Sinuzita

Sinuzitele sunt infectii ale membranei mucoase care captuseste interiorul foselor nazale si
sinusurile. Sinusurile sunt spatii goale, sau cavitati localizate in jurul ochilor, obrajilor si a nasului.
Cand membrana mucoasa se inflameaza, se tumefiaza, blocheaza drenajul fluidului din sinus spre
nas si gat, determinand durere si presiune in sinusuri. Bacteriile si fungii cresc cel mai probabil in
sinusurile incapabile sa se dreneze corespunzator.
Sinusurile devin obstruate in timpul infectiei virale ca si raceala, producandu-se inflamatia si
infectia sinusurilor ca si rezultat. Diferenta dintre raceala si sinuzita, consta in faptul ca simptomele
ce insotesc raceala, incluzand nasul infundat, incep sa se amelioreze dupa 5-7 zile. Simptomele
atribuite sinuzitelor dureaza mai mult si se agraveaza dupa 7 zile.
Exista doua tipuri de sinuzita: acuta (cu debut brusc) si cronica (pe termen lung). In cazul sinuzitei
cronice simptomele nu dispar complet, intotdeauna mentinandu-se simptome usoare.
Cauze
Sinuzitele sunt cel mai frecvent rezultatul infectiei virale, care determina inflamatia membranei
mucoase ce captuseste interiorul foselor nazale:
- membrana mucoasa se tumefiaza cand devine inflamata, blocand drenajul fluidului din sinusuri
spre nas sau gat
- mucusul si fluidul secretat in sinusuri, cauzeaza presiune si durere
- bacteriile au un mediu propice de dezvoltare in sinusurile care nu se dreneaza corespunzator;
infectia bacteriana a sinusurilor deseori determina mai mult inflamatie decat durere.
In timp ce racelile declanseaza aceasta afectiune, orice factor care determina inflamatia membranei
mucoase, poate duce la aparitia sinuzitei. Multe persoane cu rinite alergice (alergii nazale) prezinta
cel mai probabil sinuzita cronica cu repetarea episoadelor de sinuzita acuta. Polipii nazali, corpii
straini (in mod frecvent la copii), afectiunile structurale ale nasului, ca si deviatia de sept si alte boli,
pot obstrua pasajul nazal, marind riscul dezvoltarii sinuzitelor.
Infectiile fungice pot cauza, de asemenea, sinuzite. Acestea sunt mai frecvente la copiii cu sistem
imun deficient. Sinuzitele fungice au tendinta spre cronicizare si sunt mai dificil de tratat decat cele
bacteriene.
Simptome
Durerea si presiunea la nivelul fetei impreuna cu senzatia de nas infundat sau plin cu secretii, sunt
simptomele cele mai comune. Se poate observa aparitia unor secretii nazale galbene sau verzui.
Aplecarea sau miscarea capului deseori poate augmenta durerea faciala si presiunea.
Localizarea durerii sau a sensibilitatii depinde de sinusul afectat:
- durerea la nivelul obrajilor si a incisivilor este deseori cauzata de inflamatia sinusului maxilar
- durerea la nivelul fruntii, deasupra sprancenelor, poate fi cauzata de inflamarea sinusului frontal
- durerea retrooculara (in spatele ochilor), in crestetul capului sau la nivelul ambelor tample, poate
fi produsa de inflamatia sinusului sfenoidal
- durerea in jurul orbitei sau retroocular este determinata de inflamatia sinusului etmoid.
Alte simptome obisnuite ale sinuzitei cuprind:

- cefaleea
- secretii galbui sau verzui care se scurg din nas dinspre partea posterioara a gatului
- halena (respiratie) urat mirositoare
- tuse productive mucoasa
- febra
- dureri dentare
- diminuarea sensibilitatii gustative sau olfactive.
Sinuzita acuta (cu debut brusc) este in mod obisnuit cauzata de catre o infectie virala si deseori se
dezvolta rapid. Dureaza de obiciei 4 saptamani sau mai putin, si simptomele incep sa dispara intr-o
saptamana fara tratament. Sinuzita acuta produsa de infectia bacteriana este mai putin probabil sa se
vindece de una singura si poate duce la aparitia sinuzitei cronice sau a complicatiilor in care infectia
se raspandeste la distanta de sinusuri. Secretiile nazale care contin puroi si care se agraveaza dupa 5
zile sau persista mai mult de 10 zile, reprezinta un argument destul de solid pentru sinuzita acuta
produsa de infectia bacteriana.
Sinuzita cronica este in mod obisnuit cauzata de catre o infectie bacteriana sau fungica. Aceasta
infectie poate fi dificil de tratat. Daca sinuzita cronica nu se vindeca dupa utilizarea a doua
antibiotice diferite, se poate consulta medicul, in legatura cu necesitatea interventiei chirurgicale sau
a testelor alergologice. Sinuzita cronica poate duce la aparitia modificarilor permanente ale
membranei mucoase care captuseste sinusurile si predispune la sinuzite repetate.
Simptomele sinuzitei la copii includ: tusea, secretii nazale care persista mai mult de 7-10 zile,
cefaleee si durere la nivelul fetei. Multi copii mai mari de 2 ani, cu sinuzita cronica, pot sa prezinte
alergii si otite (inflamatii ale urechilor) frecvente. Anumite vaccinuri, in mod particular vaccinul
conjugat antipneumococcic (VCP) si vaccinul pentru Haemophilus influnzae tip b (Hib), pot ajuta
in profilaxia otitelor si a sinuzitelor.
Alte afectiuni care au simptome similare cu sinuzitele cuprind alergiile, durerile dentare, racelile si
alte infectii ale cailor aeriene superioare. Totusi, daca raceala recidiveaza sau se agraveaza dupa 7
zile, este mai probabila sinuzita decat raceala sau alte infectii de cai aeriene superioare.
Factori de risc
Riscul dezvoltarii sinuzitelor creste daca a fost prezenta recent o raceala, alta infectie virala sau
bacteriana, sau o infectie de cai aeriene superioare. De asemenea, rinitele alergice cronice pot duce
la aparitia sinuzitelor.
Uneori un sept deviat, nasul rupt, tumori ca si polipii nazali favorizeaza sinuzitele. Afectiuni ale
structurii nasului pot impiedica un drenaj corespunzator al mucusului din sinusuri in nas.
Alti factori care cresc riscul aparitiei sinuzitelor cuprind fumatul, poluarea, utilizarea in exces a
spray-urilor decongestionante, apa rece, schimbarile bruste de presiune (ca de exemplu in timpul
zborului sau scufundarilor), inotul in apa contaminata. Suplimentar, folosirea presiunii pozitive
continue a aerului (PPCA) pentru a trata apneea de somn, poate mari riscul sinuzitelor.

Consultul de specialitate
Sus
Se apeleaza la consultul medical de specialitate daca simptomele sinuzitei nu se imbunatatesc dupa
doua zile de tratament ambulator si daca sunt prezente simptome ca:
- durere la nivelul fetei sau incisivilor
- durere ce se extinde de la piramida nazala la pleoapele inferioare
- cefalee care nu se amelioreaza dupa administrarea de acetaminophen (paracetamol) sau aspirina.
Se adreseaza medicului de familie daca dupa 3 sau 4 zile de tratament ambulator mai sunt persista
simptome ca si:
- febra peste 101 F (38,3C) sau mai mare
- secretii nazale care incep sa se reduca cantitativ si mai tarziu devin dense si decolorate (galbui sau
verzui)
- epistaxisuri repetate (sangerari nazale).
Este, de asemenea, necesar consultul medical daca:
- simptomele racelii persista mai mult de 10 zile sau se agraveaza dupa primele 7 zile
- daca este prezenta o durere cronica usoara la nivelul fetei, care dureaza mai mult de o luna, care
si-a modificat caracterul sau nu a fost evaluata de catre un medic.
Investigatii
Diagnosticul sinuzitei este de obicei bazat pe anamneza si pe examenul obiectiv. O anamneza
amanuntita a bolii, deseori poate fi mai folositoare pentru diagnostic decat examenul obiectiv al
pacientului. Daca simptomele si semnele gasite sunt tipice pentru sinuzita, alte teste nu sunt
necesare in mod obisnuit.
Teste suplimentare pot fi efectuate daca:
- diagnosticul nu este elucidat
- tratamentul antibiotic a esuat in tratarea afectiunii
- complicatiile (ca de exemplu osteomielita) sunt suspectate
- tratamentul chirurgical este luat in considerare.
Testele imagistice pot fi folosite cand simptomele sinuzitei persista sau sunt recurente in ciuda
tratamentului sau cand se suspecteaza tumori sau alte leziuni proliferative ca si cauza a
epistaxisurilor frecvente:
- computer tomografia (CT) capului si gatului: furnizeaza imagini detaliate ale structurii
sinusurilor; scanarea CT poate ajuta in evaluarea sinuzitei cronice si la identificarea complicatiilor
susceptibile ale sinuzitei sau la excluderea altor boli; aceasta investigatie nu este folosita pentru
diagnosticarea sinuzitei acute

- radiografia de sinus: poate fi efectuata pentru a confirma cazurile suspecte de sinuzita; o

examinare Rx realizeaza o imagine a tesuturilor dense din interiorul corpului; totusi, o scanare CT
furnizeaza informatii mai exacte.
Uneori, alte investigatii pot fi efectuate de catre un medic specialist O.R.L. sau de catre un
alergolog. Aceste investigatii cuprind:
- examinarea endoscopica a sinusului (endoscopia nazala): endoscopia nazala utilizeaza un
instrument cu sursa de lumina, numit endoscop, pentru a vizualiza structurile interioare ale nasului
si cavitatile sinusurilor; endoscopia nazala este folosita pentru evaluarea sinuzitei cronice
- o punctie aspirativa cu ac fin a continutului sinusurilor: care va fi urmata de o cultura obtinuta
din secretiile nazale pentru a depista bacteria sau fungii care cauzeaza afectiunea
- scanarea prin rezonanta magnetica (RMN): o examinare RMN trebuie efectuata daca exista
motive sa se suspecteze ca infectia s-a raspandit la distanta de sinusuri; poate fi utila pentru
decelarea formatiunilor sau tumorilor din interiorul foselor nazale sau a sinusurilor.
Tratament - Generalitati
Sus
Sinuzita este tratata medicamentos si prin masuri de ingrijire la domiciliu, ca de exemplu aerosolii
(inhalatiile). Obiectivele tratamentului sinuzitei sunt:
- imbunatatirea drenajului mucusului, care reduce tumefierea de la nivelul sinusurilor
- combaterea durerii si presiunii
- eradicarea oricarei infectii
- prevenirea formarii cicatricilor, evitarea lezarii permanente a tesutului ce captuseste nasul si
sinusurile.
Medicamentele trebuie utilizate pentru a trata sinuzitele, in special cand cauza este infectia
bacteriana. Tratamentul medicamentos se instituie pe perioade diferite: poate fi mai scurt, de 3 zile
sau mai lung, pentru cateva saptamani sau mai mult. Medicamentele folosite cel mai des pentru a
trata sinuzita cuprind o combinatie de:
- antibiotice ca de exemplu amoxicilina, va distruge bacteria
- decongestionante ca si pseudoefedrina hidroclorida, diminueaza inflamatia membranei mucoase
nazale
- analgetice ca si aspirina, acetaminophen sau ibuprofen, pentru a combate durerea
- corticosteroizii ca si dipropionatul de beclometazona sau prednisonul, care reduc inflamatia la
nivelul foselor nazale; aceste medicamente pot fi folosite si sub forma de spray nazal inhalant
- mucoliticele, ca de exemplu guaifenesinul, care dilueaza mucusul.
Antibioticele administrate pe cale inhalatorie reprezinta o alternativa noua de tratament pentru
sinuzita cronica. Studiile initiale au evidentiat ca, deoarece antibioticele inhalate vin in contact
direct cu membrana mucoasa, acestea pot fi mai eficiente in cazul esuarii altor forme de tratament.

Este posibila dezvoltarea "dublei imbolnaviri" in timpul tratamentului formei acute sau cronice a
sinuzitei. La inceput simptomele se amelioreaza dupa tratamentul antibiotic si cel din ambulator, dar
mai tarziu simptomele se agraveaza si poate fi necesar un tratament suplimentar.
Tratamentul sinuzitei acute
Sinuzita acuta (pe termen scurt) de obicei persista mai putin de 3 saptamani. Pana la 2/3 dintre
persoanele cu sinuzita acuta, afectiunea se amelioreaza fara tratament antibiotic. Sinuzita acuta este
cel mai frecvent determinata de infectii virale care nu raspund la antibiotice. Antibioticele pot cauza
efecte adverse suparatoare (ca si diaree sau dureri epigastrice) si uneori contribuie la dezvoltarea
rezistentei bacteriilor fata de antibiotice. Consultarea medicului specialist va ajuta in hotararea de a
lua sau nu antibiotice in cazul sinuzitei acute. Dupa un episod sau doua de sinuzita, pacientul va fi
capabil sa recunoasca simptomele incipiente ale sinuzitei. Folosirea aerosolilor (inhalatiilor) pentru
a combate congestia nazala la primele semne de sinuzita, va ameliora simptomele si va preveni
nevoia utilizarii antibioticelor.
Majoritatea persoanelor se recupereaza complet, cand trateaza cu antibiotice sinuzita acuta care este
cauzata de infectia bacteriana. Tratamentul antibiotic se administreaza in mod normal timp de 5-10
zile. Cand este prescris un tratament antibiotic, trebuie sa se administreze in intregime, chiar daca
pacientul se simte mai bine. Este importanta intotdeauna administrarea antibioticului conform
indicatiilor medicului, altfel infectia poate sa nu dispara complet.
Daca simptomele se agraveaza in timpul tratamentului antibiotic, se apeleaza la medicul de familie.
Tratamentul antibiotic nu vindeca sinuzita in 5-10% din cazuri. Daca sinuzita a persistat pentru o
mai lunga perioada de timp, pot trece saptamani sau luni pana ce membrana mucoasa ce captuseste
fosele nazale si sinusurile, se reface complet, anumite simptome persistand dupa ce bacteria a fost
eliminata. In acest timp, exista un risc crescut ca infectia sa recidiveze si tratamentul antibiotic este
necesar pentru mai mult timp. Decongestionantele si mucoliticele (medicamente care dilueaza
mucusul) pot fi folosite de asemenea.
Tratamentul sinuzitei cronice
Sinuzitele care dureaza mai mult de 3-8 saptamani se numesc sinuzite cronice. Acestea sunt mai
dificil de tratat si raspund mai incet la tratamentul antibiotic decat sinuzitele acute.
Terapia cu antibiotice este in mod obisnuit recomandata sinuzitelor cronice si necesita o durata de
3-4 saptamani de tratament. Poate fi necesara incercarea mai multor antibiotice. Spray nazal pe baza
de corticosteroizi poate fi folosit in timpul tratamentului, pentru a diminua inflamatia si tumefactia
membranei mucoase.
La anumite persoane, sinuzitele pot fi cauzate de catre fungi sau alte bacterii care nu sunt in mod
obisnuit asociate sinuzitelor. Persoanele cu sistem imun deficitar (de exemplu persoanele
cu cancer sau diabet) prezinta risc pentru aceste infectii neobisnuite, in acest grup fiind incluse si
persoanele care folosesc corticosteroizi pe cale orala sau inhalatorie (ca de exemplu prednison).
Sinuzitele fungice care sunt incriminate in numeroase cazuri de sinuzite cronice, nu raspund la
tratamentul antibiotic fiind necesar un tratament antifungic, cu corticosteroizi sau tratament
chirurgical. Tratamentul chirurgical poate fi necesar daca s-au administrat antibiotice pentru o lunga

perioada de timp si simptomele inca persista, sau cand complicatiile (ca si infectia oaselor fetei)
sunt iminente.
De retinut!
Sinuzitele pot fi dificil de tratat, deoarece frecvent dau simptome asemanatoare racelii sau altor
afectiuni virale, mai ales in perioada de debut. Poate fi destul de dificil de diagnosticat sinuzita la
copii. Daca un copil sau adult prezinta sinuzite frecvente, este recomandat sa se invete
recunoasterea precoce a simptomelor si sa se inceapa tratamentul imediat.
Simptomele sinuzitelor cronice sunt deseori vagi si pot sa nu raspunda bine la tratament. Este
nevoie de timp si rabdare pentru gasirea unui tratament de succes.
Tratament ambulatoriu
Sus
Tratamentul ambulatoriu combate simptomele durerii si presiunii asociate sinuzitei acute (pe termen
scurt). Tratamentul ambulator poate imbunatatii drenajul mucusului prin sinusuri si previne
necesitatea antibioticelor. Nu exista nici o dovada stiintifica pentru a sprijini tratamentele
ambulatorii ale sinuzitelor, dar unele dintre ele pot fi chiar folositoare:
- consumul unor cantitati mari de fluide ajuta la pastrarea mucusului diluat
- aplicarea de caldura umeda (utilizand un prosop fierbinte sau o punga cu gel) pe fata timp de 5-10
minute, de cateva ori pe zi
- respirarea de aer cald, umed de la un dus cu aburi, baie fierbinte sau dintr-o chiuveta umpluta cu
apa; se evita aerul foarte rece si uscat; se ia in considerare folosirea unui umidificator pentru a
creste umezeala aerului din interiorul casei
- folosirea de spalaturi nazale cu apa sarata (lavaj salin sau irigatii) pentru a pastra pasajul nazal
deschis si a elimina mucusul si bacteriile; se pot procura dropsuri saline de la farmacie sau se poate
prepara solutia salina la domiciliu; poate fi folositor sa se realizeze gargara cu apa sarata calda,
utilizand o lingurita de sare la 0,5 l de apa
- folosirea de medicamente neprescrise ca si antialgice si decongestionante (ca de exemplu spray-ul
nazal) pentru a combate simptomele
- daca este necesara suflarea nasului, aceasta se face bland; suflatul puternic poate forta impingerea
mucusului inapoi in sinusuri si le poate bloca; se mentin ambele narine deschise in timpul suflatului
nasului.
In cazul sinuzitei cronice este necesara continuarea masurilor de tratament ambulatoriu prezentate
mai sus, pentru o lunga perioada de timp, pentru a pastra sinusurile libere (curate).
Tratament medicamentos
Sus
Tratamentul medicamentos poate fi necesar cand simptomele sinuzitelor sunt severe sau nu se
amelioreaza. Obiectivele tratamentului medicamentos sunt:
- tratarea infectiei, care de obicei este cauzata de bacterii daca simptomele au durat mai mult de 710 zile
- combaterea presiunii si durerii cauzate de un drenaj necorespunzator al sinusului

- diminuarea inflamatiilor nasului si sinusurilor cauzate de alergii.

Tratamentul antibiotic este eficient in 90% din cazurile de sinuzita acuta, cand acestea sunt
determinate de bacterii. Ar trebui observate imbunatatiri ale simptomatologiei in 3-4 zile dupa
inceperea tratamentului antibiotic. Administrarea de antibiotice timp de 7-10 zile este suficienta;
doar daca simptomele nu se amelioreaza este nevoie de prelungirea tratamentului antibiotic pentru o
perioada mai lunga de timp. Poate dura saptamani sau cateodata luni, pana ce membrana mucoasa
se vindeca complet dupa o infectie, astfel simptome minore pot persista in aceasta perioada. Aceste
persoane sunt mai susceptibile sa dezvolte alte sinuzite in timp ce membrana ce captuseste
sinusurile inca se vindeca.
Sinuzita cronica poate persista 3-8 saptamani sau mai mult si in mod obisnuit necesita 3-4
saptamani de tratament antibiotic. Simptomele pot persista sau pot reveni in ciuda unui tratament
antibiotic adecvat. Un alt antibiotic poate fi necesar pentru a trata infectia. Consultul unui medic
specialist O.R.L. poate fi necesar daca simptomele sinuzitei nu dispar in ciuda unui tratament
antibiotic de lunga durata.
Optiuni de medicamente
Antibioticele sunt administrate pentru a distruge bacteria; cateva exemple de antibiotice folosite
sunt: amoxicilina (Amoxil, Larotid, Trimox), cefaclor (Ceclor) si telitromicina (Ketek).
Decongestionantele diminueaza tumefactia membranei mucoase nazale. Cateva exemple pot
cuprinde oximetazolin hidroclorid (Afrin) si fenilefrin hidroclorid (Neo-Synephrine, Sinex
Decongestant Nasal Spray).
Analgetice ca de exemplu aspirina, acetaminophen sau ibuprofen, sunt folosite pentru a combate
durerea.
Corticosteroizii ca de exemplu beclometazona dipropionate (Beconase, Vancenase)
sau prednison (Deltasone, Prednicen-M), diminueaza inflamatia pasajului nazal si pot fi administrati
pe cale inhalatorie sub forma de spray nazal.
Mucoliticele ca si guaifenesin (Robitussin), sunt folosite pentru a dilua mucusul.
Antibioticele administrate pe cale inhalatorie reprezinta o optiune noua de tratament pentru sinuzita
cronica. Studiile initiale au aratat ca folosirea antibioticelor pe cale inhalatorie datorita contactului
direct al acestora cu membrana mucoasei, poate fi mai eficienta cand alte forme de medicamente au
esuat.
De retinut!
Daca se administreaza antibiotice pentru sinizita, se recomanda sa nu se opreasca tratamentul
antibiotic mai devreme doar pentru ca simptomele cedeaza la tratament. Trebuie sa se ia intregime
regimul antibiotic recomandat. Infectia poate sa nu dispara daca nu sunt luate toate antibioticele
prescrise de medic. Antibiotice mai puternice pot fi necesare pentru a distruge bacteria, care persista
in cazul neameliorarii simptomelor dupa incercarea antibioticului de prima intentie. Antibioticele
tari pot fi foarte costisitoare si pot avea mai multe efecte adverse.

Sinuzitele fungice, care sunt relatate pentru numeroase cazuri de sinuzite cronice, nu raspund la
tratamentul antibiotic. Poate fi necesar tratament antifungic, cu corticosteroizi si tratament
chirurgical.
Tratament chirurgical
Sus
Tratamentul chirurgical este folosit numai cand tratamentul medicamentos a esuat in controlul
sinuzitei. Cand diferite complicatii neobisnuite se dezvolta, ca de exemplu cand infectia se
raspandeste la os sau spre interior la creier, interventia chirurgicala este necesara aditional
tratamentului cu antibiotice.
Scopul tratamentului chirurgical este de a imbunatatii drenajul sinusurilor, de obicei prin
indepartarea obstructiei si drenarea mucusului. Se indeparteaza:
- tesutul infectat, tumefiat sau lezat
- osul, pentru a crea o deschidere mai larga pentru drenajul mucusului din sinusuri
- tumorile (polipii) din interiorul nasului sau sinusurilor
- corpul strain care blocheaza pasajul nazal sau sinusal; aceasta situatie este mai frecventa la copii.
Tratamentul chirurgical ar trebui sa ajute la drenarea corespunzatoare a sinusurilor blocate si
infectate. Totusi, tratamentul chirurgical nu elimina intotdeauna complet sinuzita. Pana la 20% din
pacienti necesita o a doua interventie.
Interventia chirurgicala este mult mai eficienta cand este folosita impreuna cu tratamentul
medicamentos si cel din ambulatoriu, pentru a preveni alte episoade de sinuzita pe viitor. O a doua
interventie chirurgicala si alte viitoare sinuzite pot fi evitate daca antibioticele sunt administrate
pentru a preveni infectia.
Optiuni de procedee chirurgicale
Interventia chirurgicala endoscopica este preferata procedeelor chirurgicale clasice, pentru
majoritatea cazurilor care au nevoie de tratament chirurgical. Este mai putin invaziva, mai ieftina si
prezinta o rata mai redusa de complicatii.
Procedura endoscopica poate fi realizata pentru a indeparta mici bucati de os sau alte produse
patologice care obstrueaza deschiderea sinusurilor sau pentru extirparea tumorilor (polipilor)
membranei mucoase. In mod normal, un tub mic numit endoscop, este inserat prin fosele nazale
pentru ca medicul sa vizualizeze si sa indeparteze produsele care blocheaza sinusurile. In anumite
cazuri, laser-ul poate fi folosit pentru a cauteriza tesuturile care obstrueaza deschiderea sinusurilor.
Procedeele chirurgicale clasice pot fi efectuate in cazul complicatiilor sinuzitelor, ca de exemplu
cand se formeaza puroi in cavitatea sinusala sau se dezvolta osteomielita. In cazul procedeelor
chirurgicale clasice, o fereastra (deschidere) este realizata direct in cavitatea sinusala, prin
intermediul cavitatii bucale sau prin piele dinspre exterior.
De retinut!

Exista cateva indicatii clare de tratament chirurgical si foarte putine persoane il solicita. Decizia de
a recurge la tratamentul chirurgical depinde de succesul tratamentului anterior. Situatii care pot
necesita tratament chirurgical includ:
- esecul tratamentului de a imbunatatii simptomele, dupa ce au fost incercate mai mult de doua
antibiotice timp de 4-6 saptamani (sau 2-3 luni in cazul copiilor)
- persistenta simptomelor datorate membranei mucoase dense, tumorilor (polipilor nazali) care se
dezvolta in interiorul nasului sau a altor afectiuni care cauzeaza obstructia
- o scanare CT care evidentiaza sinuzita cronica sau blocarea deschiderii caii de drenaj a sinusurilor
- o sinuzita cauzata de fungi
- dezvoltarea unei complicatii grave a sinuzitei.
Aceste complicatii sunt neobisnuite, dar de obicei implicate in raspandirea infectiei dincolo de
sinusuri. Oasele faciale se pot infecta (osteomielita), sau membrana ce captuseste creierul poate
dezvolta infectia (meningita). De asemenea, infectia se poate raspandi in afara sinusurilor si
determina aparitia de colectii purulente (abcese) la nivelul orbitei, creierului, oaselor fetei sau
tesuturilor moi ale fetei.
Extinderea obstructiei si alte afectiuni prezente, determina cat de extensiva sa fie interventia
chirurgicala. Procedeele chirurgicale pot fi limitate la indepartarea tesutului infectat sau a
tumoretelor (polipi) din interiorul cavitatii nazale. Chirurgia extensiva consta in indepartarea unei
bucati mici de os, pentru a crea o deschidere larga care ajuta la drenarea sinusului.
Interventiile chirurgicale la nivelul sinusurilor sunt intotdeauna realizate de catre un medic
specialist O.R.L.

Otita
Otitele apar, de regul, dup o infecie viral, cum ar fi o rceal. Membrana urechii medii se
inflameaz de la infecia viral cand se acumuleaz lichid n spatele timpanului; aceasta in timp
variabil poate infecta si perfora timpanul. Otitele pot fi asociate si cu blocajul sau inflamarea
canalelor nguste care leag urechea medie de nas (trompele Eustachio), ceea ce duce la acumularea
lichidului n acea zon, generand infundare, durere si infectie. Un alt factor care favorizeaz
infeciile urechii este inflamarea lantului limfatic din sfera ORL (lantului limfatic Waldayer) ,
amigdalele palatine la adult si amigdalele din spatele nasului la copil (amigdalele Tuska, asa zisii
"poplipi" ai copilului) fiind cei mai frecvent incriminati.
Pozitionarea acestor formatiuni, structura lor limfatica si functia lor imunologica asigura
localizeazarea, limitarea si reducerea infectiilor tractului respirator, luptand ca aceasta sa nu se
complice, de exemplu prin otita. Copii insa sunt mai vulnerabili de a "atrage" otita prin inflamatia
acestor formatiuni limfatice datorita dimensiunilor mai reduse, mai inguste ale structurilor
anatomice respective -corespunzatoare varstei si statusului alergic cu care se nasc. Pe lng
inflamaii i infecii, diferenele de presiune ntre diversele compartimente auriculare pot atrage o
suferin important a urechii. Trompele Eustachio, care fac legtura nasului cu urechea, egalizeaz
in mod normal presiunea dintre cavitatea medie a urechii i atmosfera extern permitand lichidelor
i mucusului s se dreneze din urechea medie. Inflamaia urechii medii face ca trompele s se
nchid, iar lichidul rmne blocat nuntru; bacteriile din profunzimea canalelor nazale trec prin
trompele lui Eustachio direct n urechea medie i se multiplic n lichidul prins acolo.
Este important ca aceste canale s fie permeabile n permanen, altfel apare aceea senzaie pe care
o simim n timpul zborului cu avionul, la schimbarea de altitudine sau la scufundarea n ap. Dac
o persoan se urc n avion, cnd, de pild, este rcit i are nasul nfundat (cu dificultate n
respiraie sau cu exces de secreii), ori dac face scufundri n ape adnci i nu respect cu
rigurozitate fazele de decompresie, sufer o deteriorare a presiunii dinuntrul i din afara urechii.
Cnd trompele lui Eustachio sunt obturate de mucoasa nazal inflamat (care nu se oprete la grania foselor nazale, ci se prelungete catre ureche si ctre sinusuri), bolnavul semnaleaz senzaia de
ureche nfundat ; dac nu este luat n serios i tratat n timp util, atrage ca i complicaie o otit.
Studiile medicale au demonstrat c anumii alergeni pot cauza otit. Alimentele care pot fi
incriminate sunt: produsele lactate (de origine bovin), oule (n special albuul), alunele, soia,
porumbul, portocalele, roiile i carnea de pui. Alergenii din aer cei mai frecveni sunt: fumul de
igar, polenul, praful din cas, bacteriile i compuii organici volatili precum formaldehida,
pesticidele i ierbicidele.
* Otita medie poate s apar si ca urmare a unei infecii cu virui sau bacterii care atac celulele
membranelor trompelor Eustachio, ale gtului i ale urechii mijlocii. Odat infectate, aceste celule
se inflameaz i secret un mucus gros care poate bloca trompele Eustachio, fcnd ca lichidul s se
acumuleze n spatele membranei timpanale. * Deficienele nutriionale - cercettorii au observat c
persoanele (n special copiii) cu deficiene de vitamina A, zinc sau fier sunt mai susceptibile la
infecii respiratorii i la otite. Sugarii care nu sunt hraniti natural, sunt mai susceptibili la a raci mai
frecvent; odata raceala instalandu-se complicatiile otice apar mai frecvent, se manifesta mai sever si
treneaza mai multa vreme.

- Care sunt factorii de risc ce conduc la apariia otitei?

- Vrsta - copiii cu vrste de la 0 luni pn la un an i jumtate sunt cei mai susceptibili la infecii
ale urechii; aceste infecii sunt frecvente la copii pn la vrsta de 4 ani.
- Comunitatea - copiii care merg la cre sau la grdini sunt mai predispui la infecii dect cei ce
stau acas, prin expunere la mai muli virui; apare rceala, ce se poate intide spre ureche.
- Poziia de hrnire - bebeluii care folosesc biberonul n poziia culcat, tind s fac mai des infecii
dect cei susinui n poziie semisezand. Alptarea ofer dou mecanisme de protecie. n primul
rnd, presiunea exercitat prin suciune ajut la nchiderea canalului urechii i previne refluxul
particulelor i bacteriilor n urechea medie. n al doilea rnd, ofer protecie general prin trecerea
anticorpilor de la mam la copil. Otita apare mai frecvent la copii, pentru c lumenul i
dimensiunile compartimentelor urechii sunt mai mici, iar formaiunile limfatice cu care este dotat
copilul mic sunt mai bogate. Aceti factori fac ca otita s apar mai curnd i s mbrace forme mai
severe si mai persistente la copil. De aceea, este recomandat extirparea polipilor la copiii in
general de peste 3 ani, daca se dovedeste incriminarea lor in geneza otitelor.
De asemenea, exist i ali factori de risc - att pentru copii, ct i pentru aduli:
- Anotimpul rece - infeciile urechii sunt mai frecvente toamna i iarna. Uneori, alergiile sezoniere
pot s congestioneze sinusurile, favorizand predispozitia la otit.
- Calitatea aerului - copiii expui la fum de igar; n zone foarte poluate, aer conditionat prezint
risc mai mare de otite.
- Istoricul familial - riscul ca un copil s fac otit crete si dac un alt membru al familiei prezint
simptome din grupa patologiei respiratorii .
- Otita poate aprea i ca urmare a unei rceli puternice? Curenii de aer rece pot determina
inflamarea unui canal al urechii?
- Sigur c da .Expunerea prelungit la un curent de aer rece poate atrage o suferin a urechii, de la
inceput sau ca urmare a obstructiei si inflmatiei mucoasei nazale.
Totui, nu toate persoanele care au stat la un moment dat n curent fac otit. Un terent predispozant
individual i ali factori favorizani sunt de obicei prezenti. n pericol se afla si indivizii cu o
imunitate precar, in convalescenta, cu o reactivitate mai mare, cei care au n antecedente mcar un
episod de otit, copiii de vrste mici crora li se dezvolt vegetaii adenoide care obstrucioneaz
fosele nazale posterioare. Obstrucia cvasipermanent mpiedic aerisirea urechii i astfel se creeaz
condiii optime pentru apariia unei infecii. Cei care pot face otite sunt aadar sensibili n general ca
imunitate, ca rezisten. n aceasta categorie sunt inclui si cei care sunt obligai, datorit profesiei,
s stea zilnic cteva ore n curent sau n frig. La un moment dat, aceste persoane vor face otit prin
expunere la frig, pentru c mucoasa nazal se poate inflama, pot face o faringit ori pur i simplu
fac otit din cauza expunerea urechii la curent de aer rece. O alt categorie este a persoanelor care,
la un moment dat apare otit ca o complicaie a organelor bolnave din jurul urechii: pacieni cu
obstrucii nazale din diverse cauze: deviaie de sept, creste osoase, vegetaii adenoide (polipi),
amigdalite cronice cu frecvente pusee amigdaliene, faringite, laringite. Orice afeciune din jurul
urechii la o persoan bolnav cronic sau sensibil la un moment dat, poate da o complicaie otica.
Otita apare i la sportivii care fac not sau alte sporturi nautice ori la persoanele care merg frecvent
la piscin. Aici exista mai multe situaii. n primul rnd, apa tras accidental n fosele nazale trebuie
eliminat cnd se termin o edin de not. Altfel, ea rmne ntr-o conglomeraie pe care o
realizeaz de pild vegetaiile adenoide i, din fosa nazal, lichidul de piscin poate lua calea
urechii prin trompele Eustachio.
De aceea trebuie s nvm copiii ca, dup not, s sufle pe rnd cte o nar, pentru eliminarea
ultimei picturi de ap din fosa nazal. De asemenea, ei trebuie s-i tearg, cu degetul mic

nfurat ntr-o batist, excesul de ap din urechi. Ptrunderea apei de piscin i, mai ales,
persistena ei n pavilionul auricular poate declana un alt tip de otit, respectiv otita extern.
Aceasta, de cele mai multe ori, are ca origine dezvoltarea i persistena unei micoze, a unei ciuperci
(asemntoare cu mtreaa de pe pielea capului) pe tegumentul care acoper pavilionul auricular.
Firele de pr din ureche au un rol important n direcionarea sunetului ctre membrana timpanica,
dar i n oprirea particulelor mari din aerul exterior. De aceea, se recomand (i este bine s se
respecte cu strictee acest sfat) s nu se smulg firele de pr din ureche. Dac sunt inestetice, se va
tia numai excesul de pr, cu un aparat special, individual, iar nainte i dup aceast operaiune
trebuie fcut o igienizare riguroas a zonei.
- Cum se manifest o otit? Este durerea un prim semn al bolii?
- Otitele pot crea un disconfort notabil. De cele mai multe ori, otita se traduce prin dureri care l
deranjeaz pe bolnav i l oblig s se prezinte la medicul specialist ORL. Anamneza (dialogul
purtat cu pacientul) este foarte important; medicul prelucreaz datele expuse i poate pune un
diagnostic precis. Urechea are mai multe compartimente; conductul auditiv extern are o form
asemntoare literei S, deci prezint dou curburi. Nici membrana timpanal, situat n profunzimea
conductului auditiv extern, nu poate fi vizualizat direct. Atunci, nu se poate printr-o simpl privire
s se constate modificrile patologice. Examenul clinic ORL presupune consultul cu un aparat
special, numit otoscop, care are o surs de lumin si un sistem maritor de vizualizarea a conductului
auditiv. Pe lng aceast examinare, medicul poate face o audiogram, pentru a vedea dac a fost
afectat auzul, o timpanogram sau o masurare a presiunii aerului din urechea medie. Numai medicul
specialist ORL poate distinge durerea proprie urechii de o durere reflex la acest nivel. Exist
situaii cnd pacientul reclam o durere violent la nivelul urechii, dar medicul i gsete
coresponden la un molar inclavat, de exemplu. La extragerea mselei de minte, durerea
postextracie capt uneori caracterul unei otalgii reflexe; numai radiografia panoramic poate pune
n eviden o rdcin a molarului de minte orizontalizat ctre ureche, care genereaz otalgia
reflex. i problemele coloanei - cauzate de scolioz sau de spondiloza cervical, prin rectitudine,
prin ncovoiere anormal ntr-o parte sau alta, prin tasare etc., pot da dureri reflexe ale urechii.
Trebuie distins otalgia auricular de alte dureri, chiar i cele cauzate de o nevralgie dentar, pentru
c durerea se transmite pe filiera unui nerv, nu este punctiform; nervul se numete chiar coarda
timpanului i trece prin maxilar. Durerea este uneori asociat cu secreie auricular, care i ea poate
fi de mai multe feluri: seroas, curat, dar i mucopurulent, n culori de la galben pn la verde.
Uneori este urt mirositoare sau chiar sanguinolent. Secreia poate fi clar precum apa de stnc,
ceea ce indic interesarea craniului printr-o comunicare cu urechea. Otita acut poate provoca dureri
brute i severe n ureche, senzaia de ureche plin, iritabilitate, prurit exacerbat (mncrimi la
ureche), febr, dureri de cap, inapeten i insomnie, scurgere de lichid din ureche, dificulti n
vorbire i auz. Uneori, timpanul poate s se rup spontan, ceea ce duce la scurgerea puroiului i la
senzaia de uurare. De asemenea, pacientul poate s reclame diferite zgomote care l deranjeaz.
De la bun nceput, medicul trebuie s disting tonalitatea zgomotelor, care l orienteaz spre
diagnostic. Zgomotele grave, joase, numite acufene, de cele mai multe ori sunt determinate de
modificri morfologice la nivelul urechii externe sau medii. Mai sunt i zgomote de tonalitate nalt,
subire, cunoscute sub denumirea de tinitus. In aceast situaie problemele sunt de natur
circulatorie, la nivelul urechii inerne- insuficiena circulatorie vertebrobazilara, avnd drept cauz
hipertensiunea arterial, ateroscleroza sau spondiloza cervical avansat. Alte acuze pot fi legate de
nervul vestibular, adpostit - alturi de nervul auditiv - tot n urechea intern.
O serie de simptome, alte decat cele localizate la ureche, se pot manifesta prin tulburri de
echilibru- numite vertij. Tulburrile vestibulare se datoreaz n special modificrilor din urechea

intern, dar aceleai simptome (de ameeal, de dezechilibru) pot fi cauzate i de o diskinezie
biliar, de un puseu de hipertensiune arterial sau de o criz circulatorie cervical; si atunci, trebuie
fcut foarte clar diferenierea prin dialog minutios cu pacientul si prin coroborare cu alte
investigatii (ecografie Doppler, radiografie abdominala, consult oftalmologic, control neurologic,
RMN cranian s.a). La copii, otitele pot fi mai greu de depistat, n special n cazul unui copil mic
care nu poate colabora. De aceea, este important ca prinii s poat recunoate simptomele i s
suspecteze probleme ale urechii atunci cnd copilul, se trage de ureche, plnge mai mult ca de
obicei, nu poate dormi, nu reacioneaz la zgomote, este neobinuit de agitat, are febr peste 38C,
are o scurgere de lichid din ureche, are dureri de cap.
- n ce const tratamentul otitei?
- Tratamentul se aplic ntotdeauna n funcie de tipul otitei. La otita extern, primul scop este s
reducem durerea, prin antialgice administrate att pe cale local, ct i pe cale general. Local, se
administreaz substane cu efect antiinflamator - de exemplu, solutia de rivanol,alcool boricat 4%,
care se gsete n farmacie i poate fi picurat n ureche sau aplicat prin intermediul unui vrf de
compres mbibat n soluie. Otita extern bacteriana, de cele mai multe ori, apare prin
suprainfectarea unei otomicoze persistente. Atunci, n paralel cu antialgicul administrat general i
local, se recomand i un antibiotic din sfera celor la care au afinitate pentru ureche. Experiena ne
face s anticipm germenul incriminat n aceast infecie - de cele mai multe ori, stafilococul este
responsabil de apariia otitei i putem indica antibiotice uzuale sau - dup gradul suferinei- chiar
cefalosporine din categoria celor la care acesta este sensibil. Dac otita extern a aprut dup
contactul cu apa de piscin, putem bnui germenele piocianic - ntlnit frecvent n apa de bazin i
care are o afinitate deosebit pentru cartilajul auricular. Catre aceasta ne ghideaz att culoarea
secreiei, ct i mirosul (un anumit iz fetid); se recolteaza secretie otica dar pn soseste
antibiograma de la laborator, putem ncepe tratamentul; eventual, cnd este gata antibiograma,
putem s mai asociem un antibiotic, sau sa continuam tratamentul initial in functie de sensibilitatea
identificata de laborator. tiindu-se faptul c otita extern este cauzat de otomicoze, la sfritul
tratamentului (dei pe pacient nu l mai doare urechea, iar conductul auditiv pare curat i sntos)
trebuie s-i recomandm un tratament antimicotic de durat, capabil s eradicheze otomicoza.
ntotdeauna, aadar, ne adresm cauzei deci recomandam si evitarea patrunderii apei in ureche.
Otita medie se caracterizeaz prin inflamaia membranei timpanale i a diverselor componente din
urechea medie. Otita medie acut poate mbrca o faz preperforativ i una perfoativ. Dac
surprindem otita acut n faza preperforativ, cnd timpanul este rou, inflamat, putem retracta
modificrile cu un tratament riguros, salvnd astfel timpanul nainte de a ajunge la perforaie. Dac
puroiul din profunzime mpinge, bombeaz timpanul i acesta nu poate perfora, trebuie s-l
perform noi, medicii, pentru drenarea infeciei (sub anestezie). n cazul otitelor interne, numite
labirintite, i ele de diverse categorii, pacientul trebuie izolat de cele mai multe ori n spital, ntr-o
camer semiobscur, foarte linitit, fiindu-i indicat un regim dietetic, bogat in lichide. Functie de
cauza care a generat aceast criz vertiginoas:se scade tensiunea dac se constat c a avut loc un
puseu hipertensiv; se pot administra medicamente care scad presiunea intracrania, se sedeaz
pacientul, se prescriu medicamente antivertiginoase, antiemetice( vertijul putand fi nsoit i de
simptome vegetative: grea, stare de lein, anxietate, transpiraii, vom). n cazul otitei supurate, cu
timpan deschis, dac pacientul nu se spitalizeaz, el trebuie s se prezinte n cabinetul ORL zilnic,
pentru aspiratia secretiilor, toaletizare i aplicarea de pansamente sterile. n paralel se administreaza
antibiotic oral, injectabil i.m sau in perfuzie- functie de gravitatea bolii si de particularitatea
pacientului. Tratamentul cu antibiotic oprete supuraia, dar pacientul poate reclama n continuare
senzaia de ureche nfundat, iar probele acumetrice i audiograma realizate n cabinet pot confirma

un anumit grad de hipoacuzie. Aceasta pentru c timpanul, la un moment dat, dei se usuc, poate
rmne inflamat pentru o vreme. n cazuri recurente, medicul specialist ORL va recolta o prob de
cultur din ureche. Dac infecia nu rspunde la antibiotice, medicul poate interveni chirurgical.
Operaia const n introducerea n ureche a unui tub subire prin membrana timpanal, care ajut la
drenarea lichidului i la egalizarea presiunii dintre urechea medie i urechea extern.
- Odat timpanul spart, nu ne afecteaz ireversibil auzul? - Nu. Timpanul are proprietatea de a se
reface, n timp. Cu toate c ar putea s par o mare problem la prima vedere, ruperea timpanului n
cazul otitei ajut la drenarea infeciei i oprete durerea. Dac perforaia spontan nu este suficient
de mare, ea trebuie mrit de medic (cunoscnd, desigur, nite reguli), pentru a face o bre
suficient de mare nct puroiul s se scurg in totaliatate din urechea medie. n caz contrar, se
elimin o cantitate insuficient de puroi, se nchide timpanul spontan sub tratament cu antibiotice,
dar rmn n urechea medie sechele postotitice care se acutizeaz cu orice ocazie: cnd pacientului
i curge nasul, cnd intr n piscin sau zboar cu avionul. De cte ori ntlnim o suferin otic,
sftuim pacientul s-i pun si picturi n nas, pentru o mai mai bun aerisire a nasului i - implicit a componentelor auriculare. - Pot fi ntlnite i complicaii majore date de otit? - De cele mai multe
ori, otitele se vindec de la sine n cteva zile, sau cu un minim arsenal tearpeutic. Totui, exist i
situaii speciale, cnd unele otite dau complicaii care se manifest prin extinderea infeciei cand
poate apare mastoidita (inflamarea celulelor osului mastoid, aflat n spatele urechii) sau chiar la
creier - cnd deja vorbim de meningit (inflamarea membranelor care acoper creierul i mduva)
sau abcese cerebrale. Otita medie recidivant, netratat corespunztor, poate conduce la distrugeri
intense la nivelul oscioarelor din urechea medie (uneori, pn la surzirea total). Otita trenanta sau
recidivanta poate atrage pierderea partiala sau chiar totala a auzului. Daca imaginea radiografica,
demonstreaza ca perforatia timpanala este umezita frecvent datorita sechelelor din urechea mijlocie,
trebuie sa intervenim chirurgical, cu scopul de a chiureta sechestrul osos responsabil de intretinerea
unei supuratii cronice.
Dac perforaia timpanal este uscat i reuim s o meninem aa minimum trei sptmni, iar
radiografia prezinta o mastoid integra, putem s facem o gref de timpan. Practic, aplicm un
scotch steril n jurul perforaiei, pe care franjurii membranei timpanale l absorb n timp, asimiland
grefa timpanal. Putem folosi o gref endogen (din diverse esuturi ale individului respectiv) sau
una eterogen (dintr-un material asemntor cu benzile adezive). Dup o perioad n care timpanul
este grosolan, apare timpanul nou, cu aceleai proprieti i performane ca unul sntos. Pe
audiogram, in timp, sesizm c pacientul aude perfect. - Ce trebuie s utilizm la durerea de
ureche, ca prim ajutor? Picturile din farmacii sunt bune la orice fel de otit? - Trebuie s se
individualizeze tipul de durere i, mai ales, terenul patologic individual. Niciodat nu trebuie puse
n ureche picturi la cineva la care exist probabilitatea s aib timpan perforat, pentru c din
urechea extern, prin perforaia timpanal, se duce lichidul n urechea medie, unde poate produce
reacii de vertij, suprainfectie, durere violenta. Dac un pacient are otit fr scurgeri din ureche, se
vor prescrie suplimentar i picturi speciale, otice. Acestea nu vindec infecia, dar ajut la
diminuarea durerii sau/si la reducerea cantitativa a suprafetei. Inainte de a fi instilata in urche,
solutia otica trebuie adusa la aceeasi temperatura cu a corpului ( aproximativ 36,6 grade C ).
- Foarte muli medici spun s nu ne curm urechile n profunzime, pentru c ne putem perfora
timpanul. n plus, cerumenul are i el un rol - oprete ptrunderea impuritilor... - Glandele
ceruminoase sunt nite glande sudoripare modificate, care secret cerumen n mod fiziologic. Dar
exist persoane la care glandele secret mai mult creumen (chiar i stresul poate spori secreia lui!).
Mai mult, persoanele crora li se ngra prul mai des secret, de asemenea, mai mult cerumen.

tim c la persoanele care se spal agresiv i mai des pe pr, prul se ngra mai repede. Cu ct se
excit deci glandele ceruminoase mai frecvent, cu att ele sunt stimulate s secrete mai mult
cerumen. Firele de pr din ureche ndeprteaz excesul de cerumen din conduct. Cu beioarele, el
poate fi propulsat n profunzimea conductului i, odat ce cerumenul este mpins dincolo de istmul
conductului auditiv extern (o zon mai ngust a conductului), nu mai poate s ias dect prin
manevre medicale, adic prin spltur auricular. Dac n aceast cear mai intr i ap, ea se
hidrateaz, i mrete volumul i obstrucia auricular devine nsemnat, chiar dureroasa. La unele
persoane crora li se descuameaz straturile superficiale ale tegumentului, cerumenul nglobeaz i
celule moarte superficiale tegumentare i se formeaz aa-zisul dop epidermic, un alt corp strin
auricular, care se scoate i el, dei mai anevoios, tot prin spltur auricular.
Aceast operaiune trebuie fcut numai de cadre specializate, medicale. Chiar dac unele sfaturi
prieteneti ne nva s instilm n ureche ap oxigenat (pentru dizolvarea cerumenului) sau alte
metode, cum ar fi folosirea unor conuri speciale, care topesc ceara format, aceste metode nu fac
dect - n cel mai bun caz - s desprind dopul de cear de pe timpan, dar el va rmne tot n
conduct. Extracia, eliminarea dopului din conduct trebuie fcut numai printr-o manevra medicala
de un cunoscator al regulilor executiei acesteiasi obligatoriu urmata de o noua vizualizare a
conductului auricular si al timpanului eliberat de dop. Orice pacient la care se vede un dop de
cear in conduct trebuie ntrebat dac are cunostinta despre o perforaie de timpan pentru a ne abine
s facem spltura. Dopul se va scoate mai greu, cu aspiratorul, fiind obligatoriu s nu introducem
ap n conduct, dac timpanul este afectat. Pacienilor cu perforaie de timpan le recomandm s
evite ptrunderea apei n ureche, chiar i n situaia cosmetizrii prului; de cte ori fac baie trebuie
s foloseasc dopuri izolante (se gsesc n farmacii) sau - mai simplu - s ia o bucic de vat, s o
nmoaie n ulei comestibil (foarte curat), s stoarc excesul i s o introduc la intrarea in conduct.
Astfel, se realizeaz o barier impermeabil, care nu va permite ptrunderea apei n ureche. n
conduct nu este bine s intre nici ampon, spun, gel, cear, vopsea de pr etc. Urechile trebuie
curate, dar nu zilnic i nu agresiv. n funcie de pH, de gradul de seboree a pielii feei i a capului
(pentru c i conductul auditiv i pavilionul sunt mbrcate n acelai tip de tegument), li se
recomand pacienilor s se toaletizeze la 5, 7 sau 10 zile, fie cu beioare speciale pentru urechi, fie
cu degetul auricular (mic) nfurat ntr-o batist curat.
- Orice individ, chiar dac nu are vreo durere, trebuie s fac periodic examene ORL? - Nu, dar
prinii unui precolar, de exemplu, ar trebui s fie sftuii de medicul ORL-ist cum s-i creasc
imunitatea copilului nainte de a merge la coal, sau ce reguli generale de toaletizare a urechii s
urmeze. nainte de a i se monta copilului un aparat dentar, cand acest lucru este oportun, categoric
trebuie s i se efectueze ablaia polipilor, daca acestia exista. De asemenea, au nevoie de control
ORL cei care au avut n prima copilrie probleme otice i vor s-i aleag profesia de aviator,
scafandru, jucator polo, etc. - innd cont de data din calendar, ce sfaturi avei pentru persoanele
care se confrunt cu aceast boal? - Persoanele adulte cu probleme ORL trebuie s poarte cciuli i
fulare care s-i protejeze de acutizri ale bolilor de care sufer. De asemenea, n perioada rece,
copiii trebuie protejai cu fesuri trase peste urechi, dac petrec mai mult timp n aer liber sau fac
diverse sporturi de iarna. Dac apar senzaii de ureche nfundat sau dureri suportabile, se
recomand aplicarea de cldur uscat n spatele urechii (ajut la diminuarea si la retractia
simptomelor) si administrarea a 1 - 2 doze de antiinflamator general. n timpul cltoriilor cu
avionul este recomandat s mestecm gum, sugem pentru a ne crete cantitatea de saliv, fapt ce ne
oblig s nghiim mai des, pentru echilibrarea presiunii din afara i dinuntrul urechii. Trebuie
consultat medicul ORL in vederea instituirii unui tratament specializat, complet si complex, imediat
ce apar: dureri semnificative sau persistente ale urechii, daca durerea se asociaza si cu alte

manifestari neplacuta sau daca aceasta este prezenta la persoane vulnerabile prin varsta, antecedente
sau boli asociate.