plante, Geo- geografic, Arh- arhitectural, Peis- peisaj,
Abstr-abstractiuni: cinste, datorie, iubire, Sex- raspunsuri sexuale, Obj- rspuns obiect, Ornornament. Anat- rspunsuri anatomice etc. Rspunsurile anatomice sunt considerate forme rele i
sunt cotate F(-) in cele mai multe cazur. Cnd sunt mai multe de 60% nu putem interpreta
protocolul. Dac sunt mai putin de 50% putem face totui o interpretare. Aceste raspusuri sunt,
potrivit lui Bohm, ''crucea testului Rorschach'', i arata ca este vorba de o stereotipie n gndire,
sterotipie cu tem anatomica.
4. Originalitatea rspunsurilor

Raspunsuri originale sunt cele care apar cu o frecven de 1-3 la 100 raspunsuri Raspunsuri
banale au frecven-a 1 la 3 raspunsuri din o sut.
Originalitatea se poate manifesta ca originalitate in interpretare sau in cuprindere, privind modul
in care este abordat plansa. Mai sunt si raspunsuri individuale, autorii recomanda sa nu le
notam ca fiind individuale chiar daca ele nu se repeta si la alti subiecti pentru ca aceasta notatie
este proprie experilor cu multa experienta in Rorschach. Noi trebuie sa le notam ca fiind
originale.
Originalitatea in tema cuprinde acele raspunsuri care aduc in discutie un continut ideatic nou, pe
cand cele care sunt originale din punct de vedere al elaborarii reprezinta infrumusetari aduse
unor continuturi nu intotdeauna noi sau originale.
Valorile simptomatice ale elementelor formale
1.Modul de aprehensiune (modul de cuprindere al plansei). G-semnifica capacitate de sinteza,
gandire sistematica, energie asociativa, tensiuni psihice intelectuale, caliti ce duc la
productivitate intelectuala, interes fata de preocupari spirituale
G(+) Daca modul de aprehensiune este insotit si de o forma buna (F+), atunci vorbim de o buna
capacitate intelectuala. G mpreun cu originalitatea rspunsului(Orig) semnific inteligenta
creativ; G cu raspunsuri banale (Ban) = simt comun, gandire comuna.
G combinat cu rspunsuri forme bune i rele (F+/F- ) semnific o anumita pasiune pentru stiinta
fara sa fie insotita de o capacitate pe masura. A fost numita pe scurt dragoste nenorocita pentru
stiinta.
O specie aparte de raspunsuri globale (G) sunt raspunsurile DG- confabulatorii generale.
Daca ntlnim rspunsuri DG(-) acestea sunt un indiciu pentru o gandire inexacta. Dimpotriv,
DG(+) = gandire constructiva
Raspunsurile detaliu ordinar (D) sunt (conf. Rausch de Trobemberg) din punct de vedere
psihogenetic mai dificile decat raspunsurile G si apar dup 6-7 ani. Daca G-urile, raspunsurile
globale, semnific capacitatea de a globaliza, de a percepe ansamblurile, raspunsurile detaliu
semnifica activitatea de analiza si diferentiere. D (detaliu ordinar) este interpretat ca un factor de
bun simt, ca un simt comun.
Raspunsurile de detaliu mic (Dd) depind mai mult de subiect decat de structura
perceptiva a plansei, pentru ca ele cuprind un element mult mai personal si mai proiectiv, unde
subiectul mai mult creaz decat percepe, pentru ca, intr-un detaliu mic, cum sunt Stropii de
noroi la pl. I, se introduc n interpretare mai multe elemente personale decat are plansa nsi.
Deci detaliu mic (Dd): = activitate, rigoare, minuie, capacitate de observare, imaginatie, spirit

de observatie. Cand apare la inceputul plansei, este vorba de prudenta, circumspectie anxioasa.
In orice caz, limitarea constienta a cmpului perceptiv la aceste mici detalii reprezinta
mecanisme de aparare fata de reactiile provocate de stimulii plansei. In psihopatologie,
raspunsurile detaliu mic semnifica: tulburari ale atentiei i sau incoerenta in gandire.
Raspunsurile intermaculare au ca semnificatie: afirmare de sine, bogatie intelectuala,
capacitate de combinare si plasticitate i opozan daca este vorba de un Dbl tehnic. Daca este
vorba de un Dbl format de contur, are semnificatia capacitatii de diferentiere perceptriva. Dblurile vzute ca intrari in grota, lacune, pun accent pe fantasma relatiei mama- copil (concept
freudian). In determinarea comportamentului subiectului, in primii ani de viata, relatiile mamacopil sunt determinante in dezvoltarea caracteristicilor de personalitate. Simbolul sexual matern
are o puternica incarcatura afectiva in filogenez. Alti autori considera ca raspunsurile
intermaculare ar reprezenta negativismul, a spune mereu nu, principiul negativ, distructiv,
agresiv. Tot att de adevarat este ca numai ansamblul protocolului poate preciza directia
acestei agresivitati indiscutabile pe care o semnifica Dbl (expresie a agresivitatii).
Raspunsurile detaliu oligofren: semnific o retragere psihica, o limitare perceptiva, in
acelasi timp o limitare asociativa. Aceste limitari pot fi voluntare sau inconstiente. Cele voluntare
au ca semnificatie grija constienta, exagerata pentru obiectivitate, vigilenta. Pe cnd daca este
inconstienta, aceasta scotomizare perceptiva, mrunire perceptiva, se datoreaza semnificatiei pe
care subiectul o d stimulului respectiv si semnificatia este legata de o incapacitate de a lega
elementele intre ele intr-o sinteza, din varii cauze: deficitul intelectual, diminuarea energiei
asociative, inhibitii afective, intrarea in actiune a unui mecanism de aparare a Eului care reprima
un continut dezagreabil si limiteaza perceptia la un detaliu care pare mai dezirabil in raport cu
cerintele Eului.
Un detaliu oligofren poate sa fie prezent in protocolul unui subiect foarte inteligent si
atunci este vorba despre o inhibitie nevrotica a inteligentei, in orice caz de caracteristici
nevrotice; intervin anumite elemente de aparare ale subiectului in raport cu anumite continuturi
psihice care sunt activate de anumite detalii ale desenului sau pot sa fie semnul unei reduceri a
energiei asociative, adica a unei slabiri a capacitatii intelectuale, care poate fi congenitala si sa
tina de nivelul intelectual al oligofrenului. Losli Usteri vorbeste de un Do, care este insotit de
raspunsuri intermaculare i care este indiciul unui sindrom de inceritudine.
Valori simptomatice ale determnanilor
Formele bune F(+) semnifica: buna capacitate de observare, capacitate de concentrare,
atentie, perseverenta.

Formele rele F(-) semnifica: lipsa de inteligenta, capacitate de observare diminuata, tulburari ale
atentiei mai ales la nervosi. L. Usteri spune ca raspunsurile formale (F) semnifica aportul
formei la stapanirea haosului.
Procentajul de raspunsuri forma F% semnifica: distanta mare fata de problemele afective,
lipsa de spontaneitate sau teama de a se manifesta, dificultati in a manipula reactiile afective.
Rauch de Traubenberg aduce cateva precizari mai fine:
F(+) semnific: precizia perceptiei, vigilenta atentiei, bun control al proceselor mentale, putere
reglatoare a Eului, adica putere de organizare si planificare
Semnificatia raspunsurilor kinestezice (K): via mental, adaptare realizat predominant prin
gandire decat prin afect, viata orientata spre interior- introspectie, stangacie, inhibare, stabilitate
a afectivitatii, viata interioara creatoare. Raspunsurile K sunt in raport cu fortele creatoare ale
personalitatii. O persoana creativa, trebuie c are rspunsuri originale (Orig), puine raspunsuri
banale (Ban), multe G si K.
Raspunsurile kinestezice mai pot fi impartite astfel: de flexie (retragere, detasare de lume) i de
extensie (deschidere catre lume, in afara).
Exista si cazuri de kinestezii rele K(-). Subiectul vede ceva in miscare dar nu corespunde cu
imaginea. In elaborarea raspunsului, engrama kinestezica a jucat un rol foarte important in
elaborarea raspunsului, dar forma a fost rea si atunci avem K(-). In cazul raspunsurilor
kinestezice rele K(-) exista o semnificatie patologica. Este vorba, potrivit clasificarii psihiatrice
din vremea lui Rorschach, de epileptici, boala maniaco-depresiva (boala circulara) sau de
schizofrenie. Pentru persoanele normale este semnul productivitatii necontrolate si nefrnate de
realitate. Mai exista raspunsuri kinestezice primare cand miscarea este sesizata dintr-o data si
secundare unde subiectul incepe sa interpreteze si abia apoi sesizeaz miscarea. Acestea din
urma au semnificatie patologica fie ca este vorba de stari delirante, acces maniacal sau
derealizare schizofrena, rupere de realitate, slabire a contactului cu realitatea.
Dup L. Usteri kinesteziile au doua semnificatii majore: una intelectuala, alta proiectiva. Cea
intelectuala ne sugereaza faptul ca raspunsul kinestezic este generat de nivelul intelctual, de
imaginatie, de plasticitatea structurilor intelectuale sugernd capacitatea de amnare si integrare
a functiilor Eului. Aspectul proiectiv se refera la un anumit element incostient profund. n aceste
raspunsuri sunt proiectate propriile raspunsuri de miscare, trebuintele sunt subliniate pintr-o
activitate motrica imaginativa. Trebuie sa notam nu numai prezenta raspunsurilor K intr-un
protocol, ci si absenta, deoarece mai ales absenta lor este foarte diagnostica. In astfel de situaii
este vorba de o saracie ideativa, srcie a introspectiei, a capacitatii de autoanaliza; este vorba de
o slabire a frnelor, care controleaz pulsiunile incontiente.

Semnificatia raspunsurilor culoare (C )


Raspunsurile culoare fac trimitere la afectivitate.
Raspunsurile forma - culoare (FC) semnifica: capacitate de contact cu lumea si cu exigentele ei,
lucru posibil datorita faptului ca sentimentele tin cont de ratiune, sunt plasate sub controlul
ratiunii.
Raspunsurile forma- culoare negative FC(-): arata ca persoana face eforturi sa se adapteze
afectiv, dar datorita unei capaciti intelectuale modeste nu reuseste sa faca acest lucru decat cu
dificultate.
Raspunsurile culoare- forma (CF)semnifica: labilitate afectiva, subiect care nu poate stabili o
relatie durabila cu obiectul pentru ca pulsiunile libidinale nefiind satisfacute, ii dau o stare de
agitatie, nerabdare.
Raspunsurile culoare C: descarcare afectiva pura, impulsivitate ce nu serveste decat la
descarcarea afectelor. Este expresia cea mai clara a impulsurilor de descarcare afectiva.
Traubemberg subliniaz: FC semnific controlul rationalului asupra irationalului. ncercand o
interpretare freudiana am putea aduga

ca FC semnifica principiul realitatii caruia i se

subordoneaza functionarea Eului.


Rspunsurile C (= explozie afectiva) si partial raspunsurile CF exprima principiul placerii caruia
I se subordoneaza functionarea Sinelui. Deci Sinele spune Vreau acum !, Eul spune Nu e
vremea acum. Supraeul, la fel de nerealist i categoric n cerine ca sinele spune : ''Categoric,
NU !''
C si CF- corespund comportamentului copilului precum si oamenilor imaturi, explozivi, pe cand
FC exprima comportamentul matur, adult.
Culoarea pur dezorganizeaza comportamentul, pe cand in raspunsurile FC este vorba de de
importanta aspectului formal care exprima aportul gandirii, inteligentei, aspect cruia i se adaug
simirea, feeling-ul care d poezie i farmec vieii.
Semnificatia psihodiagnostic a coninutului
Continutul semnifica orizontul subiectului. Orizontul copilului fiind mai ingust datorita
experientei mai reduse se regsete in raspunsurile sale care implic notiuni mai familiare cum
sunt raspunsurile animale, plante etc.
Raspunsurile umane (H) reprezinta rolul intereselor sociale si omenesti din viata subiectului.
Raspunsurile animale (A) sunt semnul stereotipiei gandirii.

Raspunsurile anatomice (An), atunci cand abunda pot semnifica un sentiment de inferioritate
intelectuala.
Raspunsurile sex cand abunda semnifica atitudinea artificiala cu care aceste persoane iau in
deradere propriile lanturi. Sunt foarte normale, nu au nimic patologic in ele.
Raspunsurile plante (Pl) sunt mai frecvente la copii de 6-8 ani. Daca le gasim la asubiectii aduli
sunt necesare si alte investigatii.
Raspunsurile tip arhitectura (Arh) lipsa de siguranta interioara.
Raspunsurile hrana (Hr)- puternica realitate.
Semnificaia psihodiagnostic a originalitii
Raspunsurile originale (Orig) in tema: daca si forma este buna, atunci semnifica aptitudini
pentru literatura, persoane dotate pentru arta. Daca sunt Orig profesionale poate fi vorba de
persoane al caror orizont se limiteaza doar la profesiune. Originalitateatea in cuprindere
semnifica o slabire a simtului realitatii; persoana este originala in modul cum interpreteaza
plansa, adica in actul perceptiv, dar cu cat este mai originala cu atat se indeparteaza de realitate,
adica elementul proiectiv pe care il adauga interpretarii este cu att mai mare. Ori cu ct este mai
mare proiecia cu att este mai mic priza la realitate.
Daca rspunsurile Orig. sunt F(-) este vorba de tulburari nevrotice sau chiar psihotice ale
contactului cu realitatea. Rspunsuri originale intanlim si la schizofrenici, insa nu i la tipul
maniaco-depresiv pentru ca el este prea grabit sa traiasca lumea si prea putin preocupat sa o
inteleaga.
Semnificaia psihodiagnostic a rspunsurileor clar - obscure
Apar nuantari de la o scoala la alta. Un autor, interpret si comentator al operei lui Rorschach,
Binder, a dezvoltat o intreaga teorie legata de interpretarile clar-obscure. Potrivit lui n timp ce
culorile avantajeaza, mobilizeaza, fac trimitere la sentimente izolate, culorile clar-obscure
avantajeaza sentimentele globale centrale ale Eului, adica trairile cu aspect mai difuz ce tin de
dispozitii de anxietate ( o teama fara obiect). El le numeste stimmungen.
Raspunsurile clar-obscure detaliate F(C) semnifica aproximativ ceea ce inseamna FC, adic
predominanta intelectului, si de asemenea, o adaptare afectiva nuantata de realitate.
interpretarile FClob (difuze) subiectii

reusesc sa-si controleze reactiile lor afective gratie

aspectului formal, in spatele caruia stau ratiunea, judecata, amanarea. Rspunsurile F Clob (-)
semnific faptul c interpretarea nuantelor clar- obscure se face cu sesizarea incorecta a
elementului formal. Aici este vorba de un efort de adaptare si control care este ineficace.

Clob F unde elementul formal joaca un rol secundar semnific o tendinta insuficienta de a
controla reactii profunde.
In cazul raspunsurilor Clob pure este vorba de absenta fortelor formatoare i frenatoare ale eului:
Anxietatea, afectele deslnuite pot avea aici efecte devastatoare.
Traubemberg spune ca in general raspunsurile clar-obscure semnifica adaptabilitatea afectiva,
prudenta anxioasa, sentimente de inferioritate, efort de autocontrol in relatiile cu altii. Binder
face aceasta distinctie: culoarea avantajeaza sentimente izolate pe cand nuantele de clar-obscur
angajeaza sentimente centrale .
Culoarea ne releveaza afectivitatea pe cand nuantele de clar-obscur releveaz anxietatea.
Clobfer arata ca reactiile clar-obscure exprima atitudinea subiectului fata de tendintele sale de
securitate si sentimentul de dragoste mai ales la copii.
Etalonarea testului Rorschach
Aceasta reprezinta munca psihologului pentru valorificarea protocolului. Exist foi de protocol i
foi de etalonare special concepute. n lipsa lor, psihodiagnosticianul va utiliza o foaie de hrtie,
avnd menionate datele de recunoatere ale subiectului unde va mai aduga o serie de numere i
procentaje necesare interpretrii.
Se noteaz mai nti numrul total de rspunsuri date subiect.
1.Separat de planele I-V, sau in paranteza, se noteaza numarul de raspunsuri pentru plansele
VIII si X. deoarece productivitatea de protocolare scade dramatic n cazul ocurilor culoare.
Acestea din urm au mare valoare diagnostic i reprezint starea de stupoare, de blocaj a
subiectului n faa culorii roii (oc la rou) sau negre (oc la negru). Nu este spaiu suficient
pentru a zbovi asupra mecanismelor psihologice ale acestor fenomene, dar studentul interesat va
putea consulta bibliografia Rorscach.. Media raspunsurilor la acest test este de 34 ( la subiectii
normali).
Daca la planele VIII-X sunt mai multe rspunsuri dect la primul set de plane, este
posibil s fi avut loc un soc la negru ( deseori este provocat de negrul masiv al planelor IV, V,
VI). Dupa socul la negru, culorile produc o adevarata eliberare, subiectul inmulteste numarul de
raspunsuri, dar are si reactii vizibile, se relaxeaza.
Al doilea pas este notarea timpului de reactie.
T = timp total/ nr de raspunsuri. Calculam apoi timpul mediu pentru fiecare plansa in parte.
Putem calcula pentru fiecare plansa timpul de reactie deoarece socul culoare poate fi manifest
sau larvat. Daca este manifest il sesizm prin intermediul unor reacii tipice: subiectul zbovete
mult n faa planei si astfel timpii de reactie se maresc.

2.Gruparea elementelor formale .Se face din urmatoarele puncte de vedere:


-Modul de cuprindere. Prin aceasta stabilim tipul de aprehensiune ce semnifica proportia
modurilor de aprehensiune intr-un protocol ( cti de G, D, Dd, Do etc.).
Modul de aprehensiune poate fi:
a)de tip G, adica gandirea este orientata spre ansambluri, structuri informaionale globale, fiind
vorba de o gandire sistematica, teoretica;
b)de tip D- inteligenta practica sau mai rar Dd fiind vorba de ambitia cantitatii, de o modificare
depresiva a dispozitiei. n general depresivii au tendinta de a interpreta detaliile foarte mici.
Tipul de aprehensiune ne ajuta sa evaluam inteligenta.
3.Stabilirea procentajelor si tipurilor:
a)calculul procetajului de raspunsuri formale F%.
F% reprezinta numarul de raspunsuri forma buna (F+) raportat la totalul raspunsurilor forma (F)
totul inmultit cu 100. Aici nu ne intereseaza raspunsurile de tip K, F(C), Clob(F). Fiecare raspuns
formal este cotatl cu un punct. '' F+/-'' se noteaza cu 0.5 puncte.
Raspunsurile A%. A%= (raspunsuri A+ Ad/total raspunsuri)*100
Raspunsurile Ban. Ban%= numar raspunsuri Ban/ total raspunsuri
Raspunsurile Orig. Orig%= numar raspunsuri Orig/ total raspunsuri
Raspunsurile Orig se coteaza astfel: acolo unde consideram ca predomina aspectul
pozitiv le luam ca (+) si acolo unde consideram ca predomina aspectul negativ le luam ca (-).
Nu exist consens ntre autori cu privire la limitele potrivit crora stabilim tipul de aprehensiune.
Se accept totui urmtoarea convenie: Din totaluri de raspunsuri date de un subiect, ca sa fie
vorba de tip aprehensiune G, ar trebui ca acestea s fie distribuite astfel: pentru fiecare G s
existe 2 sau 3 rspunsuri detaliu ordinar D, un Dd i pentru ntreg protocolul un Dbl.
Un pas urmtor implic stabilirea succesiunii modurilor de aprehensiune care se refera la
ordinea in care modurile de aprehensiune se gasesc intr-un protocol. Ordinea fireasc ar fi: G, D,
Dd, Dbl.
Tipurile de succesiune sunt: normala, ordonata, relaxata., incoerenta (ordine complet dereglata),
integrata (cand subiectul da un detaliu oligofren ca apoi sa ajunga s dea G sau D). In practica
vom intalni hibrizi, tipuri intermediare de succesiune, adica succesiune usor relaxata, puternic
relaxata, relaxata cu tendinta de incoerenta sau partial integrata, etc. Ordinea este dereglata dac
dup o succesiune de rspunsuri G, D, Dd, la un moment dat apare D si dup aceea G. Din punct
de vedere psihogenetic este normal si mai usor ca mai intai sa vezi aspectul global si apoi
detaliile. Sesizarea detaliilor implic dezvoltarea perceptiei.

Determinarea tipului de rezonanta intima este un urmtor pas al etalonrii protocolului


(Observai c etalonarea are aici un alt sens dect cel pe care l-am consacrat n cursul nr.7 !).
Tipul de rezonan intim reprezint raportul dintre punctajul raspunsurilor miscare si
punctajul raspunsurilor culoare. Punctajele alocate determinanilor este urmtorul: K = 1punct;
FC = 0.5puncte, CF=1punct; C = 1.5p
Exista cinci tipuri de rezonanta intima: coartat ( cele doua valori opuse sunt 0 si 1), cuartiv
(maxim 3 din ambele parti), ambiegal (ambele superioare lui 3), introversiv (raspunsurile K sunt
superioare), extratensiv (raspunsurile C sunt superioare). Exista si forme intermediare:
introversiv fara extraversiune (de exempul 0/2) extratensiv egocentric (2/0).
Valoarea simptomatica a procentajelor si tipurilor
Coninut
H > Hd

- normal inteligent

Hd > H

-lipsa de inteligenta
-inhibitie nevrotica
-modificare depresiva a dispozitiei

A > Ad

-normal

Ad > A

-inteligenta inferioara
-inhibitie
-depresie

Determinani
F(+)

-finete de observare
-capacitate de concentrare

F%

-inteligenta slaba
-la nervosi tulburarea capacitatii de concentrare

A%

-stereotipie daca este mai mare de 50%


-capacitate de adaptare intre 20-30%

Persoanele foarte inteligente si creative dau procentaje A% sub 30%, deoarece inteligenta lor este
in afara stereotipiei.
Ban%- capacitate de adaptare si contact social
Orig%- tulburare nervoasa sau mentala (daca este foarte crescut).
Tipul de aprehensiune:
G- gandire teoretica, sistematica
D- inteligenta practica

Succesiunea modurilor de aprehensiune:


-normalii au succesiune ordonata
-nervosii, artisti si persoane imaginative - succesiune ralaxata
-schizofrenie, schizoidie- incoerenta
Tipul de rezonanta intima ne arata atitudinea fundamentala a persoanei fata de sine si fa de
altii. Introvesivii sunt inteligenti, orientati spre interior, afectivitate stabilizata, mica capacitate de
adaptare la realitatile vietii, nu sunt facuti sa lupte.
Extraversivii manifesta stereotipie, viata orientata spre exterior, afectivitate mai labila,
adaptabilitate sociala, abilitate.
Cuartivii si cuartatii sunt persoane seci, orientate spre pedanterie, au slaba capacitate de adaptare
sociala.
INTERPRETAREA TESTULUI RORSCHACH
Implic realizarea aa-zisei psihograme. Psihograma, conform lui Bohm, cuprinde trei faze: 1)
Dobindirea unei impresii globale, intuitive care se degaja din protocolul brut. 2) Controlul
tiinific al partilor. Princpiul esential al acestei faze este ca se pleca intotdeauna de la aspectul
formal si numai dupa aceea se trece la continut.
3.) Aceast faz se refera la rezultatul intuitiv si critic al ansamblului. In aceasta etap se
reconstruieste profilul subiectului pe baza elementelor care au fost decelate in etapa a doua.
In principiu schema unei psihograme cuprinde urmatoarele mari capitole:
2) Evaluarea calitativa a inteligentei. Sunt considerate o serie de aptitudini particulare abstracte
sau artistice ori tehnice. Este evaluata inteligenta din punct de vedere calitativ dupa aceea si
imaginatia. Notam daca persoana are caracter creator daca manifesta originalitate si
excentricitate daca are tendinta de a fi cu capul in nori sau dac are un simt diminuat al realului,
daca persoana manifesta tendinte maniace, de infrumusetare a realitii, sau de a o mistifica. Se
evalueaza aspectul de fidelitate al relatiilor dintre produsul imaginativ si realitate.
2) Evaluarea cantitativa a inteligentei Se evalueaza eventualele inhibitii afective ale inteligentei
bineinteles de natura nevrotica si /sau depresiva sau eventualele retarduri mentale de anumite
nivele de gravitate.
3) Evaluarea afectivitii. Se evalueaza: strutura afectivitatii, maniera de control a trairilor
afective, respectiv maniera de frenaj si de inhibitie, atitudinile generale cum ar fi sentimentele de
inferioritate agresivitate, opozitie, jena, ambitia cantitatii, calitatii, nevoia subiectului de a se face
pretuit, dispozitia care poate fi neutra animata, deprimata, anxioasa

4) Evaluarea trsturilor nevrotice. Trasaturile nevrotice, tip de trasatura, caracteristici si


structura. Eventualele particularitati constitutionale sunt puse in evidenta. Sunt luate in
consideratie in vederea unei imagini cit mai corecte despre persoana informatiile de la alte teste.
Sunt valorificate rezultatele anamnezei, obiceiurile de viata, conflictele majore.
Se incearca un prognostic in legatura cu persoana respectiva si eventual daca situatia ei implica
eventuale dezordini se indica metode psihoterapeutice.
Se formuleaza indicatii de continuare a examenului intr-o anumita directie pentru aprofundare
daca este cazul.
Evaluarea inteligentei
Evaluarea cantitativa tine cont de urmatoarele aspecte pe care protocolul subiectului ar trebui s
le conin. Pentru a putea fi considerata o persoana normala d.p.d.v.a al inteligenei protocolul
trebuie sa contina un procent ridicat de forme bune (F+) si anume intre 80 95%. Aceste
raspunsuri F+ trebuie sa fie raspunsuri globale (G) si kinestezice bune (k+). Acest aspect vizeaza
finetea de diferentiere specifica inteligentei si partial intensitatea tensiunii intelectuale.
Succesiunea modurilor de aprehensiune sa fie ordonata. Daca este rigida in cazul inteligentei
atunci este vorba de subiecti pedanti, obsesivi. Daca este puternic relaxata banuim anumite
tendinte maniace, o inteligen de suprafa. Succesiunea

depinde de stabilitatea atentiei.

Subiectul trebuie sa dea cel putin 7 10 raspunsuri globale (G). Tipul de aprehensiune, o
maniera relativ constanta in raspunsurile subictului de a cuprinde fie n mod global sau in detaliu
imaginea interpretat, se refera la relatia dinte D, G si d. Este de dorit pentru un subiect normal
sa aiba un tip de aprehensiune G, GD, GDd (adica sa aiba si rasunsuri globale detaliu si detaliu
mic). Tipul de aprehensiune vizeaza sensibilitatea la factorii formali ai inteligentei
Dupa Meilli factorii formali ai inteligentei sunt: sensibilitatea sau finetea de discriminare,
complexitatea, globalitatea, soliditatea structurii invers proportionala cu mobilitatea si
originalitatea. Mai conteaz intensitatea tensiunilor interioare (rapiditatea gindirii).
In evaluarea inteligentei, Rorschach a tinut cont de acesti 5 factori. Succesiunea ordonata
impreuna cu modul de cuprindere (G) vizeaza intensitatea, mai departe F+%, vizeaza finetea ,
solidaritatea structurilor inteligentei este evaluta cu urmatoarele aspecte, care sunt obligatoriu
prezente in profilul inteligentei unui subiect normal: A% mai mic decit 50%; la persoanele
depresive procentajul rapunsurilor animale este mai mare.
Ban% aproximativ de 20 25%; copii dau intre 10 15%. Rspunsurile Ban. au importanta lor
psihidiagnostica pentru care ne dau informatii in legatura cu capacitatea de adapatare a persoanei
la situatie si la anturaj. O persoana normala d un procentaj de Ban = 50%. Daca procentajul e

mai mare persoana pluteste cu capul in nori. Trebuie ca persoana sa dea si un anumit numar de
raspunsri k+. Rspunsurile K+ reprezinta introversie, capacitate de autocontrol fundamentat
raional, raspunsurile k fiind semn al inteligentei. Ele ne arata aptitudinile creatoare, inspiratia
artistica, productivitatea inteligentei deoarece unindu-le cu raspunsurile produc un puternic
adaos proiectiv; persoana se proiecteaza, miscarea este inventata la fel ca si raspunsurile detalii
mici care mai mult aduc in intereptare decit iau din plansa.
Etalon de k: intre 0 - 1k inteligenta este slab mijlocie
2 5k inteligenta este mijlocie, eventual buna
5k inteligenta buna si foarte buna.
Nu neaparat daca o persona are k-uri are si o inteligenta buna, procentajul trebuind s fie
interpetat impreuna cu celelate elemente. Daca raspunsurile F+ ar fi 100% apare o personalitate
rigida, prudenta axata pe aspectul formal. Lipsa de intelgenta (diversele tipuri de handicap
mental) se caracterizeaza prin procentaj mic de raspunsuri F+ = 45 60%..
Daca avem un procentaj de F+ sub 45%, este vorba de un caz sever de deficit intelectual cu
procentajul de raspunsuri animale ridicat, peste 65%. Raspunsurile G sunt putine (1-3). Ban este
redus deoarece si capacitatea de insertie sociala este foarte scazuta. Tipul de aprehensiune D, Dd
raspunsuri detaliu ordinare in care elementele detaliu mic (d) joaca un rol mai mult sau mai
putin confabulator adica initiava , procesul de interpetare al detaliului ordinar (Do). Succesiune
este ordonata citeodata tinzind la relaxare. Subiectul nu d nici un raspuns k sau cel mult un k
de tip Ban. Tipul de rezonanta intima este extratensiv cu elemente de egocentricitate.
Raspunsurile detaliu uman tind sa le depaseasca pe cele ale raspunsurilor umane (H). Un astfel
de subiect are constiinta atitudinii intepretative diminuata, in fata plansei. Normalii stiu ca plansa
nu este chiar realitatea, pe cnd persoanale care fie au handicap mental sau contact cu realitatea
mai scazut mergind spre patolgic nu au constiinta interpetativa. Ele chiar se straduiesc sa
descifreze, sa gasesca o anumita realitate in spatele acestor imagini.
Subiectii supradotati au o aprehensiune bogata, numar mare de rapsunsuri Orig. Rezonanta
intima este ambiegala (cte puncte la k atitea de C) , G-uri multe, determinanti in care
kinestezia se combina cu culoarea.
Diagnosticul calitativ = modul cum este structurata inteligenta. Un procent de F+ ridicat dar nu
chiar 100% caci 100% poate inseamna sterilitatea gindirii proprie oamenilor preocupati de
aspectul formal. Daca este sub 70% este vorba de scaderea capacitatii de concentrare sau a
capacitatii de control al realitatii.
Persoanele normale sunt caraterizate printr-o succesiune usor relaxata (la artisti) iar daca este
vorba de o mare capacitate de abstractizare este vorba de o persoana rigida. Raspunsurile G si F+

arata gustul pentru sistematizare stiintifica pentru pespectiva de ansamblu. Putem descifra prin
intermediul raspunsurilor globale daca persona e lipsita de talent natural. n acest caz numarul
mare de G se obtine prin suprasolicitare dovedit de forma ea (F-) a G-urilor. Persoanele din
aceast categorie dau putine rapunsuri k+ si la fel de puine Orig+.
Daca persoana exceleaza in raspunsuri ordinare bune (F+) inseamna ca are o imaginatie vie.
Daca da rapsunsuri confabulatorii GD si F+ atunci este vorba de o orientare teoretica iar in cazul
DG este vorba de o orientare practica. Procentajul de raspunsuri animale ne da posbibiltatea sa
facem urmatoarea demarcaie: artistii, deoarece lumea lor este in afara banalitatii, dau putine
raspunsuri animale (25%). Muncitorii care lucreaza mult in domeniul practic, concret dau insa
mai multe (35 50%).
Procentajul slab de raspusuri animale coexista cu un procentaj mare de rasunsuri originale.
Raspunsurile Ban ne dau informatii in legatura cu capacitatea de contact a inteligentei deoarece
joaca un rol important. Daca lipsesc raspunsurile Ban este vorba de un autism schoizofrenic sau
de o gindire autista care se orienteaza mai mult pe ea inssi decit asupra realitatii. Daca Ban %
este ridicat si insotit de un procentaj slab de raspunsuri Orig poate fi vorba de o persoana banala
plictisitoare. Daca procentajul de raspnsuri Ban este insotit de putine raspunsuri animele dar de
un procentaj ridicat de raspunsuri Orig atunci persoana respectiva fie este un politician, fie un
functionar cu idei orginale , fie ca are aptitudini pentru cariera politica sau de funtionar.
Diagnosticarea afectivitatii
Culorile ne dau indicii despre afectivitatea persoanei, rapunsurile forma culoare (FC) ne dau
indicii despre capacitatea de adaptare pe baza controlului ratiunii. Raspunsurile culoare-forma
(CF) ne dau indicii in legatura cu afectivitatea inadaptata labila, agitata sau in orice caz o
afectivitate fara obiect, dupa cum raspunsurile culoare pure C ne duc cu gndul la o afectivitate
impulsiva. Daca descriem subiectul din punctul de vedere al raportului FC, CF si C am putea
situa subiectii pe un continuum de la stinga la drepta.

FC
Adulti

CF multe
si FC putine

C
C + FC

inseamna copii

tipic infantila, specific

prescolari

sinelui, functioneza

(morala heteronoma:

pe baza principiului

a zis mama, a zis tata)

placerii.

Nu morala copilului
determina comportamentul
ci autoritatea.
Traubemberg spune: impulsivitatea poate fi diagnostica prin urmatoarele semne: C+ putine sau
deloc k, in cazul acesta este vorba de o descarcare a impulsivitatii in salve frecvente, multe
raspunsuri C si numerosi k este vorba de o descarcare ca de bomba. Daca avem multi C, k si Dbl
atunci este vorba de o persona periculoasa. Raspunsurile C+ si k determina o descarcare de
afectivitate ca de bomba, pentru ca in calitate de reprezentanti ai gindirii, raspunsurile k nu fac
decit sa amne descaracrea tensiunii care se acumuleaza si la un moment dat explodeaza.
Putem avea urmatoarele trei situatii: raspunsuri clar obscure detaliate F(C) si raspunsuri FC+ :
este vorba de empatie, sensibilitate. Daca atunci cind raspunsurile FC sunt intr-un numar mai mic
decit raspunsurile F(C) este vorba de o sensibiltate excesiva. Traubemberg spune: raspunsurile
clar obscure detaliate sunt un fel de frisca adaugata prajiturii FC+, adica raspusurile clar
obscure detaliate adauga un plus de control al ratiunii, indicata de catre raspusurile FC.
Daca intinlim situatii cind raspunsurile FC sunt insotite de raspunsuri culoare pura, atunci este
vorba de o lupta interioara dusa impotriva propriilor afecte; poate fi vorba de o disociatie.
Traubmerberg afirma ca este vorba de o sensibilitate schizoida tipica. Stabilitatea afectivitatii se
poate realiza din punct de vedere ai indicilor Rorschach din doua perspective: a indicilor k ce
tempereaza afectivitatea subiectului indiferent daca este nevrozat, psihotic sau normal. Totui
afectivitatea labila ramine labila chiar daca este instiota de k-uri. Reglajul afectivitatii poate fi
realizat si prin procentajul de F+ care inseamna ratiune. De asemenea, o alta forma de autoreglaj
al afectivitatii este G+ care reprezinta o privire de ansamblu asupra stiuatiei. Un frenaj
insuficient al afectiviatii este caraterizat prin raspunsuri culolare numeroase, k putine, procentaj
de forme bune slab si G rele. Un frenaj eficace se traduce prin C acoperit de k (C = k). Un tip de
rezonanta intima ambiegal si un procentaj de raspunsuri forma semnificativ. In situatia in care
dintr-u protocol lipsesc raspunsurile culoare ne putem gindi la tocirea afectiva de natura
psihotica, debilitate mentala, inhibitie afectiva de natura depresiva/psihotica.
Contactul social (capacitatea de contact) se realizeaza functie de afectivitate. O persoana
cuartiva, cuartata, relationeaza foarte greu n mediul social.
Sunt 6 factori care determina din punct de vedere al indicilor Rorschach capacitatea de contact:
Ban si Ban% (pentru o inteligenta superioara trebuie sa se situeze intre limitele precizate). Cei
doi indici dau masura contactului intelectual cu lumea. Pentru persoanele oligofrene un Ban%

rezonabil ne da speran privind adapatabilitatea persoanei la mediul sau. Pentru depresivi, este
un indiciu porivind gravitatea depresiei. Pentru psihotici in general prin Ban % apreciem
egocentrismul, slabirea contactului cu realitatea sau chiar gravitatea maladiei.
Diagnosticul psihopatologic cu testul Rorschach
Diagnosticarea nevrozelor se bazeaza pe urmatoarele elemente: soc culoare, lipsa raspunsurilor k
, interpetari de figuri intermaculare, tip de rezonta intima cuartiv, cuartat. Cu ajutorul Rorschach
diferiti indicatori pot fi pusi in evidenta: punctul de fixare in evolutia libidinala. Astfel, daca
subiectul este fixat in stadiul oral putem afla acest lucru prin raspunsurile globale; daca este fixat
in stadiul genital putem afla prin raspunsurile de
tip detaliu ordinar; raspunsurile detaliu mic ne dau indicii despre fixarea sa in stadiul anal, dupa
cum Dbl-urile ne dau indicii despre agresivitatea anal a persoanei. Tulburarile de libidou se vad
in tipul de raspuns culoare in care se incadreaza subiectul. Fenomenul de soc arata daca exista o
refulare a energiilor libidinale. Socul la negru sau rosu ne confirma faptul ca este vorbe de o
anxietate manifesta. Socul la negru este indicatorul cel mai general al anxietatii fobice. Cu
ajutorul Rorschach pot fi puse in evidenta diferite tipuri de nevroze, poate fi facuta deosebirea
dintre ele (daca este vorba de o nevroza de caracter, obsesiva, anxioasa sau de neurastenie).
Astazi DSM4 recurge la alte clasificari.
Psihopatiile un alt domeniu de psihodiagnoza cu ajutorul Rorschach sunt evidentiate de soc
negru-rosu. Exemplu: pentru simptomele suicidale: autocritica (referiri autocritice la sine n
timpul protocolrii de tipul: '' Eu nu prtea sunt bun la desene''), accentuari ale simetriei planselor,
raspunsuri de tip unde, insistenta raspunsurilor pe mijolcul plansei, raspunsuri perspectiva,
critica obiectelor si pedanteria formelor.
Pot fi decelate prin Rorschach diverse tipuri de psihopatii: de tip schizoid, labila, antisociala etc.
TESTUL SZONDI
Testul intr in categoria testelor proiective. Asemenea celorlalte probe proiective, pe baza unui
materialstimul, mai mult sau mai putin ambiguu, este stimulata atitudinea subiectului de a-si
exprima lumea sa interioara, in alegerile sale, far ca el sa fie constient de acest lucru.
Testul este utilizat astazi, dupa citeva decenii de experienta, nu numai in domeniul clinic dar si in
domeniul investigari personalitatii normale, cu scopul orientarii scolare, profesionale, in diverse
studii de psihologie sociala, experimentala, etc. Este interesant sa remarcam, de la inceput, ca
teoria testului (o teorie despre personalitate) este intructva diferita de traditia scolilor
personologice si anume aceasta teorie cuprinde dou mari teorii: 1) teoria genotropismului

(tropism = a alege in context social persoanele care ni se aseamana; genotropism = a alege


persoanele care au aceleasi gene pulsionale ca si noi); 2) teoria destinului pulsional (cursul vieii
reprezint mlinirea unui plan de via htrt de genele noastre pulsionale). n virturtea acestor
dou teorii Szondi si-a numit testul cnd diagnostic experimental al pulsiunilor cind genotest
sau analiza destinului.
El pleaca de la urmatorul principiu: alegerile afective legate de simpatie/antipatie sunt
caracteristice personalitatii. La aceste alegeri participa intregul sistem motivational-afectiv. n
mod total eronat, Szondi reduce sfera conditionarilor, a alegerilor doar la citiva factori pulsionali.
Astazi in psihologia americana exista tendinta de a reconsidera rolul factorilor ereditari in
determinarea anumitor caracteristici sau capaciti ale personalitatii. Cu toate acestea nu putem
accepta pozitia biologizanta a lui Szondi, care considera ca noi ne alegem partenerul de viata,
profesia, prietenii, in virtutea unor gene pulsionale, adica gene determinate de anumite trebuinte
fundamentale, functionale ale individului.
Validitatea teoriei lui Szondi este discutabila, insa testul a capatat un destin diferit. Dac teoria
este infirmata, testul si-a dovedit validitatea prin faptul ca a fost confirmat n clinica, indiferent
de cadrul su teoretic. De altfel unii dintre elevii si, cum este cazul, Susanei Deri, au furnizat
testului o nou baz teoretic interpretativ apelnd la conceptele psihologiei abisale.
Pe scurt, Szondi spune ca orice o alegere pe care o facem in viata ar fi dirijata de o rezonanta
instinctuala care se cheama genotropism. Aceasta rezonanta instinctuala este caracterizata printrun substrat biologic autonom. Prin actele nostre, spune autorul, noi implinim un destin, de unde
si denumirea conceptiei sale de analiza a destinului, adica analiza acelor factori care determina
evolutia (destinul) individului.
Teoria genotropismului se refera la atractia inerenta pe care o persoana o simte fata de alte
persoane. El considera ca este vorba de o atractie instinctuala, determinata de gene (adica de
factori ai ereditatii). Practic ar exista anumite gene latente care se manifesta pe cai indirecte in
alegerile mentionate. Binenteles ca persoanele care se simt atrase reciproc, dupa Szondi, sunt
purtatoarele acelorasi gene. In perioada in care Szondi si-a elaborat teoria, in psihiatrie era
recunoscuta baza ereditara a urmatoarelor grupe de tulburari mentale:
- grupul tulburarilor schizoforme, in care intrau paranoia si catatonia;
- grupul tulburarilor circulare: depresia si mania
- grupul tulburarilor paroxistice: isteria, epilepsia.
Acestor 3 grupe Szondi le mai adauga categoria bolilor sexuale: homosexulaitatea si sadismul.

Dupa Szondi am avea de a face cu 4 categorii de instincte. Instinctul, in conceptia sa, reprezinta
tendinta inconstienta, la nivelul organismului, de a reface starea trecuta. n acest punct Szondi
adopt poziia lui Freud exprimat n Dincolo de principiul plcerii . Aceste patru categorii de
instincte, corespunzatoare celor 4 categorii de boli, sunt: instinctul sexual, instinctul paroxistic,
instinctul schizoform, instinctul circular.
Fiecare dintre cele 4 instincte ar cuprinde la rindul lor cite 2 trebuinte sau factori instinctuali. La
rindul lor aceste trebuinte inregistreaza 2 laturi complementare, adica 2 tendinte. Aceasta schema
reprezinta nucleul teoriei lui Szondi.
Vectorul sexual cuprinde 2 trebuinte: homosexuala si sadica. Vectorul paroxistic, inseamna
trebuinta instinctuala de a descarca tensiunea

acumulat in salve si cuprinde: tendintele

epileptoide si isterica. Vectorul schizoform cuprinde: trebuintele catatonica si paranoica Vectorul


circular cuprinde: trebuintele depresiva si maniacala. Fiecare trebuinta la rindul ei cuprinde o
tendinta pozitiva si una negativa manifestat ca simpatie, respectiv ca antipatie fa de
fizionomiile prezentate ca stimuli. Teoria testului opereaz deci cu 4 vectori, 8 trebuinte si 16
directii. Este vorba intr-un final de 8 categorii de tulburari psihice: Homosexualitatea (h),
Sadismul (s), Epilepsia (e), Isteria (hy), Paranoia (p), Depresia (d), Mania (m), Catatonia (k).
Aceste 8 categorii de boli au corespondent in testul lui Szondi in 8 categorii de trebuinte. In
stadiul patologic aceste trebuinte imbraca formele morbide ale homosexualitatii, sadismului,
epilepsiei etc, fiind totusi specifice si oamenilor normali. Din acesta cauza, cu acest test putem sa
evaluam atit personalitatea mordida (mai ales stadiul ei, tabloul nosologic in care se incadreaza
persoana) sau putem stabili diversele tendinte care determina comportamentul observabil al
persoanei normale.
Utilitatea clinica a testului se datoreaza faptului ca rezultatele furnizate de acest test nu sunt
expresii ale unor criterii biologice, cit mai degraba ale unor criterii socio-culturale.
Valorificarea clinica a testului Szondi nu se bazeza pe teoria genelor pulsionale recisive,
latente, ci incearca sa recruteze in ultim instanta o serie de concepte explicative
pentru tendintele personalitatii evidentiate de cele 8 categorii de trebuinte si de cele
16 directii. Susan Dery (1999) incearc sa puna testul pe baze psihanalitice ceea ce
nu-l intriga pe maestrul ei, care dimpotriva, o lauda n prefaa crii privitoare la
test publicat de autoare.
Prezentarea testului
Se compune din 48 de fotografii, ale unor persoane ce au fost pacienti ai serviciului de psihiatrie,
bolnavi incadrabili in cele 8 tipuri de boli psihice. Pe spatele fiecarei fotografii este indicat

seria pozelor (sunt ase) din care face parte portretul respectiv. Cu o litera, este indicata boala sau
tabloul nosologic specific bolnavului respectiv.
Sunt 48 fotografii, deoarece sunt 6 serii a cite 8 tipuri de boli, fiecare tip de boala regasindu-se in
setul de fotografii de 6 ori adica avem 6 fotografii de sadici, epileptici, etc.
Modul de administrare
Fotografiile sunt etalate n faa subiectului, pe serii, si in fiecare serie, intr-o
ordine prestabilita, adic n ordinea numertrii lor cu cifre arabe.
VI

VI

VI
D

VI

VI

VI

VI

VI
S

Hy

C
5

Examinatorul soune: ''Aveti in fata d-voastra niste fotografii. Va trebui sa alegeti dou fotografii
care va sunt foarte simpatice si 2 fotografii care va sunt foarte antipatice. Aici nu exista alegeri
bune sau gresite'' (aceasta precizare o face S. Dery). Fotografiile simpatice se pun in dreapta,
cele antipatice in stinga, cele care ramn le punem de-o parte (si avem grija sa nu amestecam
simpaticele cu antipaticele). Acest lucru se face de 6 ori.
Este posibil ca unii subiecti sa spuna la un moment dat: Toate sunt la fel de simpatice sau
Toate sunt la fel de antipatice. Pentru a-i stimula s faca totusi diferente i intrebam: Daca ar
fi sa intilniti aceste persoane intr-un compartiment, linga care ti-ar plcea sa te asezi ?.
Exista dou variante fundamentale de administrare a testului: aceea originala, a lui Szondi, care
consta n luarea a dou protocoale. Intre cele dou protocoale pot fi administrate alte probe, tot
proiective ca testul Rochart, TAT s.a.m.d. Aceasta forma este doar o modalitate de a formula
ipoteze sau de a gasi niste raspunsuri la ipotezele clinice pe care ni le-am formulat.
Varianta mai laborioasa, consta in a lua 6 10 protocoale la 1-2 zile distanta intre ele. Este mult
mai diagnostica, ne da indicii despre evolutia tendintelor subiectului.
Este recomadat ca la sfirsitul testului, fie ca este vorba de varianta scurta sau cea lunga, sa se
elaboreze ceea ce se numeste testul final, adica din cele 12 fotografii alese ca simpatice i cerem
subiectului s-a aleaga patru care ii sunt cele mai simpatice iar din cele 12 antipatice sa le aleaga
alte patru care ii sunt cele mai antipatice.

Urmeaz realizara experimentului asociatiei factoriale, care consta in a cere subiectului sa


construiasca o povestire in legatura cu fotografiile alese la testul final, sau daca avem timp e bine
sa cerem subiectului, dupa metoda experimentului asociativ verbal a lui Jung, pentru fiecare
imagine, sa ne spuna ce ii evoc fiecare fotografie. Iata de ce este important experimentul
asociativ verbal: se poate ntmpla ca la fotografia 5h subiectul sa spuna: ''Este tinar, este
elev, locuieste inca cu parintii, toata lumea il iubeste, cind va ajunge la virsta mea ii va lipsi
dragostea, poate ca este emotiv, dar daca este asa sunt singur ca se afla inca la inceput etc''. La
fotografia 4e subiectul spune: ''Este la fel de batrin ca mine, apare ca un om cu o profesie
liberala, se pot spune multe despre acest subiect, are un aer amenintator dar nu este brutal .
Deci subiectul scoate la lumina, prin procesul identificarii si deplasarii, mecanismele psihice
specifice pe care le teoretizeaza psihanaliza. n felul acesta putem intregi informatia despre
subiectul respectiv.
Consemnarea si cotarea alegerilor
n urma administrrii testului rezult dou grupe de fotografii de: simpatice i antipatice.
S
h

P
E

Hy

Sch
p

C
d

X
X
X

X
X

ntr-un tabel ca cel de mai sus, alegerile simpatice se simbolizeaz cu un ''x'' rosu (cele ngrosate)
iar cele antipatice cu albastru.
Alegerile sunt cotate cu urmatorele 4 semne conventionale: reactie nula sau zero, pozitiv,
negativ sau ambivalent.

Sistemul pulsional elaborat de Szondi


Conform lui Leopold Szondi viata psihica se desfasoara in limitele a 4 vectori sau cercuri
instinctuale (vectorul sexual, paroxistic, schizofrenic si de contact). Fiecare vector cuprinde cite
dou tendine rezulta in total opt. Acesti 8 factori reprezinta 8 trebuinte fundamentale, care sunt
comune tuturor oamenilor. Este adevarat ca in cazurile patologice ele inregistreaza un grad de
tensiune mai ridicat.
Descrierea succinta a acestor factori:
Vectorul sexual
homosexualitatea (h) reprezinta tendinta catre tandrete, feminitate, tendinta de a fi iubit,
dezmierdat. Este vorba de iubirea de tip feminin de a fi cucerit. Dery spune ca, dimpotriva, este
o dorinta de contact pasiv, de abandonare fata de obiectul iubirii si exprima nostalgia iubirii
materne.
Sadismul (s)

dimpotriva, inseamna masculinitate, agresivitate, respectiv tendinta sado

masochista. In timp de factorul h reprezinta, dorinta de a fi obiectul tandretii, de a fi posedat,


de a fi condus, factorul s reprezinta agresivitatea masculina , pofta de a ataca, de a stapini, de a
conduce, de a cucerii.
Aceste 2 tendinte se gasesc la persoanele de ambele sexe iar in cazuri anormale tendinta catre
masculinitatesadism, respectiv feminitate-homosexualitate este intruchipata in sexul opus. Este
anormal la barbatii care prezinta o tendinta homosexuala crescuta, o dorinta de afectiune, de a fi
mingiiat, de a ceda, etc.
Daca tendinta feminina, de tandrete este exprimata in h+,

dimpotriva h- semnifica

sublimarea acestei tendinte care se manifesta ca o tendinta culturala. Dupa cum s+ inseamna
tendinta agresiva iar s- inseamna tendinte civilizatoare, combinatia h+ si s+ inseamna
oameni realisti iar combinatia h- si s- oameni irealisti.
In cazul in care este vorba de o alegere puternica, de o relatie plina, h+ care inglobeaza toate
cele 6 alegeri posibile din factorul respectiv, poate sa insemne un veritabil comportament
antisocial dar acest lucru este posibil numai in corelatie cu semnificatia celorlalti factori
Vectorul paroxistic cuprinde tendinta epileptioda (e) i tendinta isterica (hy). Ceea ce este
comun celor doi factori este faptul ca nregistreaza o izbucnire,

o explozie, dupa o faza

prealabila de incarcare: dupa descrcarea paroxistic urmeaza o noua faza de incarcare, apoi o
noua faza de acces.
Acest lucru este intilnit si la oamenii normali nsa, pentru Szondi modelul paroxistic, al
descarcarilor de agresivitate si de afect, il reprezenta boala epileptica. De aceea a si numit unul
dintre factori tendinta epileptoida (e).

S. Dery arat c cest vector paroximal este o structura de acomodare, periodic incarcata cu
energie, care atinge un apogeu, apoi se descarca brusc. Ea mai spune, ca prototipul descarcarii
paroximale este evolutia gradata si explozia brusca a unei crize epileptoide - aceasta fiind una
din premisele teroetice ale lui Szondi.
Interpretarea factorului e este fondata pe ipoteza ca el se raporteaza la controlul si descarcarea
energiei agresive si reflecta aspectele care sunt legate de dezvoltarea Supraeu-lui. Factorul e+
ne arata un Supraeu dinamic, activ, puternic, deci e+ este un semn de control etic. In copilarie
se reduce la o seam de interdicii de tipul nu e voie asta, nu face cealalt''. Sunt mai mici sau
mai mari exigentele care ni le impun parintii, dupa aceea, toata viata noastra, in societate, aceste
interdicii nu inseamna altceva decit acordul, autoreglajul in virtutea unor constrngeri pe care
noi le introectam sub forma acestui aspect functional pe care il reprezinta Supraeul.
Factorul e- inseamna, dimpotriva, autoncotrol, bunavointa, bunatate dar totodata e- mai are
si semnificatia tendintei la rautate, rea vointa, invidie, geloze, nervozitate si explozii agresive,
intr-un cuvint un Supraeu slab.
Trebuie retinut ca e- alaturi de s+ este cel mai semnificativ aspect al sindromului
antisocial sau un sindrom de tendinte antisociale.
Dimpotriva, factorul hy reprezinta vanitatea, tendinta de a se evidentia cu orice pret, orientarea
catre imbracaminte mai batatoare la ochi, catre extravagan. S. Dery o denumeste nevoia de asi exprima emotiile intr-un mod mai perceptibil. Ea d o interpretare foarte interesanta si spune
ca exista o legatura intre hy+ (adica intre isteria pozitiva) si orientarea motrica a
personalitatii. In schema personalitatii, o constelatie hy+ indica o slabiciune a barierei
fractionale dintre regiunea afectiva si regiunea motrica, adica persoana are tendinta de a-si
exprima afectele la nivel motor, prin gesturi largi, prin exagerari. Factorul hy+ inseamna
tendinta la exhibitionism, de a fi in centrul publicului, de a fi teatral, de a arata mai mult decit
este (ceea ce este la Karl Leonhard personalitatea demonstrativa).
Pe de alta parte factorul hy- inseamna teama de exhibitionism, teama de manifestare, de a-si
arata deschis sentimentele, teama de a se manifesta in public, fuga de ochii lumii, adica persoana
care sta in spate, exact inversul sindromului hy+. Persoanele nu vor sa-si exprime sentimentele
intr-o maniera perceptibila, ceea ce poate fi semnul unui Surpaeu care functioneaza bine si care
domina aceasta nevoie infantila de a satisface narcisist, de o maniera exhibitionista anumite
trebuinte. Aceste personae au o rezerva afectiva care nu exclude totusi nevoia unei vieti afective
intense. Atit ca ele nu pot si nu vor sa exprime acest lucru, se retin datorita unui Surpaeu care
functioneza bine, asa cum un supraeu care functioneza bine exista si la s+ .
Vectorul schizoform

Acest vector include, prin excelen, instinctele eului, fiind vorba de trebuinte.
El este, dintr-un anumit punct de vedere, vectorul cu semnificatia cea mai bogata pentru ca atit in
topica freudiana cit si in sistemul personalitatii altor psihologi (care au urmat lui Freud) Eul
reprezinta instanta care regleaza comportamentul si ne asigura priza cu realitatea, cu lumea
inconjuratoare , ne ajuta sa ne integram n mediul nostru de via.
Eului, nu ii este nimic strain din pulsiunile personalitatii. El le inglobeaza pe toate: si pe cea
sadica si pe cea homosexuala, depresiva etc. In conceptia lui Szondi, constiinta si Eul au
semnificatie diferita decit cea din psihologie. Dupa Szondi, vectorul schizoform, desi instinctiv,
este unica instanta care intervine cu efect reglator, constient la nivelul personalitatii. Vectorul
Eului (schizoform) exprima forma dinamica a pulsiunilor innascute, maniera in care intensitatea
acestor pulsiuni le face fie sa devina constientizabile sau s se exprime intr-o forma simbolica in constiinta - sub forma factoului p - sau s fie integrate intr-o organizare coerenta a vietii
psihice, numita Eu - integrarea fiiind functia lui k-.
Factorul p (paranoiform), dupa Szondi, este partea care indica acea tendinta a personalitatii de
a se exprima pe sine in toate actiunile in care este implicata. Se refera la nevoile de comunicare a
sistemului personalitatii cu lumea. Functia lui p fiind de a largi lumea, facind eul sa inglobeze
cit mai multe obiecte in el; el vrea sa desfiinteze pur si simplu limitele dintre subiect si lumea
obiectelor de aceea inseamna productie in sensul cel mai larg psihanalitic. Adica tendinta de a
atribui ceva care imi apartine in interiorul meu obiectelor din afara. Dimpotriva factorul k
insemna tendinta de a ridica bariere intre sinele meu si structura intima a personalitatii pe de o
parte, si lumea obiectelor pe de alt parte. De aceea el reprezinta mai degraba nu o structura
proiectiva ci o tendinta narcisista de a m delimita de obiecte.
p+ inseamna delimitarea sferei Eului; individul se simte tare, puternic, atotstiutor, crede ca
totul este posibil si admisibil, toata lumea este a lui. In cazurile patologice, aceasta tendinta duce
la megalomanie paranoida: el este nu tiu care geniu sau personalitate istoric, reformatorul
lumii, reprezentantul binelui absolut. Szondi numeste aceasta inflactie a eului, adica tendinta
de largire a eului pentru a deveni indistinct in raport cu obiectul.
p- inseamna o restringere a sferei eului, persoana se simte si se apreciaza mica, slaba,
ignoranta, in raport cu atotputernicia lumii, fiind un sentiment de inferioriate si, binenteles,
legat de aceasta, se dezvolta sentimentul de persecutie, de banuiala. In general subiecii, cu astfel
de sentimente, se considera mai valorosi decit sunt recunoscuti de catre ambianta.
Factorul k are tendinta de a mentine integritatea narcisista a Eului. Scopul lui este de a elimina
tensiunea din factoul p, deci este o forta organizatoare care tinde sa conserve structura Eului.

El este cu alte cuvinte Eul care ia atitudine, atitudine prin care permite satisfacerea sau refuza
satisfacerea unor pulsiuni (exact functia Eului descrisa de Freud in cadrul celei de-a doua topici).
In timp de p- actioneaza prin proiectie, factorul k+ acapareaza in sine tendintele exterioare
pe care le introecteaza, aceasta inseamna ca are loc o interiorizare (introiecie) a unei insusiri, a
unei idei din lumea exterioara, pe are persoana si-o face proprie. Trebuie retinut faptul ca p-
functioneaza prin introiectie incorporind lumea, ideile, obiectele din afara, considerindu-le ale
sale. Este tendinta de a cuprinde idealul care poate fi formulat in aceste cuvinte: Vreau sa fiu
similar idealului meu; pe cnd o alta modalitate de a opera a lui k+ o reprezinta opertropismul
(termen inventat de Szondi dup care k+ determin alegerea partenerului de viata, a iubitului, a
profesiunii, deci se exprima in alegeri sociale). De asemenea k se mai manifesta ca narcisism,
autoiubire. El desemneaz nu numai ca ma iubesc pe mine dar si faptul ca imi aleg ca prieteni
persoanele care imi seaman.
O alta forma prin care se manifesta este egoismul: imi procur mai multe obiecte, valori din afara,
pe care mi le insusesc. Egocentrismul: accept lumea numai in masura in care imi este conform
mie, eu fiind centrul universului la care se raporteaza toate celelalte. O alta forma este autismul
care se manifesta prin adaptare, retragere, introversie. Aici k+ se manifesta prin adaptare, adica
prin renuntare la atitudinea proprie, persoana cere totdeauna parerea altora, nu ia atitudine in
felul in care ar dori si se supune orbeste dorintei altora.
Factorulk- se poate manifesta prin refulare, adica respingerea in subconstient a unor tendinte
care nu sunt indezirabile.
Vectorul circular se mai numeste si vectorul de contact
pentru ca semnifica contacul subiectului cu realitatea.
Factorul d exprima raportul tipic anal, de relatie cu obiectele care fac obiectul investiei
libidinale.
Trebuie amintit faptul ca potrivit lui Freud, libidoul, energia pulsionala sexuala, inregistreaza o
dezvoltare stadiala. Copilul trece prin mai multe stadii in care libidoul este investit in anumite
obiecte ale iubirii. Primul stadiu este stadiul oral si corespunde satisfacerii unor trebuinte
fundamentale, acea de ncorporare (hranire) a obiectului investirii libidinale, reprezentat de sinul
matern. Nerezolvarea in cazul acestui stadiu sau mai precis frustrarile care pot exista in acest
stadiu pot conduce mai tirziu, in existenta adulta, la unele caracteristici de personalitate care se
pot manifesta in asa zisul tip depresiv. Al doilea stadiu este cel anal, de educare a sfincterelor. In
aceasta perioada copilul are tendinta de a trata fecalele sale ca pe o valoare proprie de unde si

tendinta de retinere, care mai tirziu, viu pastrata, se va transforma in tendinta de a pastra,
acumula obiecte, tendinta a carei tenta patologica este avaritia.
Deci simptomele depresive sunt:
d+: semnific obiectivitate si simtul realitatii, starea de multumire care se poate referi la
situatia sociala; m+ exprima capacitatea de fericire echilibrata a unei persoane care se
intereseaza de lumea inconjuratoare, care stie sa savureze viata sub toate aspectele ei. Teoretic
este vorba de o persoana care se agata, care cauta sa parvina, insa nu intotdeauna aceasta tendinta
este si satisfacuta.
m-: reprezinta o caracteristica a omului care se detaseaza voluntar de ambianta, se simte
parasit, vitregit, solitar, se acomodeaza greu la cerintele sociale, nu are simtul realitatii si nu se
misca lejer in sfera ideilor. Astfel de persoane se caracterizeaza prin lipsa unei orientari sigure in
fata realitatii. Acest aspect ste in legatura cu frustrarile din stadiul oral al dezvoltarii; libidoului
dupa stadiul oral i urmeaza stadiul anal iar frustrarile din acest stadiu sunt semnificate pentru
factorul depresie.
d': se caracterizeaza prin inalta pretuire care este acordata obiectelor si este insotit ntotdeauna
de tendinta de cautare, manipulare activa a obiectelor. Aceasta explica atit pulsiunea de
colectionar cit si tendinta de acumulare care se poate exprima prin avaritie.
d+: inseamna tendinta de a risipi obiecte, valori, idei. Acestea sunt persoane neglijente,
dezordonate, superficiale, cu un sentiment redus al responsabilitii.
d-: inseamna atasament voluntar fata de un obiect, ideal, o profesiune. Subiectii din aceasta
categorie sunt susceptibili sa fie extrem de fideli unui obiect odata ce l-au investit libidinal. Ei
sunt conservatori, le repugna inovatiile si schimbarile pentru ca nu sunt capabili sa-si investeasca
libidoul in noi obiecte. De asemenea, d- inseamna grija fata de obiecte iar in planul ideilor
inseamna un tip analitic, sceptic, mereu in indoiala pina la obsesie.
Clasificarea si interpretarea alegerilor
Relatiile de alegere pot fi clasificate din punctul de vedere: al cantitatii si al directiei.
Sub aspectul cantitatii avem: reactii goale sau zero, reactii pline si reactii medii, adica acele
reactii care implica de o parte si de cealalta 2-3 alegeri.
Trebuie precizat faptul ca reactia goala sau nula inseamna manifestarea pulsionala normala sau
anormala, adica ne arata comportamentul observabil. Absenta aproape completa a alegerii
reprezinta la factorul

respectiv

trebuinta pulsionala pe care subiectul o traieste din plin,

trebuinta actualmente fiind satisfacuta.

Reactia plina, dimpotriva, reprezinta factorul pulsional cu actiunea cea mai dinamica, reprezinta
asa cum spunea S. Dery baza pulsionala subiacenta a comportamentului, adica dupa limbaj
szondian, tensiunea acumulata la nivelul factorului care o inregistreaza.
Reactia plina se va manifesta genotropic in alegerile sale, in atitudinile sale fata de viata, adica
determina alegerile manifestarile, pe cind reactia nula arata cum procedeaza persoana, cum se
dezvaluie modul ei de a proceda ( p inseamna proiectie, tendinta de a distruge bariera
instituit de eu). In inflatia eului (egodiastol) exista aceasta tendinta de a incorpora intreaga
lume; eul se simte puternic, omnipotent, omniprezent, pe cind k reprezinta tendinta de
introiectie adica de incorporare din afara in Eu, si de intarire, intr-o maniera narcisista, a acestei
bariere).
S. Dery precizeaz c reactia goala ne arat factorul cu rezistenta cea mai mica, adica factorul
care este mereu pe cale sa se descarce. De aceea el si arat maniera observabila in care
procedeaza persoana iar reactia plina exprima factorul dinamic, cu incarcatura cea mai mare si
care se manifesta genotropic.
Cel de-al treilea tip de reactie, reactia ambivalent rezulta cnd subiectul d cel putin 2 alegeri
simpatice si antipatice (2/3; 3/2; 2/2; 3/3; 2/4; 4/2) astfel incit numaratorul si numitorul sa dea cel
mult valoarea 6 (pentru ca sunt 6 fotografii din fiecare vector). Intr-un protocol nu pot fi la un loc
mai mult de 6 alegeri, fie ca sunt pozitive, fie negative.
Reactiile ambivalente semnifica tendinta pulsionala pe cale de a se descarca.

O reactie

ambivalenta conduce la ideea unei tensiuni interne, a unei probleme interioare la nivelul
persoanei dar in acelasi timp semnifica si o anumita tendinta de autocontrol a tensiunii
pulsionale. De aceea raportul intre suma reactiilor zero si a reactiilor ambivalente, in cadrul unui
protocol, ne da capacitatea de supracontrol sau autocontrol a comportamentului.
Valorificarea diagnostica a rezultatelor
Dupa ce rezultatele au fost inregistrare in foaia de protocol se interpreteaza profilul
instinctual al subiectului.
O alegere oarecare din protocol nu se interpreteaz izolat ci numai in interdependenta cu factorul
pereche din cadrul vectorului, si in conexiune cu toate grupele instinctuale. Deci interpretarea
unei reactii se face in contextul celorlalte reactii.
Exista o tehnica cu doua profile si una cu 6 10 profile. Tehnica cu doua profile apartine chiar
lui Szondi insa ea nu este de foarte mare ajutor.

Interpretarea profilului, dupa cum s-a vazut, nu se face din perspectiva teoriei lui Szondi - teoria
genotropismului - care nu este valabila ci chiar naiva, reactionara prin presupunerea ei
fundamentala c alegerile noastre de toate zilele ar putea fi influentate de un fundament
pulsional, de catre asa zisele gene latente sau recisive, ci din perspectiva unor diverse teorii
personologice, n special din perspectiv abisal.
Din cele 2 profile, obtinute la interval de 2-3 ore de experimentator psihologul extrage
acele constelatii de reactii care sunt contante de la un profil la altul.
De retinut c niciodata nu se intimpla ca un subiect sa dea un protocol identic cu primul a doua
oar. Daca se intimpla totusi, putem fii siguri ca este vorba de o tenta accentuat patologica,
persoanei normale fiindu-i proprie aceea elasticitate a adaptarii la lumea obiectuala pentru c
micile schimbari de fotografii, care au fost alese in acelasi numar pentru un factor, reprezint un
fapt normal. Aceste modificari nu indica probleme, ele sunt normale.
Psihologul pastreaza constelatiile ramase neschimbate de la un protocol la altul si interpretarea o
face pe baza acestor invarianti.
Exista in vederea interpretarii protocolului o serie de sindroame tipice care functioneaza ca
repere clinice ce au fost confirmate frecvent in practica psihodiagnostica. Aceasta ar insemna un
fel de interpretare mecanica apelind la o experien clinic sedimentat. Totui nterpreatrea
subtila se face pe baza semnificatie psihologice a constelatiilor, semnificatie prezentata pe larg in
cartea lui S. Dery.
Exemplu: factorul sexual (constelatia h0 h-). h0 = subiectul, a descarcat in mod curent,
probabil acum, trebuinta de afectiune. Ea practic nu se mai manifesta , nu mai are valoare
genotropica, adica nu influenteaza din inconstient alegerile noastre. H0 repreztina modalitatea
observabila de descarcare a unei pulsiuni. Ea arata ca persoana in momentul acesta are tensiunea
reprezentata de nevoia de afectiune descarcata si nu se manifesta in plan inconstient ca o forta
genotropica ce ar influenta alegerile noastre de toate zilele.
Dimpotriva factorul s reprezinta tendinta de a manipula mai curind conceptele, abstractiile
decit obiectele caci s+ inseamna pulsiunea agresiva de a manipula obiectele. Avem in cazul
acesta mai degraba trairea ca sentiment axiogen, relatia cu obiectele exterioare, caci anxietatea
este definita de catre Freud ca fiind aceea teama fara obiect. Anxietatea este in general
caracterizata si printr-o anumita avizare sociala, persoana nu incalca regulile, dimpotriva, este
grijulie. De exemplu, factorul paroxistic este tendinta epileptoida si se manifesta mai ales sub
aspect etic ca Supraeu.

Exista varianta celor 10 protocoale care in conceptia lui Szondi este cea mai adecvata scopurilor
diagnostice. n urma prelucrrii celor 10 profile se calculeaza suma totala, intr-un tabel
centralizat, a reactiilor zero si ambivalente deoarece stim ca raportul dintre reactiile zero si cele
ambivalente ne dau un indiciu despre capacitatea de autocontrol a subiectului (raportul dintre
suma de reactii zero 'supra suma de reactii ambivalente).
Reactiile zero si ambivalente sunt acelea care releva atit canalele de reducere a tensiunilor cit si
supapele adecvate de formare a diverselor simptome.
In continuare se determina tensiunea intravectoriala, adica diferenta de tensiune dintre cei 2
factori ai vectorului dat. De exemplu, sa zicem ca la factorul s in urma celor 10 protocoale
rezulta 8 hy si 2 s. Diferenta este 6. Factorul cu incarcatura dinamica cea mai mare este
factorul h. n felul acesta aflam tensiunea intravectoriala. Cu cit aceasta diferenta este mai
mare cu atit este mai probabil ca factorul cu indicele maxim, adica cu cele mai multe reactii zero
sau ambivalente, sa fie relevant prin aspectul genotropic, adica sa determine in cea mai mare
masura reactiile subiectului si prin aceasta sa fie cel mai relevant pentru caracterizeaza
personalitatii.
Din punct de vedere al semnificatiei diagnostice factorii pulsionali se impart in 2 categori: factori
simptomatici si factori radacina. Factori simptomatici sunt cei care genereaza simptomatologia
si acestia sunt factorii zero si reactiile ambivalente. Alegerele constante sau aproape constant
ambivalente, denota simptome interne. Simptomele externe sunt relevate, asa cum am spus, de
reactiile zero.
Factorii radacina sunt determinatni ai caraterului sau ai patogenezei. Ei sunt evidentiati prin
ansamblul factorilor constanti +/- (si pe baza reactiilor alegerilor constante pozitive sau
negative).
In urma determinarii, pentru fiecare factor in parte, a sumei reactiilor pozitive si ambivalente, dea lungul a 10 protocoale, se obtine o valoare in virtutea careia pot fi separati si factorii
simptomatici de catre factorii radacina.
Suma reactiilor ambivalente si zero d gradul de tensiune al tendintelor factorului in cauza, adica
tendinta pozitiva sau negativa.
Factorii simptomatici, adica aceia incarcati predominant pozitiv sau negativ, poseda gradul cel
mai ridicat de tensiune a tendintelor, in timp ce factorii radacina gradul cel mai scazut.
Ordonarea factorilor pulsionali dupa gradul de tensiune a tendintelor duce la decelarea
factorilor simptomatici separat de factorii radacina. n felul acesta, se ajunge la formula
pulsionala care este un raport, o fractie, in care la numarator se scrie initiala factorului
simptomatic, adica cel mai incarcat in reactia ambivalenta.

Formula pulsionala completa cuprinde si factorii submanifesti adica factori cu grad mediu de
incarcare. De-a lungul a doua protocoale, i cu att mai mult pe parcursul a 10 protocoale, se
schimba aspectul de incarcare a factorilor.
Aceste aspecte ale

variabilitatii le vom discuta pe scurt mpreun cu semnificatia lor

psihopatologica.
Semnificatia constelatiilor sau schimbarilor reactiilor factoriale, cum numeste S. Dery
reactia factoriala de alegere sau de respingere a pozelor, din punct de vedere clinic, probabil ca
este cel mai important aspect in interpretare. Autoarea citat clasifica aceste schimbari astfel:
1) Numarul absolut, respectiv directia alegerilor pozitive sau negative ale unui factor nu se
schimba dar se schimba fotografiile care au fost alese, respectiv respinse. Acest tip de schimbari
nu produce modificari in interpretare pentru ca reactia ramne pozitiva/neagativa, indiferent de
fotografiile alese sau respinse, avind aceeasi semnificatie psihologic.
2) Variatia in tensiuni sau in distributiia factorilor, in conditiile in care
factorul ramine neschimbat. De exemplu: factorul h va avea prima oara 3 alegeri si o
respingere apoi patru alegeri si o respingere. Va fi tot o reactie pozitiva. Acesta este un caz
dezirabil de suplete in raport cu atitudinea fata de pulsiunea respectiva si este un semn favorabil
in psihodiagnoza. Dimpotriva absenta acestor alegeri de balans intr-unul sau altul din factori este
o reactie carateristica psihoticilor, gradul maxim de constanta ne fiind carateristic sanatosilor ci,
din contra, nevrozelor compulsive sau caracterelor compulsiv rigide.
3) Deplasarea de la pozitiv spre negativ. In aceasta categorie incadram modificarile care
comporta o schimbare a directiei factorilor, de la pozitiv la negativ sau la ambivalent sau de la
ambivalent la zero sau de la pozitiv la negativ. Aceasta schimbare este specifica populatiei
normale.
4) Schimbari de deplasare de la pozitiv la negativ sau ambivalent spre nul si invers de la nul spre
pozitiv-negativ spre negativ sau ambivalent. Ceea ce este comun acestor schimbari este o
modificare in dinamica trebuintei respective, de o descarcare brusca de tensiune sau, in celalalt
caz, de o formare de tensiune pulsionala. Cu cit este mai mare contrastul, cu att este mai
probabil ca eliminarea factorului tensioal sa se faca descarcind trebuinta respectiva intr-un
simptom oarecare.; ca atunci cind un pozitiv tensionat trece intr-un negativ tensionat.
Autoarea citat comenteaza asa zisa reactie in oglinda a vectorului, fiind vorba de o schimbare.
Iat exemplul factorului P unde configuraia e-, hy- schimbat in oglinda este : e+, hy+
(ceilalti factori capata directia exact inversa in protocolul al doilea). Este vorba de cel mai
distinctiv semn al unui proces patologic care are loc in domeniul pulsional respectiv. Daca avem
o inversare in oglinda la factorul schizoid Sch atunci este vorba intr-adevar de un veritabil

proces schizoform, dupa cum o modificare in oglind a factorului circular ne conduce la


prezumtia tulburarii ciclotimice.

TESTUL TEMATIC DE APERCEPIE (T. A. T.)


Autorul acestui test este Henry Murray. La elaborarea lui a participat i colaboratoarea sa
Cr. Morgan. Este un test proiectiv de personalitate.
Henry Murray este autorul unei teorii originale despre personalitate. In vederea elaborarii
acestei teorii el a ntreprins o serie de cercetari intensive, efectuate pe o serie de pacienti ai
clinicii de psihologie de la Harvard.
H. Murray isi propunea nca din perioada interbelica, 1930, sa elaboreze o teorie originala
despre personalitate, al carui fundament il constituie conceptul de trebuinta, dupa propria sa
marturisire, efectuata intr-una din cele mai importante carti ale sale, si care reprezinta sinteza
cercetarilor sale Exploration in Personality.
La baza teoriei sale personologice, asa numeste el teoria sa despre personalitate, stau
conceptele lui McDougall despre impuls si teoria psihanalitica (Freud, Adler) si o serie de
conceptii novatoare pe care le-a adus in psihologie Jung.
Conceptul fundamental al teoriei sale este conceptul de trebuinta.
H. Murray este autorul celor mai originale clasificari a trebuintelor umane. El identifica un
numar de 28 de trebuinte dar opereaza in cadrul TAT-ului doar cu 8 dintre ele.
Conceptul de trebuinta este potrivit opiniei sale sursa de dinamism a comportamentului uman,
sursa de energie care asigura atit declansarea activitatii si sustinerea ei dar reprezinta, in acelasi
timp, si caracter de vector (directionare a comportamentului)
H. Murray considera biografia unei persoane, comportamentul sau de-a lungul tuturor
etapelor importante de timp ca fiind o succesiune de teme complexe adica de episoade.
Ce inelege Murray prin noiunea de teme? Tema reprezinta o unitate dinamica intre o
trebuinta si conditiile externe care se pot opune sau pot facilita satisfacerea acelei trebuinte.
Dintr-o alta viziune, tema reprezinta modul in care persoana percepe influentele mediului. Asa
cum trebuintele nu actioneaza izolat ci in interactiune unele cu altele, pe baza principiului
subsidialitatii, la fel subsistemele in sistemul personalitatii trebuie privite in interrelatie. astfel
inct mai multe teme simple formeaza o tema complexa si astfel succesiunea temelor reprezinta
biografia personalitatii.

Conceptia despre personalitate a lui Murray exprima, intr-adevar, influenta psihanalitica


in aceea ca autorul vorbeste despre procese primare si procese secundare. Procesele primare sunt
reprezentate de catre procesele neuropsihice pe cind procesele secundare sunt procesele psihice.
El concepe personalitatea ca un sistem integrat de trebuinte care se obiectiveaza in
comportament prin actiunile pe care persoana le desfoar intr-o activitate. Actiunile sunt
numite actoni care la rindul lor se impart in: verboni si motoni, dupa cum actele se impart in
actiuni motorii si verbale. Trebuintele si procese secundare se exprima in comportament intr-un
grad variabil in sensul ca doua persoane, manifestind o aceeasi trebuinta, cu aceeasi intensitate
este posibil sa aib comportamente diferite.
Dac pentru H. Murray, psihanaliza reprezint doar un punct de plecare n elaborarea
teoriei sale personologice i, ca atare, baza interpretativ a testului nu se limiteaz la psihologia
abisal, n ultimele decenii, n Frana, Vica Shentoub iar mai apoi elevii sai au fundamentat
interpretarea TAT-ului aproape exclusiv pe teoria psihanalitic.
Testul Tematic de Aperceptie isi propune sa dezvaluie unui interpret antrenat anumite
trasaturi fundamentale ale personalitatii, fiind vorba de impulsuri, emotii, sentimente, convingeri.
Autorul su a intentionat sa elaboreze un instrument care sa evidentieze trebuintele fundamentale
refulate pe care subiectul sau bolnavul refuza sa le recunoasca sau este incapabil sa le admita
pentru ca pur si simplu nu isi da seama de ele. TAT isi gaseste de asemenea utilitatea in orice
studiu aprofundat al personalitatii si in interpretareaa diverselor tipui de dezordini de
comportament, in maladii psihologice, psihoze si nevroze.
Aceasta forma este administrabila subiectilor care au depasit virsta de 4 ani, iar intrebuintarea
lui este recomadabil in conjunctie cu alte probe proiective. Altfel poate fi utilizat impreuna cu
Rorschach.
Materialul testului
Se compune dintr-un set de 30 de plane, cu ajutorul carora pot fi realizate 4 seturi de planse.
Setul contine deci o serie de planse care sunt administrabile tuturor categoriilor de subiecti:
barbati, femei, baieti, fete. Barbatii si femeile sunt persoane care au depasit 14 ani, baietii si
fetele sunt cei care au pina la 14 ani. De aceea unele planse sunt administrabile pentru toate
categoriile de subiecti, altele au destinatie numai pentru fete, altele numai penru baieti, sau doar
pentru barbati ori femei. Exista si o plansa alba.
Plansele infatiseaza diverse teme. Folosind limbajul lui Murray ele infatiseaza anumite conflicte
intre trebuintele indivizilor si circumstantele exterioare, pe baza carora este posibil sa se
realizeze o serie de povestioare.

Exemple de teme tratate in plansele TAT :


Plana I. Plansa realizarii de sine, infatiseaza un baiat care sta ingindurat in fata unei viori
Plansa II. Plana armoniei sau dezacordului infatiseaza o scena la arat.
Plana III. Tema necazului, pedepsei , sinuciderii. (pentru baiei).
Nota: Este vorba de semnificatiile cele mai probabile ale planselor care au fost obtinute pe un
esantion de subiecti.
Plansa nr. 3 (pentru fete) Fat nenorocita
Plansa 4 - Un cuplu in dezacord; un barbat si o femeie care au o discutie
Plansa 5 - Stapina sau menajera casei
Plansa 6 - Mam si fiu, amenintarea cu o veste proasta (pentru baieti) etc.
Modul de administrare
Testul in sine este un test proiectiv, care prin caracterul ambiguu al
planselor stimuleaza proiectia.
Subiectul are sarcina sa realizeze istorioare. In efortul de a da o interpretare planselor el ajunge,
fara sa stie, sa ne relateze foarte multe despre propria persoana: dorinte, sentimente, trebuinte, in
cea mai mare parte inconstinete. Testul, dupa o frumoasa expresie a lui H. Murray, livreaza
experimentatorului un fel de radiografie refuzata a Eului su profund.
Valoarea efectiva psihodiagnostica a primei planse a fost evaluata de Murray, impreuna cu
colaboratorii sai pe baza testarii complexe a personalitatii subiectilor care au format esantionul
experimental, si care a stat la baza elaborarii teoriei personalitatii. Ei au dat apoi o cota valorii
imaginii, dupa calitatea informatiilor pe care T.A.T. A furnizat-o, bine-nteles prin intermediul
povestirilor elaborate. Alte teste au participat la descrierea acelorai subieci cu ponderi diferite.
S-a obtinut pe baze experimentale principiul ca: validitatea interpretarilor este cu atit mai mare
cu cit subiectul care interpreteaza plansa are sexul si aproximativ aceeasi virsta cu personajul din
plansa (aceasta nu inseamna ca este obligatoriu ca subiectii sa aiba exact aceeasi virsta cu
personajul din plansa, testul fiind valid si in celelate cazuri).
Administrarea
Trebuie spus ca in functie de sexul I virsta subiectilor se realizeza un set de 10 planse care este
administrat intr-o prima sedinta. Dupa cel putin o zi se administreaza al doilea set de planse care
sunt mai ambigui si care suscita proiectarea unui nivel mai profund al personalitatii.
In cadrul primei sedinte subiectul este asezat confortabil, fie sezind, fie intins pe o canapea,
obligatoriu cu spatele catre examinator, exceptie facind psihotocii si copii.

Subiectului i se spune: Veti face o proba de imaginatie, imaginatia este o forma de inteligenta.
Am sa va arat citeva imagini, una cite una, iar d-voastra veti inventa pentru fiecare din aceste
imagini o povestioara, o istorie, cit mai bine cu putinta. (Se spune ce a provocat evenimentul
reprezentat in imagine.) Veti descrie ce se intimpla in acest moment, ce simt, ce gindesc,
personajele respective iar dupa aceea veti indica deznodamintul. Exprimati-va gindurile dvoastra asa cum va vin in minte. Dispuneti de 50 de minute, cite 5 minute pentru fiecare
imagine.
Exista si o alta forma de instructaj, care este aplicabila copiilor si adultilor cu intelect redus sau
psihotocilor. In instructajul dat acestor persoane nu se mai precizeaza faptul ca este un test de
imaginatie ci pur si simplu le cerem sa inventeze o poveste, intr-un mod asemenator cerut
subiectilor din prima categorie.
Dupa ce subiectul a terminat prima poveste, trebuie felicitat binenteles daca lucrul acesta este
justificat, dupa care ii reamintim consemnele, in cazul in care el nu s-a conformat acestor
consemne.
Exemplu: Povestea d-voastra a fost foarte interesanta, insa ati uitat sa specificati cum personajul
respectiv a ajuns sa se certe (daca este vorba de o cearta in imagine) cu mama lui, ce a determinat
acest conflict si deznodamintul, cum se incheie aceasta poveste.
In general insa daca lucrurile merg bine, este recomandabil ca examinatorul sa nu intervina pe
parcursul desfasurarii probei.
In general validitatea unei istorioare este apreciata foarte rapid prin amploarea ei, lungimea
medie a unei povestioare fiind de 300 de cuvinte. Daca povestea este sub 150 cuvinte ea nu este
valida in sensul ca nu o putem interpreta.
In timpul cit subiectul povesteste este bine sa notam. Murray spune ca este bine sa avem o
stenografa in alta camera care sa auda prin intermediul unui microfon sau printr-un perete
subtire. Este acceptat sa se utilizeze si reportofonul, pentru a inregistra povestioara, sau orice alt
mijloc cit mai discret.
La a doua sedinta, care poate fi peste o zi dar nu mai mult de 15 zile, nu trebui spus subiectului
si nici lasat sa inteleaga ca i se cere din nou sa inventeze povesti. El se poate astepta la aceasta,
dar in nici un caz sa nu aiba sentimentul sa se pregateasca, pentru ca el intre timp poate sa citesca
ziare, carti si sa-si fixeze in minte anumite sabloane de raspuns, falsificind sau denaturind
spontaneitatea obisnuita a povestioarelor si in felul acesta calitatea psihodognostica.
La a doua sedinta i se spune ca desfasurarea va fi aceeasi ca si la prima sedinta, doar ca de data
aceasta subiectul va trebui sa dea friu liber imaginaiei sau ii spunem: Primele 10 povestioare
au fost excelente. Am vrea acum sa vedem daca sunteti capabil sa va indepartati de realitatile

banale si sa va lasati imaginatia sa vagabondeze, ca intr-o fictiune, ca intr-o nuvela . Iata prima
imagine''.i aici exista mai multe serii difereniate pe vrst I sex: a, b, c. Cind se trece la a doua
serie, functie de nivelul intelectual al subiectilor, de gradul lor de sanatate mentala, explicatia va
fi mai speciala.
Dupa administrarea celei de-a doua serii de planse are loc convorbirea sau ancheta finala, este
asemenatoare ca si la Rorschach si Szondi. Adica cu acest test noi incercam sa clarificam
anumite aspecte legate de sursele ideilor pe care subiectii le-au transpus in povestile lor. Vrem sa
stim daca tema dintr-o plansa a decurs din proprie experienta, daca nu cumva ea a decurs din
experienta prietenilor, lecturilor, filmelor.
Analiza si interepetarea datelor
Exista mai multe curente in interpretarea planselor lui Murray. Exista interpretarea originala a lui
H.Murray, exista interpretarea lui S.Tomkis, interpretarea dupa P.Aron, cea dupa Bella si Vika
Schantoub. Noi ne vom axa pe interpretarea lui H. Murray.
Murray spune ca exista posibilitatea ca o persoana cu multa intuitie si cu un nivel de inteligenta
deosebit, fara un antrenament special sa reuseasca sa traga o serie de concluzii valabile si
importante, daca el ajunge prin tatonare sa patrunda in redutele gindirii subiectului, autorul
istorioarelor.
Insa de obicei, in interpretarea datelor este nevoie de o intuitie antrenata.
Se pare ca un prim pas in antrenamentul viitorului interpret trebuie sa cuprinda cel putin 50 de
povestioare, dupa acestea de abia se considera ca au fost dobindite unele deprinderi. O intuitie
critic antrenata si in acelasi timp deprinderea de a observea, nu le putem dobindi decit prin
mentorat, fiind asistati de un psiholog antrenat in interpretare si bine-nteles prin buna stapinire a
teoriei psihanalitice, a conceptelor teoriilor ei fundamentale, din perspectiva carora se face
interpretarea acestor rezultate.
De aceea H. Murray considera, cu citeva decenii bune in urma, ca viitorul TAT-ului va fi legat de
posibilitatea de perfectionare a interpretului ''psihologul, acel instrument, de mult uitat al
psihologie'' - cum scria Murray.
In interpretare trebuiesc luate in seama:
- n primul rind o serie de date de baza: sex, virsta, daca parintii sunt morti sau divortati, virsta si
sexul rudelor apropiate, frati, surori, profesiunea sa, situatia materiala.
- in al doilea rind analiza formala. In aceasta etapa se evalueaza: gradul de intelegere a instructiei
de catre persoana examinata
b) gradul de cooperare

c) exactitateapercetiei
d) aspectul de: coerenta, precizare, concizie si de bogatie a detaliilor pe care le indeplinesc
povestirile.
e) tonul cu care abordeaza povestirea.
f) absenta unor faze ale povestiri, daca lipseste introducerea, deznodamintul sau cuprinsul.
Trebuie s insistm n instructajul preliminar pe ideea: Nu trebuie sa interpretati plansele ci
inventati o povestioara folosind elementele din cadrul planselor.
g) daca subiectul descrie sau interpreteaza.
h) Facem notatii cu privire la limbaj, daca este bogat, sarac, daca lipsesc anumite categorii
verbale. De exemplu, unii se exprima numai prin substantive (tata, fiu, mama), altii pot sa uzeze
de adjective, altii de verbe etc.
i) Facem notatii cu privire la lungimea povestioarelor.
Se procedeaz la analiza de coninut.
In aceasta faza se identifica personajul, eroul povestirii cu care subiectul se confunda. Cine este
eroul din povestirea respectiva ? El poate sa fie:
-Personajul de care subiectul se simte cel mai interesant, fie ca ii acorda punctul de vedere, fie ca
il descrie amanuntit din punctul de vedere al sentimentelor, actiunilor sale
-Personajul cu care subiectul se aseamana cel mai mult, fie ca are acelasi sex, virsta, fie ca are
acelasi statut social, fie ca manifesta aceleasi sentimente
-Persoana care apara in povestire de la inceput, joaca un rol principal si este implicat de la
inceput in povestioara.
Pot exista si o serie de cazuri particulare de care trebuie sa tinem cont:
Este posibil, si nu de putine ori se intimpla, ca subiectul sa se identifice cu mai multe personaje,
cu mai multi eroi, chiar in cazul aceleasi povestiri. Pot sa existe asa numitele temeendopsihice,

atunci cind sunt dou personaje cu convingeri opuse iar aceasta dovedeste

ambivalenta afectiva a subiectului.


Putem vorbi de un eroul principal si de un erou secundar - fapt care exprima tendinte inacceptate,
inconstiente binenteles, tendinte refulate, tendinte conflictule sau rau integrate.
Nu rareori se intimpl sa gasiti eroul cu sex opus subiectului si atunci este vorba de o prevalenta a
tendintei animei (termen luat de la Jung), contrar sexului subiectului. Adica, mai direct exprimat,
subiectul manifesta tendinte feminine sau subiectul fenimin manifesta tendinte masculine.
Eroul poate fi caracterizat, si este de obieci caracterizat, in povestirile subiectilor printr-o serie de
criterii si anume: superioritate, care este data de puterea de autoritate, competenta. inferioritate,
criminalitate, anormalitate mentala, izolare, dependenta, conflictualitatea.

Odata identificat eroul, in povestirea subiectilor, evaluam urmatoarele: mobilurile, tendintele,


sentimentele, adica ce gindesc, ce simt, ce fac acesti eroi.
Trebuie sa notam, tot cu acest prilej: tipul de personalitate, de temperament, maladia mentala de
care sufera personajul respectiv, daca subiectul face referire la acest aspect, de asemenea tot ce
este exceptional in comportamentul si in manifestari subiectului. Exceptional insemnind aici
ceva foarte rar, unic, puternic sau deosebit de slab.
n aceasta faza a investigatiei interpretarii luam in consideratie, pe linga mobiluri, sentimente, si
urmatoarele variabile, care sunt evaluate pe o scala cu 5 grade, de la foarte slab la foarte puternic
(aceste valori se raporteaza la un tabel de corectie ) : supunerea ( se evalueaza daca eroul este o
persoana respectuoasa, admirativa, sau daca manifesta sugestibilitate). De asemenea se ia in
consideratie orice acceptare a unei constringeri, a unei singhereli, a unei greutati, insulte sau
injurii. Dominarea, se refera la capacitatea de a influenta pe altii, la capacitatea de a administra,
conduce, reprima, guverna, constringe, a aresta sau la capacitatea de a seduce, sugestiona,
argumenta (in scopul de a convinge pe altii). Acestia sunt indici ai dominatiei. In patologie, o
tendinta dominatoare se exprima in idei delirante: de grandoare.
Trebuinta de realizare. In legatura cu aceasta exista foarte multe cercetari, atit cele realizate de
Murray cu colab sai cit si cele realizate de unii continuatori, printre care un loc important il
ocupa McLelland. Ce este trebuinta de realizare, in copncetia lui Murray ? Este trebuinta de
a muncii cu energie, perseverenta; ea inseamna efort straduinta, centrare pe scop. Semnele,
indiciile, din comportamentul personajelor, pe baza carora identificam existenta acestei trebuinte
sunt: ii convinge pe altii sa realizeze ceva, sa faca lucrurile cit mai bine posibil, orientarea spre
performanta, depasirea obstacolelor, dobindirea unei pozitii privilegiate, zelul, ambitia,
capacitatea de a-si invinge lenea, oboseala.
Daca in povestirile subiectilor identificam, la eroi, asemenea caracteristici atunci putem deduce
ca aceasta trebuinta este prezenta.
Trebuinta de sprijin, insemana a acorda ajutorul, consolare, incurajare protectie, de asemenea,
inseamna placerea de a primi simpatie, mijloace de subzistenta, cadouri utile etc
Trebuinta de solicitudine, capacitatea de a exprima simpatie si bunavointa pentru sentimentele
cuiva, a incuraja, a plinge pe cineva, a consola, a ajuta, a proteja, a adora. Aceste aspecte sunt
indici ale prezentei acestei trebuinte la eroul, care este figura centrala a povestirii.
Trebuinta de sexualitate, este identificata la eroul principal prin cautarea companiei sexului
opus, daca personajul se indragosteste, daca se casatoreste;
Nota. Numai trebuintele aflate intr-un stadiu semnificativ de exprimare le luam
in consideratie.

Pasivitatea - preferinta pentru destindere, odihna, somn, de asemenea de a ceda altora,


contemplare pasiva, a se simti obosit dupa un mic efort, a fi lenes. Toate acestea ne duc la
concluzia ca eroul actualizeaza in povestire o trebuinta activ subiectului, pe care il investigam
in privinta pasivitatii.
Agresiunea, poate fi fizica sau verbala. Intr-o prima aproximatie o putem recunoaste dupa
comportamentul combativ, revendicativ, distructiv, despotic. Agresivitatea poate sa imbrace: fie o
forma emotionala sau verbala,

si o identificam prin comportamentul eroului de a ur, de a se

infuria, de a se certa, de a blestema, de a deprecia, reproba, critica, blama, a ironiza etc.


Daca agresivitatea este: materiala sau

sociala decidem prin faptul ca personajul fie bate,

omoara, razbuna, raspunde la insulta, sanctioneaza prin delict fie apara o cauza dreapta fie are o
orientare antisociala de a aresta, a rani, a omori, a lupta impotriva propriei tari.
(Putem identifica astfel de indici pentru ca sunt si teme care d.p.d.v.tehnic declanseaza
manifestarea unor astfel de aspecte). De asemenea, agresivitatea poate sa fie: distructiva: a
ataca, a omori, a sparge, a rupe.
Autoagresivitate. O identificam prin urmatorii actoni: (care sunt actiuni verbe, aici) a blama,
a critica, a se autocritica, autodeprecia, autoblama, a se sinucide pentru o greseala anume ( mai
sunt si alte trebuinte ale eroilor).
Emotiile si sentimentele
Conflictul - este vorba de indecizie, incertitudine, perplexitatea eroului sau eroilor, opozitia si
lupta progresiva dintre impulsuri, conflicte morale, inhibitie.
Versatilitatea emotionala este exprimata prin instabilitate in sentimente, dispozitii
schimbatoare, entuziasm, depresiune, nesuportarea uniformitatii, slaba toleranta la frustrare. De
exemplu, daca exista o propozitie in povestire de,forma Personajul nu are rabdare, putem sa
inferam despre versatilitatea emotionala. Cautarea continua de oameni si experiente, schimbarea
profesiunilor, a intereselor, apoi sentimentul de descurajare, daca este identificat un astfel de
sentiment prin nemultumire, deziluzie, nenorocire, melancolie , toate sunt indicii ale versatilitii
emoionale.
Anxietatea, neincrederea si gelozia sunt alte aspecte care trebuie evaluate cu privire la eroul
principal.. Tot in aceasta categorie mai trebuie cotate de la -3 la +3 pe o scala urmatori factori
interni: eul, idealul eului, narcisismul, cestea fiind instante psihice postulate de psihanaliza
ca intervinind alaturi de trebuinte in declasarea conflictelor.

H.Murray mai vorbeste de un Supraeu integrat, aici fiind vorba de eul care se poate conforma
si de supraeul in conflict, care exprima criza de constiinta, sentimentul de vinovatie,
culpabilitate, depresie.
Se mai evalueaza si alte categorii de fenomene psihice si anume:
Trasarurile generale, adica starile interne si alte emotii precum: angoasa, creativitatea,
conjunctivitatea respectiv disjunctivitatea (= capacitatea sau lipsa de coordonare a actiunilor sau
gndirea. O persoana este conjunctiva atunci cind este concordan intre ceea ce supune si cea
ce face.) emotivitatea, persistenta efortului, intensitatea acestuia, endocatexia si exocatexia
(acestea sunt concepte introduse de H.Murray, i desemneaza investirea energiei psihice in viata
interioara.respectiv n comportamentul extern.
O alt dimensiune a eroului care trebuie evaluat este extraceptia si introceptia (exprima
tendinta subiectului de a fi dominat, fie de catre fapte fie de catre sentimente, emotii, adica fie de
fapte externe fie interne). Exocatexia si endocatexia se imbina cu introceptia si extroceptia, adica
subiectul poate sa manifeste extraceptie si sa fie orientat, sa aiba endocatexie ca orientare
fundamentala.
Alte nsuiri de evaluat sunt: Impulsivitataea, deliberarea, proiectivitatea, obiectivitatea ( tendinta
de a exterioriza in povestiri, si in general, in comportament trairi profunde; a adauga de la noi,
atunci cind observam ceva sau a ne limita la fapte observabile: De aceea unele persoane sunt mai
obiective, altele mai subiective. O astfel de dimensiune o gasim si in chestionarul Guilford
Ziemermman. Este vorba de factorul O-obiectivitate.
Radicalismul si conservatorismul trebuie, de asemenea evaluate.
Toate aceste variabile se evalueaza cu note de la 1 5 si se ia in consideratie modul in care
interactioneaza ntre ele.
Pina acum, ne-am referit la evaluarea acelor aspecte care tin de persoana. Dar s-a spus ca
destinul unui individ (pulsiunile, trebuintele) nu depinde doar de energia interna ci depinde (intrun limbaj pe care Murray il preia de la K.Lewin) si de presiune, adica de barierele, de opozitia pe
care mediul o manifesta fata de indeplinirea, realizarea, trebuintelor noastre.
Exemplu: Eu vreau acum sa plec acasa dar d-voastra nu imi dati voie deci d-voastra reprezentati
o presiune externa in raport cu trebuinta mea de a ma odihni, cu trebuinta mea de pasivitate.
Deci, pentru a intelege persoana trebuie sa evaluam si exigentele mediului extern, cu alte cuvinte
trebuie sa tinem cont si de situatie.
Presiunea externa reprezinta formele care provin din mediu si de cele mai multe ori ele sunt
trebuintele altor indivizi care pot sa vina in conflict cu propriile noastre trebiunte.

Aceste presiuni externe le evaluam identificind care dintre elementele obisnuite ale mediului
lipsesc.Uneori ele sunt semnificative prin lips.
Daca depasesc, sau sunt sub medie, din punctul de vedere al fortei sau al frecventei, se noteaza
obiectele si fiintele care sunt introduse de subiect din imaginatie, fr ca ele s existe in imaginea
interpretat.
De asemenea, se noteaza trasaturile personajelor cu care eroii vin in contact, adica daca
personajele sunt binevoitoare sau ostile. Se noteaza de asemenea referirile la persoanele in virsta,
masculine sau feniminine, pentru ca ele de obicei reprezinta imago-urile paterne si materne
(adica imagini inconstiente, depozitate in inconstient).
Presiunele externe sunt trebuintele personajelor cu care eroii vin in contact sau lipsa, privarea,
pierderea, deposedarea iar acestea sunt situatii care ne dau indicii despre presiunea externa
pentru ca ele sunt rezultatul actiunii altor indivizi.
Suferintele corporale carora eroul trebuie sa le faca fata, de exemplu: suferinta fizica,
desfigurarea, boala, toate sunt tot presiuniexterne pe care trebuie sa le evaluam pe o scara de la
15 din punct de vedere al :intensitatii, duratei, frecventei al gradului de semnificatie.
H. Murray identifica 30 de tipuri de presiuni exterioare insa el se refera in mod expres doar la 7
dintre ele, in renumita sa carte (Exploration in personality):
afiliatia daca eroul are mai multi prieteni, daca se afilieaza emotional sau asociativ cu alte
persoane. Afiliatia emotionala se refera in special daca eroul este iubit.
agresiunea este o alta presiune exterioara si poate fi verbala sau emotionala, materiala si
sociala. Aici este vorba de agresiunea celorlalte personaje sau ale mediului. Poate sa fie materiala
si antisociala sau o agresiune prin care sint distruse bunuri.
dominarea, care se manifesta prin constringerea, restrictia, persuasiunea, seductia manifestata de
personaje sau de mediul extern asupra eului.
solicitudinea,
privatiunea,
pierderea

sau

respingerea de ordin material sunt alte forme pe care H.Murray le comenteaza.


In sfirsit, o chestiune foarte importanta pe care o evaluam este
Deznodamintul povestirii.
Cu privire la acesta se noteaza daca eroul provoaca sau sufera evenimentele. Intr-un limbaj
modern (in limbajul lui J. Rotter) faptul de a fi efectul sau cauza evenimentelor este exprimat in
conceptul de locus of control (locul controlului). Persoana isi justifica reusita sau nereusita prin
actiunea factorilor externi, de exemplu prin faptul ca a avut noroc. Cind persoana are un locus

control inferior atunci cauzele efectelor sunt in propria persoana. Persoana i justific nereuita
sau reuita astfel: Nu am fost destul de sau am fost destul de (puternic, curajos,
independent, perseverent).
De asemenea, este interesant sa notm: cum se comporta eroul, prin: disimulare, agitatie,
abandon sau triumf in fata greutatilor, cu ce vigoare lupta impotriva fortelor care ii sunt
potrivnice, cum face el ca situatia sa evolueze spre deznodamintul, prin impulsivitate sau in mod
controlat, dac este el energic sau este slab, este tenace sau labil, suplu, felxibil, coordonat sau
necoordonat, dac procedeaza cu initiativa sau este inert. Se noteaz cum se produce
deznodamintul: prin actiunea voluntara a eroului sau a anturajului sau lucrurile se aranjeaza de la
sine.
Natura deznodamintului. Notm daca el se produce in conformitate cu motivatia eroului sau
dimpotriva, in opozitie, dac deznodamintul este compormis, adica nu invinge nici mediul nici
eroul sau poate este un esec partial sau total, sau scopul este ratat pur si simplu.
In interpretarea testului H.Murray propune 2 postulate fundamentale: 1) Atitudinile
eroilor respectiv trebuintele, starile emotionale si sentimentele reprezinta tendinte ale
personalitatii subiectului investigat.

Tendintele pot fi trecute, prezente sau viitoare deci ele

exprima energia partiala, care temporal este in stare de latenta. Povestirile pot releva deci fortele
elementare ale personalitatii subiectului, de care subiectul nu este intotdeauna pe deplin
constient, si tocmai datorita fenomenului proiectiei el le scoate la lumina, le obiectiveaza. Toate
aceste atitudini ale eroului le putem transfera asupra subiectului testat.
2) Presiunile exterioare trecute, prezente sau viitoare, ale mediului,
asa cum sunt ele percepute de catre subiect, exprima viziunea pe care o are subiectul despre
lumea inconjuratoare.
Dupa H.Murray, personalitatea este strucurata pe doua nivele si pe 3 straturi.
1. Primul nivel functional, se exteriorizeaza fara dificultate in comportamentul observabil si
reprezinta in principiu atitudinea subiectului fata de proba si fata de examinator. Exemplu: faptul
ca subiectul se uita la mine chiar cu ostilitate si intoarce plansele cu lehamite reprezint un
comportament observabil care se exprima in acest nivel functional.
2. Al doilea nivel functional exprima ideile, proiectele, fantasmele si reveriile subiectului. Aici
este vorba mai degraba de un nivel mai profund al personalitatii.
Cele 3 straturi sunt:
Primul este stratul profund, el contine tendintele inconstiente, refulate care nu se traduc sau se
traduc foarte rar in acte si la fel de rar se exprima in ginduri. H.Murray vorbeste de o obiectivare
diferentiata a continuturilor psihice, adica nu toate ajung sa se exprime in actiuni. Actiunile pot fi

calificate drept indicii ai trebuintelor si ale emotiilor interne. Deci o emotie, o trebuinta nu se
poate consuma sau satisface decit printr-o actiune: interna (gnd) sau externa (actiune)
Stratul intermediar conine tendinte traductibile in: acte, ginduri, trebuinte cunoscute si
afirmate public care dau subiectului nivele de comportament motor.
Continutul istorioarelor apartine nivelului 3 functional, in timp ce stratul 1si 2 exprima
proiecte fanteziste care se exprima rar.
Nu intotdeauna variabilele puternice sau slabe, deci cele care le-am notat fie cu 1 fie cu 5,
exprimate in povestirile TAT, sunt la fel de slab sau puternic exprimate in comportamentul real
al subiectului. In acest sens trebuie sa fim preveniti c adesea TAT-ul releva exact tendinta
contrara. Adica uneori ceea ce este exprimat foarte subtil si cu intensitate foarte slaba poate sa
aiba o semnificatie foarte puternica in comportamentul subiectului si invers.
Alte interpretari ale TAT-ului
Interpretarea lui Tomkis: El propune ca interpretarea sa se faca pe o analiza a fiecarei
propozitii fundamentale. Deci instorioarele sunt impartite in propozitii fundamentale, compuse
pe baza urmatoarelor elemente: vectorul, adica tendinta spre un comportament oarecare nivelul,
adica functia psihica implicata, conditiile adica starile in care se gaseste eroul: starea psihica,
sociala, fizica si functie de caracteristicile eroului.
Analiza povestirilor trebuie sa degaje zonele cu probleme ale subiectului. Aceste zone sunt:
familiala, de dragoste, relatii sociale, relatii profesionale, atitudini fata de munca.
Interpretarea dupa P. Aron muta accentul de pe opozitia erou-presiune externa - opozitie pe
care am intilnit-o la Murray - in opozitia dintre trebuintele si mecanismele de aparare ale eului
care sunt proprii subietului.
Interpretarea dupa Bellak considera subiectul d.p.d.v. a cea ce eul accepta ca este sau ar dori sa
fie, in timp ce personajele sunt alte tendinte ale subietului. Interpretarea are urmtoarele reguli:
-Actiunile contrare ale diverselor personaje sunt alternative ale dilemei interioare in care
subiectul se gaseste.
-Fiecare personaj exprima un aspect al personalitatii subiectului.
-Dorintele subiectului tind sa fie atribuite unor personaje ale caror caracteristici le justifica cel
mai bine.
- Cu cit motivatia este mai acceptabila pentru constiinta subiectului cu atit va fi mai mare
asemanarea dintre subiect si personajul din TAT caruia i se vor atribui aceste motivatii.

Alte precizari se refara la atitudini stereotipe si superficiale din povestiri si la diversitatea si


incompatibilitatea motivatiilor din povestire, la frecventa de aparitie a temei.
La interpretarea lui H. Murray mai trebuie adugat faptul cheie c din povestirile respective,
pe baza analizelor efectuate privind sentimentele, emotiile, caracteristicile presiunii externe,
motivatiile eroului este nevoie s decelam citeva teme fundamentale - teme complexe cu care,
privindu-le in relatie, putem reface biografia potentiala a subiectului. Radiografia acelor
trebuinte reprimate de catre subiect si care sunt responsabile de determinarea dintr-o zona
inconstienta a comportametului sau observabil ne conduce la la adevratele mobiluri ale
conduitei.