Cand simturile vorbesc

Am luat o carte si in timp ce o rasfoiam si-i simteam mirosul ma

gandeam ca trandafirii din jurul meu si cartea ce o aveam in mana in aceasi
masura imi faceau viata mai frumoasa. Paginile cartii rspndeau un miros dulce
de trandafiri, de coaj de copac, de vechi, de nou i deacas. Era ca i cum mia fi regsit un prieten drag, demult pierdut.
In minile mele, personajele ei prindeau via, simeam parfumul aciunii,
parfumul celui ce le-a scris, triam odat cu el.
Suflarea de catifea a crii, uitarea de sine pe care mi-a daruit-o, minunea
de a a se afla n minile meletotul era o poveste pe care o triam fara sa stiu.
Crile noi ... mereu m-au ademenit cu parfumul nceputului. Cerneala
proaspt, abia ntiprit pe foile albe ca spuma laptelui. Cnd sim acest parfum
de nou, gndul meu zboara neoprit la luna septembrie, luna n care noul ia cu
asalt viaa mea, viaa oricrui copil ce ncepe coala i odat cu el acest parfum
i mireasma trandafirilor roii ca sngele, proaspt culei din grdina peste care
se las roua n fiecare diminea
Trandafirii de alaturi erau frumosi prin natura si aspectul lor,in timp ce
cartea ce-o aveam era frumoasa prin continutul ei,prin parfumul pe care il
emanau personajele,vremurile,intamplarile descrise inauntrul lor.
Trandafirii au fost mereu o sursa de inspiratie,transformandu-se in
personaje care au adunat povestile lor intre copertile multor carti.
Despre parfumul cartilor as putea vorbi neincetat. Fiecare imi aduce in
amintire ceva placut, reprezinta pentru mine o sticluta cu esente tari,sticluta
perfecta de care ma pot bucura oricand doar cu o simpla plimbare printre
amintiri.