ASPECTE EPIDEMIOLOGICE ALE PRINCIPALELOR BOLI CU TRANSMITERE

AEROGENA
Conf. Univ. Dr. Simona Claudia CAMBREA
GRIPA
INFECTII STREPTOCOCICE
RUJEOLA
INFECTII MENINGOCOCICE
GRIPA
Este cea mai raspandita infectie acuta virala a aparatului respirator cu grave implicatii
medicale si socio-economice.
Gripa este cunoscuta din antichitate provocand numeroase pandemii: 1530, 1580, 1782,
1889-1890, 1918-1919, 1957-1959.
Exista trei tipuri de infectie cu virusurile gripei: A (1933), B (1936), C (1950).
Cea mai frecventa, epidemica si severa, prin complicatii si decese este gripa de tip A.
Fr: gripper = a ataca, a brusca; influere = a curge
Virusul gripei A inregistreaza o continua restructurare genetica urmata de o variatie
antigenica care a determinat existenta, pana in prezent, a tipurilor de virus A0, A1, A2 cu
subtipurile: H1N1, H2N2, H3N2 si intermediare (subtipuri).
Fiecare nou tip de virus A este pandemigen.
Variatia antigenica are loc treptat, lent pe durata a zeci de ani.
Variatia antigenica minora (antigenic dreaft) se acumuleaza an de an, iar periodic se
produc modificari antigenice majore (antigenic shift)
Factorii principali
Care determina restructurarile antigenice sunt:
fondul imunitar populational anti-gripal ridicat (presiunea imunologica);
Infectii mixte cu 2 subtipuri pe aceeasi gazda umana sau animala;
Trecerea bidirectionala a virusului A pe gazde aviare si porcine asiatice.
Implicatiile medicale
Constau in izbucnirea unor epidemii severe de fiecare data cand s-a produs antigenic shift
sau producerea de pandemii cand shiftul a fost total, deci a aparut un virus A nou.
Aceste variatii antigenice impun selectarea, in fiecare an, de tulpini modificate pentru a
prepara noi vaccinuri (vaccinuri anuale).
Implicatiile economice
Deriva din cele medicale :
morbiditate,
complicatii,
decese,
supraveghere imunologica si virusologica,
prepararea de noi vaccinuri.
PROPRIETATI CU IMPORTANTA
EPIDEMIOLOGICA

Existenta de tipuri si subtipuri necesita o permanenta supraveghere epidemiologica pentru a

evalua modificarile:
hemaglutininei (pana in prezent exista H1-H8)
neuraminidiazei (pana in present N1-N7).
Pentru recunoasterea tulpinilor standard utile la prepararea vaccinului anual se va nota:
tipul (A, B, C)
gazda de origine (oameni, animale, pasari)
zona geografica ( Asia etc.)
numarul tulpinii inregistrate la Londra sau Atlanta
anul izolarii
subtipul antigenic al hemaglutininei si neuraminidiazei (in cazul virusului A)
Exemplu : A/Johannesburg/33/94 (H3N2)
PROPRIETATI CU IMPORTANTA
EPIDEMIOLOGICA
Rezistenta in mediul ambiental este scazuta, deci decontaminarea se va realiza prin aerisire
si igienizare comuna, fara utilizarea decontaminantilor chimici.
Virusurile gripale sunt total insensibile la actiunea antibioticelor (se vor folosi cand sunt
semne ale supraadaugarii unei infectii bacteriene), care se poate produce dupa 5 7 zile de la
debutul gripei.
Rezistenta la antivirale de sinteza chimica (Amantadina, Rimantadina, Acyclovir,
Oseltamivir, Zanamivir, s.a.) poate fi prezenta; acestea au o utilizare limitata; pot reduce
severitatea infectiei daca sunt administrate cat mai aproape de momentul declansarii acesteia.
Rezistenta la decontaminantii uzuali este foarte redusa; utilizarea acestora nu se recomanda.
PROCESUL EPIDEMIOLOGIC
SURSE DE AGENT PATOGEN
Omul bolnav cu forme clinice tipice (usoare, medii sau grave) si atipice (subclinice,
asimptomatice, inaparente etc.)
Omul purtator de virus :
- preinfectios, cu contagiozitate ridicata, 1-2 zile de invazie (debut)
- sanatos, tranzitoriu, fara semnificatie epidemiologica
- fost bolnav, in convalescenta, diseminarea virusului este practic absenta
Animalele si pasarile: indeosebi pasarile salbatice si domestice; porcinele.
Alte animale salbatice si domestice pot face infectie gripala, fara a avea insa relatii
semnificative cu gripa omului.
MODURILE SI CAILE DE TRANSMITERE
Modul direct este predominant deoarece virusul gripei are o rezistenta scazuta in mediul
ambiental.
Transferul virusului spre receptivi se realizeaza indeosebi prin picaturile septice, gripa
fiind un model de infectie de aglomeratie
Modul indirect este implicat numai sub forma interventiei in transmitere a aerului,
obiectelor si mainilor, recent contaminate cu virusul gripei.
RECEPTIVITATEA
Receptivitatea este generala la persoanele care nu poseda titruri protective de anticorpi
corespunzatori cu structura antigenica a subtipurilor circulante.
Receptivitatea este mai crescuta la copii, varstnici, gravide, imunosupresati etc.

Receptivitatea este scazuta la persoanele recent vaccinate sau care au trecut prin boala
in sezonul epidemic precedent.
Imunitatea naturala si artificiala este strict specifica de tip si subtip al virusului gripei.
Factorii favorizanti ai procesului epidemiologic al gripei sunt reprezentati de scaderea
rezistentei generale, aglomeratie, conditii socio-economice deficitare, sezonul rece si de
trecere s.a..
FORMELE DE MANIFESTARE ALE PROCESULUI DEMIOLOGIC
Manifestarea sporadica se poate intalni in populatia generala, in fiecare an, mai ales in
perioadele fara epidemii, in sezonul cald, in colectivitati recent afectate de gripa sau
vaccinate, cu conditii socio-economice bune.
Manifestarea endemica este caracteristica pentru gripa dar uneori se poate intalni in
colectivitati pentru asistenta medico-sociala a copiilor si varstnicilor si in unitatile
militare, inchisori etc.
Manifestarea epidemica, cu extensivitate si severitate variata se intalneste aproape in
fiecare an; marile epidemii se inregistreaza la aproximativ 3 5 ani; aglomeratiile,
sezonul rece, conditiile socio-economice deficitare, sunt factori care favorizeaza aparitia
epidemiilor
Manifestarea pandemica este caracteristica gripei A dar este semnalata la intervale mari de
timp, fiind conditionata de aparitia unor tulpini de virus complet restructurate antigenic.
PREVENTIA
Preventia generala
Se refera la masuri care privesc protectia populatiei cu risc si supravegherea epidemiologica
si virologica a tipurilor si subtipurilor de virus circulante.
In aceasta directie se vor realiza :
anchete seroepidemiologice, pe esantioane populationale, pentru a cunoaste fondul
immunologic antigripal;
identificarea si protectia speciala a grupurilor cu risc crescut la infectia gripala:
copii, varstnici, imunosupresati, gravide etc.;
organizarea supravegherii tip santinela pentru a depista precoce intensificarea
circulatiei virusului gripei in populatie;
asigurarea cooperarii populationale (prin educatie) si a structurilor socioeconomice (prin relatii speciale) pentru asigurarea conditiilor de desfasurare a
preventiei si combaterii gripei.
PREVENTIA
Preventia speciala
Specifica include utilizarea :
Imunoglobulinelor;
Antiviralelor;
Vaccinurilor;
Vaccinarea anuala a grupurilor cu risc crescut, utilizand, vaccinuri cu virus viu sau cu virus
omorat, cu administrare rinofaringiana (instilatii, aerosolizare) sau injectabila.
Protectia astfel obtinuta asigura evitarea formelor severe de gripa, cu complicatii sau decese.
COMBATEREA
Combaterea (controlul) insumeaza actiunile intreprinse pentru a opri si lichida un proces
epidemiologic al gripei.

Combaterea necesita :
efectuarea anchetei epidemiologice
depistarea, inclusiv a formelor atipice si suspecte de gripa
declararea cazurilor, numeric, la intervale variate (zilnic, saptamanal, lunar,
trimestrial).
izolarea cazurilor grave, cu risc, la spital, celelalte, in familie, scoala, cazarma
etc.;
contactii bolnavilor vor fi supravegheati timp de 1-5 zile, acordand atentie
deosebita gravidelor, copiilor si varstnicilor etc.;
masuri pentru cresterea rezistentei generale;
administrarea de imunoglobuline si vaccinuri
igienizare totala
educatie
investigatii serologice, virologice, asupra morbiditatii, complicatiilor, deceselor etc.
INFECTIILE STREPTOCOCICE
Streptococul betahemolitic grup A (SBHA), provoaca maladii care se incadreaza in capitolul
de patologie infectioasa determinat indeosebi de sero-grupurile A, B, C, D, G.
Infectiile cu SBHA, prin frecventa si gravitatea complicatiilor tardive nesupurative, ocupa un
loc particular.
Intre infectiile cauzate de SBHA, anginele sunt cele mai frecvente (50-100% ooo loc.) si se pot
asocia sau nu scarlatina (30-35 % ooo loc.), erizipelul, impetigoul, infectiile puerperale si
numeroase alte localizari.
Dupa anul 1985, in SUA, Anglia, Canada, tarile scandinave si altele s-au semnalat cazuri de
fasceita necrozanta si miozita, cu evolutie severa.
CARACTERISTICILE CU IMPORTANTA
EPIDEMIOLOGICA ALE SBHA
SBHA are o structura antigenica foarte complexa :
proteina M, cu peste 85 de subdeterminanti care desi este imunizanta, vaccinurile
necesita includerea unui numar mare de structuri antigenice fara a evita reinfectiile.
In plus, SBHA dispune si de alte antigene de tip proteic, polizaharidic mucopeptidic;
Antigenele membranare sunt responsabile cu reactivitatea incrucisata cu tesutul miocardic,
sinovial si cu membrane bazala glomerulara, determinand:
reumatism articular acut (1-4%),
cardita reumatismala (1-5%),
glomerulonefrita acuta (1-10%).
CARACTERISTICILE CU IMPORTANTA
EPIDEMIOLOGICA ALE SBHA
SBHA are o virulenta deosebita atat prin componente ale proteinei M cat si prin
capacitatea de a produce numeroase toxine: streptolizine, eritrotoxine, hialuronidaza,
streptokinaza s.a.
Prin aceste toxine SBHA are capacitate invaziva in tesuturi atat prin actiuni directe cat si
prin blocarea mijloacelor de aparare ale organismului.
Rezistenta ambientala este de nivel mediu, SBHA poate fi distrus utilizand
decontaminantii uzuali si dintre antibiotice, mai ales penicilina si eritromicina.

SURSELE DE AGENT PATOGEN

Omul bolnav, cu faringita, amigdalita, scarlatina, erizipel sau alte localizari; fiecare dintre
acestea evoluand tipic sau atipic. Sursa cea mai importanta este reprezentata de omul bolnav
cu angina.
Omul purtator de SBHA poate fi :
preinfectios cu contagiozitate de 1-3 zile;
- sanatos, cu localizare temporara nazala, faringiana sau mixta, cu posibilitatea
diseminarii SBHA timp de 7-14 zile; prevalenta purtatorilor sanatosi poate creste
mult (40 - 80% din efectiv) cand apar cazuri de angina sau scarlatina, neizolate
precoce;
- fostii bolnavi, in proportii relativ reduse, in convalescenta unii bolnavi continua
sa disemineze SBHA,
pe durata variabila, rareori 1-3 luni de zile;
Vacile cu mastita streptococica, pot transmite SBHA la ingrijitori si prin lapte si derivatele
sale, in populatia generala.
Anginele prezinta cea mai mare frecventa, secretiile nazofaringiene constitue produsul
patologic cel mai important prin care se disemineaza SBHA.
MODURILE SI CAILE DE TRANSMITERE
SBHA, cu o rezistenta ambientala medie se poate transmite de la surse la receptivi prin:
modul direct, in conditii de aglomeratie (familie, colectivitate, mijloace de transport
in comun, sali de spectacole etc.); picaturile septice sunt elemente principale de
contaminare si infectie;
modul indirect intervine in circumstante epidemiologice variate, cand SBHA se
poate transmite prin aer, alimente (lapte, derivate), obiecte (de uz individual, colectiv,
occupational), mainile, mustele; toate aceste cai pot fi contaminate prin produsele
patologice eliminate de catre surse.
RECEPTIVITATEA
Nu este generala. Este crescuta la copii dar mult scazuta la adulti si absenta la persoanele
care au fost bolnave de scarlatina.
Numai serotipul care produce scarlatina este imunogen.
In cazul celorlalte infectii cu SBHA imunitatea este absenta si uneori este posibil sa se
instaleze o stare de hipersensibilizare la toxinele produse de SBHA.
In general, orice infectie produsa de SBHA este urmata de aparitia, la cateva saptamani, de
anticorpi anti-proteina M si fata de alti determinanti antigenici, care persista ani de zile.
Anticorpii anti-streptolizina O (ASLO) inregistreaza cresterea titrului cu ziua a 8-a de la
debutul infectiei, are valori maxime dupa 3-5 saptamani, apoi, dupa 8 saptamani, nivelul
scade treptat, normalizandu-se dupa 12 luni de zile ( < 200 UI/ml).
In ultimul timp s-au elaborat teste rapide pentru evaluarea prezentei diferitelor categorii de
anticorpi indusi de SBHA (Streptozym, Streptex, Phadirect Strep A).
FORMELE DE MANIFESTARE A PROCESULUI EPIDEMIOLOGIC
Procesul epidemiologic al infectiilor cu SBHA poate evolua diferit in raport cu natura
acestora (angina, scarlatina, erizipel etc.).
Manifestarea sporadica este, in prezent, caracteristica pentru scarlatina, erizipel,
impetigo, infectii puerperale etc. Anginele pot inregistra imbolnaviri sporadice in sezonul

calduros, mai ales printre adulti, in populatiile favorizate socio-economic, cu o rezistenta

nespecifica optima.
Manifestarea endemica poate fi intalnita mai ales pentru angine, in colectivitatile
destinate asistentei medico-sociale a copiilor, in sezonul rece si de trecere, in aglomeratii si
populatii cu un mod de viata neigienic.
Manifestarea epidemica este caracteristica pentru angine cand se poate asocia si cu alte
localizari ale SBHA, inclusiv scarlatina.
In timpul epidemiilor, se inregistreaza o crestere puternica a prevalentei purtatorilor
de SBHA care favorizeaza extinderea epidemiei.
Spre finalul acestei manifestari si in perioada urmatoare, se semnaleaza aparitia
complicatiilor tardive, nesupurative.
PREVENTIA INFECTIILOR SI A COMPLICATIILOR NESUPURATIVE
INDUSE DE SBHA
Preventia prin masuri generale ocupa un loc principal si include :
supravegherea epidemiologica, clinica si cu laboratorul a colectivitatilor de prescolari si
adolescenti
efectuarea triajului epidemiologic la inceputul activitatii si dupa vacante in colectivitatile cu
risc - internate;
depistarea precoce a infectiilor faringo-amigdaliene cu SBHA si sterilizarea lor cu
penicilina 7-10 zile; la alergici : eritromicina 5-7 zile;
depistarea si sterilizarea purtatorilor sanatosi de SBHA, utilizand penicilina V, 10zile;
PREVENTIA INFECTIILOR SI A COMPLICATIILOR NESUPURATIVE
INDUSE DE SBHA
asigurarea administrarii de Moldamin (penicilina retard) concomitent cu supravegherea
clinica si cu laboratorul a copiilor cu complicatii tardive poststreptococice;
supraveghera fostilor bolnavi, timp de 4-6 saptamani, pentru depistarea starii de purtator
SBHA sau prezenta complicatiilor poststreptococice;
controlul sectorului de alimentatie: lapte si derivate;
asigurarea cooperarii cu veterinarii pentru a cunoaste existenta vacilor pentru lapte, cu
mastita streptococica.
Realizarea educatiei populationale privind riscurile infectiilor cu SBHA
COMBATEREA
Combaterea infectiilor cu SBHA se bazeza pe:
realizarea anchetei epidemiologice
depistarea bolnavilor tipici, atipici, suspecti;
izolarea in spital a cazurilor de scarlatina, erizipel si a formelor severe de
angina;
raportarea nominala a scarlatinei si numerica a celorlalte infectii;
depistarea si sterilizarea cu penicilina V a purtatorilor de SBHA;
contactii cu sursele vor fi supravegheati timp de 10 zile, epidemiologic, clinic si cu
laboratorul;

convalescentii vor primi o doza de Moldamin (600.000 sau 1.200.000 UI, in raport de
varsta), la externare si dupa 7 zile de la aceasta, cu o dispensarizare de 3-6 luni de
zile, asigurandu-se controlul clinic si cu laboratorul;
decontaminarea cu substante chimice uzuale;
igienizarea generala, cu accent de ventilatie;
educatia populationala.
RUJEOLA
Rujeola este o maladie specifica omului, cunoscuta din antichitate, are raspandire universala,
se poate manifesta clinic si epidemiologic, in forme variate, cu si fara severitate, fiind
cauzata de un virus descoperit in anul 1954.
Mult timp rujeola a fost confundata cu variola, scarlatina si rubeola.
In absenta vaccinarii, 80-90% dintre copii trec prin infectia rujeolica, cu risc de complicatii
sau deces.
In tarile unde vaccinarea antirujeolica nu se practica populational, rujeola determina, annual,
decesul a aproximativ 1 milion de copii in varsta de pana la 4 ani.
In Romania, dupa extinderea programului de imunizari, in perioada 1967-1979, rujeola
inregistreaza o morbiditate neepidemica (300-600 % 000 in 1975; 10-110 % 000 locuitori in
1994).
CARACTERISTICI CU IMPORTANTA EPIDEMIOLOGICA ALE V. RUJEOLIC
Rezistenta in mediul ambiental este scazuta, virusul rujeolei poate fi distrus prin mijloace de
igienizare generala.
Decontaminantii chimici uzuali nu se folosesc decat in situatii epidemiologice deosebite, in
colectivitati.
Antiviralele de sinteza chimica nu sunt utile in protectia persoanelor cu risc crescut; necesita
o administrare cat mai apropiata momentului infectant.
Virusul rujeolei este omogen si stabil antigenic, avand o buna capacitate imunogena ceea ce
il face util prepararii vaccinurilor.
Termolabilitatea si sensibilitatea la cantitati, chiar foarte reduse, de anticorpi a virusului
rujeolei, necesita masuri speciale de conservare a vaccinului si de selectionare a grupurilor
propice vaccinarii.
PROCESUL EPIDEMIOLOGIC
SURSE DE AGENT PATOGEN
Omul bolnav cu forme tipice, cu exantem, sau atipice, benigne, in mod natural sau la
vaccinati, este contagios 3-5 zile de la debutul bolii
Omul purtator de virus poate fi :
preinfectios, este reprezentat de persoana aflata in ultima parte a incubatiei (3-5 zile
inaintea debutului) cand are nivelul ridicat de contagiozitate;
sanatos, care are un rol epidemiologic redus deoarece disemineaza cantitati foarte
mici de virus si pe o durata scurta;
fost bolnav, care in rujola, practic nu este contagios.
Sursele principale de virus: omul bolnav si purtatorul preinfectios, disemineaza virusul mai
ales prin secretiile:
nazofaringiene,
traheobronsice,
conjunctivale.

MODURILE SI CAILE DE TRANSMITERE

Modul direct: virusul rujeolei, fiind un paramyxovirus, cu rezistenta redusa in mediul
ambiental, se transmite prin:
doze infectante foarte mici,
predominant, prin picaturile septice (Flugge),
in general in aglomeratii,
in conditii de viata neigienica;
Modul indirect: mai ales in colectivitati, pot contribui la transmiterea virusului rujeolei:
aerul,
obiectele,
mainile, recent contaminate.
RECEPTIVITATEA
Receptivitatea este generala pentru persoanele care nu au facut boala si nu au fost vaccinate.
Prescolarii si scolarii, pana la varsta de aproximativ 15 ani, in absenta vaccinarii, constituie
grupurile cu risc major.
Nou-nascutii si sugarii pana la varsta de 6 luni sunt, in general, nereceptivi.
Populatiile izolate geographic pot acumula, in timp, un numar mare de receptivi.
Imunitatea postinfectie este durabila, iar cea postvaccinala, in majoritatea cazurilor,
determina o nereceptivitate pe termen lung.
Formele de evolutie epidemiologica si clinica ca si prevalenta complicatiilor tardive, depinde
foarte mult de rezistenta generala nespecifica a fiecarei personae si de caracteristicile tulpinii
virusului rujeolei.
FORMELE DE MANIFESTARE A PROCESULUI EPIDEMIOLOGIC
Manifestarea sporadica este caracteristica rujeolei din tarile unde vaccinarea se
practica pe baza de program. Cazurile sporadice se pot inregistra la vaccinati, copiii din
grupurile de varsta necuprinse in vaccinare si la adulti.
Manifestarea endemica nu este caracteristica rujeolei dar se poate semnala in:
colectivitatile pentru asistenta medico-sociala a copiilor, incomplet vaccinati.
Manifestarea epidemica era intalnita in numeroase arii geografice pentru ca astazi sa fie
semnalata in multe tari africane, sudamericane si sudestic-asiatice unde nu se practica
imunizarea sau aceasta realizeaza o slaba acoperire pentru grupurile populationale cu risc.
PREVENTIA
Masurile generale de preventie constau in:
supravegherea epidemiologica a colectivitatilor de copii pentru a asigura includerea
acestora in programul de vaccinare.
protectia nespecifica, prin cresterea rezistentei generale, are importanta mai ales,
pentru copiii cu contraindicatii pentru vaccinare.
gravidele si persoanele cu imunosupresie trebuie sa evite aglomeratiile si sa-si asigure
un mod de viata igienic.
educatia populationala in legatura cu preventia rujeolei, asigura cooperarea acesteia.
Masurile specifice includ utilizarea limitata, la copiii si adultii cu mare risc, neimunizati
natural sau artificial, a imunoglobulinelor
administrarea la un interval de 3 luni de zile, inainte si dupa vaccinarea antirujeola.
PREVENTIA

Vaccinopreventia realizata prin program, a creat premisele ca pe viitor, sa se discute

posibilitatea eradicarii rujeolei, dupa modelul variolei si poliomielitei:
Program Vaccinare 1963 in SUA,
Program Vaccinare 1979 - in Romania,
In prezent se incearca inlaturarea unor obstacole din calea cresterii eficientei
vaccinopreventiei antirujeola.
PREVENTIA
OBSTACOLE:
termolabilitatea vaccinului;
blocarea imunogentitatii vaccinului de catre imunoglobuline si anticorpii specifici
materni;
absenta seroconversiei la 1-5 % dintre vaccinati;
diminuarea progresiva, uneori, pe termen scurt, a titrului anticorpilor postvaccinali;
tendinta la deplasarea infectiei spre copiii mici si spre cei mari, adolescenti si chiar
adulti;
alte cauze ale golurilor imunitare:
nerecuperarea contraindicatiilor,
mobilitatea populatiei,
motivatii mistico-religioase,
neglijente populationale si medico-sanitare;
COMBATEREA
Combaterea rujeolei, in conditiile derularii programului de vaccinari, consta din depistarea
tuturor formelor de boala pentru a evita diseminarea virusului si a asigura tratamentul optim.
Vaccinarea si revaccinarea in focar si perifocar sau la nevoie, cu larga cuprindere
populationala, constituie metoda cea mai eficace.
INFECTIILE CU MENINGOCOC
Manifestarile clinice ale infectiilor cu meningococ (Neisseria meningitidis) pot fi variate.
Meningita meningococica ramane o problema majora de sanatate.
Dupa marile epidemii din 1800-1805, din Europa cu o letalitate de 70 % - 90 %, serul
antimeningococic descoperit in 1888 si mai apoi, sulfamidele si penicilina, reduc drastic
morbiditatea si mortalitatea.
Dupa anul 1968, se observa recrudescenla africana si apoi mondiala a infectiei cu
meningococ (rinofaringite, infectii acute ale aparatului respirator, meningita si sepsis).
Cea mai afectata este populatia in zona subsahariana unde meningita cu meningococ este
endemo-epidemica.
CARCATERISTICI CU IMPORTANTA EPIDEMIOLOGICA ALE MENINGOCOCULUI
Serogrupuri 13; implicate in producerea diferitelor manifestari clinice sunt: A, B, C, Y,
W135.
Polizaharidele capsulare ale serogrupurilor A, C, Y, W135 si o proteina interna a serogrupului
B, au permis obtinerea unor vaccinuri cu imunogenitate optima.
Rezistenta in mediul ambiental este redusa de aceea decontaminarea prin mijloace naturale,
mecanice, termice cu decontaminantii uzuali, este eficienta.
Tulpinile de meningococ sunt rezistente la sulfamide in proportie de 50%-60% iar fata de
antibiotice isi pastreaza, in general, sensibilitatea (penicilina, cloramfenicol, rifampicina,
minociclina).

Meningococul colonizeaza usor si persistent epiteliul faringian si al foselor nazale.

PROCESUL EPIDEMIOLOGIC
SURSE DE AGENT PATOGEN
Omul bolnav cu variate localizari, insotite de manifestari clinice sau absente;
Omul purtator de meningococ:
- purtator preinfectios, cu durata variabila de diseminare;
sunt contagiosi si greu de
depistat in absenta cazului
index"
- purtator sanatos nazofaringian, in proportii variate, in
raport de natura
colectivitatilor, cresterea prevalentei
acestora indica un risc epidemic; starea de purtator
de meningococ este imunizanta;
purtator fost bolnav:
Convalescent, in proportie de 1-10%, cu posibilitati de diseminare pe durata a 3 luni
si chiar >4 luni;
Cronic, in proportie de 1-2% cu eliminare intermitena, prin secretii faringiene, pe o
durata care poate depasi 2 ani de zile.
MODURILE SI CAILE DE TRANSMITERE
Modul direct este frecvent implicat deoarece meningococul nu are o rezistenta mare.
Diseminarea prin picaturile septice se produce frecvent in aglomeratie, in variate
conditii de viata neigienica.
Modul indirect poate interveni in transmiterea meningococului cand acesta contamineaza, pe
termen scurt, aerul, obiectele sau mainile.
RECEPTIVITATEA
Receptivitatea nu este generala si depinde de rezistenta generala a organismului.
Copiii in varsta de pana la 6 luni sunt protejati
50%, daca sunt prezenti anticorpii specifici materni.
Receptivitatea este deosebit de crescuta la copii in varsta de 6-12 luni, 50-60% dintre
meningite sunt cauzate de meningococ.
Adultii au o receptivitate scazuta, ei contracteaza frecvent infectii oculte imunizante, in
schimb adultii cu rezistenta generala scazuta, cu imunosupresie, traumatisme craniocefalice,
degradarea portii de intrare", pot face infectii severe, inclusiv meningite.
RECEPTIVITATEA
Prezenta meningococului in organism determina imunizare specifica de serogrup, cu
posibilitati de protectie incrucisata; titrul anticorpilor scade repede si infectia se poate repeta
la acelasi individ.
Imunitatea postvaccinala asigura o protectie buna pentru 3-5 ani dar revaccinarea creste rapid
si puternic titrul anticorpilor.
Dupa 7-30 de zile de la colonizarea faringelui cu meningococ, titrul anticorpilor specifici
creste la niveluri protective.
Colonizarea simultana cu bacterii inrudite cu meningococul poate determina reactii
incrucisate cu anticorpii antimeningococ astfel s creasca receptivitatea la infectia sistemica
cu N. meningitidis.
FORMELE DE MANIFESTARE A PROCESULUI EPIDEMIOLOGIC
In raport de parametri (dependenti de organismul uman, de meningococ si de conditiile
naturale socio-economice), procesul epidemiologic se poate manifesta sporadic, endemic sau
epidemic.

Manifestarea sporadica este caracteristica Europei si Americii de Nord si este prezenta in

populatiile favorizate din punct de vedere socio-economic din toate ariile geografice
(Romania: 5-15 % 000).
Manifestarea epidemica:
marile epidemii din zona subsahariana (cauzate de serogrupurile A si C),
in alte arii geografice, epidemiile sunt circumscrise in perimetrul unor familii
aglomerate, cazarmi, inchisori, lagare pentru refugiati, unitati pentru asistenta
medico-sociala.
In timpul evolutiei epidemice, prevalenta purtatorilor sanatosi de meningococ creste
puternic (50%-90% din populatia afectata).
PREVENTIA
Masurile generale includ:
cresterea rezistentei generale;
supravegherea grupurilor cu risc;
evitarea degradarii mecanismelor de aparare la poarta de intrare" rinofaringiana;
evitarea si tratarea corecta a traumatismelor craniocerebrale;
depistarea si sterilizarea" purtatorilor; protectia copiilor predispusi la frecvente
rinofaringite, amigdalite, faringite;
evitarea aglomeratiilor;
igienizarea spatiilor de locuit sau pentru activitati;
decontaminarea, periodica, inclusiv cu substante chimice in colectivitatile cu risc;
convalescentii altor boli infectioase vor fi protejati;
evaluarea periodica a circulatiei meningococului in colectivitati;
efectuarea de anchete seroepidemiologice pentru a aprecia fondul imunitar fata de
diferite serogrupuri circulante;
educatia populatiei.
PREVENTIA
Masurile specifice si speciale de preventie se refera la:
chimiopreventia cu sulfamide care se va utiliza numai in zonele unde tulpinile circulante de
meningococ isi pastreaza sensibilitatea;
antibioticopreventia este indicata pentru:
sterilizarea" purtatorilor faringieni,
protejarea contactilor directi cu o sursa de meningococ, deoarece acestia prezinta risc
crescut la infectia meningiana;
nu se foloseste populational;
in zonele endemice, antibioticopreventia poate preceda declansarea campaniei de
imunizari.
PREVENTIA
vaccinopreventia se poate realiza cu vaccinuri eficiente, bazate pe antigenele polizaharidice,
foarte active in cazul serogrupurilor, A, C, Y, W135 si a unei proteine interne, pentru B;
folosirea monovaccinurilor anti -infectie cu meningococ, va tine seama de zonarea
geografica a diferitelor serogrupuri (ex. Franta, Anglia, America de Sud, Africa predomina A).
In zonele endemice se vaccineaza intreaga populatie in virsta de 1 an pana la 25 de
ani.

Copiii pana la varsta de 2 ani pot beneficia de un vaccin tetravalent (A, C, Y, W135)
cu o revaccinare la varsta de 5 ani.
COMBATEREA
Combaterea in infectia cu meningococ necesita operatiuni realizate cu multa exigenta.
Astfel se va efectua:
ancheta epidemiologica;
depistarea diferitelor tipuri de infectie, cu internarea in spital;
depistarea si sterilizarea" purtatorilor;
raportarea va fi urgenta si nominala;
contactii directi cu sursele de meningococ vor fi protejati cu antibiotice;
decontaminarea va include substante chimice;
se vor practica vaccinari si revaccinari;
educatia pentru sanatate va fi diferentiata pe grupuri de virsta.