1.

Conditii incoterms
INCOTERMS este un acronim pentru INternational COmmercial TERMS ceea ce
nseamn Clauze de Comer Internaional.
n orice contract de vnzare se pune problema stabilirii modalit ilor de livrare, a transferului
riscurilor i a repartizrii ntre vnztor i cumprtor a cheltuielilor aferente transportului
mrfurilor (cheltuieli privind asigurarea mrfii, contravaloarea transportului).
Este anevoioas rezolvarea acestor formaliti de fiecare dat prin inserarea n contract a
clauzelor detaliate cuprinznd reglementarea tuturor acestor aspecte. De aceea practica a
imaginat o metod de a scurta drumul pn la ncheierea contractului, recurgnd la termeni
comerciali ce condenseaz ntr-o form ct mai simplificat posibil, situa iile cele mai
uzuale.
Free On Board (FOB)
De exemplu, stipulnd simplu ntr-un contract c marfa urmeaz a fi vandut FOB
Hamburg, prile au vrut s spun c:

vnzatorul trebuie s ncarce i s expedieze marfa pn n portul Hamburg

s suporte cheltuialile de ncrcare

s expedieze marfa folosind transportul maritim

s suporte riscurile pn n momentul mbarcrii

n timp ce cumprtorului i incumb urmtoarele obliga ii:

s plteasc cheltuielile de navlosire

s suporte riscurile din momentul mbarcrii mrfii

Crearea Incoterms[modificare | modificare surs]

Emblema Camerei Internaionale de Comer cu sediul la Paris

Uzanele comerciale au fost la origine, proprii vnzrilor maritime iar n elesul lor era diferit
n functie de loc, de port (maritim sau fluvial), sau de ar. Acest fapt crea dificult i n ceea
ce privete cunoaterea lor de ctre pri, care nu tiau exact ntinderea obliga iilor lor,
deoarece uzanele cunoteau accepiuni variate n func ie de portul n care se aplicau. De
exmplu, o vnzare FOB implica ntr-un port obliga ia vanzatorului de a ncrca marfa la
bordul navei, n timp ce ntr-un alt port, se impunea numai s aduc marfa la chei, lng
nav. Ori aceste diferene erau stnjenitoare i erau surse de nen elegeri ntre pr i, fiind
extrem de dificil de stabilit care a fost inten ia ini ial a pr ilor
Pentru a nltura aceste inconveniente Camera Internaional de Comer de la Paris ,
ncepnd cu anul 1920 a avut iniiativa i a ntreprins codificarea termenilor comerciali cei
mai uzuali.

Prima codificare a avut loc n anul 1936, a fost revizuit n anul 1953, completat n 1967,
1976, 1980 i 1990. Varianta cea mai recent dateaz din 2010 fiind publicat n 1 ianuarie
2011 sub titulatura de Incoterms 2010 [1].

Utilizarea INCOTERMS[modificare | modificare surs]

Incoterms conin un preambul n care se arat c prevederile acestor reguli nu se impun
voinei prilor ( nu au deci caracter obligatoriu), partenerii avnd libertatea s insereze n
cuprinsul contractului alte dispoziii speciale. Cele dou pr i se pot referi la Incoterms ca
baz a contractului lor dar pot prevedea anumite modificri sau adugiri n func ie de natura
mrfurilor care fac obiectul contractului. Aplicarea Incoterms fiind facultativ este
dependent de voina prilor.
Adoptarea de ctre ele a condiiilor de livrare reglementate prin aceste uzan e nu comport
alte formaliti, precizri dect simpla nscriere n contractul de vnzare interna ional a
clauzei alese, urmat de indicarea denumirii prescurtate a regulii:

F.O.B. Incoterms 2000

C.I.F. Incoterms 2000

F.A.S. Incoterms 1990

Incoterms 2000[modificare | modificare surs]

Grupa E - Vnztorul pune marfa n propriile depozite la dispozi ia cumprtorului:

EXW - Ex Works - Franco fabric (Presupune obliga ii minime pentru

vnztor care trebuie s pun marfa la dispozi ia cumprtorului la sediul su fr a
rspunde de ncrcarea mrfii n mijlocul de transport al cumprtorului.
Cumprtorul suport toate riscurile pe care le comport preluarea mrfii i
transportarea acestora la destinaie)

Grupa F - Transportul principal nu este pltit de catre vnztor, care remite marfa
unui transportator desemnat:

FCA - Free Carrier - Franco transportator - marfa, dup ce a fost vndut

este predat de exportator primului cru, numit de cumprtor, la locul convenit.
Indicat este s se stipuleze n contract obliga ia vnztorului de a ncrca i stivui
marfa n containere n mijlocul de transport pe cheltuiala sa, rmnnd n sarcina
cumparatorului cheltuielile cu transportul i de descrcare.

FAS - Free Along Ship - Franco de-a lungul vasului - se poate utiliza numai n
cazul transporturilor maritime i fluviale, cumprtorul angajeaz nava, iar
vnztorul aduce marfa n port i o plaseaz pe chei de-a lungul navei.

FOB - Free on Board - Franco la bord - transferul de la vnztor la

cumprtor al mrfii, cheltuielilor, formalit ilor i riscului se face n momentul cnd
marfa a trecut balustrada (copastia) vasului. (Vnztorul trebuie s livreze mrfurile
unui anumit transportator cu care cumprtorul are ncheiat un contract de
transport. Din momentul livrrii mrfii, cumprtorul suport toate riscurile).

Grupa C - Transportul principal este pltit de catre vnztor, care suport cheltuielile
dar nu i riscurile pe timpul transportului:

CFR - Cost and Freight - Cost i navlu - vnztorul angajeaz nava, o

ncarc i o duce n portul de destinaie convenit.

CIF - Cost, Insurance, and Freigt - Cost, asigurare i navlu - pe lng CFR
vnztorul are obligaia s procure pentru cumprtor, pe contul acestuia din urm,
un contract de asigurare mpotriva riscurilor maritime de avariere sau de pierdere a
mrfii n timpul transportului.

CPT - Carriage paid to - Transport pltit pn la - vnztorul plte te

transportul pn la destinaie. Condiia poate fi utilizat pentru toate felurile de
transport. Folosit de obicei pentru transport auto.

CIP - Carriage and Insurance paid to - Transport i asigurare pltite pn la pe lng CPT vnztorul asigur marfa, n numele i pe contul cumprtorului,
contra riscurilor minime de avariere i pierdere.

Grupa D - Vnztorul suport toate cheltuielile i riscurile pentru livrarea mrfii la

locul de destinaie convenit:

DAF - Delivered at Frontier - Franco frontier - vnztorul pune marfa la

dispoziia cumprtorului la frontiera convenit. Cumprtorul ndepline te
formaliti de import. Folosit pentru cale ferat uzual.

DES - Delivered ex Ship - Franco nav nedescrcat (numai pe ci

navigabile)- vnztorul suport cheltuielile i riscurile aducerii mrfii n portul de
destinaie, punnd-o la dispoziia cumprtorului la bordul navei, nevmuit pentru
import.

DEQ - Delivered ex Quay - Franco Chei (numai pe ci navigabile)- pe lng

DES, vnztorul descarc Marfa de pe nav pe cheltuiala sa.

DDU - Delivered Duty Unpaid - Franco destinaie nevmuit - vnztorul nu

pltete vama i celelalte taxe din ara cumprtorului.

DDP - Delivered Duty Paid - Franco destinaie vmuit - vnztorul plte te

toate taxele i riscurile care intervin, ducnd marfa la destina ie (maxim de obliga ii
care-i revin vnztorului).

Noutile aduse de INCOTERMS 2000[modificare | modificare

surs]

FCA - modificrile privind obligaiile de ncrcare i de descrcare: apare ca o

obligaie de specificare a unui loc. Anterior, specificarea unui loc nu era o obliga ie ci
doar o obinuin.

EXW - pentru acest termen se face recomandarea: Termenul nu trebuie utilizat

atunci cnd cumprtorul nu poate efectua direct sau indirect formalit ile la export. n
asemenea cazuri trebuie utilizat termenul FCA sub rezerva c vnztorul accept s
ncarce marfa pe cheltuielile i riscul su.

FAS - beneficiaz de aceeai precizare; Termenul FAS impune vnztorului obliga ia

de suporta cheltuielile de export. Este vorba de o solu ie total diferit fa de versiunile
anterioare cnd acestea reveneau cumprtorului. Termenul FAS este utilizat exclusiv
pentru transportul pe mare sau pe ci navigabile interioare.

FOB - cunoate i el o meniune: Dac prile nu neleg c marfa este livrat la

momentul n care trece peste balustrada vasului, trebuie utilizat termenul FCA .

2. Conosament

CONOSAMENTUL (POLIA DE NCARCARE - BILL OF LOADING)

1. Definitii, importanta, functii, forma. Ncgocierea conosamentelor
In practica maritima a tarii noastre snt foarte rare cazurile cnd se face transportul fara conosamente.
Prin conosament ntelegem un document care face dovada unui contract de transport pe mare si a
preluarii sau ncarcarii marfuriior de catre caraus, prin care carausul se obliga sa livreze marfurile
contra prezentarii acestui document. O astfel de obligate se realizeaza prin prevederea expresa din
document ca modiflcarile sa fie livrate la ordnul unei persoane nominalizate, la ordin sau Ia purtator.
Putem denumi conosamentul ca fiind un titlu de credit pentru marfa ce se t 13213p158n ransporta.
Importanta conosamentulul si are izvorul tocmai tn functiile sale de baza, si anume:
a) functia de document probatoriu
b) functia de titlu care reprezinta marfa ce se transporta.
Conosamentul ca document probatoriu Conosamentul constituie o dovada pentru incarcator ca s-a
achltat de sarcina de baza, si anume ca a incarcat marfa. Aceasta dovada poate fi rasturnata printr-o
proba contrara. n cadrul studiului conosamentului va trebui sa se aiba in vedere diferenta neta dintre
acesta si contractul de navlosire, ca acord, intelegerea intre caraus si incarcator (navlositor). Daca nu
exista un asemenea contract, cea mai buna dovada a intelegerii dintre cele doua parti interesate in
expeditia maritima, o face tocmai conosamentul.Din cele de mai sus putem trage concluzia ca un
conosament face dovada existentei unei intelegeri, a unui acord.n cazul cind o terta persoana de buna
credinta dobindeste conosamentul, tntelegtnd prin aceasta ca obligatiile arniatorului se limiteaza
numai la cele inserate in conosament, afara de cazul cind acesta face trimitere la contractul de
navlosire, este tinut sa-si ndeplineasca obligatiile asa cum sint inscrise n conosament, intocmai ca si
cum acesta ar fi contractat direct cu armatorul. Terta persoana poate intra n posesia
conosamenentului prin andosare-gir (daca conosamentul este la ordin) sau prin simpla transmitere
(daca este la purtator)In concluzie, putem spune ca un conosament constituie o proba fatade un tert
dobnditor al sau.Pe timpul calatoriei, comandantul are datoria sa-si ndeplineasca ndatoririle, prin
masuri ccrute de locul de descarcare, incasare a navluiui, efectuarea de cheltuieli etc., tintnd cont de
celc inscrise in conosament. n cazul n care acesta este un conosament nominativ, comandantuj are
posibiiitatea de a sti exact cui i va preda marfa in porturile de descarcare.Exemplu] dc mai sus releva
importanta deosebita a conosamenttului pentru comandant; conosamentul serveste comandantului. In
baza conosamentului, destinatarul are dreptul sa reclame predarea marfurilor potrivit celor nscrise,
avind in vedere ca oparte din exemplarele conosamentuiui snt trimise acestuia tocmai pentru a-i
nlesni sa-si valoriflce drcptul ce dccurge din contractul de transport.
In unele state, este stabilita obligatia legala a intocmirii de conosamente ca acte justificative fata de
autoritati. Astfel, in Franta, potrivit art. 933 si 937 din Codul impozitelor, comandantul are obligatia ca
pentru toate marfurile ncarcate pe nava, sa aiba la bord cite un exemplar din conosamcnt
(netransmisibil - cunoscut in transporturile internatlonale sub denumirea de captain s copy). Acest
cxemplar constituie o dovada a ncarcarii si achitarii taxelor datorate fiscujui.Exlstenta unui asemenea
document la bOrdU1 navei ingaduie organelor vamale sa dctcrmine si valoarea caricului.

Conosamentul - tltlu de credit reprtzcntatlv. Pentru a tntelege mai bne aceasta functie a
conosamenului, este necesar sa reaiizam caracteristlcile titluiui de credlt, irnprimat, semnat
transmisjbjl si negoclabll, care face obiectul tranzactiilor financiare si a carui proprietate confera drept
de asociere sau de creanta.Caracteristica tuturor titlurilor de credit sau de valoare consta in faptul ca
cel care le semneaza se obliga fata de cei ce dobindcsc docurnentul prin gir (mijloc de transnitere a
unui titlu prin ordinul dat de transmitator emitentu1ui), andosare (operatiunea prin care se indica pe
verso-uI unui titlu de credit numele persoanei care urmeaza a beneficla de acesta), daca este la ordin,
sau prin simpla prcdare, daca el este la purtator, obligatie izvorita din cele inscrise in document, iar nu
potrivlt raporturilor juridice existente intre semnatar si primul primitor a1 documentului. Dobnditorui
titlului de credit nu se substituie in drepturile ce le avea predecesorul sau, ci dobindcste drepturilc asa
cum reies din titlu, ca si cum semnatarul s-a obligat direct catre el. intre diferite titluri de credit exista
anuinite diferente. Astfel, cambie (polita) este un titlu de credit complet, adica continutul sau nu poate
fi completat cu alte inscrisuri. Totul trebuie sa rezulte din cuprinsul acesteia. Sint insa tithiri de credit
care pot fi complctate si cu alte documente la care se face trimitere in cuprinsul lor. Totusi si acestea
sint guvernate de principiulconform caruia nu se supune altor exceptii dect celor rezultate din nscris
(document).Tot asa se ntmpla si n cazul conosamentelor, care fac trimitcre la clauzcle dincontractul
de navlosire. n aceasta situatie tertul dobnditor al conosamentului stie care-i snt drepturile si ce
exceptii i se pot opune, rezultate din litera conosamentului, sau clauzele la care face trimitcre chartcrparty-ul, daca acestea snt ngaduite de legc.Cea de-a doua functie a conosamentului estc aceca de a
constitui titlu de credit reprezentativ, el reprczentnd chiar marfa ce s-a ncarcat si care se transporta.
Cel ce are n posesie un conosament, este considerat ca proprietar al marfurilor. Comandantul detine
marfa incarcata pentru posesorul conosamentului(posesorul legitim al conosamentului), urmnd ca, o
data cu transmiterea conosamentului, acesta sa lransmita si proprietatea asupra marfuriior.Pcrsoana
careia i se da amanet (gaj) conosamentul devine prin aceasta creditor aI marfii. Deci, conosamentele
snt documcnte transmisibile, aceasta caracteristica a lor avnd ca efect trecerea dreptului de
proprietate sau de gaj asupra posesorului conosamcntului, cu toate consccinteie juridice
aferente.Potrivit Rcgulilor de la Haga, conosamentul, in ccea ce priveste faptul ncarcarii marfurilor si al
descrierii ei, face dovada numai pina la proba contrarie.
* 2. Forma si continutul conosamentului
In ceea ce pziveste forma, de obicei, conosarnentul cste un document imprimat, cu locuri lasate n alb,
spre a fi completatc de parti cu prilejul semnarii lui.Unele companii de navigatic care au organizat
servicii regulate de transporturi pe diferitc Iinii (nava de linie) au formulare de conosament proprii, n
care sint prevazute clauzele n conformitate cu care intcleg sa faca transporturi pe mare. Acestea pot
varia de Ia armatorla armator, in functie de posibilitatiic de exploatare, precum si de scopul urmarit pe
fiecare Iinie si de catre fiecare parte. n aceste cazuri, formularele imprimate ale conosamenteior pot
avea diferite culori, pentru a se distinge cu usurinta pentru care dintrc linii a fost emis acest
document.Un document se ntocmeste n mai multe exemplare originale negociabile, in raport cu
nevoile ncarcatorului si o serie de copii nenegociabi1e care servesc, dupa cum vom vedea mai jos.
Numarul de exemplare originale poarta denuniirea n limbaj internationa1 SET iar n romaneste serie
sau joc. n conosonamente nu se admit stersaturi, iar eventualele corectari se fac cu semnatura
emitatorului.
Codul comercia] romn n art. 566 prevedc emitcrca conosamcntul ui in patru exemplare origina]c,
destinate: capitanu]ui, proprietaru]ui sau armatorului, ncarcatorului si persoanei carcia lucrurilc
ncarcatc urmeaza a-i fi predate. Pe fiecare original se va arata persoana careia i este destinat.
Originale]e capitanului snt subscrisc de ncarcator iar celela]te dc catre capitan. n practica nu sc rnai
clibcreaza patru originale, numar prcvazut si de Codul comercial francez, fapt cc detcrmina pc autorii
francczi sa spuna ca aceasta dispozitic a lcgii trebuie considcrata ca abrogata prin desuetudine. Codul
sovictic si italian prcvad un numar de 2 exemplare originalc dc conosamcnt, dar, ia ccrerca
ncarcatorului, se pot elibera mai multe cxcmplare; ficcare exemplar trcbuie sa poarte rnentiunea n
cte exemplare s-a emis conosamentul.
n Marea Britanie si Statele Unite ale Americii nu exista vreo norma care sa specificc numarul
obligatoriu aI exemplarclor.Emiterea mai multor exemplare originale prezinta un mare pericol pentru
destinatarul marfurilor, ct si pentru ccl care dobndeste un cxemplar, daca acesta nu are cunostinta de
existenta altor exemplare n circulatic. Pluralitatea exemplarelor poate cauza neajunsuri si carausului
care ar clibcra marfa unuia dintre posesori, fara a retrage din circulatie toatc cxcmplarele pe care eI
sau reprezentantul lui le-a semnat.
Pcntru a se mpiedica o atare situatie, unele legi prevad ca, pe fiecare cxcinplar, sa sc specifice n ctte
exemplare originale a fost emisa seria (setu])jocul, altele prevad ca elibcrarea marfurilor n baza unuia
anuleaza pe celalalt (Codul maritim sovietic art. 83 are o asemenea prcvcdere) Codul italian prevede
ca se emit o serie de exemplare de originale si mentioneaza ca unul din ele estc scmnat de incarcator
si este predat comandantului, fiind netransmisibil, iar al doilea fiind transmisibii se afla in mina

ncarcatorului. Dupa conosament se pot elibera dupticate numerotate, purtnd mentiunea ca nu pot fi
transmise, neconstituind tittluri reprezentative a]e marfli (art.463/465)din codul comercial italian.In
accle state unde Iegile nu contin asemenea prevederi, practica a gasit mijlocul de a nlatura abuzurile
ce s-ar putea savrsi n cazul pluralitatii de exemplare originale. Astfel, n numeroase state,
imprimatele contin clauza facut in....originale cu acelasi continut si aceleasi date; de ndata ce unul
dintre conosamente a fost satifacut ceielalte si pierd orice valoare.n conosamentele emise de
armatorii sovietici, francezi, italieni, cnglezi, americani etc., sc obisnuieste ca exemplarele ce trebuie
trimise dcstinatarului sa poarte pe ele tiparit sau stampilat cuvntul original, iar pe celelalte cuvntul
copy non-negociabile sau, mai rar, duplicate.Inserarea n conosament a clauzelor de mai sus sau
formulelej nscrise n conosamentele originale pun la adapost de surprize pe tertii~ care ar negocia
conosamentele si pe armatorul de buna-credinta care ar livra marfa prezentatorului oricaruia dintre
conosamente. Codulgerman, la art. 649, precizeaza ca, n cazul n care se vor prezenta Iacomandant
mai multi posesori de conosamcnte, acesta va respinge cererile tuturor, depozitnd marfa ntr-un
depozit public sau ntr-un alt loc asigurat, avertiznd de aceasta pe posesorii conosamentelor si
facndu-Ie cunoscute motivele ce l-au determinat sa procedeze astfel, che]tuie]ile ce rezulta fiind n
costul marfii.In practica, un conosament se ntocmeste n doua sau mai multe exemplare originale si
un numar oarecare de exemplare nenegociabi1e. Nava, respectiv comandantul sau armatorul, nu
primeste nici un excmplar original negociabil de pe conosament, ci primestc un exemplar nenegociabil,
denumit capitain's copy.Exemplarele originale se predau toate ncarcatoruhlui care le utilizeaza dupa
trebuinta. Emiterea mai multor originale pune la adapost~ pe posesorul Iegitim de pierderea sau
distrugerea conosamentului, cu deosebire prin expedierea lui prin posta.De pe un conosament original
se pot intocmi copii fara nlci o restrictie, in attea exemplare cite snt necesare partilor care concureaza
la executarea unui contract de vnzare-cumparare de marfuri ce urmeaza a fi transportate pe mare,
precum si Ia executarca contractulul de transport.
Copiile sint utilizate astfel:
a)una sau doua copii, dupa caz, pentru agentul navei din portul de destinatie, care trebuie sa stie. ce
fel de marfa va descarca;
b)o copie se expediaza destinatarului, spre a lua cunostinta de marfa ce-i soseste si de obligatiiie ce-i
revin .
c)o copie se expediaza armatorului, care de asemeni este interesat sa cunoasca felu si cantitatea
marfii pentru verificarea calculului navlului;
d) una sau doua copii stnt retinute de ncarcator pentru arhiva
e)una sau doua copii snt retinute pentru agentul navei nportul de ncarcare pentru arhiva;
f)doua sau trei copii sint depuse Ia banca ncarcatorului care, la rndul ei, trimite o copie Ia banca ce va
onora conosamentul original;
g)o copie se expediaza societatii de asigurare;
Copiile ntocmite de pe conosamentul original nu trebuie confundate
cu exemplarul nenegociabil retinut de comandant, care n unele state
este semnat de ncarcator.
Continutul conosamentului. Ca si contractul de navlosire, conosamcntul are un continut obligatoriu si
un continut facultativ.
Continutul obligatoriu estc guvernat dc legea locului de ncheiere a documcntului, a carui forma difera
de la stat la stat si care, datorita faptului ca n marc parte conosamentele snt documente-tip,
imprimatt, emisc de socictatilc de armatori, adccvat fiecarci Iinii deservite, redactate de acord cu
asociatiiie de exportatori, determina astfel o frecventa rcdusa a diferendelor.La nlaturarea dificultatilor
provenite din diversitatea de legi care au contiibuit si Regulile dc la Haga care, dupa cum s-a mai
aratat, au stabilit reguli uniforme, cel putin in cc priveste clauzele de limitare a raspunderii armatorilor
ntr-un conosament standard.Natura juridica si scopul conosamentului snt diferite de cele ale
contractului de navlosire, care este un contract limitat la partile contractantc in ccea ce priveste
efectele Iui. n cadrul unui conosament situatia este cu totul alta, deoarece acesta cuprinde
promisiunea carausului ca va transpona marfa de la un anurnit incarcator in scbimbul unei remuneratii,
dintr-un anurnit port tn altul, in conformitate cu clauzcle cuprinse in acest document. Carausul

adreseaza promisiunea sa nu numai incarcatorului ci si tuturorposesorlor ulteriori si conosamentelor si

el nu poate opune unei terte pcrsoane posesoare a acestui document clauze sau aparari cc nu sint
cuprinse intr-insul. Prin natura Iui conosamentul constituie un titlu circulabil, reprczentativ al marfii, un
titlu de valoare facnd parte din catcgoria inscrisurilor-titluri de credit, si anume din subdiviziunea
titlurilor de credit reprezentative, adica a acclora care reprezinta marfa ce se transporta.
Natura si scopul conosamentului ne indica continutul lui obligatoriu.Pentru ca promisiunea de a
transporta marfuri pe care sa-l lege pe carausul in numele caruia comandantul navei a emis
conosamentul, este logic ca acest titlu sa cuprinda:
a) numele carausului sau, cel mai des al navei care atesta;
b) ca a imbarcat (shipped);
c) intr-un anumit port (portul de ncarcare);
d) de la un anumit ncarcator (schipper);
e) cu destinatia urnui anumit port (portul de descarcare);
f) pentru un anume destinatar (sau mentiunea ca conosarnentul este la ordin sau la purtator);
g)remuneratia la carc are dreptul carausul: navlul, aratndu-se daca s-a ncasat sau nu anticipat
(freight prepaid/freight payble at destination);
h)numaru] de exemplare ale conosamentului;
i)data si locu] unde s-a elibcrat conosamentul;
j)semnatura comandantu]ui navei; stampila navei;
Aceste mentiuni firesti, obligatorii, snt enumerale si n Codul comercial romn n art. 565. Regulile de
Ia Haga nu determina ntreg continutul obligatoriu a] conosamentului; ele se marginescsa prevada n
art. 393 marcile necesare identificarii marfii, numarul coletelor sau aI obiectelor ori cantitatea sau
greutatea lor, precum si starea si conditiile aparente n care se afla marfurile.In afara de continutul
obligatoriu al conosamentului, trebuie mentionat ca acesta mai poate avea si un continut facullativ,
pnn care se completeaza enunturile obligatorii.
Acest continut facultativ se subdivide n:
a)clauza modalitatii, care determina conditii]e (modalitatile) n care urrneaza sa se efectueze
transportul, cum snt: moda]itati de plata a navlului, felul cum se va proceda Ia plata taxelor si
cheltuielilor ocazionate la ncarcarea si descarcarea marfuri]or sau n cursul calatoriilor, rutele ce le va
urrna, eventual esca1eIe etc. Aceste clauze se mai numesc si conditiile conosamentului.
b)clauze derogatorii, denumite n Iimbajul international al comertului maritim exception clauses, care
constituie derogari de la normele cu caracter supletoriu (facultativ). Prin clauze derogatorii (de
exceptare) se tinde la exonerarea sau lirnitarea raspunderii partilor contractante dar mai ales a
carausului.
3 Clasificarca conosamentelor dupa felul transmiterii proprietatii marfurilor mentionate in cuprins
Incarcatoruiui i revine dreptul de a indica sau nu o anume persoana care-i va prirni rnarfa (destinatar),
aceasta rnarfa urmnd a fl nscrisa n conosament.n cazul n care se indica o anume persoana care sa
primeasca marfa, aceasta urmeaza sa fie consemnata n partea ce constituie continut obligatoriu, la
rubrica consignee.Din punct de vedere al transmiterii conosamentelor, prin aceasta a proprietatii
marfi, distingem urmatoarele feluri de conosaxnente;
A) conosamente nominative;
B)conosamente la ordin;

C) conosamente la purtator,
D)gir n alb;
E)conosamente la purtator;
A. Conosamente nominative
Conosamentul esle cu titlu nominativ atunci cnd el este emis n favoarca unei anumite pcrsoanc
indicate ncuprinsul sau (destinatarul). Acest fel de titlu nu ngaduic negocierea Iui cu usurinta,
dcoarecc, perntru a putea transfcra marfurile n calatorie, persoana indicata n conosament
trebuic sa faca un act de cesiune (transrnitere cu titlu de catre o persoana altei persoanc a unui drept
de creanta n temeiui unui contraclt pc care apoi sa-1 notifice comandantul ui navei. n caz contrar,
comandantul dctine marfa pentru persoana indicata n conosamentul detinut la hord.Conosamenteie
nominative prezinta avantajul ca pun la adapost pc destinatar de eventualele pierderi ale
originalului. Acest fel de conosament este din ce n ce mai rar ntlnit n practica, deoarece cste
negociabil cu greutate. Inconvenientul este azi npartc nlaturat, ntruct, prin analogie cu pnncipiile
dreptului cambial, conosamentul este socotit prin el nsusi un titlu Ia ordin, deci transmisibil prin gir.
B. Conosamente la ordin
.Cel rnai frecvent ntlnit estc conosamentul Ia ordin. Ei este emis la ordinul unei anumite persoane (fie
al destinatarului marfurilor fie chiar al incarcatorului) care apoi va gira (andosa) conosamentul unei
alte persoane. Prin gir aceasta persoana devine proprie1ar (sau creditor amanetar), cel carea obtinut
documentul a devenit si detinatorui simboiic aI marfii.
Trebuie sa mentionam ca se pot emite si conosamentc la ordin n.alb, adica sa se indice beneficiarul.
Procedeul
de
transmitere
al
conosamentelor
la
ordin
estc
similar
transmiterii politelor(cambiilor)crmuite de principiul ca cel care obtine.prin gir polita obtine si
drepturile enuntate n cuprinsul ei. Asemanarea dintre conosament si polita a facut ca primul sa mai fie
denumit si polita dc ncarcare, termen ntrebuintat de Codul comercial romn si Codul italian al
navigatiei. Chiar n dreptul englez, conosamentul este numit bill of lading, iar polita (cambia) - bill of
exchange.
Dupa cum o cambie, chiar daca nu prevede clauza la ordin, este totusi transmisibila prin gir, tol astfel
si un conosament este transmisibil prin gir, daca n acest document nu se poate prevede n mod erpres
clauza nu la ordin. Clauza' nu la ordin 'nseamna ca titlul nu este transmisibil dect folosind cesiunea
din dreptul comun; el va fi socotit un conosamcnt nominativ. Prin urmare, aratarea persoanei indicate
n conosarnent ca beneficiar nu inscamna ca titlul este nominativ, dect daca el cuprinde ciauza 'nu la
ordin 'sau al
ta echivalenta.
La nceput posesorul (holder) poate fi ncarcatorul la ordinul caruia s-a emis conosamentul, sau poate fi
chiar dcstnatarul (consignee). Daca posesorul vrea sa transmita conosame.ntul, el
scrie si sernneaza pe verso-ul documentului ordinul de transmitere.
C.Gir n plin (indorsement in full)
n ordinul sau, posesorul poate desemna persoana carcia i se face transmiterea si, n acest caz, sntem
n prezenta unui gir in plin. n lirnba engleza si n comertul international, girul n plin este dcsemnat
prin cuvintele indorsement in fulI.Cel care gireaza (girantul) este desemnat, n comertul international,
prin termenul englez indorser, iar girantiil prin termenul indorsee.
D.Gir in alb (indorsement in blanke)
Se poate ntmpla ca posesorul (holder) sa nu indice persoana careia i se transmitc conosamenlul; n
acest caz, girul consta numai in semnatura girantului, numindu-se gir n alb sau indorscmcnt in blanke.
Un conosament cu ordinul n alb sau cu girul n alb circula din mina in mina, ntocmai ca si un titlu Ia
purtator, putndu-se intoarce fara nici o alta mentiune, n proprietatea primului girant care a transmis
conosamentul. Posesorul conosamentului poate oricnd sa complcteze girul n alb sau conosanientul
emis n alb.Spre deoscbire de girurilc unei cambii, cei care gireaza un conosament nu se obliga
personal (nu snt garanti); totusi tntocmai ca la canibii, pentru ca posesorul conosameritului sa poata

valorifica drepturile rezultnd din acest document, trebuie sa se legitimcze prlnlr-un sir nentrerupt de
giruri, ncepnd cu giruI scris de persoana Indicata ca beneficiar aI conosamentului si ajungnd ptna Ia
accla care prezlnta conosamentul la descarcarea marfii. La descarcare comandantul este obligat sa
verifice daca sirul girurilor nu este tntrerupt, dar nu si autenticitatea semnaturilor celor care figureaza
ca giranti.
E Conosamente Ia purtator (to bearer)
Un conosament poate fi la ordin, darpoate fi n alb, adica sa nu se indice persoana n ordinul careia s-a
emis conosamentul. Trebuie precizat ca n cazul emiterii ordinului n alb, titlul nu devine la purlator,
deoarece persoana poate oricnd sa-1 completeze cu numelelui sau cunumele altei persoane.
Conosamentul este la purtator cnd pc el snt scrise cuvintele la purtator. Unastfel de titlu este prin
excelenta negociabil, dar utilizarea lui prezinta un considerabil pericol, deoarece prin natura Iui,
conosamentul Ia purtator, ndrituieste pe orice detinator sa reclame marfa. Aceasta face ca el sa fie
foartc rar ntilnit n practica comerciala
internationala.
4. Traosporturile directe si conosamentul acestora
A.Through bill of lading
Adcseori nu toatc rnarfurilc se transporta pna la destinatie cu un singur mijloc dc transport, acesta
cuprinznd o gama ntreaga de combinatii (nava, vagon, cai ruticrc ctc).Din varictatea mijloacelor de
transport pentru o singura miscare a marfurilor, de Ia furnizor Ia curnparator, se pot ivi o serie ntreaga
de riscuri si dificultati care pot producc pagubc cclui carc a emis un conosament pentru accasta
calatorie, un conosament, asa cum i sc spune n cercurile comercialc internationale, through bill of
lading, sau conosamcnt direct cum i se spunc n materia de specialitate din tara noastra. Aceasta
cxplica de ce armatorii evita ascmenea opcratii pentru a nlatura oricc raspundcri n ceea ce priveste
riscurile pe etapele carausilor succcsivi si pentru a limita raspunderea numai la pierdcre sau avariile
suferite de marfa n cursul voiajului pe nava armatorului initial, care elibereaza conosamentul direct.
Acesta trebuie sa insereze n conosament o clauza de exonerare.Nu trebuie sa se piarda din vedere ca
transportul efectuat cu un conosament direct constituie un contract de transport unic. Primul caraus,
caruia i s-a ncredintat marfa, este caraus si in acelasi timp este si comisionar (el executa contractul de
comision din punct de vedere jurldic tn numele sau, dar pe socoteala altei persoane). Carausul este
garant pentru faptele Iui personale, n calitate de transportator si, n acelasl timp, este garant, n
calitate de comisionar, pentru faptele transportatorilor succesivi.
Prirnul caraus este eliberat de raspundere, daca dovedeste ca marfa a pierit sau s-a avariat din cauze
de forta majora. n cazul cnd pierderea sau avarierea a avut loc n cursul unui al doilea transport, el
este obligat sa dovedeasca ca marfa a fost transportata n bune conditii.
Primul caraus nu poate opune ncarcatorului clauzele inserate n conosamentele transporturilor
succesive.
Pentru a scapa de raspundere, el insereaza mai ntotdeauna o clauza prin care raspunderea sa
nceteaza de ndata ce marfa a fost predata carausului succesiv. O asemenea clauza este limitata,
deoarece n materie de transporturi comisionarul cste liber sa limiteze, pe cale de conventi; ntinderea
raspundcrii sale. El nu trebuie sa uite ca, n calitatea sa de comisionar de transporturi, emitatorul
conosamentului direct are obligatia de a determina pe carausul succesiv sa emita un conosament pe
numele destinatarului, conferindu-i acestuia un drept direct contra carausului urmator celui initial. n
situatiile analizate mai nainte se poate emite un conosament unic pentru ntreaga calatoiie, desi cxisla
mai multi carausi succcsivi. Acestui fel dc transporturi i corespund transporturile cumulative pc cai
ferate, cnd marfa ncarcala ntr-o tara poate parcurge cu aceeasi scrisoare de trasura, retelc de cai
ferate ale mai multor tari.ncadrul transporturilor pe apa, armatoru] care emite unconosamcnt direct
raspunde pentru transport nu numai pe timpul calatoriei pc nava sa, dar si pcntru calatoria pe navele
succesive, daca n conosamenl nu s-a prevazut contrariul.ntruct conosamentul este semnat nu numai
de primul caraus, carausii care ar urma sa efectueze transporturile succesive nu snt legati de acest
conosament, dect daca cel care a semnat si eliberat conosamentul avea autorizatia de a-i obliga sau
daca, dupa semnare, carausii succesivi 1-au ratificat.Totusi, n cazul n care un caraus succesiv a primit
si a ncarcat pe nava lui o marfa pentru care s-a emis un conosament direct, el devine prin acest fapt
raspunzator de pagubele suferite de ncarcatura, ntocmai oricarui caraus. ntr-o asemenea
mprejurarc, carausul succesiv se va prevala, desigur, de conditii]e de exonare cuprinsa n
conosament, socotite ca stipulate si n favoarea sa.NavIul unui asemenea transport se datoreaza n
ntregime emitentu]ui conosamentului, urmnd ca acesta sa platcasca navlul corespunzator stabilit

carausilor succesivi.Dupa prezentarea succinta a acestui fel de transport combinat, a conosamentului

direct emis,a riscurilor si raspunderilor ce se ivesc, putem formula pe scurt definitia conosamentului
direct, astfel:

conosamentul ce acopera un transport de marfuri care se efectueaza succesiv pe mai multe nave, sau
cnd transportul se executa pe uscat si pe mare, ori pe mare si pe calea aeru]ui.
B.Conosamentul primit pentru incarcare (received for shipment bill of lading)
Prin conosament de marfuri primite pentru ncarcare (received for shipment bil] of lading) se ntelege
acel conosament eliberat de caraus (nu de comandant), de regu]a o companie de navigatie, sau de o
agentie maritima anume autorizata n acest sens de caraus, prin care armatorul se obliga a ncarca pe
o anumita nava sau pe una din navele sale, marfurile luate n custodie si pe raspunderea sa de la
ncarcator, spre a le transporta ntr-un anumit port.Din defnitia enuntata reiese foarte clar ca acest
conosamenl are drcpt obicct marfa carc n-a fost ncarcata dar a fosl luata n custodie de catrc caraus,
ofcrindu-i acestuia avantajul dc a fi sigur dc ncarcarca ei fara ntrzicrc. ccea ce constituic o mare
nlesnirc pcntru navclc de linie, ascmcnea nave neputnd ntrzia n porturile dc cscala pcntru a astepta
pna ce clcntii si aduc marfurile spre nearcarc. Accst, documcnt confera avantaj ncarcatorului.
dcoarccc procura accstuia un titlu ncgociahil, mai nainte ca marfa sa plecc n calatoric, dndu-i
posibilitatca dc a-l ncgocia sau a-1 trimite la destinatic prin posta (posta aeriana obisnuita).Cu toate
avantajele cc le ofera att ncarcatorului ctsi armatorului, el cste contrar ideii principalc ce sta la baza
unui conosamcnt, dcoarece received for shipment bill of lading nu constituic proba ca marfa s-a
ncarcat. Din diferite motive, se poatc ntmpla ca marfurile descrise n document sa nu mai fie
ncarcate. Totusi, data fiind utilitatca lui, acest document este astazi admis n codurile de navigatie mai
noi (Codul sovictic si italian a1 navigatiei).
Daca la data ncarcarii marfli, acest conosament, n-a fost negociat, poate
reprczentantilor, inclusiv comandantului, spre a face mentiunea ncarcat
data ncarcarii (shiped on board of m/s...). Aceasta mentiune constituie
marfurilor specificate si descrise, atribuindu-i si ntregindu-i functiile ce le
de credit reprezentative.

fi prezentat carausului sau

pe nava ..., aratndu-se si
probancarcarii pe nava a
ndeplinsc ascmenca titluri

C. Conosamentul fractionat si modul de obtinere (delivery orders)

Snt situatii cnd pentru o partida de marfuri ncarcate pe o nava se emite un singur conosament iar
aceasta urmeaza a fl predat mai mu]tor destinatari, sau vnduta fractionat. Pentru a se nlesni vnzarile
si ncasarea preturilor mai nainte ca cumparatorul sa primeasca marfa, practica comerciala a creat
conosamentul fractionat.
Daca necesitatea cere un asemenea conosament, ncarcatorul va restitui conosamentul eliberat pentru
ntrcaga cantitate de marfa si va pretinde n schimb tot titluri circulabile, fiecare dintre ele
reprezendnd cte o fraetiune din marfa cc cra consemn ata n conosamentul initial. Aceste fractiuni
adunate vor trebui sa coincida cu cantitatea nscrisa n conosamentul eliberat initial. Astfel au luat
nastere alte titluri care poarta denumirea de delivery orders (conosament fractionat).
Ca si conosamentul propriu-zis, conosamentul fractionat este un titlu de valoare (de credit, hrtie de
valoare), negociabil si care poate fi nominativ, la ordin si la purtator. Deci este un tillu care si are o
existenta deosebita si autonoma, constituind un nou conosame nt, nsa are valoarea. juridica a unui
conosarncnt numai daca cstc scmnat de comandant sau de armator, n care caz sc numcste'
conosamcnt fractionat propriu'. Cnd documcntul fractionat cstc eliberat dc posesorul lcgitim al
conosamentului initial, fara nici o intcrvcntie din partca navlositorului sau armatorului, sc numcstc
'conosamcnt fractionat impropriu' sau bon de livrarc si nu arc valoarca juridica a unui conosarncnt,
dcoarece conosamcntul initial nu a fost retras din ci rculatic, conosarncntul fractionat circulnd numai
n virtutca ncrcdcri pc carc o prczinta scmnatarul Iui.Conosamentcle fractionatc sc pot obtinc prin
urmatoarcle modalitati:
1)Poscsorul legitim al conosamcntul ii se adrcseaza comandantului navei sau armatoru]ui ori unui
reprczcntant al accstuia si-i cerc fractionarea conosamentului n mai multc delivery orders, prednd
conosamcntul original. Comandantul sau agentul navci prirnind si rctinnd conosamcntu] original
elibereaza numarul dc conosanicntc fractionatc doritc, mentionnd pe fiecare din accstea ca: s-a
clibcrat pc baza conosamcntului nr.... (identifcarea accstui titlu) .... si cu toatc conditiilc si cxcrcitiile

prevazule n acest titlu, adaugndu-se ordinul: bincvoiti a prcda marfa (se specifica marfa si fractiunca
ei) ... domnului x ... ctc. ; dclivcry orders va deveni un conosament fractionat propriu care va substitui
conosamentul initial numai dupa ce va fi scmnat de comandant sau agentul acestuia (al armalorului, al
navei).
2) Posesorul legitim aI conosamentului emite un numar de conosamente fractionate pc care apoi le
supune semnarii comandantului, armatorului sau agentului accstuia, ocazie cu care i nnmneaza si
conosamcntul initial; comandantul navei sau armatorul confrunta documentele ce i-au fost prezentate
cu conosamentul original iar daca tolul este corect, retine conosamentul original, punnd viza si
semnatura pe delivery orders care vor fi Iuate de prezentator n substituirea conosamentului retinut de
catre cel care a pus viza si semnatura pe noul titlu; acest titlu devine tot un conosament fractionat
propriu.
3) ntr-o alta modalitate, conosamentele mai pot fi fractionate dar fara interverltia si aprobarea
comandantului sau agentului armatorului, n acest fel obtinindu-sc conosamente fractionate improprii;
noile conosaxnente snt fractionate de catre posesorul lcgitimal conosamentului original fara
interventia comandantului sau a agentu1ui armalorului navei; noile titluri vor circula doar pe
baza ncrederii ce inspira semnatura posesorului conosamentului, dar cu nesiguranta ca posesorul
conosamcntului original nu va trimite acest titlu unei a treia persoane care va obtine predarea
marfurilor, avnd n vedere ca delivery orders nu s-au ridicat ]a rangul dc conosamennte prin
substituire, deoarece nu snt vizatc dc comandant sau agentul arrmatorului. Delivery orders improprii
se bazcaza pe un uz cc s.a impus n comertul maritim, fiind determinat de faptu] ca marfa, calatorind
pc o nava, este vnduta mai nainte ca vnzatorul sa fie n poscsia conosamentului, titlul ncgociabil si
deci n imposibiltatea dc a-1 nmna cumparatoruiui.Vnzatorul recurge 1a delivery orders improprii
pentru a obtine contravaloarea marfuri]or, lundu-si obligatia ca, imediat ce va intra n poscsia
conosamentului, sa-1 gireze catre o casa dc cxpeditie. La primirea ncarcaturii, aceasta casa va
distribui fractionat marfurile difcritilor cumparatori, potrivit datelor din ficcarc delivery. Este vorba dcci
de un ordin dat dc titularul unui conosament catre o casa de cxpcditie, n virtutea caruia casa de
expeditie va proceda la executarca
Daca cel care scmneaza delivery orders, precuxn si casa de cxpcditic (comisionare ce]ui dinti) snt
firme comerciale de ncredere, atunci dclivery orders improprii vor circula iar bancile vor acord.a
avansuri sau creditc si pe asemenea documente.
5. Conosamente cu si fara rezervc tn ceea ce privestc rnarfa (Clean & foul bill of lading)
Conosamentul poate contine clauze constnd din mentiuni speciale privind situatia marfurilor si
modalitatillor n care urmeaza a se efectua transportul accstora. Daca n conosament nu s-a facut nici
o rezerva asupra starii si conditiei marfurilor, clauza ,,ncarcat n stare si nconditii aparcnt bune (n
aparent good order and condition) imprimata pe document si gaseste completa ei aplicatie.n aceasta
situatie documentuj cste denumit cleanbill of lading. Potrivit sistemul adoptat de Regulile de la Haga,
carausul va putea totusi sa dovedeasca ca starea reala a marfurilor si cantitatea Ior la data ncarcarii
n-au fost cele indicate n conosament.Trebuie mentionat ca, dupa cum reiese din cuprinsul art.3, 3
Regulile de la Haga, cei care le-au redactat au urmarit sa se elibereze din conosament curat. ntradevar, npartea finala a mai suscitatului paragraf se prevede ca nici un caraus, comandant sau agent
a1 carausului nu este obligat sa declare sau sa nscrie n conosament vreo marca, vreo cantitate, sau
vreo greutate, atunci cnd are motive temeinice sa creada ca accasta nu reprezinta starea marfi
primite de el, sau nu are posibilitatea sa verifice aceasta marfa prin mijloace rezonabile.Din cele de
mai sus se desprinde concluzia ca agentul navei sau cornandantul nu este obJigat sa primeasca
marfuri]e pe care nu lc poate verifica, dat fiind raspunderea ce-i rcvine n baza prezentei ca indicatiile
din conosament snt exacte.Cele enumerate mai sus obliga pe comandantul navei sa dea dovada de
multa precautie la semnarea conosamentului n acele mprejurari n care are suficiente indicii ca
declaratiile scrise ale ncarcatorului nu snt cxacte.Cand comandantul are unele ndoieli referitoare la
cantitatea, starea si conditiile marfii, se obisnuieste ca acesta sa elibereze un conosament curat n
schimbul unei scrisori de garante (leter of indemnity) care este ,,un act autentic sau sub scmnatura
privata, emis de o banca, institutic, firma, sau o persoana juridica prin care comitentul se obliga ca n
anumite conditii, sa plateasca o anumita suma de bani, sa dezdauneze sau sa exonereze de
raspundere partea contractuala sau persoana n favoareacareia s-a eliberat, n cazul n care se va
produce sau nu se va produce evenimentul, faptul sau paguba, care ar putea constitui un risc al
persoanei, sau partii ce se cere exonerata de raspundere.Din cele de mai sus am putea concluziona
eronat ca in baza unei scrisori de garantie, incarcatorul se punc la adapost in ceea ce priveste marfa si
ca poate obtine un titlu de credit negociabil odata cu incarcatura marfurilor, indiferent de starea,
conditia acesteia. Cu toate acestea, comandantii obisnuiesc sa insercze n conosamente rezerva cu
privire Ia specificarea marfli.Specificarea marfurilor, privind natura si felul lor, numarul coletelor,
greutatea, continutu1, marcilc, calitatea, felul si starea ambalajului etc., este data de catre ncarcator
n scris. n fapt, comandantului i seprezinta, de catre agentul navei sau de catre ncarcator,
conosamentul gata completat, iar acesta verifica si semneaza conosamentu] care este unformu]ar tip.

Cunoscind insa gravele consecinte ce decurg din sernnarea Iui cu usurinta, comandantul sau
reprezentantul carausului va fi cu greu determinat sa semneze fara ezitare un asemenea conosament.
Din aceasta cauza, n mai toate conosamentele se gasesc imprimate clauze de rezerva, care de multa
vreme au devenit clauze de stil, adica nelimitate n asemenea documente.Aceste clauze de rezerva au
o clauza marturisibila, dar de cele mai multe ori ele ascund si o cauza nemarturisibila.Clauza
marturisibila consta tn aceea ca nava nu poate astepta sau chiar ntrzia pentru verificarea amanuntita
a marfuri1or Pe de alta parte, n anumite mprejurari estc imposibilsa se poata verifica felul, calitatea,
cantitatea si conditia marfii, deoarece comandantul navci sau agentul armatorului, al carausului, nu
este un tehnolog sau merceolog pentru orice fel de marfuri.n ceea ce priveste cauza nemarturisibila a
clauzei, se poate spune ca invocnd accasta imposibilitate de a semna fara rezerve, comandantul
ncearca sa ascunda intentia carausului de a se exonera de obligatia ce-i revinc n baza contractului de
transport de marfuri pe mare, adica de a face ca marfa sa ajunga la destinatie n acceasi stare n care
ea a fost ncarcata.Exonerarile erau Iegitime la aplicarea regulilor, deoartce forta probanta a
conosamentului fata de terte persoane estc absoluta.Rcgulile de la Haga nu admit nici o clauza care sa
aduca direct sau indirect la exonerarea carausului de raspunderea la care Regulile sau obiceiul il
obliga. n schimb, forta probanta a conosarnentului este numai relativa. Pentru conosamentele
nesupuse Regulilor de la Haga, clauzele de cxonerare si-au pastrat toata eficacitatea.ln continuare
vom examina clauzele de cxonorare, fara a ne prcocupa de Regulile de la Haga.
A. Greutatea necunoscuta (Wcight unknown)
PrIn aceasta clauza carausul intelege sa nu-si asume raspunderea in ceca ce priveste greutatea
declarata de catre inearcator si mentionata n conosament. Acest document nu constitule o dovada
nici pina Ia proba contrarie, pentru greutatea mentionata. n caz d.e diferend destinatarul (posesorul
conosamentului) trebuie sa faca dovada ca marfa trecuta in document nu avea greutatea specificata si
deci sa faca astfel raspunzator pe caraus de pierdere partia]a sau totala a marfli, dupa caz.n ceea ce
priveste verificarea pe care comandantul navei trebuie s..o faca cu privire Ia indicatiile tncarcatorului
referitoare la greutatea marfli de transport, iata ctteva consideratiuni de interes practic.n cazul unui
caric ,,plin si complet (fuII and complet cargo), comandantul are posibilitatea sa verifice, intr-o
oarecare masura, exactitatea indicatiilor referitoare la greutati, dupa pescajul navei. Cunoscnd
deadweight-ul navei si facnd reducerile aferente greutatilor care nu constituie marfa, cifra ramasa
trebuie sa corespunda cu cifra declarata de ncarcatori. Daca diferenta dntre cifra astfel calculata de
comandant si cea nscrisa n conosament este importanta, el are dreptul sa protesteze, cernd plata
diferentei de navlu pentru cantitatea incarcata n plus, iar n cazu] n care cantitatea este n minus,
trebuie sa pretinda ncarcarea diferentei de marfa pna la completarea cifrei aratate n conosament.
Prin existenta n conosament a clauzei de mai sus, aceasta nu mai este o dovada n ceca ce priveste
greutatea (dovada prima facie).Pentru conosamentele guvernate de Regulile de Ia Haga, situatia
juridica se considera, n genere, diferita.Intr-adevar, s-a aratat ca nlr-un conosament crmuit dc accste
reguli, comandantul navei (sau agentul reprezentnd pe caraus) trebuie sa indice:
a) marcile principale necesare identi1~carii marfurilor,
b) numarul coletelorsau al pieselor, cantitatea sau greutatea, dupa caz
c) starea si conditia aparenta a marfurilor, conf.art.3, 3.
Este adevarat ca datele de mai sus snt fumizate de ncarcator, dar comandantul navei sau agentul
carausului trebuie sa nscrie greutatea indicata, afara de cazul cnd are motive serioase sa puna la
indoiala aceasta greutate. Daca exista asemenea motive - ne spun Regulile de la Haga - comandantul
navei este indrreptatit sa refuze semnarea conosamentelor.In general se considera ca redactorii
Regu1ilor de Ia Haga s-au temut de clauzele prin care armatorii se exonerau de raspundere, pentru
pierderea sau avarierea marfurilor n timpul transportului, si au facut sa nu mai aiba efect clauza
weight unknown, decit in cazul n care comandantul nu a avut posibilitatea rezonabila de a controla
sau a avut motive de a se indoi de exactitatea greutatii declarate de ncarcator. In aceasta ultima
ipoteza, posesorul legitim al conosamentului are sarcina sa dovedeasca ca marfa ce i se preda nu are
greutatea ce o avea la ncarcare.Cu exceptia aratata mai sus, Regulile de la Haga au admis prin art.3
par.4 sistemu1 anglo-saxon, care limiteaza forta probanta a conosamentului numai pna la proba
contrarie (prima facie) si lasa deci dreptul pentru carausi de a dovedi ca greutatea nscrisa n
conosament nu este cea adevarata. n aceasta privinta paragraful citat are acest
cuprins:,,Conosamentul care cuprinde cele prevazute la paragraful 3, aliniatul a, b si c, ecbivaleaza cu
prezumtia, pna la proba contrarie, ca marfa a fost primita de carausi asa cum a fost descrisa n
conosament.
B. Greutatea, continutul si valoarea necunoscuta (Weight, contents and value unknown)

Daca carausul insereaza n conosament clauza ,,greutatea, continutul si valoarca necunoscuta, prin
aceasta el nu recunoaste nici greutatea, nici continutul si nici valoarea marfli indicate de ncarcator. o
asemcnea clauza are drept efect sa faca din transportul marfurilor ,,un contract de transportare de
colete, indiferent de continutul lor.Dcsigur ca valabilitatea unei ascmenca clauze nu poate fi contestata
n drcptul comun, dat fiind ca partile snt libere sa insereze clauzele considcrate de ele ca cele mai
potrivitc.Carc estc situatia pentru un conosament crmuit de Regulilc dc la Haga? S-au aratat efcctelc
clauzei greutatea necunoscuta n urma adoptarii rcgulilor, dar ce sc ntmpla cu partea din clauza
referitoare la continutul si valoarea marfurilor?Aceasta partc ramne cficacc, deoarece Regulile de la
Haga nu (obliga ca scmnatarul conosamentului sa veriflcc continutul si valoarea marfurilor. Prin art.3 al
accstor reguli, armatorul nu este obligat sa raspunda pentru valoarea marfurilor dcct pna la suma de
200 (Iire sterline) de colet sau unitatc de marfa, ori cu echivalentul acestei sume n orice alta moneda.
Pcntru marfurile de valoare mai marc comandantul, respcctiv armatorul va raspunde numai daca n
conosament s-a trecut anume valoarea acestor marfuri si, n accst scop, s-a ncasat un navlu, special
marit, luindu-se masuri dcosebitc de pastrare la bord. Aceasta raspundere presupune exigenta unei
conventii speciale, care iese din cadrul transporturilor de marfuri obisnuite.
Carausul cauta sa introduca n conosament o clauza de rezerva ct mai corespunzatoare, deoarece
orice rezerva constituie o exceptie de la raspunderea obisnuita si, n drept, exista principiul ca o
exceptie de la regula este de stricta aplicare, adica ea nu poate fi extinsa la alt caz dect Ia ccl anume
prevazut n dispozitia respcctiva. Din aceasta cauza, n mai toate tipurile de conosamcnte exista
imprimata o clauza al carui cuprins cste, de obicei, numarul, cantitatea, greutatea, conditiile, masura si
valoarea necunoscuta.
C. NUmarU1, cantitatea, greutatea, conditiilc si valoarea necunoscuta (nurnber, quantity, weight,
conditions and value unknown)
Conforfn drcptului comun, o asemenea clauza este valabila, ea putnd fi nscrisa cu toata eflcacitatea
n transporturile si conosamentele nesupuse Regulilor de la Haga. daca nsa conosamentul n care
figureaza o astfel de clauza este crmuit de Regulile de la Haga, se considera, n general, ca aceasta
este contrara Iegii (regulile avnd forta de lege), pentru motivul ca numarul, cantitatea si greutatea snt
elemente impuse a fi veriflcate la semnarea conosamentului potrivit art.3 mai sus citat.
D.Conditia necunoscuta (condition unknown)
n general, un comandant nefiind un merceolog nu este tinut sa cunoasca caracteristicile diferitelor
feluri de marfuri. In cazul n care nu face nici o mentiune pe conosament, prin care sa inflrme starea si
conditia marfii, consemnate pe baza declaratiei ncarcatorului, nseamna. ca se semneaza un
conosament curat (clean), adica nava confirnia ca marfurile au fost ncarcate nstarea n care au fost
declarate de ncarcatori si dcci carausul are obligatia sa le predea n aceasta stare.Comandantul nu va
trebui sa elibereze un conosament in apparentt good order and condition - starea si conditile aparent
bune - daca marfurile snt prost ambalatc iar marfa prezinta defecte vizibile (saci patati, baloti rupti,
butoaic cu scurgeri etc.)Ca masura dc precautie, se rccomanda sa se examineze daca marfa
prezentata n buna stare si conditie la ambalare va putea ajunge, mai alcs tinindu-se seama de
ambalajul ei, n aceeasi buna stare la destinatie, deoarece, carausu] este obligat sa predea marfa
nevatamata.n cazul n care ambalajui este considerat ca insuficientde rezistent pentru un voiaj de
mare, se recomanda inserarea unei clauze cu urmatorul cuprins: ,,Se atrage atentia asupra ambalajului
acestor marfuri, care, dupa parerea carausului, este nesatisfacator. Ramn neatinse toate drepturile, iar
carausul este eliberat de raspundere, n eventualitatea de pierderi.n cazul n care marfurile nu snt
de]oc mpachetate si ncarcatorul nu le-a indicat n conosament ca nempachetate (unpacked)sau
neprotejate (unprotected) se recomanda o clauza de felu] urmator: ,,Marfurile snt ncarcate
neprotejate, iar carausul este scutit de raspundere n caz de pierdere sau avarie pe care marfurile]earsuferi de pe urma acestui fapt.
E. Marcile si calitatea (marks and quality)
Potrivit Reguli]orde la Haga, art.3 alin.3 litera c, se interpreteaza ca cel ce semneaza conosamentul
este tinut sa nscrie n acest document marcile aratate n scris de ncarcator si care servesc pentru
identificarea marfurilor (a nu se confunda marca de port (-port mark-) cu marca de identificare (-lading
mark).n accasta situatie conosamentul are forta probanta numai pna la proba contrarie, cnd
armatorul poate sa dovedeasca inexactitatea unor marci trecute n conosament.Semnat cu conditia
prezentarii unui ships clean receipt. S-a decis ca, daca s-a semnat un received for shipment bilI
oflading cu rezerva ca ulterior sa se prezinte un mate's recept fara rezerve (clean)si daca n acest act
ultcrior se constata ca unele colete erau n stare avariata, carausul nu poate fi mpiedicat sa
dovedeasca adevarata stare a marfli la ncarcare.
F.Masura sau greutatea aproximativa (said to measure weight)

Daca sc nscrie naintea cifrei care indica masura ,,said to measure sau naintea cifrei care indica
greutatea ,,said to weight, aceasta nseamna ca nu au putut fi vcrificate de comandant n cadrul unei
diligcnte rezonabile.Aceste clauze continua sa fie imprimate n conosamente, chiar sub imperiul
Regulilor de la Haga, deoarece aceste reguli nu guvcrneaza transportul n totalitatea lui, ci numai de Ia
primirea marfurilor sub palanc si pna Ia predarea lor.Despre aceste clauze vom mai discuta cu prilejul
examinarii raspunderii generale a carausului pentru picrderile sau avarierea marfurilor luate in primirc
spre a fi transportate. Aici le amintim numai referindu-ne Ia continutul obligatoriu al conosamentului.
G.Curat la bord (clcan on board)
Pentru a nu exista ndoiala ca un conosamentnu ar fi curat, in unele porturi se obisnuieste sa se nscrie
in corpul conosamentului cuvintele clean on board.Daca pe un conosament este nscris clean on board,
dar comandantul a facut totusi o mentiune oarecare, docuxnentul nu mai este curat, deoarece scrierea
de mna pe un conosamenl primeaza fata de textul imprimat sau scris la masina.Declaratiile false ale
ncarcatorului. S-a aratat ca ncarcatorul da n scris toate indicatiile necesare pentru identitlcarea
marfurilor. De multe ori, comandantul sau agentul navei nu dispune de timpul necesar si nici n-are
cunostintele de specialitate care sa-i tngaduie sa verifice daca cele indicate de ncarcator snt exacte.
ncarcatorul este garant pentru tot ceea ce a indicat n scris si trebuie sa repare orice daune ar pricinui
carausu1ui din cauza declaratiei inexacte si care a determinat semnarea contractului.Acest principiu l
gasim consflntit si prin art.5 din Regulile de la Haga, care prevede ca ncarcatorul va ndemniza pe
caraus de orice pierdere, daune sau cheltuieli prevenite sau rezultnd din inexactitati n
aceasta privinta.
H Clauzele privind modalitatile transportului
citeodata, n conosamcnt se prcvede, n aFara dc portul dc destinatie si ruta, precum si eventuale]e
esca]e, locu] undc snt ncarcatc marfurilc pe nava, n sarcina cui snt che]tuieli]e si riscurile ncarcarii,
stivuirii, descarcarii, modalitatca platii navlului etc.n cazul unci nave navlosite cu un charter. se
obisnuicste ca n conosamentsa se ncorporeze si dispozitiilc accstui contract. Accst Iucru este
admisibil, exceptnd clauzele din chartcr-party carc ar fi n contrazicere cu dispozitiile Regulilor de Ia
Haga, daca respcctivul conosamcnt este supus acestor reguli. Acestc dispozitii din charter-party snt
opozabilc si tertilor dobnditori si conosamcntului, cum ar fi: clauza referitoare la norma dc
ncarcare/dcscarcare, stalii, plata navlului mort, a contrastaliilor, a dcspagubirii pentru retinere
etc.Forrna tip pentru a ncorpora charter-party-u1 n biIl oflading cstc Toti tcrmenii, conditiile si
cxceptiile din contractul charlcr-party datat snt socotitc ca facnd parte integranta din acest bill of
lading (alI terms, conditions and exceptioris of thc charter-party dated ... are decmed incorporated
here in).De obicei conosameritele cuprind si o clauza prin care se arata ca snt aplicabile Regulile de la
Haga (Paramount clause).n afara acestor clauze, toale conosamcntele, fara exceptie contin trei clauze
foarte importante privind executarea contractului de transpon maritim, si anume: clauza generala dc
greva, clauza gencrala de razhoi si clauza generala de nghet.

Incassoul documentar
Incassoul este o modalitate de plata utilizata in schimburile economice
internationale. In comparatie cu acreditivul documentar, decontarea prin incasso este mai
simpla, mai ieftina, dar nu este garantata bancar, bazandu-se pe obligatia de plata a
cumparatorului asumata prin contractul comercial international.
Prin incasso se intelege tratarea de catre banci, potrivit instructiunilor primite, a
documentelor comerciale si/sau financiare in scopul :
-

de a obtine acceptarea si/ sau plata;

de a remite documentele comerciale contra acceptarii si/ sau contra plata;

-

de a remite documentele in alte conditii.

Elementele specifice mecanismelor incassoului sunt :
a) operatiunea vehiculare de documente - bancile participante se
rezuma la prestarea unui serviciu in conditiile impuse de exportator;
b)

documentele pot f :

- comerciale (facturi, documente de transport, documente de proprietate

etc);
- financiare (cambii, bilet la ordin, cec, chitante etc).
In functie de documentele vehiculate exista doua tipuri de incassouri :
-

incasso simplu (clean collection) - incasso de documente financiare fara

documente comerciale;

incasso documentar (documentary collectione)

comerciale si/sau fara documente financiare.

incasso

de

documente

c) scopul operatiunii - transmiterea documentelor comerciale

financiare de la beneficiarul platii la platitor, contra plata, acceptare sau in alte conditii.

sau

Incassoul documentar este o instructiune insotita de o serie de documente comerciale

sau financiare pentru a fi transmise importatorului in vederea platii sau acceptarii, ceea ce
inseamna tratarea de catre banci a documentelor potrivit instructiunilor primite pentru a
obtine acceptarea si/sau plata acestora de a elibera documente comerciale contra acceptarii
si/sau contra platii sau de a elibera documente in alte conditii.
Partile care intervin intr-o relatie de incasso sunt :
vanzatorul (exportatorul), adica remitentul sau tragatorul care ii
incredinteaza operatia de incasso bancii sale, livreaza marfa si intocmeste
documentele de expeditie;
banca remitenta (banca vanzatorului), adica banca insarcinata cu
incasarea este cea care primeste documentele, face o verificare sumara dupa
care le transmite, conform instructiunilor primite de la clientul sau, bancii
corespondente din tara importatorului pentru a fi achitate si platite;
banca prezentatoare, care primeste documentele si le prezinta
trasului (importatorul marfi );
importatorul, caruia ii sunt prezentate documentele remise la
incasso; se mai numeste si "tras" si intra in posesia marfii numai daca onoreaza
documentele.
Unii specialisti considera ca utilizarea incassoului, desi prezinta avantajul de a acorda
cumparatorului un timp mai mare de a se decide asupra platii si pentru a "cumpara"
documentele care ii dau dreptul sa intre in posesia marfii, totusi "nu ofera deplina garantie a
platii de catre importator a documentelor in limita termenului stabilit conventional [1]".
Elementele esentiale ale unui incasso documentar :

numele si adresa importatorului;

numele si adresa bancii prin care se deconteaza incassoul (al bancii

prezentatoare );
-

numele si adresa exportatorului;

numele si adresa bancii exportatorului (a bancii remitente);

valoarea exprimata in valuta;

mentionarea firmei care suporta comisionul si spezele bancare

(exportatorul sau importatorul sau ambii );
mentionarea modului in care se face rambursarea (letric, telegrafic sau
par avion);
-

descrierea marfii;

indicarea documentelor care trebuie prezentate (facturi, documente de

transport, polite de asigurare, certificate de origine etc);
-

numarul de ordine si data incassoului;

numarul de exemplare al incassoului.

Derularea operatiunilor prin incasso presupune urmatoarele etape:

1.
Incheierea contractului comercial international, prin care partile au
convenit plata prin incasso documentar;
2.
Livrarea marfii in conformitate cu termenele de livrare si conditiile
privind marfa, stipulate in contract;
3.
Dupa livrarea marfii exportatorul obtine documentele care atesta
indeplinirea obligatiilor din contractul comercial international - documente
financiare (cambii, bilete la ordin, cecuri, chitante etc) si/sau documente
comerciale(facturi, documente de transport);
4.
Setul de documente insotit de ordinul de plata la incasso (ordin de
incasare) este prezentat de catre exportator la banca sa. Situatia de preferat este
aceea cand documentele ajung la importator intr-un timp cat mai scurt, de obicei,
inainte de primirea marfii, deoarece contrariul prezinta dezavantaje pentru exportator
in sensul aparitiei cheltuielilor de depozitare, contrastalii si totodata duce la
prelungirea creditului acordat importatorului.
Ordinul de plata la incasso prezinta conditiile in care vor fi inmanate
documentele importatorului (contra plata, acceptare sau alte conditii), denumirea
documentelor si numarul de exemplare (originale si copii ) ce vor fi remise. Aceasta este
responsabilitatea partii care pregateste sau elaboreaza ordinul de incasare (ordonatorul) sa asigure ca termenii si conditiile de eliberare a documentelor sa fie clar precizate, fara
ambiguitate; in caz contrar bancile nu vor avea nici o responsabilitate pentru consecintele
care decurg din aceasta.
Factura comerciala trebuie prezentata in numarul de exemplare prevazut in
contractul de baza si sa cuprinda datele corespunzatoare preluate din documentele de
transport, documentele de asigurare etc..

Documentele de transport trebuie emise astfel incat sa asigure, pana la

preluarea marfii de catre importator, controlul exportatorului asupra marfurilor sale.
In transporturile maritime, conosamentul se andoseaza in alb la ordinul bancii
remitente.
Pentru celelalte modalitati de transport este indicat, ca documentele sa fie adresate
pe numele unei case de expediere internationale, cu instructiuni precise de a nu le elibera
importatorului fara ca acesta sa fi facut dovada platii sau acceptarii la plata.
Polita sau certifcatul de asigurare andosate in alb, in cazul conditiilor de
livrare CIF si CIP.
Cambia este o masura asiguratorie de plata la incasso. La incasso cambiile sunt
trase direct asupra importatorului, iar beneficiarul poate fi insusi exportatorul sau banca
acestuia. Acestea pot fi cu plata la vedere (achitate de importator in momentul preluarii
documentelor) sau cu plata la scadenta (acceptate de importator in momentul preluarii
documentelor).
Alte documente emise si intocmite corespunzator uzantelor si prevederilor din
contractul de baza.
5. Banca remitenta emite propriul document, incassoul documentar, in cadrul
caruia preia toate instructiunile ordonatorului (exportatorului) si pe care il remite impreuna
cu toate documentele ce atesta livrarea, bancii insarcinate cu incasarea. Aceasta banca
poate fi orice alta banca care intervine in operatiunea de incasso, alta decat banca
remitenta.
Banca insarcinata cu incasarea remite ordinul de incasso si documentele bancii
prezentatoare ( banca importatorului ).
6. Banca prezentatoare anunta importatorul de sosirea documentelor atunci cand
acesta este satisfacut de concordanta documentelor cu contractul comercial international,
va dispune bancii efectuarea platii. Altfel, importatorul va contacta exportatorul pentru
modificarea ordinului de incasso. In cazul in care plata nu este acceptata, refuzul trebuie
insotit de instructiuni privind restituirea documentelor.
7. Pe baza instructiunilor banca prezentatoare elibereaza importatorului
documentele contra plata sau acceptare ( sau in alte conditii). Plata este ordonata prin
intermediul unui ordin de plata adresat bancii sale de catre importator.
8. Odata intrat in posesia documentelor, importatorul ridica marfa.
9. Banca importatorului remite banii sau, in cazul eliberarii documentelor contra
acceptare, remite cambia acceptata de importator bancii emitente dupa incasarea
contravalorii marfii.
10. Banca remitenta anunta exportatorul de incasarea exportului sau ii remite
cambia incasata. In situatia in care remite cambia exportatorul asteapta pana la scadenta si
folosind acelasi circuit o transmite sub forma unui simplu incasso.
Incassoul documentar prezinta o serie de riscuri care pot aparea pana in momentul
incasarii contravalorii marfii. In cele ce urmeaza vom prezenta o serie de factori de risc in
tranzactiile bazate pe incasso documentar :
- riscul de tara - reprezentat de aparitia intr-o tara a controlului valutar care duce la
impiedicarea efectuarii platii marfii de catre importator desi acesta este dispus sa plateasca
si detine si mijloacele necesare. Aparitia controlului valutar poate fi motivata de presiunile
exercitate de datoria externa a tarii respective care nu-si mai poate permite sa-si plateasca

importurile. In acest caz exportatorul poate obtine o asigurare contra pierderilor cauzate de
instaurarea controlului valutar.
- riscul de tranzit - datorat unui traseu foarte lung creste posibilitatea pierderii sau
deteriorarii marfii in transferul de la vanzator la cumparator. In cazul in care exportatorul
factureaza marfurile intr-o moneda al carui curs este instabil apare si riscul valutar.
Astfel este indicat ca vanzatorul sa apeleze la serviciile unor agenti de expeditie, care
sunt capabili sa contracteze atat transportul cat si asigurarea, intocmind documentele
aferente.
- riscul intarzierii la plata - poate tine atat de executarea defectuoasa a
obligatiilor contractuale ale exportatorului, circuitul documentelor fiind imprecis ca durata
cat si din vina importatorului care din diverse motive nu se prezinta la timp sa preia
documentele, precum si de conjunctura pietei (evolutia preturilor, a cursurilor valutare etc.)
- riscul de neplata - ca urmare a calitatii discutabile a marfii, a conjuncturii
defavorabile a pietei, a situatiei financiare precare a importatorului. Refuzul acestuia de a
plati duce la arbitrarea litigiului intr-o instanta comerciala sau civila si la recuperarea
contravalorii marfii de catre exportator cu intarziere.
- riscul diminuarii incasarii - acesta este determinat de scaderea valorii marfii in
perioada de intarziere la plata sau ca urmare a acceptarii scaderii pretului de catre
exportator in vederea lichidarii tranzactiei cat mai repede si cu pierderi cat mai mici.
Micsorarea incasarii poate avea loc si datorita unor cheltuieli suplimentare efectuate de
exportator cum ar fi: cheltuieli cu manipularea, stationarea, redirijarea, depozitarea si
protectia marfii, dobanzi suplimentare cauzate de finantarea operatiunii de catre un tert.
- riscul pierderii marfi cauzat de insusirea marfii de catre un importator de rea
credinta si de confiscarea marfii de catre autoritati sau de creditori, atunci cand marfa
stationeaza peste limita legala impusa de reglementarile vamale sau atunci cand costurile
de stocare si protectie depasesc contravaloarea marfii.
Incasso-ul documentar mai prezinta si urmatoarele avantaje:

supletea - este suficient ca vanzatorul sa se adreseze bancii sale si de a-i

trimite documentele cu instructiunea de a le remite importatorului, pe
canal bancar, numai contra plata.

simplitatea - in raport cu complexitatea acreditivului.

rapiditatea - marfa este expediata imediat deoarece vanzatorul nu cere

nici o initiativa din partea clientului sau, cum ar fi deschiderea unui
acreditiv.

costuri rezonabile - riscurile financiare ale bancilor sunt mult reduse,

lucru care se resimte in nivelul taxelor si comisioanelor percepute. In
raport cu gradul de securitate oferit, incasso-ul nu costa mult.

Plata in cont deschis Modalitate de plata opusa

creditului documentar, potrivit careia, vanzatorul (exportatorul)
trimite documentele comerciale pentru incasarea pretului marfii
expediate direct cumparatorului (importatorului) pe baza de
incredere, simplificand circuitul bancar.

Contul este deschis la o banca accesibila cumparatorului, in care

cumparatorul vireaza suma de plata imediat dupa primirea
documentelor.
Riscul de neplata este in totalitate asumat de vanzator.
Prezinta avantajul reducerii spezelor bancare

Plata prin card Un card de credit (sau o carte de credit) este un card
de plat, a crei denumire provine de la obiectul fizic utilizat, o cartel dreptunghiular
de plastic. Un card de credit este diferit de un card de debit prin faptul c nu se transfer
sume de bani din contulutilizatorului la fiecare tranzacie efectuat. Prin folosirea cardului
de credit, emitentul cardului l mprumut pe titular cu o sum de bani. Folosind cardul de
credit, titularul nu este obligat s achite datoria acumulat imediat, el poate amna plata
acestei datorii pentru mai trziu, cu costul pl ii unei dobnzi pentru banii datora i.
Majoritatea cardurilor de credit au aceeai form i dimensiune, conforme cu
specificaiile standardului ISO 7810, adic 85,60 53,98 mm (33/8 21/8 oli).
Cuprins

Cum funcioneaz cardurile de credit[modificare | modificare surs]

Cardul de credit sau cardul de cumprturi, cum mai este cunoscut, este alimentat de ctre
banc, punnd la dispoziia posesorului de card o limit de credit. Pentru valoarea utilizat
din limita de credit, titularul cardului are obliga ia de a rambursa la scaden o suma
minim, reprezentnd un procent din suma folosit ct i dobnda aferent, conform
condiiilor prevzute n contractul de card de credit. Cardul de credit este rencrcabil,
datorit faptului c sumele rambursate pot fi reutilizate ulterior rambursrii.

Alternative[modificare | modificare surs]

Ideea de a nlocui cardurile de credit cu implanturi de microchip exist cel pu in din 2004,
[1]
fiind reiterat n 2014 i 2015.[2][3]
n anul 2016, Mastercard a debutat o brar inteligent iar Visa a avut la Jocurile
Olimpice de la Rio un inel.[4][5]

Factoring
Factoringul reprezinta finantarea (scontarea) facturilor pentru obtinerea
rapida de numerar si se caracterizeaza prin cesionarea facturilor cu plata la
termen.
Acest serviciu te ajuta sa continui activitatea companiei fara a te mai
ingrijora de incasarea la timp a facturilor, permitandu-ti sa te concentrezi
mai
mult
asupra
posibilitatilor
tale
de
dezvoltare.
Factoringul este un mod flexibil si rapid de imbunatatire a fluxului de
numerar si de furnizare a capitalului circulat de care ai nevoie.
Daca ai nevoie de capital de lucru, noi te ajutam pana la 85% din valoarea
facturilor cesionate in maxim 24 de ore din momentul semnarii contractului.
Societatile (firme) de factoring finanteaza facturile si le incaseaza la
momentul
scadentei
lor.
Finantarea se realizeaza printr-un consortiu de banci din Germania.
Ai
nevoie
urgenta
de
lichiditati?
Completeaza on line solicitarea ta si noi te vom contacta imediat.
Afla mai mult despre avantajele serviciul nostru de factoring
verifica dictionarul financiar bancar de termeni specifici.

si

Cine poate apela la factoring?

Factoringul reprezinta solutia optima pentru companiile din
Romania care :

Sunt nou infiintate, dar au relatii comerciale stabile

Sunt in curs de dezvoltare, cu un trend ascendent

 Ofera termene mari de plata

Au nevoie urgenta de numerar
Au acces insuficient la alte surse de finantare
IMM-uri
Beneficiile factoringului
Lichiditate imediata
Comisioane competitive
Abordare flexibila
Produse personalizate
Utilizarea discount-urilor financiare de la furnizori
Tipuri de factoring
a) In functie de sfera de cuprindere, modalitatea de preluare si
administrare a creantelor se deosebesc :

Factoringul partial facturile sunt supuse unui proces de

selectionare, nu toate sunt acceptate la cumparare; obligatia
incasarii facturilor ii revine aderentului, deoarece factorul nu
preia administrarea acestora;
Factoringul total toate facturile sunt preluate de la aderent si
administrate de catre factor. Factorul va incasa facturile de la
debitor, finanteaza operatiunea si acopera riscul de credit.
b) in functie de momentul efectuarii platii creantelor de catre
factor se disting :

Factoringul cu plata imediata (engl. old-line factoring) - factorul

plateste contravaloarea facturilor in momentul preluarii acestora

 Factoringul la scadenta (engl. maturity factoring) - creantele

aderentului ii sunt platite in momentul exigibilitatii acestora
Factoringul mixt - factorul plateste o parte din valoarea facturilor
in momentul prezentarii acestora sub forma de avans (pana la
cel mult 85% din valoarea acestora), diferenta urmand sa fie
platita la o data ulterioara
c) In functie de confidentialitatea operatiunii putem deosebi :

Factoring inchis (numit si scontare confidentiala a facturilor) permita clientului sa pastreze secret faptul ca a apelat la un
factor
Factoring deschis - exportatorul/aderentul cedeaza factorului
toate creantele notificand importatorii/debitorii
d) In functie de dreptul de regres pe care banca il poate exercita
asupra aderentului putem vorbi despre :

Factoring fara regres (engl. non-recourse factoring) - factorul

plateste aderentului contravaloarea acceptata a facturii sau
facturilor, de regula 85% imediat dupa emitere si 15% in termen
de 180 de zile de la data scadentei facturii, chiar daca nu
incaseaza (total sau partial) una sau mai multe dintre facturi. In
intervalul de 180 de zile de la scadenta facturii(lor) banca
incearca sa recupereze sumele de la debitor sau, eventual, de
la societatea de asigurare-reasigurare la care s-a asigurat
impotriva riscului de neincasare. Factorul nu se indreapta catre
aderent in vederea recuperarii contravalorii facturilor neavand
drept de regres asupra acestuia.
Factoring cu regres (engl. recourse factoring) - in caz de
neplata factorul isi va recupera sumele neincasate de la
aderent prin exercitarea dreptului de regres, prin debitarea
contului curent al aderentului sau prin valorificarea garantiei

 e) In functie de participantii la operatiunea de factoring putem

distinge :

Factoring intern (engl. domestic factoring) - la baza acestei

operatiuni nu sta un contract comercial international, se
desfasoara pe teritoriul aceleiasi tari si, in cadrul ei, intervine un
singur factor;
Factoring international (engl. international factoring) presupune existenta unui contract comercial international, in
cadrul operatiunii intervin doi factori (factorul de export si cel de
import). Factorul de export cumpara creantele exportatorului
(numit si aderent) asupra importatorului, cedandu-le apoi
factorului de import.

Operatiuni in contrapartida

operatiuni in contrapartida

Tranzactiile in contrapartida sunt operatiuni comerciale care se deosebesc de cele

clasice bazate pe vanzare-cumparare, care presupun atat transferul marfurilor cat
si a banilor, prin aceea ca prestatiile celor doi parteneri se realizeaza in marfuri
(sunt afaceri ce se deruleaza dupa principiul marfa marfa)
1 Continutul si functiile contrapartidei

Operatiile in contrapartida s-au practicat din cele mai vechi timpuri, capatand un
ritm si o importanta mai mare dupa al doilea razboi. Ca urmare a ritmului rapid de
crestere din ultimele doua decenii, ponderea acestor operatii a ajuns, conform
estimarilor OMC la circa 20% din comertul mondial. Analiza trasaturilor specifice ale
acestor operatii ne dezvaluie o serie de elemente care ne ajuta sa intelegem
mecanismul de functionare a lor:
a)

combina mai multe operatiuni comerciale traditionale cu altele de

data recenta (intermedieri, cooperare, etc)

b)

afacerile de acest gen sunt practicate de firme specializate in calitate

de reprezentante, agenti de comercializare internationala, firme care
actioneaza pe cont propriu, etc.

c)

au un grad ridicat de complexitate, fiind insotite de numeroase riscuri

comerciale si necomerciale.

d)

necesita inalta pregatire, abilitate, experienta, valorificate in conditii

comerciale favorabile pe mai multe piete.

Principalii factori de expansiune a acestor afaceri sunt:

nevoia de valuta convertibila

escaladarea unor bariere comerciale discriminatorii

atenuarea caracterului rigid al conventiilor si acordurilor comerciale

obtinerea unui loc mai bun in comertul mondial

realizarea unor interese de politica comerciala si valorificarea unor stocuri

de marfuri greu vandabile

decalajele internationale in domeniul comercializarii si inechitatile

existente in acest domeniu

amploarea si complexitatea sporita a actelor si faptelor de comert

international

folosirea mai buna a resurselor umane si materiale.

Esenta acestor operatii are la baza principiul marfa plateste marfa si consta in
schimbul reciproc de marfuri fara utilizarea reala a mijloacelor de plata.
Operatiile in contrapartida pot fi definite ca acele operatii care presupun reducerea
sau eliminarea modalitatilor si instrumentelor de plata traditionale si inlocuirea lor
cu schimburi reciproce de marfuri si servicii. Prima forma de manifestare a
contrapartidei a fost trocul adica schimbul de marfa contra marfa, ea evoluand
odata cu economia mondiala. Aceasta forma de comert a proliferat mai ales in
perioadele de instabilitate monetara. Astazi, contrapartida este privita ca o solutie
pentru reducerea efortului si a riscului valutar, care au devenit elemente de
conditionare ale reusitei unei afaceri. Principala ratiune a acestor operatii este de a
reduce sau elimina platile nete in valuta intre partenerii apartinand unor tari
diferite.
Dintre avantajele care au determinat extinderea schimburilor in contrapartida
enumeram:

depasirea problemelor legate de instabilitatea monetara, determinata de

flotarea generalizata a cursurilor valutare, si de lipsa lichiditatilor
internationale

costul creditelor internationale foarte ridicat face ca operatiile in

contrapartida sa permita suplinirea lipsei de resurse financiare si
inlocuirea creditului in valuta cu un transfer de marfa (credit comercial)

ofera avantajul unor eforturi investitionale mai mici pentru parteneri, prin
angajarea unor operatiuni comerciale de cooperare in productie

ofera posibilitatea dezvoltarii relatiilor reciproce dintre state prin

realizarea contrapartidei la nivel global (clearing)

ofera posibilitatea practicarii unui comert mai ieftin, in sensul ca,

contrapartida necesita o activitate de marketing mai redusa

posibilitatea evitarii barierelor protectioniste.

Cu toate aceste avantaje, desfasurarea comertului in contrapartida implica si

aparitia unor limite sau inconveniente:

echilibrul care exista intre partenerii care practica contrapartida se poate

deteriora in timp, datorita faptului ca, volumul de marfuri de care dispune
fiecare poate fi inegal ca si cantitate si valoare

compensarea valorica a unor marfuri poate fi destul de greoaie, fapt care

va distorsiona, in sensul reducerii, fluxul comercial de marfuri

posibilitatea ca unii parteneri din tari dezvoltate sa ofere marfuri depasite

din punct de vedere tehnic partenerilor din tari mai putin dezvoltate,
solicitandu-le in schimb cantitati importante de materii prime

influenta negativa asupra raportului de schimb.

Trebuie precizat faptul ca, la nivelul anilor 70 specialistii apreciau ca operatiile in

contrapartida raspund unor motivatii conjuncturale. Cu toate acestea, analizand
evolutia fluxului comercial de marfuri si servicii s-a constatat ca, acest gen de
operatiuni raspunde unor motivatii economice mult mai profunde. Este semnificativ
faptul ca, daca in 1970 numai circa 12 tari utilizau in mod curent aceasta practica,
in anii90 numarul participantilor a crescut la peste 100. Domeniile in care se
manifesta cu preponderenta sunt cele industriale, comertul cu masini, utilaje,
instalatii, tehnologie.
Analiza acestor operatii in cadrul comertului mondial trebuie sa porneasca de la o
clasificare a lor dupa urmatoarele criterii:
a) in functie de nivelul la care se realizeaza:

operatiuni in contrapartida la nivel de firma

operatiuni la nivel de grupuri de firme sau ramura economica (barter)

operatiuni la nivel de state (clearing)

b) dupa numarul participantilor la afacere:

-

operatiuni in contrapartida bilaterale

operatiuni in contrapartida multilaterale

c) dupa gradul de compensare prin marfa si/sau servicii:

-

compensatii, care elimina total moneda din afacerea comerciala

operatiuni paralele, in care o parte din afacere include moneda ca termen
de schimb, iar restul opereaza in schimburi reciproce.

Pentru ca operatiile in contrapartida sa fie avantajoase pentru toti partenerii,

trebuie realizat un cadru contractual riguros. In practica, apare posibilitatea utilizarii
unui singur contract pentru ambele fluxuri de marfa, sau a doua contracte diferite,
dar legate (unul de export si unul de import). De obicei, cele doua contracte se
negociaza in acelasi timp, chiar daca obligatia unuia dintre parteneri va trebui
executata peste o perioada de timp mai mare. In orice operatie in contrapartida
peste aceste contracte, se suprapune un document numit contract de baza sau
contract cadru, care va contine drepturile si obligatiile partilor legate de acest tip de
operatie (serveste ca si ghid pentru toate contractele ce urmeaza a fi semnate de
exportator, sau un tert desemnat de acesta, cu toate firmele din tara importatoare
in executarea obligatiei de contrapartida).
Un astfel de contract de baza va cuprinde urmatoarele clauze[1]:

precizarea partilor contractante, inclusiv a firmei terte (de exemplu, o

casa de comert), desemnata sa preia produsele livrate in contrapartida

referire la contractul principal de export, in legatura cu care se stabilesc

obligatiile de contrapartida

valoarea livrarilor in contrapartida

esalonarea in timp a livrarilor

lista de marfuri pentru contrapartida, disponibile in tara importatoare, ce

pot fi selectate de catre exportator in cadrul operatiei de contrapartida

indicatii privind calitatea si pretul produselor vizate

precizari privind dreptul beneficiarului contrapartidei de a exporta

produsele primite pe terte piete

stabilirea de penalitati pentru nerespectarea de catre partener a obligatiei

de preluare in contrapartida

precizarea ca obligatia de contrapartida va fi anulata daca se reziliaza

contractul de export

modalitati de solutionare a eventualelor litigii.

2 compensatiile

Compensatiile reprezinta acele operatii in contrapartida in care se realizeaza

schimbul de marfa contra marfa, servicii contra servicii, fara folosirea monedei ca
mijloc de plata. Trebuie precizat faptul ca, prin contractul cadru existent marfurile
implicate in aceste doua operatii (de import si de export) nu se platesc in valuta ci
se compenseaza reciproc. In literatura de specialitate operatiile de compensare se
clasifica in functie de mai multe criterii:
-

in functie de obiectul lor: compensatii particulare (individuale) si

compensatii globale

in functie de numarul partenerilor implicati: compensatii simple,

compensatii largite, compensatii triunghiulare, compensatii in lant

in functie de nivelul la care se desfasoara: compensatii inter-firme si

compensatii inter-guvernamentale

2.1 compensatii individuale

Compensatiile individuale sau particulare sunt acele compensatii care se practica

sub forma unor tranzactii intre firme individuale din diferite tari si care privesc
schimburile de marfuri si servicii. Acest tip de operatiune imbraca mai multe forme
in functie de numarul participantilor si de mecanismul lor de desfasurare; astfel
avem compensatii individuale simple si compensatii individuale progresive.
a) Compensatia individuala simpla - este compensatia care se incheie intre doua
firme din tari diferite, fiecare dintre ele fiind atat exportator cat si importator,
valorile celor doua partide de marfuri sunt egale si se compenseaza reciproc. Acest
tip de compensatie seamana foarte mult cu trocul, in sensul ca, se schimba o marfa
pe o alta marfa de valoare egala, care se livreaza simultan. Acest tip de operatie
apare in momentul in care, in contractul dintre cele doua firme va fi cuprinsa clauza
de compensare (aceasta prevede ca plata marfurilor importate se va face printr-un
export de valoare egala). In general, in practica comerciala apar mai multe situatii
rezultate din dorinta partenerilor de a avea o mai mare siguranta in ceea ce
priveste onorarea contractului:
-

efectuarea unui import prealabil, adica sa se livreze marfa proprie numai

dupa primirea contrapartidei de marfuri; in acest caz partenerul care

livreaza primul marfa, pentru a limita riscul nelivrarii contrapartizii poate

solicita o scrisoare de garantie bancara sau sa recurga la expedierea
marfurilor pe adresa unui tert cu dispozitia de a le elibera numai
concomitent cu obtinerea contrapartizii
-

efectuarea unor operatii de import si export concomitent, adica

schimbarea efectiva a marfurilor, unele pe altele in cadrul zonelor libere, a
targurilor internationale, etc.

efectuarea compensatiilor cu import export alternativ, adica divizarea

partizilor de marfuri in loturi care se livreaza alternativ si esalonat intr-o
anumita perioada de timp, diminuandu-se astfel riscul nelivrarii marfurilor
in contrapartida

b) Compensatii individuale progresive - cunosc o extindere tot mai mare in comertul

contemporan practicandu-se in mai multe variante: compensatii bilaterale largite,
compensatii multiple (triunghiulare si in lant).
Compensatii bilaterale largite - se bazeaza pe participarea a doi sau mai multi
parteneri din partea fiecareia dintre cele doua tari. In cadrul acestor operatii,
marfurile circula intre cele doua tari, iar stingerea obligatiilor generate de aceste
fluxuri comerciale se efectueaza prin decontarea in interiorul fiecarei tari (prin
decontari intre firmele din aceeasi tara, in moneda nationala). Adica, exportatorul
dintr-o tara va primi contravaloarea marfurilor exportate de la importatorul din
propria tara in moneda nationala, fara sa fie necesara existenta devizelor. Aceste
compensatii se pot desfasura numai in conditiile in care, regulamentul valutar al
tarii in cauza permite acest lucru. Pentru realizarea cu succes a acestor operatii este
nevoie de colaborarea firmelor in cauza cu societati financiare sau chiar banci, care
sa supravegheze finalizarea actiunii, adica realizarea platii in moneda nationala
(vezi figura nr.7.1).
Compensatii multiple - se realizeaza prin participarea a trei firme (compensatie
triunghiulara) sau mai multe (compensatii in lant) din mai multe state, livrarea
marfurilor intre firmele participante avand forma unui circuit inchis; stingerea
obligatiilor se face in acelasi mod, evitandu-se astfel decontarile in valuta (vezi
figura nr. 7.2) Operatiunile din aceasta categorie urmaresc satisfacerea ofertei si a
cererii la nivel global.
Figura nr. 7.1
Compensatie largita bilaterala

Figura nr. 7.2

Compensatie triunghiulara

Operatiile de compensare progresiva prezinta unele avantaje fata de cele simple

deoarece, in conditiile participarii mai multor firme din aceeasi tara sau din alte tari
se poate realiza mai usor intelegerea partenerilor asupra marfurilor tranzactionate.
2.2 compensatii individuale

Compensatiile globale sunt acelea care se practica in cadrul acordurilor de barter si

clearing si care se realizeaza la nivel de holdinguri, ramuri economice si economii
nationale, pe baza unor acorduri incheiate la nivel interguvernamental.
a) Barterul este o forma a compensatiei globale realizata la nivel de grupe de firme,
apartinand uneia sau mai multor ramuri economice din tari diferite; de regula, se
realizeaza pe baza unor acorduri incheiate intre ministere, si chiar la nivel
guvernamental. Trebuie precizat faptul ca, acordurile interguvernamentale care stau
la baza acestei operatii sunt incheiate de obicei, pe termene scurte, de cel mult un
an. Principalele deosebiri care apar intre barter si compensatiile simple tin atat de
sfera de cuprindere (care este mult mai mare in cazul barterului) cat si prin nivelul
de institutionalizare (mai inalt, in cazul barterului). Pe de alta parte, delimitarea care
apare intre barter si clearing este data de faptul ca, acesta din urma este o
compensatie globala, realizata la nivelul economiei nationale, si pe termen lung.
Datorita faptului ca, in contractul de barter nu exista o mentionare de stingere a
obligatiilor prin instrumente si mijloace de plata obisnuite, apare necesitatea
existentei unei scrisori de garantie bancara ca mijloc de asigurare. Cu toate
avantajele barterului folosirea acestei forme de compensare intr-o maniera
exagerata poate avea efecte negative asupra economiei nationale prin faptul ca se
reduce aportul valutar, fapt care va afecta situatia balantei de plati.
b) Clearingul este o forma a compensatiei globale, privind schimbul de marfuri si
servicii dintre doua sau mai multe tari. La fel ca si in cazul oricarei operatii in
contrapartida, si clearingul presupune numai schimbul de marfuri, fara un schimb
de devize. Spre deosebire de compensatiile simple, relatia de clearing este formata
din importatori banca de compensatie exportatori. Plata exportatorilor se va face
in limitele disponibilitatilor bancii de clearing, constituite din varsamintele
importatorilor. Compensatia se efectueaza in mod global la sfarsitul anului, soldul
rezultat urmand a fi compensat de partea debitoare intr-un mod convenit in acordul
de clearing (livrari de marfuri, prestatii de servicii, plati in valuta). Din aceasta

cauza, fiind vorba despre o compensatie globala, nu este necesar sa existe un

echilibru intre diferitele categorii de exporturi reciproce.
Clearingul poate fi: bilateral, realizat intre doua tari si multilateral, cu participarea a
trei sau mai multe state, stingerea obligatiilor facandu-se intr-o formula mai
elastica.
Clearing bilateral a fost practicat pentru prima data in anii 30, dupa criza
financiara care a marcat economia; a aparut in scopul evitarii transferului de valute
convertibile.
La baza compensatiei globale prin clearing se afla un acord interguvernamental
care cuprinde: modalitatile de desfasurare a acestuia; stabilirea bancilor centrale
sau a altor organisme (oficiul de clearing) desemnate de guvernele semnatare ale
acordului, sa organizeze si sa execute decontarile reciproce conform clauzelor
contractuale; deschiderea conturilor de clearing; precizarea marfurilor si serviciilor
care fac obiectul tranzactiilor.
Un element de baza al acordului de clearing este stabilirea cursului monedei de
clearing, care este o unitate de cont (aceasta nu va putea fi preschimbata la
paritate cu monede efective). Cursul monedei de clearing este stabilit in raport cu
monedele tarilor implicate in acord; este posibil ca aceste tari sa aleaga o singura
moneda pentru evidenta conturilor, care va fi una din monedele nationale ale tarilor
partenere sau moneda unei tari terte considerata mai stabila (de ex. dolarul, DST,
etc.) in acest caz moneda asupra careia au convenit partile devine moneda de
clearing.
Oficiul de clearing este institutia sau banca specializata, care se ocupa cu evidenta
si reglarea sumelor aferente contractului de clearing. Functionarea acordurilor de
clearing presupune faptul ca, in cazul a doua tari partenere A si B, rezidentii tarii A,
care sunt debitori fata de partenerii din tara B, sunt obligati sa exporte anumite
marfuri catre tara B sau sa verse sumele corespunzatoare in moneda nationala la
oficiul de clearing al tarii sale. Astfel, Oficiul de clearing din tara A crediteaza, in
evidentele sale, Oficiul de clearing al tarii B si ii transmite instructiuni in vederea
efectuarii platii contravalorii catre creditorii din tara sa, in moneda nationala.
Din punct de vedere al tehnicii utilizate exista doua tipuri de clearing: clearing cu
doua conturi si clearing cu un cont.
Clearingul cu doua conturi - presupune desfasurarea operatiei de compensare prin
intermediul a doua conturi. Plecand de aici, fiecare din cele doua tari care au
semnat un acord de clearing isi infiinteaza cate un oficiu de clearing in cadrul unei
banci importante, fiecare oficiu de clearing deschizand un cont de clearing pentru
tara partenera. In practica, importatorul care a cumparat o marfa din tara partenera
achita la oficiul de clearing al tarii sale suma care reprezinta pretul global al marfii
in moneda nationala; deasemenea, exportatorul din tara partenera care are de
incasat suma reprezentand valoarea marfii exportate se va prezenta la oficiul de
clearing din tara sa, dovedind cu documentele de expeditie a marfii sau cu alte acte
prevazute in acordul de clearing efectuarea exportului, conform contractului de
vanzare- cumparare, incheiat cu partenerul strain si isi va ridica suma ce i se cuvine
in moneda nationala.

Prin aceasta metoda platile aferente contractelor de import export nu se

efectueaza in valuta, ci in monedele nationale ale tarilor partenere. Trebuie sa
precizam faptul ca, exporturile si importurile nu se desfasoara simetric din punct de
vedere al valorii astfel ca, la un moment dat se poate intampla ca disponibilul din
contul de clearing sa nu fie suficient pentru plata exporturilor efectuate, caz in care,
exportatorii ar trebui sa astepte pana cand se creeaza un disponibil suficient in cont
prin platile efectuate de importator. Pentru a se evita aceasta situatie s-a instituit
notiunea de credit tehnic sau spatiu de joc. Acesta reprezinta suma maxima cu care
se poate credita contul tarii partenere. Prin acordul de clearing trebuie sa se
prevada marimea maxima a creditului tehnic pe care partile si-l acorda reciproc,
precum si conditiile de acordare. In general, depasirea creditului tehnic este admisa
pe termen scurt cand nu se plateste dobanda; insa daca durata este depasita se
prevede plata unei dobanzi.
In situatia in care, la sfarsitul unui an, contul de clearing nu este echilibrat, soldul
activ trebuie acoperit de celalalt partener prin livrari suplimentare de marfuri,
prestari de servicii sau prin devize.
Clearingul cu un singur cont - apare in situatia in care decontarile se realizeaza
printr-un singur cont de clearing, astfel incat numai unul dintre oficiile de clearing
va tine contul de clearing, avizandu-l pe celalalt asupra operatiilor efectuate. In
acest caz apare posibilitatea unui tratament preferential pentru tara care realizeaza
inregistrarile: astfel, exportatorii din tara in care este deschis contul incaseaza
contravaloarea marfurilor livrate concomitent cu depunerea documentelor, in timp
ce, exportatorii din tara partenera isi incaseaza drepturile numai dupa ce
documentele lor parcurg intregul circuit bancar (banca exportatorului banca la
care este deschis contul de clearing banca exportatorului).
Orice acord de clearing va trebui sa cuprinda pe langa clauzele referitoare la data
intrarii in vigoare a acordului, termenul de valabilitate, creditul tehnic, moneda de
clearing, platile admise a fi efectuate prin clearing, o serie de alte clauze dintre care
amintim: clauza de devize, clauza switch, clauza de rectificare sau consolidare
valutara, precum si alte modalitati de acoperire a soldului activ[2].
Clauza de devize are rolul de a ajuta la echilibrarea balantei de clearing. Astfel,
daca o parte/tara devine deficitara si nu ia masuri de reducere a importurilor si
stimulare a exporturilor, va fi obligata sa acopere diferenta care exista in creditul
tehnic prin transfer real de valuta convertibila spre tara excedentara.
Clauza switch apare in situatia in care acordul de clearing este blocat datorita
depasirii creditului tehnic sau se inregistreaza existenta unei disparitati intre
valoarea interna si cea externa a monedei, respectiv intre puterea ei de cumparare
si cursul sau de schimb. Cand aceasta disparitate este mai accentuata pentru una
din cele doua monede si cand cursul de transformare inscris in acordul de clearing
reflecta aceasta stare de lucruri, fluxurile comerciale dintre cele doua tari sunt
afectate. In astfel de situatii, acordurile de clearing pot prevedea posibilitatea ca o
tara excedentara sa-si utilizeze soldul sau creditor prin una sau mai multe
operatiuni cu tari terte, nemembre ale acordului de clearing.
Clauza de rectificare sau consolidare valutara este clauza prin care se urmareste sa
se preintampine influentele unor devalorizari ale monedei de cont prin majorarea

sau micsorarea soldului clearingului in mod automat si proportional cu aceasta

evolutie al cursului monetar.
Alte modalitati de acoperire a soldului activ presupun livrari suplimentare de marfuri
(care nu au fost cuprinse in acordul de clearing), prestari de servicii, export de
capital sau printr-un credit luat de la o institutie financiara.
Clearingul multilateral presupune participarea a trei sau mai multe state, care
incearca astfel sa depaseasca problemele aparute din lipsa lichiditatilor. Acest
sistem a functionat atat in Europa de Vest (tarile care au beneficiat de Planul
Marshall au recurs la clearing sub supravegherea Bancii Reglementarilor
Internationale), cat si in cadrul CAER-ului, derulat prin Banca Internationala de
Colaborare Economica.
3 operatiuni paralele

Operatiunile paralele sunt cele care opereaza in schimburile reciproce, partial cu

marfuri sau servicii si partial cu moneda ca termen de schimb. Aceste operatiuni se
mai numesc si operatiuni conexate, conjugate sau de reciprocitate, fiind fluxuri
comerciale care se deruleaza la nivel de firma sau economie nationala avand la
baza acorduri special incheiate in acest sens.
Operatiunile paralele au ca si trasaturi de baza[3]:
-

valoarea celor doua partizi de marfuri nu trebuie sa fie egala si de regula, nu

este egala, ca in cazul compensatiilor, ceea ce inseamna ca numai o parte
din valoarea importului este acoperita printr-un export concomitent, restul
urmand sa fie acoperit prin plata in devize libere

contravalorile celor doua partizi de marfuri sunt decontate in valuta,

utilizandu-se una din modalitatile de plata cunoscute: acreditiv sau incasso
documentar

numarul partenerilor din cele doua tari care participa la operatiune nu este
egal, el fiind diferit da la o tara la alta, in functie de firmele antrenate in
realizarea operatiunilor

din momentul incheierii tranzactiei, intre fluxurile de marfuri exportate exista

o conditionare reciproca in sensul ca, o tara nu acorda autorizatie de import
decat in situatia in care in schimbul marfurilor importate, se exporta alte
marfuri din tara partenera.

Scopurile principale urmarite prin operatiile paralele sunt:

plasarea avantajoasa a unor marfuri la export

obtinerea unor marfuri absolut necesare, in conditii de eficienta

Dupa modalitatea in care se realizeaza compensarea exportului cu importul,

distingem: cumparari legate, cumparari in avans (operatiuni iunctimate sau
adresate) si cumparari de produse rezultate (buy-back).
3.1 Cumparari legate

Cumparari (achizitionari) legate - sunt acele operatii care presupun obligativitatea

exportatorului de a cumpara anumite produse din tara importatorului (prin
semnarea unui acord-cadru intre firme sau intre tarile respective). Contrapartida
poate fi impusa si de tara importatoare; in acest caz, scopul operatiunii este de a
dirija la export anumite produse mai putin competitive, sau pentru a depasi anumite
obstacole de politica comerciala care se interpun la export (vezi figura nr.7.4).
In general, cumpararile legate sunt specifice produselor cu un grad inalt de
prelucrare, precum si importului de tehnologie. In acest ultim caz, ele sunt de fapt
mijloace de promovare, permitand tarilor beneficiare sa-si asigure, prin exporturile
de produse finite in tara partenera, o parte din valuta necesara pentru plata
importurilor (acopera intre 30-100% din valoarea echipamentelor). Exista situatii in
care autoritatile comerciale dintr-o anumita tara nu acorda licente de import decat,
in situatia in care, se exporta alte marfuri in tara partenera, asigurand prin aceasta
continuitatea fluxului de marfuri intre cele doua tari in ambele directii (exportimport). Caracteristicile de baza ale unei ale unei cumparari legate sunt:
-

se incheie doua contracte separate unul de altul, unul de import si altul

de export, peste care se suprapune un acord-cadru al operatiei legate

marfurile din cele doua contracte sunt facturate separat, in valuta si

obligatia de plata este exigibila pe o perioada de 1-5 ani

in acordul-cadru al cumpararii legate trebuie specificat faptul ca, obligatia

de cumparare trebuie indeplinita intr-o perioada de timp specificata,
neindeplinirea ei putand fi sanctionata prin plata unor penalitati, mergand
pana la 25% din valoarea cumpararii legate.

Figura nr. 7.4

Cumparari legate
Sursa: Ioan Popa Tranzactii comerciale internationale, Ed.
Economica, Bucuresti,1997

3.2 Cumparari in avans

Cumpararile in avans, numite si operatiuni inuctimate sau adresate - constau in

aceea ca, o firma care urmeaza sa exporte un anumit produs, de regula de valoare
mare, cumpara in prealabil de la partenerul sau o anumita cantitate de marfa,
indeplinindu-si astfel ex ante obligatia de contrapartida. Principalul scop al
acestor cumparari este acela de a crea capacitate de plata partenerului importator.
Aceste operatii sunt cel mai des intalnite intre tarile care au incheiat acorduri de
clearing, fiind folosite pentru a depasi anumite blocaje care pot sa apara datorita
depasirii creditului tehnic. Pentru ca, exportatorii din tara creditoare sa-si poata
continua livrarile, se pot incheia astfel de operatiuni adresate, prin care exportul lor
este destinat in mod expres realizarii unui import de marfuri.
In practica, pot aparea probleme legate de garantarea utilizarii banilor rezultati din
cumpararile in avans, pentru plata importurilor din tara exportatoare (adica de a nu
folosi fondurile rezultate din cumpararile in avans pentru alte plati). In acest sens au
aparut asa-numitele conturi de siguranta, deschise la o banca si in care se depun
sumele rezultate din achizitiile in avans facute de exportator. Aceste sume sunt
destinate strict pentru plata livrarilor facute de exportator in tara partenera.
3.3 Cumparari de produse rezultate (buy back)

Cumpararea de produse rezultate sau buy-back - este o forma a operatiilor paralele

prin care exportatorul unor bunuri si echipamente tehnologice se obliga sa importe
produse finite realizate cu echipamentele respective de la beneficiarul acestora (de
la importatorul de echipamente). Baza contractuala intr-o operatiune buy-back este
formata din trei instrumente principale:

un acord-cadru, in care se stabilesc conditiile in care un export de

echipamente urmeaza sa fie rambursat printr-un import de produse
rezultate

un contract de vanzare/export al unor echipamente, instalatii, etc.

un contract de cumparare/import prin care exportatorul echipamentului

se obliga sa cumpere (pe o perioada de timp sau pe o valoare
determinata) produse obtinute cu echipamentul respectiv.

Acest tip de operatii intrunesc caracteristicile generale ale contrapartidei: exista

doua contracte distincte (de vanzare si de cumparare) si un acord-cadru, facturarea
marfurilor in ambele cazuri se face in valuta convertibila, livrarile reciproce au loc
intr-un interval de timp bine determinat. Pe langa aceste trasaturi generale, apar o
serie de particularitati specifice operatiunilor buy-back: valoarea tranzactiei este
foarte mare (instalatii, echipamente, etc.), iar intervalul de timp al derularii
operatiunii este mare, intre 5 si 25 de ani. Derularea acestor operatiuni prezinta o
serie de avantaje pentru ambii parteneri:
-

pentru exportatorul de utilaje - largirea pietelor de desfacere pentru

echipamentele in cauza, valorificarea cunostintelor tehnice, eficienta
economica ridicata a investitiei, asigurarea aprovizionarii cu factori

prioritari pe o perioada lunga de timp, aparitia unor efecte de antrenare,

etc.
-

pentru importatorul de echipament - asigura depasirea dificultatilor legat

de finantare, accesul la o tehnologie avansata, promovarea exportului de
produse manufacturate.

Apar situatii in care, cumpararile de produse rezultate pot avea un caracter mult
mai complex, antrenand o serie de terti specializati (intermediari, banci
finantatoare, garanti), astfel ca succesul operatiunii depinde de capacitatea de
coordonare si armonizare a intereselor partilor implicate. Acest gen de operatii, care
sunt considerate de cei mai multi ca o forma de cooperare economica, au cunoscut
o anumita extindere, contribuind mai ales la transformarea comertului international
intr-un factor de eliminare a subdezvoltarii unor tari. Pe de alta parte, criticile cele
mai mari apar din faptul ca operatiunile buy-back sunt o forma de protectionism,
deoarece furnizorul de echipamente este obligat sa cumpere marfuri pe care in alte
conditii nu le-ar fi luat.

LEGE Nr. 1466

din 29.01.1998
cu privire la reglementarea repatrierii de mijloace bneti, mrfuri
i servicii provenite din tranzaciile economice externe
Publicat : 02.04.1998 n Monitorul Oficial Nr. 28-29

art Nr : 203

MODIFICAT
LP33
din
06.05.12,
MO99-102/25.05.12
art.330
LP109
din
04.06.10,
MO131-134/30.07.10
art.443
LP209-XVI
din
17.10.08,
MO198-200/07.11.08
art.721
LP45-XVI
din
06.03.08,
MO63-65/28.03.08
art.207
LP432-XV din 24.12.04, MO1-4/01.01.05 art.24; n vigoare 01.02.05
LP240-XV
din
13.06.03,
MO138-140/08.07.03
art.557
LP248-XV
din
19.06.03,
MO134/01.07.03
art.535
LP1253-XV
din
19.07.02,
MO117-119/15.08.02
art.952
LP1146-XV
din
20.06.02,
MO96-99/05.07.02
art.707
LP890-XIV
din
23.03.00,
MO39/13.04.00
art.290
NOT:
n cuprinsul legii, textul Inspectoratul Fiscal Principal de Stat se nlocuiete cu textul
organele Serviciului Fiscal de Stat prin LP33 din 06.05.12, MO99-102/25.05.12 art.330
n cuprinsul legii, sintagma "Centrul pentru Combaterea Crimelor Economice i Corupiei"
se nlocuiete cu sintagma "Inspectoratul Fiscal Principal de Stat", prin LP432-XV din
24.12.04,
MO01-04/01.01.05
art.24;
n
vigoare
01.02.05
n cuprinsul legii, cuvintele "Departamentul Controlului Vamal" se substituie prin cuvintele
"Departamentul Vamal" prin LP1253-XV din 19.07.02, MO117/15.08.02 art.952
n textul legii cuvintele "Ministerul Finanelor" se substituie prin cuvintele "Centrul pentru
Combaterea Crimelor Economice i Corupiei" prin LP1146-XV din 20.06.02, MO96-

99/05.07.02

art.707

Parlamentul

adopt

prezenta

lege.

Articolul
1. Obiectivele
i
sfera
de
aplicare
a
legii
(1) Prezenta lege stabilete modul de activitate, drepturile, obligaiile i responsabilitatea
agenilor economici, i a autoritilor administraiei publice n domeniul repatrierii
mijloacelor bneti, mrfurilor i serviciilor provenite din tranzaciile economice externe.
[Art.1 al.(1) modificat prin LP432-XV din 24.12.04, MO01-04/01.01.05 art.24]
(2) Obiectivele principale ale prezentei legi snt protecia suveranitii i asigurarea
securitii economice a rii, dezvoltarea economiei naionale prin intermediul stimulrii
activitii economice externe, asigurarea repatrierii de mijloace bneti, mrfuri i servicii
provenite
din
tranzaciile
economice
externe.
[Art.1 al.(2) modificat prin LP432-XV din 24.12.04, MO01-04/01.01.05 art.24]
Articolul
2. Noiuni
de
baz
n
sensul
prezentei
legi,
se
definesc
urmtoarele
noiuni:
tranzacii economice externe - tranzacii de export, reexport, import, reimport, barter,
cooperare,
leasing
i
orice
alte
operaiuni
i
tranzacii
externe;
repatrierea mijloacelor bneti - ncasarea de la nerezideni, n termenul stabilit, a
mijloacelor bneti aferente exportului de mrfuri, prestrii de servicii/lucrri nerezidenilor,
precum i altor operaiuni i tranzacii externe n conturi deschise la bncile liceniate n
Republica Moldova, volumul mijloacelor fiind indicat n declaraia vamal, iar costul
serviciilor prestate sau al lucrrilor executate - n documentele confirmative (contract, acte
privind
lucrrile
executate
sau
serviciile
prestate,
factur/invoice);
[Art.2 noiunea modificat prin LP33 din 06.05.12, MO99-102/25.05.12 art.330]
data repatrierii mijloacelor bneti - data la care sumele de ncasat au fost trecute n contul
exportatorului sau importatorului (responsabilului financiar) la bncile liceniate din
Republica
Moldova;
[Art.2 noiunea modificat prin LP33 din 06.05.12, MO99-102/25.05.12 art.330]
repatrierea mrfurilor i serviciilor - efectuarea importului prevzut n contractele
economice
externe;
data expedierii mrfii - data perfectrii documentelor vamale care confirm exportul de
mrfuri;
data primirii mrfii - data eliberrii de ctre serviciile vamale a mrfii n circulaie liber
pe
teritoriul
vamal
al
Republicii
Moldova.
[Art.2 modificat prin LP45-XVI din 06.03.08, MO63-65/28.03.08 art.207]
[Art.2 noiunile "declaraia de repatriere" exclus prin LP432-XV din 24.12.04, MO14/01.01.05
art.24]
[Art.2 noiunile "declaraia de repatriere" modificat prin LP1253-XV din 19.07.02,
MO117/15.08.02
art.952]
[Art.2 noiunile "cartela de plat" exclus prin LP432-XV din 24.12.04, MO1-4/01.01.05
art.24]
[Art.2 noiunile "cartela de plat" modificat prin LP1253-XV din 19.07.02,
MO117/15.08.02
art.952]
Articolul
3. Termenele
de
repatriere
a
mijloacelor
bneti,
a
mrfurilor
i
serviciilor
provenite
din
tranzaciile
economice
externe

(1) Agenii economici rezideni ai Republicii Moldova, indiferent de tipul de proprietate i

forma juridic de organizare, snt obligai s nregistreze n conturile lor din bncile liceniate
ale Republicii Moldova ncasrile de la export, sumele transferate n avans pentru importul
neefectuat, s efectueze importul de mrfuri i servicii n urma plilor pentru import sau s
repatrieze mijloacele bneti i/sau materiale n urma altor tranzacii economice externe (n
continuare repatrierea mijloacelor bneti i materiale) n termenele stabilite, dup cum
urmeaz:
[Art.3 al.(1) modificat prin LP33 din 06.05.12, MO99-102/25.05.12 art.330]
a) n contractele de vnzare-cumprare, barter, de export n regim de consignaie - n
termenul stabilit n contract, dar nu mai mult de 2 ani de la data expedierii mrfurilor
respective
sau
efecturii
plii
pentru
marf;
[Art.3 al.(1), lit.a) modificat prin LP33 din 06.05.12, MO99-102/25.05.12 art.330]
[Art.3 al.(1), lit.a) n redcaia LP432-XV din 24.12.04, MO1-4/01.01.05 art.24]
b) n contractele de prelucrare - un an de la data ncheierii ciclului tehnologic, stabilit n
contract;
[Art.3 al.(1), lit.b) modificat prin LP33 din 06.05.12, MO99-102/25.05.12 art.330]
[Art.3 al.(1), lit.b) n redcaia LP432-XV din 24.12.04, MO1-4/01.01.05 art.24]
[Art.3 al.(1), lit.b) n redcaia LP248-XV din 19.06.03, MO134/01.07.03 art.535]
c) n contractele de leasing, la scoaterea obiectului leasingului din Republica
Moldova, ncasarea plilor se efectueaz n termenele stabilite pentru efectuarea plilor
conform clauzelor contractuale, dar cel puin o dat n decurs de un an, ncepnd cu data
scoaterii obiectului leasingului din ar. La introducerea obiectului leasingului n Republica
Moldova, n cazul achitrii plii prealabile potrivit contractului de leasing, obiectul n
cauz se introduce n termen de un an, ncepnd cu data efecturii acestei pli.
[Art.3 al.(1), lit.c) n redcaia LP432-XV din 24.12.04, MO1-4/01.01.05 art.24]
[Art.3 al.(1), lit.d)-f) excluse prin LP432-XV din 24.12.04, MO1-4/01.01.05 art.24]
(2) Mijloacele bneti transferate n avans nerezidenilor pentru prestri de servicii i
neutilizate n termenele prevzute n contractele economice externe, n cel mult 2 ani de la
data efecturii transferului, se asimileaz cu sumele nerepatriate n termen din alte operaiuni
i se supun sanciunilor pecuniare n modul specificat la art.5 alin.(3).
[Art.3 al.(2) modificat prin LP33 din 06.05.12, MO99-102/25.05.12 art.330]
[Art.3 al.(2) modificat prin LP432-XV din 24.12.04, MO1-4/01.01.05 art.24]
(3) n cazul efecturii lucrrilor de construcii-montaj, realizrii de obiecte "la cheie",
prestrii de servicii/lucrri nerezidenilor, executate cu plata la timp, termenul de ncasare
(repatriere) a contravalorii acestora, n expresie bneasc sau natural, este de un an de la
termenele
scadente
prevzute
n
contractele
externe.
[Art.3 al.(3) modificat prin LP33 din 06.05.12, MO99-102/25.05.12 art.330]
(4) Pentru tranzaciile care, potrivit contractelor, prevd elaborarea proiectelor de
documentaie, fabricarea, asamblarea i furnizarea utilajului i mijloacelor tehnice complicate
(nestandard), termenul de repatriere a mijloacelor materiale se consider data stabilit prin
obligaiile
contractuale.
(5) Termenul de repatriere a mrfurilor se va extinde pe ntreg parcursul aflrii acestora la
pstrare sub supraveghere vamal la depozitele vamale, cu excepia cazurilor de export
ulterior
n
corespundere
cu
regimul
vamal.
(6) n cazul n care mrfurile snt importate n vederea prelucrrii n Republica Moldova,
agenii economici snt responsabili de ncasarea contravalorii manoperei i a altor cheltuieli
aferente
produciei.
[Art.3 al.(7)-(8) -(11)-(12) excuse prin LP432-XV din 24.12.04, MO1-4/01.01.05 art.24; al.
(9)-(10)
devin
al.(7)-(8)]
(7) n cazuri excepionale, pn la adoptarea unei legi organice referitoare la cazurile de
for major, Guvernul se abiliteaz cu dreptul de a adopta hotrri de prelungire a termenelor

de repatriere a mijloacelor bneti i a celor materiale, provenite din tranzaciile economice

externe
ale
rezidenilor
Republicii
Moldova.
(8) Nu snt pasibile de repatriere mijloacele bneti i cele materiale utilizate n scopul:
a) dezvoltrii bazei tehnico-materiale, suportrii cheltuielilor pentru lucrri de construcie,
reparaie, exploatare a imobilului, ntreinerea n regim de lucru, reparaia i modernizarea
obiectelor i a utilajului de producie aflat n proprietatea (arendat) rezidentului Republicii
Moldova,
dar
situat
pe
teritoriul
altor
ri;
b) asigurrii condiiilor de munc i de trai ale lucrtorilor ceteni ai Republicii Moldova
care i desfoar activitatea de munc la obiectele ce aparin (arendate) rezidenilor
Republicii
Moldova,
aflate
pe
teritoriul
altor
ri;
c) asigurrii gajrii obiectelor n corespundere cu contractele de leasing, ncheiate de ctre
rezidenii
Republicii
Moldova
pn
la
finele
aciunii
contractului;
d) efecturii n strintate a operaiunilor aferente investiiilor directe i operaiunilor cu
bunuri imobile specificate n Legea nr. 62-XVI din 21 martie 2008 privind reglementarea
valutar.
[Art.3 al.(8), lit.d) introdus prin LP33 din 06.05.12, MO99-102/25.05.12 art.330]
[Art.3 n redactia LP1253-XV din 19.07.02, MO117/15.08.02 art.952]
[Art.3 modificat prin LP890-XIV din 23.03.00, MO39/13.04.00 art.290]
Articolul
4. Controlul
asupra
repatrierii
mijloacelor
bneti
i
a
mrfurilor
provenite
din
tranzaciile
economice
externe
(1) Controlul asupra repatrierii mijloacelor bneti, a mrfurilor i serviciilor provenite din
tranzaciile economice externe se efectueaz de ctre organele Serviciului Fiscal de Stat n
timpul controalelor efectuate la agenii economici, n modul stabilit de legislaie.
[Art.4 al.(1) n redacia LP432-XV din 24.12.04, MO1-4/01.01.05 art.24]
[Art.4 al.(1) modificat prin LP1253-XV din 19.07.02, MO117/15.08.02 art.952]
(2) Controlul asupra integralitii importului de mrfuri i prestrilor de servicii n cadrul
exportului-importului se efectueaz de ctre organele Serviciului Fiscal de Stat n baza
informaiilor prezentate de organele vamale privind importul, exportul temporar al utilajelor,
tehnicii
etc.
pentru
prestarea
serviciilor
n
strintate.
[Art.4 al.(2) modificat prin LP109 din 04.06.10, MO131-134/30.07.10 art.443]
[Art.4 al.(2)-(3) excluse prin LP432-XV din 24.12.04, MO1-4/01.01.05 art.24; al.(4)-(6)
devin
al.(2)-(4)]
[Art.4 al.(2) n redacia LP1253-XV din 19.07.02, MO117/15.08.02 art.952]
[Art.4 al.(3) modificat prin LP1253-XV din 19.07.02, MO117/15.08.02 art.952]
(3) Repatrierea la termen a mijloacelor provenite din tranzaciile economice externe n baza
contractelor de barter i de cooperare (prelucrare n lohn) se urmrete de ctre autoritile
vamale
ale
Republicii
Moldova.
(4) Organele vamale prezint lunar organelor Serviciului Fiscal de Stat informaiile privind
nerepatrierea mijloacelor materiale provenite din tranzaciile menionate, precum i
informaiile referitoare la export-import n baza contractelor de leasing.
[Art.4 al.(4) modificat prin LP109 din 04.06.10, MO131-134/30.07.10 art.443]
Articolul
5. Constatarea
nclcrilor
i
aplicarea
sanciunilor
pecuniare
(1) Constatarea nclcrilor i aplicarea sanciunilor pecuniare se efectueaz de ctre
organele Serviciului Fiscal de Sta n baza rezultatelor verificrii datelor privind nerespectarea
de ctre agenii economici a termenelor de ncasare (repatriere) a mijloacelor bneti i a celor
materiale. Amenzile se percep n lei moldoveneti pe cale extrajudiciar i se transfer la
bugetul
de
stat.
[Art.5 al.(1) modificat prin LP432-XV din 24.12.04, MO1-4/01.01.05 art.24]
(2) n cazul n care n contul curent, n lei moldoveneti, al agentului economic mijloacele

necesare lipsesc sau snt insuficiente, agentul economic este obligat s vnd, n modul
stabilit, valuta strin din conturile sale valutare, iar mijloacele obinute s le transfere n
contul
curent
pentru
achitarea
amenzii.
[Art.5 al.(2) modificat prin LP33 din 06.05.12, MO99-102/25.05.12 art.330]
(3) Nerespectarea termenelor de repatriere a mijloacelor bneti, a celor materiale i
serviciilor se sancioneaz cu amend, aplicat agenilor economici, n proporie de 0,1 la sut
din suma (valoarea) mijloacelor nerepatriate pentru fiecare zi calendaristic de ntrziere.
[Art.5 al.(3) modificat prin LP432-XV din 24.12.04, MO1-4/01.01.05 art.24]
(4) Cuantumul amenzii nu poate depi 40 la sut din suma (valoarea) mijloacelor bneti
i
a
celor
materiale
nerepatriate
n
termenele
stabilite.
[Art.5 al.(4) modificat prin LP33 din 06.05.12, MO99-102/25.05.12 art.330]
(5) Achitarea amenzii nu scutete agenii economici de obligaia de repatriere a mijloacelor
bneti
i
a
celor
materiale.
[Art.5 al.(5) modificat prin LP33 din 06.05.12, MO99-102/25.05.12 art.330]
(6) n cazul n care agenii economici nu execut n termen de 2 luni hotrrile privind
achitarea amenzii pentru nerespectarea termenelor de repatriere a mijloacelor bneti, a celor
materiale i a serviciilor, bncile comerciale suspend plile, n baza contractelor de import,
iar Serviciul Vamal - operaiunile de export ale agenilor economici, n baza informaiei
organelelor Serviciului Fiscal de Stat, pn la executarea de ctre acetia a sanciunilor
aplicate.
[Art.5 al.(6) modificat prin LP109 din 04.06.10, MO131-134/30.07.10 art.443]
(7) Nu snt supuse sanciunilor pecuniare sumele nerepatriate de la export-import provenite
din
tranzaciile
economice
externe:
a) dac acestea constituie pli prevzute n acordurile interguvernamentale sau n
contractele
ncheiate
de
autoritile
administraiei
publice
centrale;
b) dac, n decurs de 3 luni de la data expirrii termenului de repatriere, partenerului extern
i-au fost naintate pretenii i/sau dac, n termen de 6 luni de la data expirrii termenului de
repatriere, fa de acesta a fost nceput procedura judiciar sau de arbitraj pe toat perioada
examinrii litigiilor n instanele judectoreti/de arbitraj i executrii hotrrilor emise;
[Art.5 al.(7), lit.b) n redacia LP33 din 06.05.12, MO99-102/25.05.12 art.330]
c) dac exist reclamaii privind cantitatea i calitatea mrfurilor, prezentate de partenerii
economici externi, n baza documentelor respective eliberate de autoritile competente;
d) la livrarea pieselor de schimb i componentelor pentru mrfurile exportate i aflate n
perioada
de
garanie;
e)
la
exporturile
temporare;
f) la returnarea de ctre nerezident a mijloacelor bneti i a mrfurilor neachitate, dar nu
mai trziu de o lun de la data expirrii termenului de repatriere;
g) n cazurile de for major confirmate de autoriti competente;
h) n cazurile pierderilor suportate de agenii economici n urma accidentelor rutiere
confirmate
documentar;
i) n cazul pierderilor suportate de agenii economici n urma reducerilor de pre al
mrfurilor,
confirmate
prin
documentele
respective;
j) in cazul imposibilitii repatrierii mijloacelor bneti ca urmare a aplicrii in rile
partenerilor economici externi a unor interdicii nejustificate, confirmate prin hotrire de
Guvern;
[Art.5 al.(7), lit.j) introdus prin LP209-XVI din 17.10.08, MO198-200/07.11.08 art.721]
k) n cazul stingerii obligaiilor contractuale pn la expirarea termenelor de repatriere prin
orice mijloace prevzute de legislaia civil n vigoare, cu excepia remiterii de datorie.
[Art.5 al.(7), lit.k) introdus prin LP33 din 06.05.12, MO99-102/25.05.12 art.330]
(8) Persoana tras la rspundere pentru nerespectarea termenelor de repatriere a mijloacelor
bneti i materiale beneficiaz de o reducere cu 50 la sut a sanciunilor pecuniare aplicate

dac
respect
strict
urmtoarele
condiii:
a) n termen de 3 zile lucrtoare de la data nmnrii deciziei asupra cazului de nerespectare
a termenelor de repatriere a mijloacelor bneti i materiale, stinge 50 la sut din sumele
amenzilor
calculate;
b) prezint organului abilitat al Serviciului Fiscal de Stat documentele ce confirm
stingerea
sumelor
prevzute
la
lit.
a).
n baza documentelor prezentate conform lit. b), organul abilitat al Serviciului Fiscal de
Stat, n termen de cel mult 10 zile lucrtoare, va adopta o decizie privind reducerea amenzilor
n
cauz
cu
50
la
sut.
[Art.5 al.(8) introdus prin LP33 din 06.05.12, MO99-102/25.05.12 art.330]
[Art.5 n redacia LP1253-XV din 19.07.02, MO117/15.08.02 art.952]
Articolul
6. Responsabilitatea
pentru
nclcarea
prevederilor
prezentei
legi
Agenii economici vinovai de nclcarea prezentei legi poart rspundere n conformitate
cu
legislaia
n
vigoare.
Articolul
7. Soluionarea
litigiilor
Litigiile dintre agenii economici i organele de control se examineaz de ctre instana de
contencios
administrativ
competent.
[Art.7 modificat prin LP240-XV din 13.06.03, MO138/08.07.03 art.557]
Articolul
8. Dispoziii
finale
i
tranzitorii
(1)
Guvernul:
a) n termen de 2 luni, n comun cu Banca Naional a Moldovei, va aduce actele sale
normative
n
corespundere
cu
prezenta
lege;
b)
n
termen
de
o
lun:
va elabora mecanismul de eviden i control privind achitarea datoriilor pentru energia
electric
i
gaze;
va ntocmi Lista mrfurilor (produselor) strategice, de la a cror comercializare repatrierea
mijloacelor bneti i materiale se va efectua n termenele stabilite de prezenta lege, precum
i
Lista
mrfurilor
ce
pot
fi
exportate
n
regim
de
consignaie.
(2) Prezenta lege intr n vigoare la data publicrii, cu excepia art.3 alin.(1) i (2) ce vor fi
puse n aplicare dup expirarea a 3 luni de la data publicrii.

COMERTUL INTERNATIONAL

COMERTUL INTERNATIONAL
Rezumat
In acest capitol sunt definite cateva notiuni de baza ale comertului international(export,
import, reexport, comert invizibil, tranzit etc.) si sunt prezentate o serie de trasaturi si
tendinte ce caracterizeaza evolutia comertului international. Tot in acest capitol sunt
abordate pe scurt cele mai importante teorii clasice si moderne care stau la baza efectuarii
schimburilor internationale de marfuri si servicii, precum si cei mai importanti indicatori
folositi la masurarea eficientei economice a comertului exterior.

1. Notiuni de baza
Comertul international include totalitatea schimburilor de bunuri si servicii dintre
doua sau mai multe state.
Obiectul comertului international este reprezentat de bunuri materiale si de servicii.
Comertul exterior al unei tari cuprinde exportul, importul, reexportul si tranzitul.
Prin export se intelege vanzarea de bunuri si servicii apartinand economiei unei tari,
iar prin import, cumpararea pentru economia nationala de bunuri si servicii din alte
tari. Exportul si importul de servicii mai poarta denumirea de export invizibil si
import invizibil. Reexportul reprezinta activitatea desfasurata de persoane
autorizate, de a cumpara marfuri din unele tari si de a le revinde in altele, cu sau
fara indigenarea lor. Comertul de tranzit consta in activitatea desfasurata de
persoane autorizate, pentru transportul marfurilor straine pe teritoriul national.
Transportul poate fi substituit si comertului invizibil.
Comertul international, mai ales in ultimele decenii, a devenit unul din factorii
determinanti ai cresterii economice. O expresia a acestei tendinte o constituie faptul
ca, in perioada 1951-1991, volumul comertului mondial a sporit cu circa 10,5% pe
an, fata de numai 1-2% in perioada interbelica si 5-6% in anii de inflorire a liberului
schimb de la sfarsitul secolului trecut.
Interdependenta comert-dezvoltare, bazata pe diviziunea internationala a muncii, se
manifesta pe fondul unei dependente reciproce a fluxurilor economice
internationale, ceea ce duce la tot mai stransa interconditionare dintre procesele
nationale de crestere si evolutia pietei mondiale.
Evolutia comertului international se caracterizeaza prin urmatoarele trasaturi
principale [27]:
1. Tendinta de crestere a exporturilor mondiale. In perioada 1960-1980, valoarea
exporturilor mondiale a sporit peste 15 ori. Datorita recesiunii mondiale, in urmatorii

trei ani, 1981-1983 a avut loc o scadere a comertului mondial, urmata, incepand din
1984 - de o inviorare. In 1986 a fost depasit nivelul din 1980, iar in anul 1991
comertul mondial a fost cu 75% mai mare decat in 1980.
Accentuarea diversificarii comertului mondial
In perioada postbelica au aparut noi piete (a ordinatoarelor, a microprocesoarelor
etc.), iar in prezent se extinde piata internationala a robotilor industriali. De
asemenea, a sporit importanta comertului cu brevete, ritmul sau de crestere fiind
mai ridicat decat cel al ansamblului comertului international.
3. Cresterea ponderii tarilor industrializate in exporturile mondiale
Aceasta tendinta s-a manifestat in intreaga istorie a comertului mondial. In perioada
1950-1985, ponderea tarilor dezvoltate industrializate in exporturile mondiale a
crescut de la 60,8% la 65,6%, iar a tarilor in curs de dezvoltare a scazut de la 31,1%
la 23,9%; in anul 1991, ponderea tarilor industrializate in exporturile mondiale a fost
de aproape 70%.
4. Inrautatirea termenilor schimbului tarilor in curs de dezvoltare cu cele
industrializate
Termenii schimburilor inseamna ce cantitate de bunuri trebuie sa exporte o tara
pentru a putea importa aceeasi cantitate de bunuri.
Daca se iau in considerare numai tarile in curs de dezvoltare nepetroliere, in
perioada 1975-1993, dupa calculul UNCTAD, rezulta ca acesti termeni s-au
deteriorat cu 47%. Cauza acestei evolutii consta in tendinta de ramanere in urma a
preturilor la produsele primare. In consecinta, pentru o cantitate egala de produse,
tarile in curs de dezvoltare pot obtine o cantitate mai mica de produse.
5. Adoptarea unor noi masuri - tarifare si netarifare - de ingradire a comertului
mondial.
Restrictiile tarifare cuprind diferite taxe vamale percepute asupra marfurilor care se
exporta; ele influenteaza pretul de vanzare al marfurilor respective. Ingradirile
netarifare includ o sfera cu mult mai larga: restrictii cantitative la import, taxe
fiscale, stabilirea de norme obligatorii de calitate la import etc.
6. Aspectele ecologice au devenit factori importanti in negocierea unor intelegeri
comerciale regionale sau mondiale, ridicand probleme care trebuie sa fie rezolvate
in numai cativa ani.
Astfel, obiectivele ultimelor negocieri in cadrul Organizatiei Mondiale a Comertului
(OMC) cuprind inlaturarea subventiilor destinate agriculturii, reducerea barierelor
comerciale netarifare si standardelor diferite pentru produse si reducerea pe cat
posibil a restrictiilor asupra investitiilor straine.
7. Tendinta de "tripolarizare" a schimburilor comerciale internationale.

Comunitatea economica vest-europeana, impreuna cu SUA si Japonia, au ajuns sa

totalizeze aproapetrei sferturi din valoarea exporturilor mondiale.
8. In perioada postbelica, spre deosebire de perioadele anterioare, comertul
international a devansat ca ritm de crestere nu numai PNB sau PIB, ci si productia
industriala si agricola, la nivel mondial.
Aceasta inseamna ca, revolutia stiintifico-tehnica a imprimat o corelatie noua intre
dinamica exporturilor si a productiei in sensul ca, aceasta din urma este devansata
de exporturi, ceea ce, la scara internationala inseamna devansarea productiei
mondiale de catre comertul international. In conditiile adancirii diviziunii mondiale a
muncii s-a accentuat specializarea si cooperarea internationala in productie, ceea ce
a determinat realizarea pe calea schimburilor comerciale internationale a unei cote
parti tot mai mari din productia tuturor statelor.
9. Din compararea comertului international cu evolutia rezervelor de aur si devize
centralizate (la nivel de stat) ale lumii nesocialiste, rezulta ca acesta, comertul
international, a devansat, atat ca ritm de crestere cat si ca volum valoric absolut,
rezervele de aur si devize centralizate ale tarilor nesocialiste. Aceasta devine pentru
o buna parte dintre state, o frana in calea dezvoltarii comertului exterior,
agravandu-le problema lichiditatii internationale.
Pe parcursul anilor '90, comertul international a cunoscut o crestere rapida, astfel
incat in anul 1995, exportul mondial a ajuns la 4,3 trilioane $, o crestere cu 2% fata
de anul precedent.
Aceasta crestere este rezultatul urmatoarelor fenomene:

liberalizarea continua a comertului, indeosebi prin scaderea taxelor

vamale;

intarirea gruparilor regionale de comert;

cresterea investitiilor in tarile in curs de dezvoltare;

revigorarea inregistrata de comertul exterior al tarilor din estul si centrul

Europei.

Si in urmatorii ani va continua tendinta de crestere a comertului international, in

principal, in contextul accelerarii integrarii economice mondiale. In ultimul timp,
comertul international a crescut de doua ori mai repede decat productia mondiala.
Acesta este rezultatul faptului ca multe firme produc componente si subansamble in
una sau mai multe tari si le asambleaza in altele. Multe companii isi stabilesc centre
regionale sau globale, pentru anumite produse, pe care apoi le exporta pe tot
globul.
O importanta foarte mare o capata comertul intra-regional. Comertul intra-regional
a inregistrat o crestere sensibil mai mare decat comertul inter-regional. Exista trei

regiuni majore pentru comertul international: America de Nord, Uniunea Europeana

si Japonia (impreuna cu tarile ASEAN).
Teorii ale comertului international
La baza efectuarii schimburilor internationale de marfuri si servicii stau diferite
teorii, izvorate, multe dintre ele, din necesitatile practice ale epocilor in care au fost
elaborate.
Aceste teorii pot fi clasificate in teorii clasice si teorii moderne [26].
1) Teorii clasice
a) Mercantilismul este doctrina care pledeaza pentru dezvoltarea exportului, ca
sursa principala de acumulare a avutiei nationale (in acea vreme, era vorba de
acumularea monedelor de aur si argint). Aparitia mercantilismului in sec. XVI-XVII a
fost justificata de insemnatatea deosebita pe care o aveau aurul si argintul in
confectionarea monedelor utilizate in circuitul platilor internationale. Se preconiza o
politica protectionista.
Cei care pledau pentru aceasta doctrina ignorau faptul ca acumularea de bani din
export, in mod excesiv, ducea la inflatie. Promovarea exportului si achizitionarea de
aur in tezaurul national sunt valabile si astazi, cu anumite restrictii.
b) Teoria avantajului absolut este teoria de inceput a scolii liberale clasice, in frunte
cu Adam Smith. In "Avutia natiunilor", autorul incearca sa demonstreze marea
insemnatate pe care o are comertul pentru imbogatirea natiunilor.
Avantajul absolut consta in achizitionarea de bunuri materiale. Aceasta teorie
aparuta la inceputul secolului al XIX-lea este si o replica la teoria mercantilista care
reducea avutia natiunii la achizitionarea de bani in sistemul bimetalist: aur si argint.
Exista numeroase critici aduse teoriei avantajului absolut:

in primul rand, nu se ia in considerare si nu se explica motivatia care

determina tarile mari sa realizeze operatiuni de comert exterior,
presupunandu-se ca ele dispun de mari resurse naturale si nu au, in
aparenta, nevoie de relatii comerciale cu strainatatea;

in al doilea rand, se neglijeaza faptul ca avantajele tehnologice ale unei

tari nu dureaza la infinit.

Doctrina clasica liberala ridica concurenta la rang de principiu. Conform acestei

doctrine, munca este sursa avutiei, adica valoarea intemeiata pe oferta si cerere. Se
insista pentru eliminarea barierelor din calea comertului.
c) Teoria avantajului relativ
Conform acestei teorii, o tara trebuie sa se specializeze si sa exporte marfurile
pentru care, comparativ, este mai eficienta. David Ricardo, celebrul economist

englez, este liderul acestei teorii si a formulat teoria costurilor comparative

(modelul ricardian).
Cu toate ca i s-au adus completari importante, ea constituie si astazi
fundamentarea teoretica de baza a ratiunii schimburilor de marfuri intre natiuni.
Aceasta teorie este una unifactoriala, bazata pe factorul munca si, din aceasta
cauza, va fi in detrimentul tarilor in curs de dezvoltare, cu productivitati ale muncii
la niveluri inferioare. Aceasta este una dintre limitele teoriei lui David Ricardo, altele
fiind:

in mod ireal, modelul presupune o distributie egala a castigurilor si

pierderilor intre tari;

nu tine seama ca unele tari sunt interesate cu prioritate in eliminarea sau

reducerea la maximum a somajului, maximizarea eficientei fiind trecuta pe
un plan secundar;

se neglijeaza analiza sectorului serviciilor.

Teoria a fost lansata de Ricardo la inceputul secolului al XIX-lea pentru a sustine

expansiunea exportului englez de produse manufacturate, stiut fiind ca Anglia
dispunea de o industrie prelucratoare dezvoltata la acea vreme. In mod direct, se
avea in vedere promovarea exportului de produse industriale din Anglia, contra
produse agricole din Franta si materii prime din diferite tari, mai ales din colonii. In
acest model, unifactorial, munca este singurul factor de productie si avantajul
comparativ poate rezulta numai datorita diferentelor de productivitate.
d) Modelul trifactorial a fost conceput de Paul Samuelson si Ronald Jones. Autorii
propun trei factori necesari pentru realizarea de produse: munca, natura si capitalul.
Ei presupun ca pentru realizarea produselor industriale sunt necesari doi factori:
munca si capitalul, iar pentru realizarea produselor agricole sunt necesari tot doi
factori: munca si natura (pamantul). Astfel, munca reprezinta factorul principal,
factorul comun, in timp ce capitalul si natura reprezinta factori specifici.
Influenta comertului asupra repartitiei veniturilor nu este luata in considerare, cu
toate ca:

industriile difera in functie de factorii de productie pe care ii utilizeaza;

costurile generate de transferul resurselor de la o industrie la alta sunt,

de asemenea, diferite.

O schimbare in structura sortimentala a productiei va face sa creasca cererea

pentru unii factori de productie si sa scada pentru altii.
e) Avantajul relativ al factorilor de productie
Este o teorie lansata de economistii suedezi Hecksher si Ohlin, ca replica la modelul
ricardian al costurilor comparative. Potrivit acestei teorii, o tara trebuie sa se

specializeze in producerea acelor marfuri a caror productie se bazeaza pe folosirea

factorilor de productie intensivi de care tara respectiva dispune cu prisosinta:
capital intensiv sau munca intensiva.
Tara poate deveni competitiva pe piata internationala numai pe aceasta baza. Din
acest punct de vedere, tarile se clasifica in: tari cu capital intensiv si tari cu munca
intensiva. Realizarea de produse competitive pe piata internationala se poate face
fie numai cu capital intensiv, fie numai cu munca intensiva, fie cu ambele, ceea ce
ar fi ideal.
Criticile care se aduc acestei teorii includ urmatoarele:

autorii ignora variatiile in calitatea resurselor umane;

se ignora insemnatatea tehnologiilor si inventiilor.

f) Teoria ciclului de viata al produsului este sustinuta de scoala de la Harvard. Este o

teorie concentrata pe expansiunea de piata si pe inovatia tehnologica. Conform
acestei teorii, produsele pot lua calea exportului numai dupa ce au ajuns in faza de
maturitate, dupa ce a fost saturata piata interna. Teoria porneste de la productia si
piata SUA si poate fi aplicata in cazul unor produse de larg consum, precum: fibre
sintetice, echipament electronic sau produse din industrii tehnologice de varf
(aeronautica, farmaceutica, optica etc.).

2) Teorii moderne
In conditiile contemporane de evolutie a comertului mondial, teoriile clasice nu mai
pot sa explice in mod satisfacator cauzele expansiunii comerciale a diferitelor state
si firme. Gradul de internationalizare si integrare al diverselor productii participante
la realizarea comertului international sunt avute in vedere la fundamentarea noilor
teorii.
Se observa ca teoriile aparute in ultimii ani cauta sa fundamenteze strategia si
organizarea afacerilor si motivarea relatiilor internationale.
a) Teoria moderna a firmei
Orice firma trebuie sa actioneze in trei directii principale pentru realizarea
expansiunii sale comerciale, in conditii de competitivitate:

reducerea costurilor de productie si transport, cel putin la nivelul

concurentei potentiale;

intensificarea politicii de marketing pentru stapanirea pietelor, adica sa

se ajunga la ceea ce se numeste puterea de piata a firmei;

aprofundarea si permanentizarea calculului de eficienta.

b) Teoria globalizarii
La baza expansiunii comerciale externe trebuie sa stea trei factori majori:

existenta unei tehnologii adecvate care sa permita depasirea distantelor

geografice, in conditii optime de rentabilitate, standardizarea productiei si
fragmentarea procesului de productie;

urmarirea profitului global, adica pe intreg lantul productie - transport distributie; o nerentabilitate in sectorul productie poate fi acoperita de o
rentabilitate indestulatoare intr-unul din celelalte sectoare;

cresterea implicarii statelor in reglarea si controlul afacerilor

internationale.

Aceasta teorie este specifica internationalizarii capitalului si acumularilor de

capital.
c) Alte teorii
O serie de teorii au la baza indeosebi particularitatile specifice comertului
international modern:

localizarea industriei in functie de costul transportului si al mainii de

lucru, care creeaza productii rentabile, surse competitive pentru
expansiunea exportului;

internationalizarea firmei care ofera posibilitatea exploatarii de noi piete

si blocarea competitiei.
3. Eficienta economica a comertului exterior

3.1. Aspecte generale

Notiunea de eficienta economica poate fi pusa in evidenta de:
rentabilitate;
efectul economic propagat.
Rentabilitatea reprezinta efectul economic direct si imediat, materializat in
beneficiul inclus in pretul fiecarei tranzactii.
Efectul economic propagat reprezinta influenta economica pe care o are fiecare
tranzactie asupra altor tranzactii corelate sau asupra unor necesitati
interdependente, dintr-un proces sau dintr-o complexitate de procese economice
din acelasi domeniu sau din domenii contingente, colaterale.

3. Indicatori de eficienta la nivel microeconomic

a) Rentabilitatea operatiunilor de comert exterior
Rentabilitatea exportului apare ca o diferenta intre pretul extern incasat si pretul de
revenire la export. Rentabilitatea importului apare ca o diferenta intre pretul intern
incasat si pretul extern platit, majorat cu taxele vamale, taxa pe valoare adaugata si
alte taxe instituite de legislatia nationala pentru anumite produse (cum ar fi accizele
pentru articolele de lux).
Rentabilitatea exportului se poate calcula cu ajutorul a doua formule:

unde:

Re - rentabilitatea exportului sau profitului;

Pev - pretul extern in valuta sau pretul in valuta obtenabil la export;

Pm - pretul de revenire la export, exprimat in moneda nationala (fara cota de

profit);
Cs - cursul de schimb al valutei fata de moneda nationala;
- cursul de schimb inversat, respectiv cursul de schimb al monedei
nationale fata de valuta.
Rentabilitatea importului se poate masura prin doua formule:

unde: Ri - rentabilitatea importului sau profitului;

Pd - pretul de desfacere la intern exprimat in moneda nationala;
Pi - pretul de platit la import exprimat in valuta;
Cs - cursul de schimb al monedei nationale fata de valuta;

- cursul de schimb inversat, respectiv cursul de schimb al valutei fata de

moneda nationala.
b) Efectul economic propagat
Efectul economic propagat este a doua componenta a eficientei economic a
comertului exterior si consta in influenta pe care o au diferitele tranzactii de afaceri
cu strainatatea asupra satisfacerii necesitatilor interdependente industrial si social
de investitie, productie si consum.
Acest indicator nu poate fi exprimat direct prin formule matematice universal
valabile, dar poate fi ilustrat prin analize economice sprijinite pe calcule economice
specifice sau colaterale. De exemplu: se importa o instalatie de poliuretan la pretul
de 20 mil. $ fata de 25 mil. $ cat ar costa daca ar fi fabricata in tara. S-a realizat un
venit de 5 mil. $ si un efect economic propagat complex care consta in:

economisirea valutei care se platea anual pentru importul de poliuretan;

satisfacerea industriei nationale de incaltaminte cu poliuretan din
productia nationala;

angajarea de forta de munca autohtona;

crearea de cantitati suplimentare de poliuretan pentru export.

O importanta majora a efectului economic propagat al tranzactiilor economice

externe consta in influenta acestora asupra acoperirii capacitatilor de productie cu
comenzi intr-o proportie cat mai mare, precum si a aprovizionarii lor cu materii
prime si materiale din import.

3.3. Indicatori de eficienta la nivel macroeconomic

a) Rata rentabilitatii generale a comertului exterior
Se calculeaza atunci cand balanta comerciala pe o anumita perioada data (de
exemplu un an) este echilibrata.

unde:

Rrg - rata rentabilitatii generale a comertului exterior;

I - valoarea importului in preturi interne intr-o perioada de un an;

E - valoarea exportului in preturi interne intr-o perioada de un an;
Fx - fondurile fixe;

Fc - fondurile circulante.
Rentabilitatea globala a comertului exterior se mai poate calcula si din raportarea
pretului de revenire mediu al importului pe un an la pretul de revenire mediu al
exportului pe aceeasi perioada, toate exprimate in moneda nationala. Un raport
supraunitar indica rentabilitate (ceea ce inseamna economie de munca sociala), iar
un raport subunitar indica pierdere. Raportul echiunitar indica un comert fara
rentabilitate si fara pierdere.
b) Raportul de schimb
Raportul de schimb reprezinta raportul cantitativ sau valoric dintre produsele
exportate si cele importate. Se poate calcula pe produse individuale, pe grupe de
produse, in cadrul compensatiilor si, in special, pe totalitatea schimburilor in cadrul
balantei comerciale echilibrate valoric.
Indicatorul este utilizat la nivel macroeconomic, avand o mare insemnatate in
orientarea politicii economice de stat in domeniul investitiilor pe ramuri si subramuri
economice, din punct de vedere al participarii la diviziunea mondiala a muncii.
In cazul produselor individualizate se calculeaza ce cantitate dintr-un anumit produs
se poate obtine, din import, in schimbul unei unitati cantitative dintr-un alt produs
sau, cu pretul unei unitati cantitative dintr-un produs, ce cantitate poate fi importata
dintr-un alt produs.
In cazul grupelor de produse, se calculeaza ce cantitati sau valori din mai multe
produse de acelasi gen sau diferite se pot obtine, din import, contra unei unitati
cantitative sau valorice dintr-un produs sau mai multe produse.
Raportul de schimb se calculeaza cu urmatoarea formula:

qi (Qi) - cantitatea (sau valoarea) totala importata rezultata din insumarea

cantitatilor diferitelor produse, exprimate in aceeasi unitate de masura;
qj (Qj) - cantitatea (sau valoarea) totala exportata rezultata din insumarea
cantitatilor diferitelor produse, exprimate in aceeasi unitate de masura;
Pe - pretul mediu obtinut la export;
Pi - pretul mediu platit la import.
Raportul de schimb se utilizeaza pentru a determina structura de ansamblu a
schimburilor de marfuri efectuate cu strainatatea pe o perioada de un an. Tara care
va exporta produse inferior prelucrate si va importa produse superior prelucrate va
avea un raport de schimb defavorabil, adica va scoate din tara mai multe materiale

in raport cu cele introduse in circuitul economic national. Importanta acestei

concluzii este mare pentru tarile mici si medii care nu dispun de suficiente resurse
de materii prime si progresul lor economic depinde, in mare masura, de dezvoltarea
industriala bazata pe import de materii prime.
c) Soldul comercial
Soldul comercial sau balanta comerciala (parte a balantei de plati externe) rezulta
din diferenta dintre exportul si importul de bunuri si servicii, pe o perioada
determinata.
Balanta comerciala poate fi:

excedentara, cand exportul este mai mare decat importul;

deficitara, cand importul este mai mare decat exportul;

echilibrata, cand exportul est egal cu importul.

Analiza acestui indicator duce la concluzia ca este necesara o politica

macroeconomica care sa faciliteze cresterea productiei nationale de bunuri si
servicii, calitativ si cantitativ. Statul trebuie sa se implice pentru:

sprijinirea ramurilor de productie de interes national major (scutiri sau

reduceri de impozite, subventii, prime la export);

sprijinirea intreprinderilor mici si mijlocii, care formeaza segmentul cel

mai dinamic al unei economii moderne;

facilitati pentru sporirea importului selectiv de capital;

instituirea temporara de cursuri de schimb valutar preferentiale la export;

protejarea productiei autohtone pe calea tarifului vamal.

d) Efortul la exportul de bunuri si servicii

Acest indicator rezulta din raportul intre export si productie, pe o perioada
determinata, de exemplu, un an de zile:

in care:
Efex - efortul la export;
E - exportul;

P - productia.
In conditiile economiei contemporane, de integrare a acesteia, daca se exporta
minimum 30% din productia nationala, , atunci se considera ca tara respectiva
poate beneficia de avantajele diviziunii internationale a muncii. Totusi, trebuie
considerati si alti factori in analiza care se face, cum sunt: politica comerciala
generala, relatiile de cooperare industriala internationala, gradul de dezvoltare a
comertului intern, marimea si capacitatea de absorbtie a pietei interne, volumul si
densitatea surselor de materii prime si materiale pe teritoriul national etc.
O alta modalitate de calcul a indicatorului este cea pe cap de locuitor. Compararea
se poate face insa, numai cu statele apropiate ca marime teritoriala, populatie,
resurse naturale si conditii de clima si sol.
e) Capacitatea de consum a pietei interne
Se determina prin insumarea productiei interne cu importul si scaderea exportului
din suma rezultata.
Ccpi = P + I - E
in care:
Ccpi - capacitatea de consum a pietei interne;
P - productia interna;
I - importul;
E - exportul.
Acest indicator creeaza o imagine asupra gradului de dependenta a economiei
nationale de economia mondiala. O productie mare pe plan intern, un import si un
export redus, definesc un grad de dependenta scazut fata de economia mondiala si
totodata indica o tendinta de autarhie, de izolare, ce se soldeaza cu un nivel de trai
scazut, cu un nivel tehnico-stiintific depasit de progresele pe plan international.
f) Rata penetrarii marfurilor straine pe piata autohtona
Se calculeaza prin impartirea importului pe o perioada determinata la capacitatea
de consum a pietei interne, rezultatul fiind inmultit cu 100:

unde:
Rp - rata penetrarii;

I - importul;
Ccpi - capacitatea de consum a pietei interne.
Important este si calculul gradului de penetrare a marfurilor si serviciilor straine pe
grupe de marfuri si servicii sau chiar pe produse. Acest indicator poate ajuta politica
macroeconomica in luarea unor masuri care sa limiteze importul si sa stimuleze
exportul, adica elaborarea de parghii economice pentru incurajarea si protejarea
producatorilor autohtoni.
g) Rata transnationalizarii
Se determina prin impartirea productiei realizate in strainatate, de firmele dintr-o
anumita tara, la exportul tarii respective, rezultatul inmultindu-se cu 100:

unde:
Rt - rata transnationalizarii;
Ps - productia realizata in strainatate;
E - exportul.
Din analiza acestui indicator se pot desprinde cateva concluzii esentiale pentru o
economie nationala:

gradul de integrare a economiei nationale;

gradul in care capitalul autohton ia drumul strainatatii pentru a realiza un

profit mai mare;

daca productia interna este scazuta, caracterizata prin cresterea

somajului, statul trebuie sa creeze premise favorabile repatrierii
capitalului, in paralel cu sporirea importului de capital.

In concluzie, comertul international include totalitatea schimburilor de bunuri si servicii dintre doua
sau mai multe state. Evolutia comertului international se caracterizeaza, printre altele, printr-o
tendinta de crestere a exporturilor mondiale si de accentuare a diversificarii comertului mondial, prin
cresterea ponderii tarilor industrializate in exporturile mondiale, prin inrautatirea termenilor
schimbului intre tarile in curs de dezvoltare ti tarile industrializate, prin adoptarea unor noi masuri
tarifare si netarifare si prin tendinta de tripolarizare a schimburilor comerciale internationale. La baza
efectuarii schimburilor internationale de marfuri si servicii stau diferite teorii izvorate din necesitatile
practice ale epocilor in care au fost elaborate. Comertul international presupune si cuantificarea
eficientei sale, ceea ce se poate realiza cu ajutorul unor categorii de indicatori masurati la nivel micro
si macroeconomic.

Cuvinte cheie:

comert international;

comert exterior;

termenii schimburilor;

mercantilism;

avantaj relativ;

avantaj absolut;

rentabilitatea operatiunilor de comert exterior;

efect economic propagat;

raport de schimb;

sold comercial.

Care sunt produsele principale

exportate de fiecare tara harta
by CartiAgricole on 15 martie 2015 in Diverse

29
APRECIERI

Distribuie pe Facebook, sa vada si altii

Europa
Romania exporta metale si produse metalurgice, vecinii bulgari exporta in
special haine, majoritatea tarilor europene dezvoltate exporta masini,
autoturisme si produse ingineresti, iar Grecia si Portugalia exporta produse
alimentare si agricole.

America de Nord
Statele Unite exporta in principal tehnologie, precum avioane, motoare, sau
echipamente de telecomunicatii. Canada exporta motoare si parti de vehicule,
iar Mexic haine si pantofi.

America Centrala
Tarile din America Centrala exporta in special textile, cafea, zahar si petrol.
Este vorba asadar de produse cu un grad scazut de prelucrare sau resurse
minerale neprelucrate.

America de Sud

Si in acest continetn intalnim in special exportul de resurse, Venezuela

exportand petrol, Chile bazandu-se pe cupru iar Bolivia pe gaze naturale.
Argentina si Paraguay exporta in special soia in timp ce Uruguay exporta
carne de vita. O situatie notabil diferita este in cazul Braziliei, care isi bazeaza
economia pe exportul de echipament de transport.

Africa

Covarsitoarea majoritate a statelor africane exporta resurse si materii prime,

precum aur, diamante, petrol, uraniu, cafea ceai sau animale vii. Exista doua
situatii diferite, ambele in state Nord-Africane. Este vorba de Maroc si Tunisia,
care exporta in special haine si produse textile

Orientul Mijlciu
Este dominat de departe de exportul de petrol, insa apare si un comert mai
putin obisnuit. Este vorba despre Afganistan, care are ca principala marfa de
export opiul.

Asia si Australia
China isi duce mai departe renumele de fabrica a lunii si exporta echipament
electronic si masini, in timp ce japonia exporta in special motoare si vehicule.
India se remarca prin exportu de pietre pretioase iar Pakistan exporta in
special textile. Australia exporta cel mai mult carbune, fiind printre putinele tari
dezvoltate care are ca principal export materii prime si nu produse cu inalt
grad de prelucrare.

Concluzii
Asa cum era de asteptat, exista diferente semnificative intre ce exporta
fiecare tara in parte. Tarile cu un nivel de trai ridicat si economii dezvoltate
sunt cu precadere exportatoare de produse tehnologice, care incorporeaza
multa inteligenta si creeaza bunastare sociala. Tarile sarace exporta cu
precadere materii prime. Unele din zonele dominate de exportul de materii
prime sunt in acelasi timp si teritorii de razboi.
Unde este Romania? Nici foarte jos, dar nici exceptional de bine. Poate ca
este o surpriza ponderea mare pe care o are metalurgia in exporturile tarii
noastre. Se pare ca perioada in care industria de lohn era importanta a trecut,
semn ca salariile din aceasta zona au inceput sa creasca.