36 MITROPOLIA OLTENIEL PROFETUL NATAN SI REGELE DAVID In Vechiul Testament, Profetii au avut un rol aparte in pregatirea omenirii pentru venirea MAntuitorului Hristos, Ei au fost barbati luv nati de Dumnezeu pentru a face cunoscute oamenilor anumite adevaruri in vederea pastrarii legaturii acestora cu Dumnezeu, misiune pe care acestia si-au indeplinit-o in baza unei vocatii, a unei chemari interi- oare, invatdind si mustrand dupa caz, pentru pastrarea unei cdi drepte, a unei religii care avea in centrul ei Legea lui Dumnezeu si care avea sa fie desavarsita prin invatatura cea noua jertfa Fiului lui Dumne- zeu pe cruce. Profetii Vechiului Testament «au fost cei mai de seam’ invatatori ai poporului biblic, care ca trimisi extraordinari ai lui Dum- nezeu, adic’ reprezentanti autentici ai religiei celei adevarate, au apidrat 11, thidem, pag. 189. 1, Harton, pag. 184,STUDIT SI ARTICOLE ot si au cultivat monoteismul» !, credinta intr-un singur Dumnezeu, fe- rindu-l de cdderea in politeism, specific’ altor popoare vechi orientale cu care poporul biblic a venit in contact. Pe plan religios, profetii au fost conducatorii acestui popor ales. in general, profetii au cuvantat inaintea poporului, apoi, mai tarziu, © parte dintre ei si-au scris cuvantarile lor, iar acestea au fost pastrate cu grija, ca fiind cuvintele Domnului rostite prin alesii Sai. Cei care mu si-au scris cuvantarile lor sunt categorisiti intre profetii vechi, iar cei de la care au ramas scrieri au fost numiti profetii noi. Un profet despre care cunoastem mai putine amanunte si de la are nu avem o scriere proprie a fost profetul Natan. Acesta insd a t un rol deosebit intr-o vreme de glorie a poporului biblic, in timpul onsolidarii regatului sub regele David. Natan a fost ales ca prin el uumnezeu sd grdiascd lui David, dar a fost pentru acesta sfatuitorul i duhovnicul, chipul slujitorului bisericesc al crestinilor de astazi. Pentru a intelege mai bine rolul profetului Natan in viata psal- istului si regelui David si, prin acesta, in viata acelui popor pe care -a ales Dumnezeu ca din el sd se nascé Mesia «[mpaciuitorul» intre mm si Dumnezeu, vom face o privire mai atenté asupra unei parti din jata lui David, asupra unui episod des invocat de comentatori, cu va- loare de actualitate pentru toate timpurile, pana la sfarsitul veacurilor. David, nascut in Betleem, tinutul Iudeea, ca al optulea fiu al lui esei (I Paralipomena — Cronici 2, 15; I Regi 16, 4, 11) ajunge rege ste regatul Iuda si apoi peste Iuda si Israel (1010—970 i.d.Hr.) *, fiind mare glorie. Astfel, el staépaneste aproape intreaga Palestina, inta- ste si reorganizeazd regatul, savadrseste unele reforme religioase, fa- ‘ind din Ierusalim centrul politic, dar si centrul cultului religios. Des- e David aflam dintr-o carte scrisd acum peste 2200 ani cai: «In tot icrul sau.da marturie Sfantului celui Preainalt, prin cuvinte de ma- re. Cu toatéa inima sa a laudat si a iubit pe cel care l-a facut... a podobit praznicele pana la culme... umpland de cdntare sfantul locas. jomnul a sters pacatele lui si a indltat in veci cornul lui si i-a dat i fagaduinta regilor si scaunul m§ririi in Israel» (intelepciunea lui sus Sirah, 47, 8—12). Dumnezeu l-a ales: «barbat dup& inima Sa» (I Regi 13, 14). El fost marele prooroc insuflat de Dumnezeu (Matei 22, 43; F. Ap. 2, (0), reprezentant al imparatiei mesianice. Chemarea lui profeticd se janifesté in prevestirea venirii lui Mesia si a imparatiei Sale. Regele David este constient de demnitatea incredintaté lui de lomnul si de menirea sa, el insusi declarand: «Iar eu sunt pus im- ’irat de El peste Sion, muntele cel sfant al Lui, vestind porunca Dom- nului» (Ps. 2, 6). Dar, acelasi rege care slavea pe Domnul cu cuvintele facestea : «Tu esti Dumnezeu, Care nu voiesti faradelegea nici nu va locui langa Tine cel ce vicleneste» (Ps. 5, 4), desi constient de menirea « 1. Pr. Prof. Vladimir Prelipceanu, Pr, Prof. Nicolae Neaga, Pr. Prof. Gh. Barna _ $i Pr. Prof. Mircea Chialda, Studiul Vechiului Testament, manual pentru Institutele ~ Teologice, ed. a-Il-a, Bucuresti, 1985, p. 215. 2. Traduction Oecumenique de Ja Bible, Paris, 1988, (T.O.B.) «Tableau chrono- logique», p. 1820; La Bible, Paris, 1922, «Tableau chronologique», p. 386.ao BUELL COREE NEEL tide a vesti porunca Donmnului si de a o implini, cind a ajuns recunoscut drept intemeietorul unei: «ocarmuiri bune si infelepte», in loc «si multumeasca cu umilinta lui Dumnezeu si sa vadeasca prin fapte bune este vrednic de aceasta bundvointé a lui Dumnezeu»", orbit de glorie si influentat de obiceiurile regilor Orientului, cade in poligamis *, in mrejele fluxului si bogatiei si incaled legi pe care trebuia sd le re pecte intai el ca rege spre a-si mentine autoritatea fata de popc: evreu. David era convins ca existaé un Dumnezeu care judeca pe cei de pe pimdnt (Ps. 57, 11) si totusi, cunoscdind toate acestea, regele David «a avut si el in viata lui o clipa de cumplita ratacire sdvargind 0 mare faradelege» ®. In ce a constat aceasta ? In vreme ce evreii erau in rdzboi cu amonitii, regele David incre- dinteazi conducerea ostilor si grija razboiului lui Joab, comandar. armatei, iar el rémane la Ierusalim. Intr-una din zile lunecd pe pa ispitei si isi rameste inima cu frumusetea unei femei, pe nume Batse'sa, pe care se hotardste s-o ia la palatul sau pentru a pacatui cu ea, ceca ce si face. Afland ins cA aceasta era sotia unui ofiter al sdu, Urie Ee- teul, care se afla la razboi, intunecat de pacat, caci urma sa aiba fiu cu Batseba gi n-o putea lua de sotie deoarece ea avea deja sot, he raste sA scape de acesta poruncind lui Joab sa expuna pe Urie in lc cel mai neprielnic al luptei (IJ Regi 11, 15), astfel incat acela rapus de dusmani in timpul asediului cetétii Raba (I1 Regi 11, Dupa trecerea vremii de doliu, David ia pe Batseba la casa sa, care dur implinirea sorocului i-a ndscut un fiu, rodul nelegiuirii. Sfanta Ser: - turd adaugd dupa aceasta istorisire: «Fapta aceasta pe care a fa David a fost rea inaintea Domnului» (II Regi 11, 27). Dar, dupa toat acestea nici David nu avea sa fie fericit, deoarece chiar el in zbuc mul sau lduntric mustrat de constiinta, avea sa exclame: «Fericit bir batul caruia nu-i va socoti Domnul pacatul, nici nu este in gura viclesug» (Ps. 31, 2). In aceasté stare petrece David aproape un cand i se naste un fiu de la Batseba. Era necesar un sprijin din af. «ca sa inceapad a curge intr-insul pardul pocdintei si si se deschida ca‘ea pentru marturisirea din inima a celei mai adanci pociinte»®, Prilejul soseste prin aparitia unui trimis al lui Dumnezeu : Profetul Natan. Dar in momentul in care facem o privire mai atenta asupra unor astfel ce momente istorice, descoperim in persoana regelui David un mare pcet si un ingintevazator, pe David psalmistul si proorocul. David, ca psalmist, este cunoscut ca unul dintre cei mai mari poeti ai tuturor timpurilor, Lamartine rezuma concluziile multor comentatcri in cuvinte care meritaé reproduse si care justificd aceasta apreciere. al 3. A. P. Lopuhin, Istoria Vechiului Testament, vol. Il, trad. rom, de Patriartutl Nicodim, in col. «Ogorul Domnului», vol. XXXII, Bucuresti, 1945, p. 237. 4. A. P. Lopuhin, op. cit., p. 238—239, bazat pe scrierile Vechiului Testament si pe alte lucrari de istorie biblicd, aminteste faptul cd David a avut sase femei legitime, fra s4 le comunice numele fiecdrcia, de la care a avut douazeci de copii (U0 Regi 3, 25; 5, 1416). David a mai avut si 16 concubine, cu toate c& legea mozaicé prevedea monogamia, iar poligamia era julerzisé (Deuteronom 17, 17). 5. Dr. Constantin Chiricescu, Despre Psaltire, Bucuresti, 1915, p. 17. GA. P, Lopubin, op. cil, p. 246. iPentru stilul lor perfect sii pentru: bogitia de idei si sentimente pe care Je oxprima spsalmii tree la toate popoarele ca opera perfect pe care a putut sao dea poezia lirica», iar «acest cdntaret divin (David) mi-a induiogat inima si mi-a vrajit gandul. Este primul dintre poetii sen- timentali ; este regele poetilor lirici. Niciodata coarda umand nu a ra- sunat de acorduri asa de intime, aga de pdtrunzatoare, asa de grave; niciodata giindul poetului nu s-a adresat asa de sus si n-a Sstrigat asa de drept; niciodaté sufletul omului nu s-a dezvaluit in fata omului si in fata lui Dumnezeu in expresii si in sentimente atét de tandre, atat de plaicute si atat de sfdsietoare. Durerile cele mai secrete ale inimii omenesti gi-au gasit vocea si notele lor pe buzele pe harfa acestui om si, daca inaintém mai mult in epoca indepartata, cand astfel de can- tece se auzeau pe pamiant, dacd ne géndim ca atunci poezia iri a natiunilor celor mai cultivate, nu cdntau decdt vinul, dragostea, gole si victoriile muzclor si ale cailor in jocurile Elidei, suntem mis de o profunda uimire la cuvintele Regelui-Profet, care ii vorbeste lui Dumnezeu creatorul ca unui prieten prietenului siu, care intelege i tauda minunile lui, care fi admira dreptatea, care {i implora iertarea s pare un ecou anticipat al poeziei evanghelice, repeténd cuvinte dulci le lui Hristos inainte de a le fi auzit..»*, David este «...printul ru- gaciunii... tatal armoniei supranaturale, muzicianul eternitatii in lu- crurile care pier si vocea lui se potriveste pentru a se tangui, pentru a invoca, pentru a mifjloci, a lduda, a adora»*, Psalmii lui David, rege si profet, ascund un incontestabil tezaur de invataituri sfinte, de com- portari si incurajari ceresti, care se potriveste tuturor timpurilor, fie- carui suflet, fiecdrei situatii din viata. Sfintii Parinti ai Bisericii au cuvinte de o rari frumusete la adresa lui David ca psalmist. O vreme i s-au atribuit lui David toti psalmii, dar o cercetare mai atenta duce la atribuirea lor si altor autori, David r mane totusi principele psalmistilor, poetul poetilor vechitestamentari, insé psalmul care il reprezintaé cel mai mult pentru frumusetea sa, pen- tru comoara de adevaruri imprevizibile cuprinse, este, totusi, Psalmul 50, pe care David I-a alcatuit dupa ce, prin randuiala Jui Dumnezeu, a venit la el Natan profetul. Cine este profetul Natan? Profetul Natan apiruse pentru prima data: «pe caind regele (David) tréia in casa sa gsi-l Linistise Domnul dinspre toti vréjmasii sdi de primprejur» (II Regi 7, 1), cand ii vesteste lui David ci Dumnezeu, din «samanta» (Fac. 3,15) lui va ridica «pe ur- masul» (II Regi 7, 12) sau si acestui urmas ii va «intari scaunul domniei lui in veci» (vers. 13). David se pregatea sa ridice locas sfant lui Dum- nezeu in Jerusalim. La porunca luj Dumnezeu, profetul Natan anunta regelui iudeu intemeierea impiratiei universale de citre Mesia si stabi- lirea tronului sau vesnic in casa davidicd, precum si oprirea lui de a construi templul sfant, pe care il va zidi urmasul sau, viitorul rege So- 7. Lacordaire, Lettres @ un jeune homme sur Ia vie chréticnnc, p. 1909, ct Voyage cn Oricnt, citat de L. Cl. Fillion, La Sainte Bible, tome {V, Paris, 1913, p. 12. 8 Ibidem, p. 13, Mey ut10 MITROPOLLA OLFENIEL lomon. Cuvintele profetice adresate lui David au un dublu initeles :; sc refera la urmagul imediat Solomon si in viitor, la regele mesianic, care va intemeia impdratia vesnicd, care va zidi «casa numelui» divin, un adevarat templu de inchinare lui Dumnezeu, adicd Biserica, tipul aces tuia fiind templul Vechiului Testament, iar tronul imperial va dura pi tru totdeauna’. Este vorba, deci, de Mesia, care dup& trup va fi din neamul lui David. Nu aflam in Sfanta Scriptura nimic despre familia si neamul lui Natan. El apare doar ca profet. In episodul invocat el nu ne este prezen- tat decat o singura data ca profet, cand regele i se adreseazd lui (II Regi 7, 2), in rest, numai cu numele propriu de Natan (II Regi 7, 14 si 17). Profetul Natan apare pentru a doua oarA cu ocazia episodului adul- terului regelui David cu Batseba (II Regi 12), in care apare numit cAnd profetul Natan, cand simplu Natan, dar de aici atit comportamentul si iscusinta, cat si limbajul il descoperd ca pe unul dintre profetii lui Israel |", El apare pentru ultima data, in momentul in care Solomon succede lui David la tron (III Regi 1, 8). Revenind la episodul legat de rolul lui Natan in viata regelui David, constatém ca el este contemporan cu Gad, dar in timp ce Gad este pre- zentat ca un indrumator al lui David, pentru c&é la un moment dat el il indeamna pe David s& se intoarcd in Iuda (I Regi, 22, 5; Il Regi 24, 11; I Paralipomena 21, 9), Natan «apare ca paznicul adevaratei mora- lit&tin Profetul Natan este trimis de Domnul (II Regi 12, 1) la David a cdrui constiinta, desi trecuse aproape un an, era tot adormita. Inspirat de Dumnezeu, e] actioneaza ca si cand ar fi venit sd-] consulte pe rege asupra unei probleme de drept mozaic, intr-un caz care s-ar fi petrecut de curand in regatul sdu, asteptand de la el o solutionare. El istoriseste astfel regelui : «Erau intr-o cetate doi oameni : unul bogat si altul sdrac. Cel bogat avea foarte mulie vite mari marunte, iar cel sdrac nu avea decat o singuréi oitii, pe care el o cumpdrase de mica si o hranise si ea erescuse cu copiii lui, la sanul lui dormise si era pentru el ca o filed. Dar iat ca a venit la bogat un calator si gazda nu s-a indurat sa ia din oile sale sau din vitele sale, ca si giiteasca cind pentru calatorul care venise la el, ci a Iuat oita sdraculuj si a gatit-o pe aceea pentru omul care venise la el» (II Regi 12, 1—4). Evident profetul Natan rostise o parabola usor de inteles, dar prin care reuseste sa scoati in relief gravitatea crimei si egoismul celui ne- vinovat. In mod intentionat insistaé de manieraé poetic’ asupra atagamen- tului saracului pentru umilul bun pe care fl poseda, dar si asupra com- portarii brutale a bogatului hrapdret, elemente care au avut efect asu- pra regelui «cu un suflet generos si sensibil» , neintelegand, de mo- ment, scopul acestei relatdri. «Atunci s-a maniat David cumplit asupra 9, Prof. Dr, Nicolae Neaga, Hristos in Vechiuill Testament, Sibiu, 1944, p. 25-26, 10. Pierre Gibet, Les livres de Samuel eit des rois, cap.: «Natan: un prophic- te ?», in «Cahiers Evangiie», nr. 43, Paris, 1983, p. 36- 11. Pr, Ec. I Popescu-Malaiesti, Studii si comenta ductive, Bucuresti, 1926 p. 21. 11. Cl. Fillion, La Sainte Bible, sixi¢me edition, tome II, Paris, 1920, p. 371. 8 Proorocii, nofiuni intio-STUDIT $1 ARTICOLE 41 acclui om sia zis » Natan : «Precum este adevérat ca Domnul este vin, tot asa este adevarat cA omul care a facut aceasta este vrednic de mioaric, Pentru oaie el trebuie si intoarea impatrit, pentru cd a facut una ca aceasta si pentru ca n-a avut mild». Atuncj Natan a zis catre David: «fu esti emul care a facut aceasta!» (II Regi 12, 7). Scopul pe care si-l propusese Natan a fost atins si momentele psi- hologice ale cuvintului sau inspirat si mestesugit totodata, tree pe Da- vid in mod graclat prin treptele umilintet si recunoasterii vinovatiei do- vedite in chip indirect. Natan © , in acelas timp, o pedeapsa in cazul in care ar fi insultat pe rege, fapt ce se mai intamplase cu alti teme- rari: :Ahav (III Regi 20, 3543) sau chiar David in urma strategiei lui loab (II Regi 14, 421) '. Constatarea pe care 0 comunica el sententios cade asupra regelui ca un traznet. David se grabise sa comunice in ca- lilate de rege pedeapsa cuvenita vinovatului, mergand _pana acolo ca s-a pronuntat mai aspru _Mecat se pronunta legea mozaica, bineinteles pre- supundnd ca este vorba de o simpld oifa, nu de o dubla crima morala si ceruse pedeapsa cu moartea celui vinovat (II Regi 5). Calitorul strain introdus de Natan in parabola este identificat de. Sf. Chiril al Alexandriei cu «un bun duh strain care a intrat in sufle- tul lui David. Caci fi puterea diavoleascd n-ar fi ajuns la atata nebu- nic un astfel de b&rbat, care era infrénat» |‘. Mustrat de Natan cu cu- vintele : «Pentru ce ai nesocotit cuvantul Domnului, facand rau inain- tea ochilor iui 2» (11 Regi 12, 9) si cu ameninjarea «sabia nu se va de- parta niciedata de casa ta» (v. 10), David se smereste si isi recunoastc ureseala si rosteste scurt si profund «am pacatuit inaintea Domnului» (v. 12), recunoscind prin aceasta ci merité pedeapsa cu moartea pe care © propusese el insusi, insa proorocul ii spune cA nu va muri, dar crima sa este pedepsita de Dumnezeu prin moartea fiului sau provenit din le- gitura cu Batseba, ceea ce Se intamp! David isi recunoaste pacatul, dar nu deznddajduieste, el urea trep- tele pocdintei dand frau liber framantarilor sufletesti si isi exprima gindurile in psalmul care cuprinde toate starile urcusului sigur spre Dumnezeu, in Psalmul 50. Recunoasterea pacatelor este prima treapta 2 pocaintei dar si cea mai grea. Dupa ce a urcat aceastA treapta, David: a primit pareaé un indemn la pocainta deplind. Asemenea lui, cel care isi recunoaste pacatul simte «chemarea constiintel care se vrea curata $i il indeamn& pe cel ce a gresit sd se curate de acel pacat pentru a fi iarasi curat, deci il indeamnaé s& urce celelalte trepte ale pocdintei» ». Natan profetul ne oferd noua cei de azi un model desavarsit de intrajutorare a semenului nostru, prin cercetarea si indreptarea lui itunci eénd acesta se abate de la dreapta credinta si vietuire. Nu ne plitem mantui singuri, ci impreund cu semenii, stiind ci «dac& vreunul va ratéci de la adevar si-l va Intoarce cineva, sa stie ci cel ce a intors 13. Pr. Conf, Dr, Petre Semen, Vorbizea in pilde in cérjile Slintei Scripturi, lu rev. «Tcologie si viata», nr. 11—12, 1992, p. 37. Li, Sfantul Chiril al Alexandriei, Tdlcuirea Psalmilor. Psalmul 50, trad. in rom, du Pr. Prof. Dumitru Sténiloae, in rev. «Mitropolia Oltenici», nr. 1, 1991, p. 54. 15, Pr. I. Graure, Recunoasterea pdcatelor, in «Telegraful roman», an 113,, ui, 11-12, din 19 martie, Sibiu, 1965, p. 3—4.pe pacadtos de la ratacirea lui isi va mantui sufletul din moarte si va acoperi o multime de pacate cob 5, 19—20). Natan profetul oferé tuturor celor care se indeletnicese cu cer tarea sufletelor semenilor lor un model sublim de elocinta, prin alege- rea unei cai ocolite fara sa sufere, prin provocarea unor stari_psiholo- gice in sufletul celui care a gresit, in asa fel incdt el insusi sa descopere gravitatea greselii si necesitatea intoarcerii la Dumnezeu de care s-a indepartat prin pacat. David este chipul penitentului care isi cerceteazdi cu scrupulozitate constiinta, el trece pe rand prin stari care-] conduc la dreapta judecata si la o cdinta sincera. Gravitatea pacatului este mai mare la acela care recunoaste poruncile Domnului si Ie calcd cu buna stiinté. Dar cel care iubeste dreptatea mult si se cdieste, primeste iertarea deplina. Episodul intalnirii lui Natan cu David este un episod din viata noastra a fiecdruia, un chip al inceputului indreptarii si al inceputului méantuirii noastre, prin aducerea aminte de adevarata menire de a prea- slavi pe Dumnezeu prin vietuirea cea dupa poruncile Sale. Preot lector ALEXANDRU ISVORANUSTUDI St ARTICOLL 43 ture aceasta dintre cei doi invatati si monahi s-a desiivarsit in cadrul Acadcmici de la Manastirea Vivarium, din sudul Italiei. Aici ilustrul nostru compatriot a predat dialectica. Impresia pe care a facut-o inaltu- Jui sau prieten si coleg a fost atat de puternica incat l-a determinat sa alcatuiascad un portret care infrunta veacurile. Aldturi de cele cdteva referinte, autobiografice, elogiul acesta este singurul izvor de refacere a datelor vietii insinguratului straromaén atat de zgarcit cu cele ce se refereau la sine. Portretul invatatului de la Tomis schitat de Casiodor impleteste calititile intelectuale ale acestuia cu cele moral-duhovnicesti. Prietenul sau ilustru cunoscuse mai multe limbi, adancise Sfdnta Scriptura, pre- dase impreuna cu el disciplinele filosofice. Acestea ii statornicisera in suflet intelepciunea, infranarea, blandetea, smerenia. De aceea, crede panegiristul, el are acum parte cu alesii Domnului din cer, asa cum pe pamant fusese vrednic de societatea regilor. «Numele lui ilustru», la multi ani de la moarte chiar, este totusi evocat cu pilda esentiala de ur- mat in manastiri, odata cu aceea a preotului Eugipiu. Priveasca, asadar, monahii de la Vivarium cu incredere si dragoste la imaginea celebrului Jor inaintas. Alaturi de acestia, senatorul-monah insusi se roaga sa fie ajutat de sus prin mijlocirea imbunatatitului sdu prieten de odinioara. Lasand de o parte podoabele admiratiei pe care retorica vremii le impunea imperceptibil vorbitorului, raémanem totusi cu sentimentul va- lorii reale a celui cinstit prin ele. Aceasta stipdneste in mod evident si pe panegirist, care nu ezité sé aminteascié si de o umbraé a universu- lui in care au vietuit impreund, «Unii rautaciosi incearcd si eclipseze in mod calomnios numele lui glorios, pentru ca sa-si poaté scuza intru- catva erorile proprii. Dar acela, despartit acum de rdutatea veacului acestuia, cu ajutorul lui Dumnezeu a primit in pacea Bisericii si suntem siguri cd are parte de comunitatea robilor lui Dumnezeu» *. Neglijand faptul cé «numele lui glorios» putea destepta invidie si rautate la unii contemporani apuseni, vom observa ca acestia aveau po- sibilitatea astfel s4 minimalizeze erorile lor. Daca tinem seama ca fostul demnitar de Ja Ravenna isi izbaveste prietenul de insinudrile de mai sus in baza actelor Sinodului Ecumenic de la Calcedon, suntem in- eredintati sa credem c& problema nu este doar de domeniul moralei in- dividuale, ci indeosebi de acela al peisajului istoric si teologic al epocii. S-au dat mai multe explicatii amintitei invinuiri“, De aceea si noi ne propunem s& analizim cazul in lumina criteriului abia schitat. In felul acesta nadajduim s& ne indepartém de concluzia pe nedrept inda- tinata a «conflictului» Cuviosului Dionisie Smeritul cu Biserica Romana. De asemenea este cu ataét mai interesant de stabilit, dack avem sau nu in fata o abatere de la ortodoxie, cum insinueazd indeosebi unii cerceta- tori apuseni. Cassiodorus, De institutione divinarum litterarum, 23, P.L.; vol. 70, col. 1138 C; cit, la Preot Prof. Dr. Ioan G, Coman, ibidom, p. 27 |. Hans Achelis, Dionysius Exiguus, in Reulenkyclopédie fiir protestantische Theologie und Kirche, vol. TV, Leipzig, 1898, p. 698.