Coruptia in criminologie

Coruptia inseamna, evident, o abatere de la moralitate, de la corectitudine, de la datorie, dar ceea ce ne intereseaza in
primul rand este ca ea reprezinta o abatere de la lege. Coruptia imbraca aspecte penale, dar nu intotdeauna are asemenea
incidente. Faptele de coruptie presupun, de regula, obtinerea de foloase patrimoniale de catre cel care se lasa corupt, dar si
de cel care corupe, sau chiar de catre altcineva, de o terta persoana; dar nu totdeauna trebuie sa fie in discutie foloase
patrimoniale, cuantificabile sau imediat cuantificabile, pentru ca pot fi in joc si foloase de alta natura: politica,
administrativa, de putere, etc., mai importante uneori decat cele de natura patrimoniala. De aceea, exista coruptie si cand
fapta este savarsita in interesul altcuiva, nu numai in interesul autorului sau cand se fac promovari nu pe criterii
profesionale, ci pe cel al apartenentei sau nu la un anumit partid, ori cand nu sunt promovati sau sunt indepartati din
functie oamenii pe criterii de partid. Tot act de coruptie exista si cand nu se face ceea ce trebuie, avantajand astfel
necuvenit pe cineva, cand sunt ocolite prevederile legale pentru a se obtine un anumit folos (care deseori nu se cuvine).

De asemenea, exista coruptie si atunci cand se acorda drepturi pe criterii straine celor regulamentare sau sunt
protejate rude, amici, colegi de partid, cand se urmareste extinderea autoritatii intr-un domeniu necuvenit sau pe alte
cai decat cele legale, cand nu sunt eliminati din posturile pe care le ocupa cei corupti ori abuzivi sau sunt tainuite
fapte de coruptie.Coruptia incepe cu ascunderea sau deformarea realitatii pentru a obtine anumite rezultate la care nu
se poate ajunge promovand adevarul si continua cu introducerea sistemului clientelar, de plasare pe posturi si
promovare a rudelor, prietenilor, inclusiv amicilor politici. Ea este urmata de darea si primirea de foloase
patrimoniale sau de alta natura pentru obtinerea unor drepturi cuvenite, pentru ca intr-un stadiu superior sa se
recurga la darea si primirea unor foloase patrimoniale sau de alta natura pentru obtinerea unor drepturi ori avantaje
necuvenite.Coruptia, in manifestarile ei active sau pasive are deseori o componenta penala, are aproape intotdeauna
una de ilegalitate si are intotdeauna una de imoralitate. Coruptia exprima in mod incontestabil esecul sau
incapacitatea autoritatilor de stat, al societatii in ansamblul ei.Coruptia e conceputa de majoritatea segmentelor
sociale oneste ca fiind un fenomen deosebit de grav si periculos, capabil sa submineze structurile de putere,
realizarea reformei economice, cresterea nivelului de trai al populatiei, speranta evolutiei tarii catre statul de
drept.Analizat din punct de vedere etimologic, conceptul de coruptie e impersonal si evolutiv, variind potrivit
diferentelor de opinie de la o societate la alta. In Dictionarul limbii romane coruptia este definita ca o abatere de la
moralitate, ca o actiune de incalcare a limitelor sociale.[ 1] Majoritatea cercetatorilor subliniaza faptul ca
fenomenului de coruptie nu i se poate da o singura definitie, universal valabila pentru toate statele si comunitatile
omenesti.In sensul sau clasic conceptul de coruptie desemneaza folosirea abuziva a puterii in avantaj personal, din
interiorul sau exteriorul institutiei sau organizatiei respective.Definitia legala generala, conform careia daca un act
oficial e interzis de actele normative, cel care-l savarseste este corupt, este campul de cercetare al criminologiei.
Comportamentul deviant de la indatoririle normale ale functiei publice din motive personale (inclusiv familiale sau
de prietenie), financiare ori statuare (pozitia sociala) sau incalcarea exercitiului drepturilor unei persoane in scopul
interesului propriu este azi in atentia criminologilor.Definitia coruptiei cel mai des intalnita a fost data de profesorul
universitar Joseph S. Nye de la Universitatea Harvard din S.U.A. potrivit careia coruptia este comportamentul care
deviaza de la indatoririle normale ale unui rol public sau violeaza legi impotriva exercitarii anumitor tipuri de
influenta specifica, cum ar fi mita, nepotismul, deturnarea de fonduri. In concluzie, din punct de vedere
criminologic, coruptia este un concept mai larg decat cel definit din perspectiva dreptului penal, incluzand toate
faptele si actele unor indivizi care, profitand de functia sau pozitia sociala pe care o ocupa, actioneaza pentru
obtinerea unor avantaje personale prin mijloace ilicite. In sens criminologic coruptia reprezinta renuntarea la
respectul fata de lege si morala.Coruptia poate imbraca diverse forme la nivel politic, administrativ si
economic.Coruptia politica se manifesta indeosebi sub forma presiunii si chiar a santajului exercitat asupra
functionarilor publici pentru a-i determina sa adopte anumite decizii ilegale sau la limita legii (care incalca normele
moralei).In acest sens, A. Etzioni observa ca cel mai adesea coruptia politica este un produs al asa-numitei
"plutocratii", al personajelor si grupurilor sociale care detin resursele economice si financiare si care exercita
influente, presiuni asupra liderilor politici in scopul maximizarii beneficiilor pe care le au.[ 3] Coruptia politica este
aceea care creeaza, de fapt, conditiile pentru criminalitatea economica. In principal, cauza coruptiei politice este
nevoia de fonduri, partidele politice cheltuind intotdeauna mai multi bani decat au, iar necesitatile lor financiare
fiind aproape nelimitate. Corupt poate fi atat un politician oarecare, cat si un intreg partid politic in vederea obtinerii
unei anumite influente asupra pachetului legislativ. Deoarece insusi executivul participa de multe ori la elaborarea
legilor, este posibil ca la un moment dat sa apara o colaborare nepermisa intre inalti functionari ai guvernului si
organele legislative. Pe de alta parte, un organ legislativ, desi corect, poate sa adopte o atitudine pasiva permitand
astfel reprezentantilor executivului sa exercite anumite influente in domeniul legislativ. Experienta celor mai multe
tari aflate intr-un proces de modernizare dovedeste ca, cel mai adesea, dezvoltarea haotica, dezordonata, anomica,
grefata de multiple disfunctii si inegalitati sociale e insotita de recrudescenta actelor de coruptie. John A. Gardiner
considera ca fenomenul de coruptie reprezinta "un aspect persistent si universal al societatii politice"[ 6] , fiind, cu
totul, improbabil ca vreo reforma sau alta initiativa sa-l elimine complet din viata politica