Sunteți pe pagina 1din 28

Vindeca-te pe tine insuti

Am primit cu recunostinta o copie xerox a cartii dr. Bach: "Vindeca-te


pe tine insuti" si m-am grabit sa o traduc (micile accentuari din text
imi apartin) si sa o pun pe site, pentru a fi accesibila tuturor
"cautatorilor", tuturor celor care incearca sa vada dincolo de jocul
obisnuit al lumii. Pe mine m-a rascolit si m-a impresionat, asa cum au
facut-o toate scrierile dr. Bach. Imi doresc sa va atinga pe toti la
nivelul Sufletului, asa cum este intentia spiritului deosebit care a scriso. Sorina Soescu.

VINDECA-TE PE TINE NSUTI


O explicatie a cauzelor reale si a vindecarii bolilor de EDWARD BACH,
M.B., B.S., D.P.H.
Aceasta carte este dedicata tuturor celor care sufera sau sunt tulburati
CAPITOLUL I
Obiectul acestei carti nu este de a sugera faptul ca arta vindecarii nu
este necesara; departe de aceasta intentie; dar sper cu umilinta ca va
putea fi un ghid pentru acei suferinzi care cauta n interior originea
reala a bolilor lor, pentru a se putea ajuta n propriul proces de
vindecare. Mai mult, sper ca i poata stimula pe aceia, atat din profesia
medicala cat si din ordinele religioase, care au la inima binele omenirii,
pentru a-si dubla eforturile de cautare a usurarii suferintelor omenesti,
astfel ncat sa grabeasca ziua n care victoria asupra bolilor va fi
completa.
Principalul motiv pentru esecul stiintei medicinii moderne este faptul ca
ea se ocupa de rezultate si nu de cauze. Multe secole cauza reala a
bolilor a fost mascata de materialism, astfel ncat bolilor li s-au oferit
toate posibilitatile de a-si extinde ravagiile, ntrucat nimeni nu s-a
ocupat de originea lor. Aceasta situatie este asemanatoare cu cea a
unui inamic situat n fortificatii puternice pe deal, care duce un razboi
de guerila continuu n tinuturile din jur, n timp ce oamenii locului,
ignorand resedinta fortificata se multumesc doar sa-si repare casele
prejudiciate si sa-si ngroape mortii, rezultati n urma raidurilor
dusmanilor. Asa este, vorbind n general, situatia medicinii din prezent;
nimic altceva decat o peticire a celor atacati si o ngropare a celor
ucisi, fara sa se gandeasca macar la fortareata reala.
Bolile nu vor fi niciodata vindecate sau eradicate de metodele
materialiste prezente, pentru simplul motiv ca originea bolii nu este

materiala. Ceea ce cunoastem noi ca boala este numai un rezultat


ultim produs la nivelul corpului, produsul final de actiune al unor forte
profunde si de durata si chiar daca tratamentul material pare sa aiba
un succes aparent, acesta este numai temporar daca nu se
ndeparteaza cauza reala. Directia stiintei medicale moderne,
interpretand gresit adevarata natura a bolii si concentrandu-se pe
termenii materialisti ai corpului fizic si-a crescut n mod enorm
puterea; ntai, prin devierea gandurilor oamenilor de la adevarata
origine a bolii si astfel, de la metodele eficiente de atac si n al doilea
rand, prin localizarea bolii la nivelul corpului, reducand sperantele de
vindecare reala si inducand un puternic complex de teama, care n-ar fi
trebuit sa existe.
Boala este n esenta rezultatul conflictului dintre Suflet si Minte si nu
va fi niciodata eradicata, decat prin eforturi spirituale si mentale. Astfel
de eforturi, facute corespunzator si cu ntelegere, asa cum vom vedea
mai tarziu, pot vindeca si preveni boala prin ndepartarea factorilor de
baza, care reprezinta cauza ei primara. Nici un efort directionat asupra
corpului nu va face decat sa repare superficial daunele, iar n acest fel
nu apare vindecarea, ntrucat cauza este nca operativa si si va
demonstra prezenta din nou, n alta forma. De fapt, n multe cazuri
recuperarea aparenta este daunatoare, pentru ca ascunde de pacient
cauza adevarata a problemelor sale si n satisfactia reinstalarii
aparente a sanatatii, factorul cauzator real, nebagat n seama, poate
sa-si ntareasca puterea. Faceti o paralela cu acele cazuri n care
medicul stie sau care este ntelept si cunoscator al naturii fortelor
adverse spirituale si mentale, al caror rezultat noi l numit boala la
nivelul corpului fizic. Daca pacientul ncearca sa neutralizeze n mod
direct aceste forte, sanatatea se mbunatateste imediat ce ncepe acest
demers, iar la finalul lui boala va dispare complet. Aceasta este
adevarata vindecare, prin atacarea fortaretei, chiar fundamentul
cauzelor suferintei.
Una dintre exceptiile metodei materialiste n stiinta moderna este cea
a marelui Hahnemann, fondatorul homeopatiei, care prin realizarea
iubirii de catre Creator si a Divinitatii care exista n fiecare om, prin
studierea atitudinii mentale a pacientilor lui fata de viata, mediu si
boala pe care o au, a ncercat sa gaseasca n ierburile campului si n
alte elemente ale naturii remediile care nu numai le vindecau corpurile,
dar le si mbunatateau starea mentala. Fie ca stiinta lui sa fie extinsa si
dezvoltata de acei medici care au la inima iubirea fata de umanitate.
Cu cinci sute de ani nainte de Hristos unii medici din India antica,
lucrand sub influenta stapanului Buddha au produs avansuri n arta

vindecarii atat de mari ncat au reusit sa renunte la chirurgie, desi pe


acele vremuri chirurgia era la fel de eficienta, sau chiar mai mult decat
este ea n prezent. Astfel de oameni precum Hippocrate, cu idealurile
sale marete despre vindecare, Paracelsus cu siguranta sa despre
divinitatea omului si Hahnemann, care a realizat faptul ca boala se
gaseste ntr-un plan dincolo de fizic toti acestia stiau mai mult
despre natura reala si remedierea suferintei. Ce multa suferinta ar fi
fost evitata n ultimele douazeci sau douazeci si cinci de secole daca
nvataturile acestor mari maestri ai artei vindecarii ar fi fost urmate.
Dar ca n multe alte lucruri, materialismul a fost mult prea atragator
pentru oamenii din Vest si pentru foarte mult timp vocile instructorilor
practici au acoperit sfaturile acelora care cunosteau adevarul.
Sa declaram aici pe scurt ca boala, desi aparent atat de cruda, este n
sine binefacatoare si pentru propriul nostru beneficiu, iar daca este
corect interpretata, ne va ghida catre greselile noastre esentiale. Daca
este tratata cum trebuie, va fi modalitatea de ndepartare a acestor
greseli si ne va lasa ntr-o stare mai buna si mai mareata decat
nainte. Suferinta este coercitiva pana la punctul la care lectia nu a fost
nvatata prin alte mijloace, iar boala nu va fi eradicata pana cand lectia
nu va fi nvatata. De asemenea, la cei care nteleg si pot citi
semnificatia simptomelor premonitorii, boala ar putea fi prevenita
nainte de aparitia sa sau oprita n stadiile sale initiale, daca sunt
efectuate eforturile corective spirituale si mentale necesare. Nici un
caz, indiferent cat de sever, nu trebuie sa fie disperat, ntrucat atata
timp cat individului i este nca data viata fizica, Sufletul care l anima
are nca speranta.
CAPITOLUL II
Pentru a ntelege natura bolii, trebuie declarate cateva adevaruri
fundamentale.
Primul dintre acestea este acela ca omul are un Suflet, care este
adevaratul sau sine; Divinul, Fiinta Suprema interioara, Fiul Creatorului
tuturor lucrurilor, iar trupul, desi templul pamantesc al acestui Suflet,
este doar reflectarea sa detaliata: aceea ca Sufletul nostru, Divinitatea
care locuieste n noi si n jurul nostru ne deruleaza vietile asa cum El
doreste sa aiba loc, iar daca i si permitem, ne ghideaza, protejeaza si
ncurajeaza, cu atentie si n beneficiul nostru cel mare: El, Sinele
nostru nalt, fiind o scanteie din Atotputernicul, este astfel invincibil si
nemuritor.
Al doilea principiu este acela ca noi, asa cum ne stim n aceasta lume,

suntem veniti aici cu scopul de a castiga toata cunoasterea si


experienta ce poate fi dobandita prin existenta terestra, pentru a
dezvolta virtuti care ne lipsesc si pentru a sterge tot ce este eronat n
noi, astfel avansand catre perfectionarea naturii noastre. Vom fi plasati
n acea parte a vietii care ni se potriveste cel mai bine acestui obiectiv.
n al treilea rand, trebuie sa ntelegem ca aceasta trecere scurta pe
pamant, pe care o cunoastem ca fiind viata, nu este decat un moment
n cursul evolutiei noastre, la fel cum o zi de scoala este pentru o
viata. Desi putem n prezent sa vedem si sa ntelegem numai acea
unica zi, intuitia noastra ne spune ca nasterea este mult mai mult
decat nceputul, iar moarte infinit mai mult decat sfarsitul nostru.
Sufletul nostru, care suntem noi cu adevarat, este nemuritor, iar
corpurile de care suntem constienti sunt temporare, precum caii pe
care i calarim ntr-o calatorie, sau instrumentele de care ne servim sa
ne facem treaba.
Apoi urmeaza un al patrulea mare principiu, acela ca atata timp cat
Sufletul si personalitatea noastra sunt n armonie, totul este bucurie si
pace, fericire si sanatate. Numai atunci cand personalitatea noastra
este deviata de pe cararea trasata de Suflet, fie ca urmare a dorintelor
noastre pamantesti sau prin persuasiunea altora, atunci apare
conflictul. Acest conflict este cauza de baza a nefericirii si bolilor. Nu
conteaza care este munca vietii noastre cizmar sau monarh, mosier
sau taran, bogat sau sarac, atata timp cat facem acea munca n
concordanta cu ceea ce ne spune Sufletul, totul este bine; si putem sa
fim siguri ca n orice situatie de viata suntem plasati, princiara sau de
jos, aceasta contine lectiile si experientele necesare pe moment pentru
evolutia noastra si ne ofera cele mai bune avantaje pentru dezvoltarea
noastra.
Urmatorul mare principiu este ntelegerea Unitati tuturor lucrurilor:
Creatorul a toate cate exista este Iubire si tot ceea ce exista si de care
suntem constienti este o modalitate infinita de manifestare a acestei
Iubiri, fie ca este o planeta sau o pietricica, o stea sau o picatura de
roua, un om sau cea mai simpla forma de viata. Poate ntelegem mai
bine aceasta conceptie daca asemanam creatorul nostru cu un soare
imens stralucitor, binefacator si iubitor, din centrul caruia pornesc un
numar infinit de raze catre toate directiile; noi nsine si tot ceea ce ne
nconjoara suntem particule la capatul acestor raze, trimise pentru a
castiga experienta si cunoastere, dar n final ne vom rentoarce catre
marele centru. Si chiar daca noua ni se pare ca fiecare raza este
separata si distincta, ele nu sunt decat parti ale marelui Soare central.
Separarea este imposibila, pentru ca odata ce o raza de soare este

desprinsa de sursa sa, ea nceteaza sa mai existe. Astfel poate reusim


sa ntelegem un pic imposibilitatea separarii. Chiar daca fiecare raza
pare a avea o individualitate, fiecare este n acelasi timp o parte a
marii puteri creatoare centrale. Asadar orice fel de actiune mpotriva
noastra nsine sau a altei fiinte afecteaza ntregul, pentru ca
imperfectiunea cauzata la nivelul unei parti se reflecta asupra
ntregului. n final, fiecare particula din ntreg trebuie sa fie perfecta.
Vedem cum sunt posibile doua erori fundamentale: disocierea dintre
Sufletele si personalitatile noastre si cruzimea si greselile fata de
ceilalti, pentru ca ambele reprezinta pacate la adresa Unitatii. Fiecare
dintre acestea duce la conflict, care la randul lui produce boala. O
ntelegere a locului n care se produce eroarea (si adesea nu ne dam
seama de aceasta) si o tentativa onesta de a ne corecta greselile ne va
conduce nu numai la o viata de bucurie si pace, dar si la sanatate.
Boala este benefica n sine, pentru ca are drept obiectiv re-aducerea
personalitatii la vointa Divina a Sufletului; astfel, putem vedea ca
boala se poate atat preveni, cat si evita, atunci cand ne dam seama
singuri de greselile pe care le facem si le corectam prin mijloace
spirituale si mentale. Atunci nu va mai fi nevoie de lectia severa a
suferintei. Puterea Divina ne furnizeaza fiecare oportunitate pentru a
ne corecta drumurile, nainte ca sa fie aplicate durerea si suferinta, ca
ultim resort. Poate nu este vorba sa combatem erorile din aceasta
viata, aceasta zi de scoala; si desi poate nu suntem constienti la nivel
rational de motivele suferintelor noastre, care ni se par crude si fara
sens, totusi Sufletele noastre (care suntem noi nsine) cunosc ntregul
sens si ne ghideaza catre binele nostru maxim. Cu alte cuvinte,
ntelegerea si corectarea greselilor noastre va scurta durata bolii si ne
va readuce sanatate. Cunoasterea scopului Sufletului si familiarizarea
cu aceasta cunoastere nseamna usurarea suferintelor lumesti si ne
elibereaza pentru a ne continua evolutie n bucurie si cu fericire.
Sunt doua mari erori: prima, sa nu iei n seama si sa nu te supui la ceti dicteaza Sufletul si a doua sa actionezi mpotriva Unitatii. Iar n
legatura cu ultima, sa nu judecati niciodata alte persoane, pentru ca ce
este bine pentru cineva, poate sa fie rau pentru altcineva. Negustorul
care trebuie sa-si dezvolte comertul atat pentru propriul avantaj, cat si
pentru cei pe care i are angajati, dobandind pentru aceasta
cunoastere, eficienta si control si dezvoltand virtuti asociate cu fiecare,
trebuie sa foloseasca nsusiri si virtuti diferite de cele ale unei asistente
medicale, care-si sacrifica viata pentru cei bolnavi; dar ambii, daca
asculta ce le dicteaza Sufletele, nvata cum trebuie acele calitati
necesare pentru evolutia lor. Tot ce conteaza este supunerea la
comenzile Sufletului nostru, a Sinelui nostru nalt, pe care o nvatam

prin constientizare, instincte si intuitie.


Vedem astfel ca prin chiar principiile enuntate si esenta sa, boala se
poate atat preveni cat si vindeca, iar munca lucratorilor spirituali si a
medicilor este sa ofere, pe langa remediile materiale si cunoastere
pentru cei suferind din cauza greselilor din viata lor, ntr-o astfel de
maniera ncat aceste erori sa fie eradicate si sa-i poate readuce pe cei
bolnavi napoi n starea de sanatate si bucurie.
CAPITOLUL III
Ceea ce cunoastem noi ca boala reprezinta stadiul terminal a unei
tulburari mult mai profunde, iar pentru a avea succes n tratamentul ei
este evident faptul ca nu putem sa ne adresam numai rezultatului
final, ci eficienta va aparea prin ndepartarea cauzei de baza. Este o
eroare primara pe care o poate face un om si anume actiunea
mpotriva Unitatii; aceasta este reprezentata de iubirea de sine
(egoismul). De aceea putem spune ca exista doar o singura afectare
primara, un disconfort sau o boala. Iar ntrucat actiunea mpotriva
Unitatii poate fi mpartita n multiple tipuri, la fel si boala rezultatul
acestei actiuni poate fi separata n grupe principale corespunzator
cauzelor sale. Natura chiar a bolii va fi un ghid util pentru a sprijini
descoperirea tipului de actiune realizat mpotriva Legilor Divine ale
Iubirii si Unitatii.
Daca n natura noastra avem destula iubire pentru toate lucrurile,
atunci nu putem sa facem rau nimanui; pentru ca acea iubire ne va
ghida orice actiune si influenta mintea n orice gand care ar putea
dauna cuiva. Dar nca nu am atins starea de perfectiune; daca am fi
atins-o, nu mai era necesara existenta noastra pe pamant. Dar cu totii
cautam si naintam catre aceasta stare, iar cei care sufera la nivelul
mintii sau trupului sunt mpinsi chiar de catre aceasta suferinta catre
conditia ideala a iubirii; daca i vom permite sa ne conduca, am putea
sa grabim pasii catre atingerea scopului si n-ar mai fi nevoie de boala
si suferinta. Din momentul n care lectia este nteleasa si greseala
eliminata, nu mai este nevoie de corectie, pentru ca trebuie sa ne
amintim ca suferinta este benefica n sine, n acea ca ne indica unde
suntem pe o carare gresita, grabindu-s evolutia catre perfectiunea
glorioasa.
Bolile reale primordiale ale oamenilor sunt defectele precum mandria,
cruzimea, ura, egoismul, ignoranta, instabilitatea si lacomia; si fiecare
dintre acestea, considerate atent, sunt opuse Unitatii. Aceste defecte
reprezinta adevarata boala (folosind cuvintele n sens modern), iar

persistenta si continuarea manifestarii acestor defecte duce la un


stadiu de dezvoltare n care apare o precipitare la nivel corporal a
rezultatelor lor fizice, pe care le cunoastem cu numele de boala.
Mandria apare, n primul rand, ca urmare a lipsei de recunoastere a
micimii personalitatii si a dependentei sale puternice de Suflet, si a
faptului ca toate succesele pe care le are persoana nu sunt ale sale, ci
sunt binecuvantari ale Divinitatii interioare; n al doilea rand, are loc o
pierdere a simtului proportiilor, a locului persoanei n schema Creatiei.
ntrucat mandria refuza invariabil sa se supuna umilintei si sa accepte
Vointa Marelui Creator, ea va comite actiuni contrare acestei Vointe.
Cruzimea reprezinta o negare a unitatii a tot ce exista si un esec de a
ntelege faptul ca orice actiune mpotriva altuia reprezinta o opozitie la
adresa ntregului, deci o actiune mpotriva Unitatii. Nimeni nu ar trebui
sa actioneze crud mpotriva celor apropiati sau dragi, iar legea Unitatii
ne spune ca trebuie sa crestem pana cand vom ntelege ca oricine, ca
parte din ntreg, trebuie sa devina apropiat si drag noua, pana cand
chiar si cei care ne persecuta nu ne vor trezi decat sentimente de
simpatie si iubire.
Ura este opusul iubirii, reversul Legii Creatiei. Este contrara ntregii
scheme Divine si reprezinta negarea Creatorului; duce la astfel de
actiuni si ganduri care sunt opuse Unitatii si opuse celor dictate de
Iubire.
Egoismul este si el o negare a Unitatii, iar datoria pe care o avem fata
de ceilalti oameni este sa punem binele omenirii, grija si protectia fata
de cei din jurul nostru naintea intereselor personale.
Ignoranta reprezinta esecul nvataturii, refuzul de a vedea Adevarul
atunci cand ti se ofera oportunitatea. Ea duce la multe actiuni gresite,
care pot exista numai pe ntuneric si nu sunt posibile atunci cand
lumina Adevarului si a Cunoasterii sunt cu noi.
Instabilitatea, indecizia si slabiciunea scopului rezulta atunci cand
personalitatea refuza sa fie ghidata de Sinele sau nalt si ne face sa-i
tradam pe ceilalti prin slabiciunea noastra. O astfel de stare nu ar fi
posibila daca n noi ar exista cunoasterea despre Divinitatea interioara
Invincibila si de Necucerit, care reprezinta sinele nostru adevarat.
Lacomia duce la dorinta de putere. Reprezinta o negare a libertatii si
individualitatii fiecarui suflet. n loc de a recunoaste faptul ca fiecare
dintre noi este aici pe pamant pentru a-si dezvolta propria evolutie n
concordanta cu ceea ce-i dicteaza sufletul, pentru a-si creste

individualitatea si a lucra liber si nestanjenit, personalitatea lacoma


doreste sa dicteze, sa modeleze si sa comande, uzurpand puterea
Creatorului.
Acestea sunt exemple ale bolilor reale, originea si bazele tuturor
suferintelor si tulburarilor noastre. Fiecare dintre aceste defecte, daca
persista mpotriva vocii Sinelui nalt, va produce un astfel de conflict
interior care va trebuie sa fie reflectat la nivelul corpului fizic printr-o
boala specifica. Putem vedea cum orice tip de afectiune de care
suferim ne va ghida catre descoperirea unei greseli care sta n spatele
sau. De exemplu, mandria, care este n acelasi timp aroganta si
rigiditate a mintii, va duce la aparitia unor astfel de afectiuni care
produc rigiditate si ntepeneala a corpului. Durerea este rezultatul
cruzimii, pentru ca pacientul nvata prin suferinta personala sa nu faca
rau unei alte persoane, atat la nivel fizic, cat si la nivel mintal.
Pedepsele urii sunt singuratatea, temperamentul violent si
incontrolabil, furtunile nervoase mentale si temperamentul isteric.
Bolile introspectiei nevrozele, neurastenia si problemele similare
care rapesc bucuria vietii, sunt cauzate de un egoism excesiv.
Ignoranta si lipsa de ntelepciune aduc cu ele dificultati n viata de zi cu
zi, suplimentar aparand o ncapatanare n refuzarea adevarului atunci
cand apare oportunitatea, miopia, tulburarile de vedere si auz fiind
consecinte fizice naturale. Instabilitatea mintii duce la aceeasi reactie
la nivelul corpului, ale carui diferite tulburari vor afecta miscarile si
coordonarea. Rezultatul lacomiei si dominarii celorlalti sunt bolile care
l fac pe cel suferind sclavul propriului corp, cu dorinte si ambitii
limitate de boala.
Mai mult, nu sunt ntamplatoare chiar partile corpului afectate de
boala, ci totul se petrece n concordanta cu legea cauzei si efectului,
care ne ghideaza spre ajutor. De exemplu, inima, fantana vietii si a
iubirii este atacata atunci cand partea de iubire a naturii noastre
umane nu este dezvoltata sau este prost folosita; o afectare a unei
maini semnifica un esec sau o eroare de actionare; creierul fiind
centrul de control, atunci cand este afectat, indica o lipsa de control la
nivelul personalitatii. La fel pot fi interpretate si celelalte. Cu totii
suntem gata sa admitem ca pot apare multe rezultate n urma unei
crize de manie sau a unui soc brusc cauzat de o veste proasta; daca
lucruri marunte ne pot afecta atat de puternic corpul fizic, cu cat mai
profund si mai serios trebuie sa fie efectul unui conflict prelungit ntre
suflet si corp. Ne mai miram ca rezultatele se manifesta sub forma
unor boli atat de severe cum sunt cele din prezent?
Dar nu este nici un motiv sa devenim deprimati. Prevenirea si

vindecarea bolilor se poate realiza prin descoperirea propriilor noastre


greseli si eradicarea lor prin dezvoltarea onesta a acelor virtuti care sa
le contracareze; nu prin lupta mpotriva raului, ci prin aducerea unei
doze atat de mari din calitatea opusa, care sa ne modifice complet
natura interioara.
CAPITOLUL IV
Am aflat ca nu exista nimic accidental n natura bolii, n tipul acesteia
sau n partile corpului afectate; precum toate celelalte rezultate ale
energiei, sunt urmare a legilor cauzei si efectului. Unele boli pot fi
provocate prin mijloace fizice directe, precum intoxicatiile, accidentele
si traumatismele si excesele mari; dar bolile n general se datoreaza
unor erori fundamentale ale constitutiei noastre, asa cum am vazut n
exemplele deja prezentate.
De aceea, pentru o vindecare completa, va trebui sa folosim nu numai
mijloacele fizice, alegand cele mai bune metode cunoscute deja de arta
vindecarii, dar este important si ca fiecare dintre noi sa ne straduim
cat de bine cu putinta sa ndepartam erorile naturii noastre; pentru ca
vindecarea completa si finala apare numai din interior, din chiar
Sufletul nostru, care radiaza armonie prin ntreaga noastra
personalitate atunci cand i se permite sa faca asta.
Si mai exista o radacina comuna importanta a tuturor bolilor, egoismul
iubirea de sine exagerata, astfel ncat o metoda importanta de
usurare a tuturor suferintelor o consta conversia acestei iubiri de sine
n devotiune fata de ceilalti. Daca ne dezvoltam calitatea interioara de
a ne pierde pe noi nsine n iubirea si grija fata de cei din jurul nostru,
bucurandu-ne de aventura glorioasa a dobandirii cunoasterii si
ajutorarii celorlalti, suferintele si jeluirile noastre personale dispar
foarte rapid. Acesta este maretul tel final: dizolvarea propriilor interese
n serviciul umanitatii. Nu conteaza locul din viata n care ne-a plasat
Divinitatea noastra interioara. Daca suntem negutatori sau
profesionisti, bogati sau saraci, monarhi sau cersetori, pentru fiecare
dintre noi este posibil sa ndeplinim datoriile vocatiei noastre si sa
reprezentam o adevarata binecuvantare pentru cei din jurul nostru prin
comunicarea Iubirii Divine a Fratiei.
Dar majoritatea dintre noi au mult de calatorit pana sa dobandeasca
aceasta stare de perfectiune, desi este surprinzator cat de rapid poate
avansa orice individ atunci cand face eforturi serioase, mai ales cand
crede nu n biata sa personalitate, ci are credinta ca prin exemplele si
nvataturile marilor maestri ai lumii el si-ar putea permite sa se

uneasca cu propriul Suflet, cu Divinitatea interioara, locul n care toate


lucrurile devin posibile. n majoritatea dintre noi exista unul sau mai
multe defecte mari, care ne mpiedica avansarea; tocmai acest defect
sau aceste defecte trebuie cautate n interior, n acelasi timp
straduindu-ne sa ne dezvoltam si extindem latura iubitoare a naturii
noastre catre lume, permitandu-ne sa stergem acest defect prin
inundarea naturii noastre cu virtutea opusa. La nceput poate sa fie
cam dificil, dar numai la nceput, pentru ca este remarcabil cat de
rapid poate creste o virtute ncurajata, legata de cunoasterea faptului
ca prin ajutorul Divinitatii noastre interioare si perseverenta, este
imposibil sa nu reusim.
Odata cu dezvoltarea Iubirii Universale n interiorul nostru trebuie sa
nvatam sa realizam din ce n ce mai mult ca orice fiinta umana, oricat
de josnica, este un copil al Creatorului si ca ntr-o zi, de-a lungul
timpului va avansa catre perfectiune, asa cum speram cu totii sa o
facem. Oricat de josnic poate aparea un om sau o creatura, trebuie sa
ne amintim ca exista o scanteie Divina n interiorul sau, care va creste
ncet, dar sigur pana cand gloria Creatorului va straluci n ntregime n
acea faptura.
Mai mult decat atat, dilema bine sau rau, corect sau gresit, este una
relativa. Ceea ce este corect pentru evolutia naturala a unei lumi mai
salbatice, este gresit pentru standardele civilizatiei noastre, iar ceea ce
poate apare ca fiind o virtute pentru noi, poate fi eronat sau deplasat
la persoane care au avansat n evolutia spirituala. Ceea ce numim rau
sau gresit, reprezinta n realitate un bine neaflat la locul lui, de aceea
este pur relativ. Sa nu uitam faptul ca standardele noastre despre ideal
sunt relative; animalelor noastre de casa le aparem ca fiind niste zei,
n timp ce noi nsine suntem departe de standardele sfintilor si
martirilor care s-au daruit n ntregime pentru a ne fi exemple. De
aceea trebuie sa avem simpatie si compasiune pentru cei josnici,
pentru ca n timp ce consideram ca noi am avansat mult deasupra
nivelului lor, suntem n fapt doar la nceputul calatoriei, a lungului
drum de atingere a standardelor indicate de fratii nostri mai mari, a
caror lumina straluceste n fiecare epoca a istoriei umanitatii.
Daca suntem coplesiti de mandrie, sa ncercam sa realizam ca
personalitatile noastre nu reprezinta propriu-zis nimic, ele nu sunt n
stare sa faca nici o treaba sau serviciu acceptabil, sau sa reziste puterii
ntunericului, daca nu ar fi sprijinite de Lumina de sus, de Lumina
Sufletului nostru; exista un regret al oportunitatilor pierdute, cu jalea
si tristetea aparute si un numar enorm de copii care au stat ani de zile
langa un parinte invalid a carui singura boala era doar o lacoma cerere

de atentie. Ganditi-va la armatele de barbati de si femei care nu au


fost lasati sa faca poate ceva maret si de ajutor pentru omenire,
deoarece personalitatea lor a fost tinuta n captivitate de un singur
individ, de care nu au avut curajul sa se elibereze; ganditi-va la copii
care-si cunosc si doresc o anumita chemare, dar ca urmare a unor
circumstante dificile, a lipsei sprijinului celorlalti si a slabiciunii
propriului tel se refugiaza ntr-o alta ramura a vietii, n care nu sunt
nici fericiti si nici capabili sa-si dezvolte evolutia asa cum ar fi putut ea
fi. Propria noasta constiinta ne va spune daca datoria noastra este fata
de unii sau altii, cum si pe cine am putea sa servim; dar indiferent cum
ar fi, ar trebuie sa ne ascultam constiinta cat de bine putem.
Iar n final, sa nu ne temem sa plonjam n viata; suntem aici pentru a
dobandi experienta si cunoastere, si vom nvata doar prea putin daca
nu nfruntam realitatea si cautam cat de mult cu putinta. O astfel de
experienta poate fi castigata n orice domeniu al vietii, pentru ca
adevarurile naturii si ale umanitatii se castiga efectiv, la fel de mult
ntr-o casuta de la tara sau n zgomotul si agitatia orasului.
CAPITOLUL V
Lipsa individualitatii (adica sa permiti o interferenta cu propria
personalitate, o interferenta care nu permite ndeplinirea cererilor
propriului Sine nalt) este de mare importanta n declansarea bolii si ea
ncepe devreme n viata, de aceea va fi important sa discutam despre
adevarata relatie dintre parinti si copii, dintre nvatatori si elevi.
Fundamental, institutia familiei (a parintilor) este considerata
privilegiata (ntr-adevar, ar trebui considerata un privilegiu divin), n
sensul ca ea permite unui suflet sa intre n aceasta lume, n vederea
evolutiei. Daca este nteleasa cum trebuie, ar trebui sa nu existe o
oportunitate mai mare pentru omenire decat aceasta, de a fi agentul
nasterii fizice a sufletului si de a ngriji tanara personalitate n timpul
primilor ani ai existentei sale pe pamant. ntreaga atitudine a parintilor
trebuie sa fie de ghidare spirituala, mentala si fizica a noului-venit, cat
de bine cu putinta, fara sa se uite vreo clipa ca sufletul nou-venit este
unul individual, venit pentru a-si castiga propriile experiente si
cunoastere, n modul lui personal, functie de ceea ce-i spune Sinele lui
nalt. De aceea ar trebui oferita multa libertate unei dezvoltari
nestanjenite n acest sens.
Institutia familiei (a parintilor) este una a serviciului divin si trebuie sa
fie privita ca atare, chiar mai mult decat orice alta datorie pe care
credem ca o avem. ntrucat parintii trebuie sa sacrifice mult, este bine

n acelasi timp sa aiba n minte faptul ca nu trebuie sa solicite nimic n


schimb de la copil, pentru ca obiectivul principal este de a darui, numai
de a darui iubire blanda, protectie si ndrumare, pana cand sufletul ia
n primire tanara personalitate. De la nceput copilul trebuie sa fie
nvatat cu independenta, individualitatea si libertatea, n acelasi timp el
fiind ncurajat ca foarte devreme n viata sa gandeasca si sa actioneze
de sine statator. Controlul parintilor trebuie sa se micsoreze pas cu
pas, pe masura ce abilitatile de auto-gestionare ale copilului se
dezvolta, iar mai tarziu sa nu existe nici o restrictie sau o falsa idee de
datorie fata de parinti, care sa inhibe vocea interioara, a sufletului
copilului.
Institutia familiei, abilitatea de a fi parinte este trecuta n viata de la o
generatie la alta si reprezinta n esenta o ndrumare temporara si
protectie pentru o scurta perioada de timp, dupa care eforturile
acestea trebuie sa nceteze, iar obiectul lor (copilul) trebuie lasat liber
sa avanseze. Sa nu uitam faptul ca acel copil, al carui gardian
temporar devenim, poate fi un suflet mai batran si mai maret decat al
nostru, superior noua din punct de vedere spiritual, asa ncat controlul
si protectia trebuie restranse la nevoile tinerii personalitati. A fi parinte
reprezinta o datorie sacra, temporara n caracter si trecuta de la o
generatie la alta. Nu implica nimic altceva decat serviciu si nu necesita
obligatie n schimb din partea celui tanar, pentru ca el trebuie lasat
liber sa se dezvolte n felul lui personal si sa devina cat de bun cu
putinta pentru a ndeplini aceleasi sarcini cativa ani mai tarziu. De
aceea, copii ar trebui sa nu aiba nici o restrictie, nici o obligatie sau
oprelisti din partea parintilor, stiind ca primind ndrumare si serviciu de
la tatal si mama sa, va oferi si el la randul lui aceleasi servicii altuia.
Parintii ar trebui sa fie atenti n special la dorinta lor de a modela
tanara personalitate dupa propriile idei sau dorinte si ar trebui sa nu
ncerce sa controleze si sa ceara favoruri n schimbul datoriei lor
naturale si a privilegiului divin, de a fi mijloacele prin care un suflet a
venit n contact cu lumea fizica. Orice dorinta de control sau de a
modela tanara viata pentru motive personale este o forma teribila de
lacomie si trebuie oprita la debut, pentru ca daca tinerii parinti
debuteaza astfel, n timp devin veritabili vampiri. Daca exista cea mai
mica dorinta de dominare, ea trebuie nabusita din fasa. Trebuie sa
refuzam sa ne aflam n sclavia lacomiei, care ne mpinge sa ne dorim
sa-i posedam pe ceilalti. Trebuie sa ncurajam n noi nsine arta daruirii
si sa o dezvoltam pana cand prin sacrificiile sale reuseste sa curete
orice urma a actiunii inverse.
nvatatorul trebuie sa tina minte ca sarcina sa este numai de a fi

ndrumatorul celui tanar si cel care i intermediaza nvatatura despre


lume si viata, astfel ncat fiecare copil sa absoarba cunoastere n
propriul sau fel, iar daca i se permite libertatea, sa aleaga instinctiv
ceea ce i este necesar pentru succesul n viata. Din nou, nu trebuie
dat nimic altceva decat grija cea mai blanda si ndrumare, pentru a-i
permite studentului sa castige cunostintele de care are nevoie.
Copii trebuie sa-si aminteasca faptul ca institutia familiei (parintii),
atat de emblematica ca putere creativa, are o misiune divina, dar nu
are sarcina nici unei restrictii a dezvoltarii si nici o obligatie care ar
putea stanjeni viata si munca pe care o doreste Sufletul lor. Este
imposibil de estimat n civilizatia prezenta suferinta de nespus,
persoanele tip crampon si dezvoltarea caracterelor dominatoare pe
care o produce lipsa celor de mai sus. n aproape fiecare casa parintii
si copii si construiesc nchisori proprii din motive complet false si
conceptii gresite despre relatia parinti si copii. Aceste nchisori
limiteaza libertatea, invalideaza viata, mpiedica dezvoltarea naturala
si aduc nefericire tuturor celor implicati, precum si afectiuni mentale,
nervoase si chiar fizice ce afecteaza o proportie atat de mare din
bolnavii prezentului.
Nu am accentuat suficient de mult faptul ca fiecare suflet se
ncarneaza pe pamant pentru un anume scop de a castiga experienta
si ntelegere, si pentru a-si perfectiona personalitatea catre acele
idealuri subliniate de propriul suflet. Indiferent de relatiile pe care le
avem ntre noi, de sot si sotie, parinte si copil, frate si sora sau stapan
si servitor, noi pacatuim mpotriva Creatorului si a semenilor nostri
atunci cand din motive de dorinta personala mpiedicam evolutia altui
suflet. Singura noastra datorie este sa ne supunem la ce ne dicteaza
propria constiinta, dar aceasta nu va nsemna nici un moment
dominarea altei personalitati. Sa ne amintim ca Sufletul fiecaruia i
asterne o anumita sarcina, ca pana nu-si ndeplineste aceasta sarcina
va apare, cel putin inconstient, un conflict ntre Sufletul si
personalitatea sa, care se va manifesta de multe ori sub forma unei
tulburari fizice.
Este adevarat ca uneori, chemarea vietii unei persoane este sa-si
devoteze viata altcuiva, dar nainte de a o face trebuie sa fie absolut
sigur ca aceasta este cerinta Sufletului sau si ca nu este doar sugestia
unei alte personalitati dominatoare, sau o falsa idee despre propria
datorie. Sa-si mai aminteasca, de asemenea, ca venim pe aceasta
lume pentru a castiga batalii, pentru a castiga putere mpotriva celor
care ncearca sa ne controleze si avansam spre stadiul n care trecem
prin viata facandu-ne tacuti si calmi datoria, nempiedicati si

neinfluentati de nici o alta fiinta, ghidati ntotdeauna de vocea calma a


Sinelui nostru nalt. Pentru cei mai multi, cea mai mare batalie a vietii
lor se duce n propriile case, n care nainte de a-si castiga libertatea
pentru a castiga victorii n lume, trebuie mai ntai sa se elibereze de
dominatia si controlul unei rude foarte apropiate.
Orice individ, adult sau copil, a carei munca este n parte eliberarea de
controlul dominator al altuia, ar trebui sa-si aminteasca urmatoarele:
n primul rand, ca persoana oprimanta ar trebui sa fie privita n acelasi
mod ca un oponent n sport, ca o personalitate cu care se joaca Jocul
vietii, fara cea mai mica urma de amaraciune. Daca nu ar exista acesti
oponenti, ne-ar lipsi oportunitatile de dezvoltare a curajului propriu si
a individualitatii noastre; n al doilea rand, adevaratele victorii ale vietii
vin prin iubire si blandete si ntr-o astfel de nfruntare nu trebuie
folosita forta, n nici un fel: ci prin cresterea constanta a propriilor
calitati, prin simpatie, amabilitate si chiar afectiune, daca este posibil,
chiar mai bine prin iubirea oponentului, el s-ar putea astfel dezvolta
ncat sa permita tacut si bland, urmarea chemarii constiintei, fara alta
interferenta.
Cei care sunt dominatori au nevoie de mult ajutor si ndrumare pentru
a reusi sa realizeze marele adevar universal al Unitatii si a ntelege
bucuria nfratirii. A pierde aceste lucruri nseamna a pierde adevarata
fericire a Vietii si trebuie sa ajutam acesti oameni cat de mult ne sta n
putinta. O slabiciune din partea noastra, care sa le permita sa-si
extinda influenta nu le este cu nimic de ajutor; un refuz bland de a fi
sub controlul lor si o ncercare de a-i face sa realizeze bucuria daruirii i
va ajuta de-a lungul cararii ascendente a vietii.
Dobandirea libertatii noastre, castigarea individualitatii si a
independentei necesita n multe situatii curaj si credinta. Dar n orele
cele mai ntunecate si cand succesul pare imposibil, sa nu uitam faptul
ca, noi, copii Creatorului nu trebuie sa ne temem niciodata, ca Sufletul
nostru ne da numai acele sarcini pe care suntem n stare sa le
ndeplinim, si ca odata cu credinta n Divinitatea noastra interioara si
curaj, victoria va veni la cei care continua stradania.
CAPITOLUL VI
Si acum, dragi frati si surori, cand am nteles ca Iubirea si Unitatea
sunt marile fundamente ale Creatiei noastre, ca suntem cu totii copii
Iubirii Divine si ca vindecarea definitiva a tuturor relelor si suferintelor
se va realiza prin intermediul blandetii si iubirii, cand ntelegem toate
acestea, unde asezam n acest tabloul practicile barbare precum

vivisectia sau preluarea de tesuturi glandulare animale? Suntem nca


atat de primitivi, de pagani ncat sa credem ca prin sacrificiul
animalelor vom reusi sa scapam de rezultatele propriilor noastre
greseli si nendemanari? Acum aproape 2500 de ani n urma, Buddha
arata lumii eroare si inutilitatea sacrificiului animalelor. Omenirea
datoreaza deja foarte multe animalelor, care au fost torturate si
distruse, fara ca vreun mare bine vizibil sa se fi produs n urma acestor
practici inumane. S-au produs doar stricaciuni si necazuri n ambele
lumi, atat n cea umana, cat si n cea animala. Cat de departe suntem
noi, vesticii, de frumoasele idealuri ale Indiei vechilor timpuri, cat
iubirea fata de creaturile pamantului era atat de mare, ncat oamenii
stiau sa trateze atat boli si rani ale animalelor, cat si ale pasarilor. Mai
mult de atat, existau sanctuare pentru toate tipurile de existente, iar
oamenii erau atat de mpotriva lezarii unei creaturi inferioare, ncat
oricarui om care vana i se refuza ajutorul din partea vreunul medic,
daca era bolnav, pana cand nu promitea ca va abandona aceasta
ocupatie. Nu voi vorbi mpotriva celor care practica vivisectia, pentru
ca multi dintre ei lucreaza n numele unor principii umanitariste,
sperand si straduind-se sa gaseasca o usurare pentru suferintele
oamenilor; motivele lor sunt suficient de bune, dar ntelepciunea lor nu
este suficienta, iar ei nteleg prea putin sensul vietii. Motivul singur,
indiferent cat de bun, nu este suficient; el trebuie combinat cu
ntelepciune si cunoastere. Nici nu doresc sa scriu despre oroarea
magiei negre asociate cu grefa glandulara, dar implor fiecare fiinta
umana sa o considere de zece mii de ori mai rea ca orice boala, pentru
ca este un pacat mpotriva lui Dumnezeu, a omului si animalului.
Nu are nici un sens sa continuam sublinierea esecurilor stiintei
medicale moderne, cu una sau doua exceptii; destructia este inutila,
daca nu construim n locul ei un edificiu mai bun si pentru ca n
medicina exista deja o fundatie a unei noi orientari, mai bine sa ne
concentram pe adaugarea unei pietre sau doua la temelia acesteia. Nu
ar avea nici o valoare critica profesiei medicale de astazi; sistemul este
cel fundamental gresit, nu oamenii din el; pentru ca sistemul este cel
care nu lasa medicul, din motive economice, sa aplice un tratament
mai linistit si calm, sau sa se gandeasca mai mult la un caz, pentru a
studia mostenirea celor care si-au dedicat vietile ngrijirii celor bolnavi.
Asa cum spunea Paracelsus, medicul ntelept vede numai cinci pacienti
pe zi, nu cincisprezece, un ideal impracticabil n prezent pentru un
practician mediu.
Zorii unei noi si mai bune arte a vindecarii rasar si pentru noi. Cu o
suta de ani n urma, homeopatia lui Hahnemann a fost prima raza de
lumina dupa o noapte lunga si ntunecata si ar putea juca un rol la fel

de important n medicina viitorului. Mai mult, atentia care se acorda n


prezent mbunatatirii conditiilor de viata si furnizarii unei diete mai
pure si curate reprezinta un mare avans n preventia bolilor; iar toate
miscarile directionate catre evidentierea pentru oameni a legaturii
dintre erorile spirituale, boala si vindecarea realizata prin
perfectionarea mintii indica drumul catre lumina stralucitoare care va
dispersa ntunericul bolilor.
Sa nu uitam faptul ca boala reprezinta un dusman comun si ca fiecare
dintre noi, care nvinge o parte din ea se ajuta nu numai pe sine, ci
ajuta ntreaga umanitate. Trebuie cheltuita o anumita cantitate de
energie nainte de rezolvarea completa a bolii; haideti ca fiecare sa ne
straduim pentru acest rezultat, iar cei care sunt mai puternici si mai
mari decat restul sa-si faca nu numai partea lor, ci sa-i si ajute
material pe fratii mai slabi.
n mod evident, prima modalitate de a preveni raspandirea si
accentuarea bolilor o reprezinta ncetarea efectuarii acelor actiuni care
sporesc puterile bolilor; a doua modalitate ar fi stergerea defectelor
caracterelor noastre, care permit invazia ulterioara a bolii. Obtinerea
acestor rezultate ar reprezenta o adevarata victorie; odata ce ne-am
eliberat noi nsine, suntem liberi sa-i ajutam pe ceilalti. Si nu este chiar
atat de dificil cum ar parea la prima vedere; ni se cere sa facem cat de
bine cu putinta ceea ce stim si acest lucru este posibil din partea
noastra daca ascultam ceea ce ne spune Sufletul. Viata nu cere de la
noi sacrificii imposibile; ne cere sa ne facem calatoria cu bucurie n
inima si sa fim o binecuvantare pentru cei din jurul nostru, asa ca
atunci cand vom parasi lumea, aceasta scurta vizita a noastra sa fie o
ndeplinire a muncii pe care am avut-o de facut. nvataturile religioase,
daca sunt citite cum trebuie, ne indica sa uitati de toate si sa Ma
urmati pe Mine, interpretare pe care ar trebui sa o legam exclusiv de
cererea Sinelui nostru nalt, dar nu nseamna, asa cum multi si
imagineaza, sa dai la o parte casa si confortul, iubirea si luxul;
adevarul este cu totul diferit. Un print din poveste, cu toata gloria
palatului sau, poate fi un adevarat trimis al lui Dumnezeu si o reala
binecuvantare pentru supusii sai, pentru tara sa, chiar pentru ntreaga
lume; ce mult s-ar pierde daca printul si imagineaza ca datoria sa este
sa se calugareasca. Institutiile vietii, n fiecare domeniu, de la cele mai
de jos, la cele mai speciale sunt pline de oameni si Ghidul Divin al
destinelor noastre stie n care loc sa ne plaseze pentru avantajul
nostru cel mai mare; tot ceea ce se asteapta din partea noastra este
sa ne ndeplinim datoria bine si bucurosi. Exista sfinti care lucreaza n
fabrici, ntr-o banca sau pe un vapor, la fel de multi precum printre cei
dintr-un ordin religios. Nici unui om de pe pamant nu i se cere sa faca

mai mult decat i sta n putere, iar daca ne straduim sa obtinem cat de
bine cu putinta si suntem permanent ghidati de Sinele superior, este
posibil pentru fiecare dintre noi sa obtinem sanatate si fericire.
n cea mai mare parte a ultimilor 2000 de ani, civilizatia vestica a
trecut printr-o epoca de materialism accentuat, iar realizarea laturii
spirituale a naturii si existentei noastre a fost n mare parte pierduta
ca urmare a pozitiei mintii umane, care a plasat posesiunile lumesti,
ambitiile, dorintele si placerile deasupra lucrurilor reale din viata.
Adevarata ratiune a existentei omului pe pamant a fost umbrita de
anxietatea sa n a obtine din aceasta ncarnare nimic mai mult decat
castiguri lumesti. A fost o perioada n care viata era extrem de dificila,
ca urmare a lipsei unui grad de confort, de ncurajare si sprijin, pe care
le pot aduce numai realizarea unor lucruri mai marete decat cele
materiale. n ultimele secole, religiile au aparut oamenilor mai degraba
ca povesti si legende despre viata si cum este ea, n loc sa fie esenta
chiar a acestei existente. Adevarata natura a Sinelui nostru nalt,
cunoasterea vietilor anterioare, n afara celei prezente nu nseamna
mare lucru pentru noi, n loc sa fie un ghid si stimulator al actiunilor
noastre. Am dat la o parte lucrurile importante si am ncercat sa facem
viata cat de confortabila cu putinta, lasand n afara mintilor noastre
partea super-fizica si depinzand de placerile lumesti pentru a ne
compensa ncercarile prin care trecem. Cei care poseda pozitii, ranguri,
bogatie si posesiuni lumesti au devenit modelele acestui secol; iar
pentru ca toate aceste lucruri sunt tranzitorii si pot fi obtinute si
pastrate cu multa anxietate si concentrare asupra lucrurilor materiale,
tot asa pacea interioara si fericirea interioara a generatiilor trecute a
fost extrem de redusa comparativ cu ceea ce ar putea fi pentru
omenire.
Adevarata pace a Sufletului si a mintii este cu noi atunci cand avansam
pe calea spiritului si nu poate fi obtinuta numai prin acumularea de
bogatii, indiferent cat de multe. Dar timpurile se schimba si exista
multe indicii ca aceasta civilizatie ncepe sa treaca de la epoca
materialismului pur la dorinta de a ntelege realitatile si adevarurile
Universului. Interesul general si rapid existent n prezent pentru
cunoasterea adevarurilor super-fizice, numarul n crestere al acelora
care doresc informatii despre existenta dinainte si dupa aceasta viata,
aparitia unor metode de cucerire a bolilor prin credinta si mijloace
spirituale, cautarea tehnicilor stravechi si a ntelepciunii Estului toate
acestea sunt semne ca oamenii timpului prezent au ntrevazut
realitatea lucrurilor.
Astfel, cand ajungem la problema vindecarii, va trebui sa ntelegem ca

si aceasta trebuie sa tina pasul cu timpurile si sa-si schimbe metodele


din cele ale materialismului brut, catre cele ale stiintei fondate pe
realitatile Adevarului si guvernate de aceleasi legi Divine care ne
conduc propria natura. Vindecarea va trece din domeniul metodelor
fizice de tratament ale corpului fizic n domeniul vindecarii spirituale si
mentale, care prin realizarea unei armonii ntre Suflet si minte, va
eradica cauza fundamentala a bolii si va permite acestor metode fizice
sa fie utilizate doar pentru completarea vindecarii corpului.
Pare foarte posibil ca, atunci cand profesia medicala nu realizeaza
aceste lucruri si nu avanseaza odata cu cresterea spirituala a
oamenilor, arta vindecarii sa treaca n mainile unor ordine religioase
sau ale vindecatorilor nnascuti, care exista n fiecare generatie, dar
care traiesc mai mult sau mai putin neobservati, nelasati sa-si
desfasoara adevarata chemare de catre atitudinea profesiunii oficiale.
Asadar, medicul viitorului va avea doua scopuri principale. Primul va fi
sa asiste pacientul n cunoasterea de sine mai profunda si sa-i indice
principalele greseli pe care le face, precum si deficientele caracterului
sau, pe care trebuie sa le remedieze si defectele naturii sale care
trebuie eradicate si nlocuite cu virtutile corespunzatoare. Un astfel de
medic va trebui sa fie un foarte bun nvatacel al legilor care
guverneaza umanitatea si natura umana, pentru a recunoaste n toti
cei care vin la el acele elemente care provoaca conflictele dintre Suflet
si personalitate. El trebuie sa fie capabil sa-i sfatuiasca pe cei aflati n
suferinta cum sa refaca armonia interioara, ce activitati mpotriva
Unitatii trebuie sa opreasca si care sunt virtutile pe care sa le dezvolte
pentru a-si sterge propriile defecte. Fiecare caz necesita un studiu
amanuntit si numai acei care-si vor devota viata cunoasterii omenirii
vor fi capabili de succes n aceasta munca glorioasa si divina pentru
omenire, de a deschide ochii celui suferind si de a-l lamuri asupra
motivului existentei sale, de a-i inspira speranta, confort si credinta,
permitandu-i sa cucereasca boala. A doua sarcina a medicului va fi sa
administreze acele remedii care vor ajuta corpul fizic sa capete putere
si vor sprijini mintea sa devina mai calma, sa-si extinda orizontul si sa
tinda catre perfectiune, aducand astfel pace si armonie ntregii
personalitati. Astfel de remedii exista n natura, plasate acolo prin mila
Divinului Creator pentru vindecarea si confortul omenirii. Prea putine
dintre ele sunt cunoscute s multe sunt cautate n prezent de catre
medici n diferite parti ale lumii, n special n India. Cand astfel de
cercetari se vor dezvolta mai mult, vom redobandi o parte din
cunoasterea existenta cu peste doua mii de ani n urma, iar
vindecatorii viitorului vor avea la dispozitie remedii minunate si
naturale plasate acolo de Divinitate, pentru usurarea suferintelor
omenesti.

Disparitia bolilor va depinde de realizarea de catre umanitate a legilor


inalterabile ale Universului nostru si de urmarea cu umilinta si
smerenie a acestor legi, pentru a face pace ntre sine si Suflet si a
obtine adevarata bucurie si fericire a vietii. Iar contributia medicului va
consta n sprijinirea celui n suferinta pentru cunoasterea acestor
adevaruri si indicarea acelor mijloace prin care poate dobandi armonie.
Medicul i va inspira credinta n Divinitatea interioara a persoanei, care
va depasi toate obstacolele si-i va administra acele remedii fizice care
vor ajuta la armonizarea personalitatii si vindecarea corpului.
CAPITOLUL VII
Iata ca am ajuns la una dintre cele mai importante probleme, cum ne
putem ajuta pe noi nsine? Cum ne putem mentine mintea si corpul
ntr-o stare de armonie, astfel ncat boala sa nu ne poata ataca, pentru
ca este foarte clar faptul ca personalitatea fara conflict este imuna n
fata bolii.
Mai ntai de toate, sa luam n seama mintea. Am discutat deja despre
necesitatea cautarii n noi nsine a defectelor proprii, care ne
determina sa lucram mpotriva Unitatii si n dizarmonie cu ceea ce ne
spune Sufletul. Aceste defecte se pot elimina numai prin dezvoltarea
virtutilor opuse lor. Deja am discutat aceasta problema si o autoexaminare onesta ne va indica natura erorilor noastre. Sfatuitorii nostri
spirituali, medicii adevarati si prietenii nostri buni ar trebui sa ne poata
sprijini pentru obtinerea unei imagini sincere a noastre, dar metoda
perfecta de a nvata este prin calmarea gandurilor si meditatie, prin
aducerea n interiorul nostru a unei stari de pace si liniste, datorita
careia Sufletul nostru sa ne poata vorbi prin intermediul constiintei si
intuitiilor noastre, ghidandu-se n concordanta cu dorintele sale. Daca
vom reusi ca n fiecare zi sa stam un pic linistiti ntr-un loc ferit, fara a
fi ntrerupti, golindu-ne mintea sau gandindu-ne calm la munca pe
care o avem de facut n viata, vom vedea ca dupa un timp aceste
momente ne vor fi de mare folos si vom primi sclipiri de cunoastere si
ghidare prin intermediul lor. Vom afla ca ne vin raspunsuri la probleme
dificile ale vietii si devenim capabili sa alegem cu ncredere cursul
corect al evenimentelor. Pe parcursul acestor perioade, trebuie sa ne
gandim cu onestitate la servirea umanitatii si sa lucram n concordanta
cu ceea ce ne dicteaza Sufletul.
Sa ne amintim ca atunci cand este gasita eroarea, remediul nu consta
n batalia mpotriva sa si nu n folosirea vointei si a energiei pentru
suprimarea greselii, ci n dezvoltarea constanta a virtutii opuse, care
va spala automat toate urmele defectului. Aceasta este metoda

adevarata si naturala de avansare si cucerire a raului, mult mai usoara


si mai eficienta n lupta cu un anume defect. Lupta mpotriva unui
defect i mareste puterea, ne focalizeaza atentia aspra prezentei sale si
din batalia care se poarta, singurul succes obtinut este cucerirea prin
supresie, extrem de nesatisfacatoare, pentru ca inamicul este nca
alaturi de noi si ntr-un moment de slabiciune poate recapata putere.
Adevarata victorie este reprezentata de uitarea defectelor si straduinta
n mod constient de a ne dezvoltam calitatile care vor face defectele
imposibil de manifestat.
De exemplu, daca n natura firii noastre exista cruzime, ne putem
spune n mod continuu: Nu voi fi crud si vom evita sa gresim n acea
directie; dar succesul metodei depinde de puterea mintii si la stari de
slabiciune am putea sa uitam de bunele noastre intentii. Dar daca, pe
de alta parte, ne-am dezvolta simpatie si bunatate fata de oameni,
aceasta calitate va face imposibila manifestarea cruzimii, pentru ca
vom trata orice potential act de cruzime cu oroare, datorita bunatatii
noastre interioare. n acest caz, nu este vorba despre o supresie, de
nici un dusman ascuns care poate sa apara n prim plan, cand lasam
jos garda, pentru ca bunatatea va ndeparta complet din firea noastra
posibilitatea de a face ceva care ar putea sa raneasca un semen.
Asa cum am mai vazut, natura bolilor noastre fizice va indica
realmente dizarmoniile mentale care stau la baza originii lor; un alt
mare factor de succes l reprezinta cheful de viata, cand privim
existenta nu numai ca pe o datorie de realizat cu cat mai multa
rabdare cu putinta, ci si cu bucuria implicarii ntr-o aventura a
calatoriei noastre prin aceasta lume.
Poate una dintre cele mai mari tragedii ale materialismului o reprezinta
aparitia PLICTISELII si pierderea adevaratei fericiri interioare; nvata
oamenii sa caute multumire si compensatie pentru probleme n
placerile lumesti, iar acestea nu pot aduce nimic altceva decat alinare
temporara a dificultatilor noastre. Odata ce ncepem sa cautam pentru
ncercarile prin care trecem o compensare pe care o platim cu bani,
intram ntr-un cerc vicios. Amuzamentul, distractia si frivolitatea sunt
bune pentru noi toti, dar nu cand depindem n mod constant de ele
pentru alinarea suferintelor. Amuzamentele lumesti de orice fel au
crescut n mod constant n intensitate pentru a deveni mai atractive,
iar fiorul de ieri devine plictiseala de maine. De aceea continuam sa
cautam alte amuzamente, diferite si mai intense, pana cand devenim
saturati si nu mai obtinem usurare din acea directie. ntr-o forma sau
alta, cautarea amuzamentelor lumesti ne face pe noi toti Fausti. Chiar
daca nu ne dam seama n ntregime de Sinele nostru constient, viata

devine pentru noi putin mai mult decat o datorie de rabdare, fara nici o
urma de chef si bucurie, asa cum este mostenirea fiecarui copil al
Pamantului si asa cum ar trebui sa ramana pana n ultimele ore.
Stadiile extreme sunt atinse n prezent prin eforturile stiintifice de a
obtine ntinerirea, prelungirea vietii naturale si cresterea placerilor
senzuale prin intermediul a diferite practici nenaturale.
Starea de plictiseala este responsabila pentru patrunderea n fiecare
dintre noi a mai multa boala decat ne dam seama, foarte devreme n
cursul vietii, de aceea bolile asociate cu ea apar la varste foarte
fragede. Astfel de probleme nu ar apare daca am accepta adevarul
despre Divinitatea noastra interioara, despre misiunea noastra n viata
si am continua sa avem bucuria de a dobandi noi experiente si de a-i
ajuta pe ceilalti. Antidotul plictiselii l reprezinta trairea unei vieti active
si plina de curiozitate despre toate din jurul nostru, studierea vietii dea lungul ntregii zile, sa nvatam, sa nvatam si iar sa nvatam de la
oamenii din jurul nostru si din ntamplarile zilnice Adevarul existent n
spatele tuturor lucrurilor. Antidotul plictiselii este scufundarea noastra
n ntregime n arta castigarii cunoasterii si experientei, fiind atenti la
oportunitatile ce apar, spre folosul nostru si al oamenilor din jur. Astfel,
fiecare moment al muncii si jocului nostru ne va aduce cheful de a
nvata, dorinta de a experimenta lucruri adevarate, aventuri adevarate
si fapte care merita traite. n plus, dezvoltand aceste nsusiri, vom
descoperi ca recapatam puterea de a obtine bucurii din cel mai mic
incident, iar situatiile pe care anterior le consideram obisnuite si
monotone vor redeveni oportunitati pentru cercetare si aventura.
Lucrurile simple ale vietii lucrurile simple situate cel mai aproape de
marele Adevar sunt cele n care se regaseste placerea reala.
Resemnarea, cea care face omul un trecator care nu mai observa nimic
n jur n calatoria vietii, deschide usa diferitelor influente adverse si
mpiedica intrarea unor oportunitati, aparute n cursul existentei
noastre zilnice, ce ar putea veni din spiritul si bucuria aventurii.
Indiferent care este locul n care va aflati, ca sunteti un muncitor ntrun oras cu miliarde de locuitori sau un cioban singuratic pe dealuri,
haideti sa ne straduim sa facem monotonia interesanta, sarcinile de
rutina sa devina oportunitati pentru experiente inedite si viata zilnica
sa se transforme ntr-un studiu intens al umanitatii si a marilor legi
fundamentale ale Universului. n orice loc exista multiple oportunitati
de observare ale legilor Creatiei, fie n munti sau vai sau printre ceilalti
oameni. Mai ntai de toate, haideti sa transformam viata ntr-o
aventura interesanta si absorbanta, n care plictiseala nu mai este
posibila si prin cunoasterea astfel dobandita, sa ncercam sa ne
armonizam mintile cu sufletele si cu Unitatea mareata a Creatiei lui

Dumnezeu.
Un alt ajutor fundamental ne-ar fi sa lasam la o parte toate fricile. n
realitate, frica nu are nici un loc n regatul natural al omului, ntrucat
Divinitatea noastra interioara, adica noi nsine, este de necucerit si
nemuritoare, iar daca realizam acest lucru vedem cum noi, Copii lui
Dumnezeu, nu avem nimic de ce sa ne temem. n anii materialisti,
frica creste ne-natural odata cu posesiunile lumesti (legate fie de
trupul fizic, fie de alte bogatii exterioare). Daca aceste lucruri ar
reprezenta lumea noastra, ntrucat sunt atat de trecatoare, atat de
dificil de obtinut si atat de greu de pastrat o perioada scurta de timp,
se declanseaza n noi multa anxietate, daca nu reusim sa ne agatam
de ele cand avem ocazia. De multe ori traim ntr-o stare constanta de
frica, constienta sau subconstienta, pentru ca sinele nostru interior stie
ca astfel de posesiuni ne pot fi luate n orice moment si nu beneficiem
de ele decat pentru scurta noastra viata.
n aceasta epoca, frica de boala s-a dezvoltat pana a atins o mare
putere de vatamare, ntrucat deschide usa pentru acele lucruri de care
ne temem si face intrarea lor mai usoara. O astfel de frica este n
realitate egoism, pentru ca atunci cand suntem absorbiti de binele
celorlalti, nu mai avem timp sa ne gandim la posibilele boli personale.
Frica joaca un mare rol n prezent n intensificarea bolilor, iar stiinta
moderna a intensificat dominatia terorii prin raspandirea larga catre
public a descoperirilor sale, care sunt n mare parte semi-adevaruri.
Cunostintele legate de bacterii si de variati germeni asociati cu bolile
au creat confuzie n mintile a zeci de mii de oameni si prin groaza
provocata i-au facut si mai susceptibili la atacurile bacteriene. n timp
ce formele inferioare de viata, precum bacteriile, pot juca un rol sau
sunt asociate cu bolile fizice, ele nu reprezinta n nici un caz ntregul
adevar al problemei, asa cum poate fi demonstrat stiintific sau prin
dovezile zilnice. Exista un factor pe care stiinta nu reuseste sa-l explice
prin intermediul fizicului si anume de ce unii oameni sunt afectati de
anumite boli, iar altii reusesc sa scape, desi ambele categorii sunt la
fel de supuse posibilitatii de infectie. Materialismul uita ca exista un
factor deasupra planului fizic, care n cursul obisnuit al unei vieti
protejeaza sau creste susceptibilitatea anumitor indivizi la anumite
afectiuni, indiferent de natura acestora. Frica, ca urmare a efectului
sau deprimant asupra mentalitatii noastre, cauzand astfel o dizarmonie
n corpul nostru fizic sau magnetic, deschide drumul invaziei; daca
doar bacteriile sau alte mijloace fizice ar reprezenta cu siguranta,
unica cauza a bolilor, atunci ntr-adevar ar trebui sa ne temem foarte
tare. Dar daca ne dam seama ca pana si n cea mai rea dintre epidemii
doar o proportie dintre cei expusi la infectie se mbolnavesc si ca asa

cum am vazut deja, cauza reala a bolilor exista n personalitatea


noastra si se afla sub propriul nostru control, atunci avem motive sa
continuam fara teama si nenfricati, pentru ca remediul se gaseste n
noi nsine. Putem considera toate fricile de origine fizica drept o cauza
mentala a bolilor, stiind ca o atare anxietate ne face mai susceptibili si
daca aspiram sa aducem armonie n personalitatea noastra, nu trebuie
sa anticipam bolile la fel cum nu anticipam ca vom fi loviti de fulger
sau de o bucata de meteorit n cadere.
Acum sa discutam putin despre corpul fizic. Nu trebuie sa uitam ca
acesta nu este altceva decat locuinta pamanteasca a Sufletului, n care
acesta sta doar o perioada scurta de timp, pentru a fi n stare sa intre
n contact cu lumea, n scopul dobandirii experientei si cunoasterii.
Fara a ne identifica prea mult cu propriul corp, trebuie sa-l tratam
totusi cu respect si grija, pentru a fi sanatos si a ne permite sa
rezistam suficient de mult ncat sa ne facem treaba. n nici un moment
nu ar trebui sa devenim obsedati sau prea anxiosi n legatura cu
corpul, ci trebuie sa fim cat mai putin constienti posibil de existenta sa,
folosindu-l drept ceea ce este, un vehicul al Sufletului si mintii si un
instrument de manifestare a vointei noastre. Sunt foarte importante
curatenia exterioara si interioara. Pentru prima, noi oamenii vestici
folosim apa prea fierbinte; aceasta deschide porii pielii si permite
intrarea particulelor de murdarie. Mai mult, utilizarea excesiva a
sapunului face suprafata corpului lipicioasa. Apa rece sau la
temperatura corpului, fie sub forma dusului sau ca o baie scurta este
mai apropiata de o metoda naturala si tine corpul ntr-o stare mai
buna de sanatate; este necesar numai sapunul pentru ndepartarea
murdariei evidente, care trebuie ulterior bine clatit cu multa apa
proaspata.
Curatenia interioara depinde de dieta si trebuie sa alegem tot ceea ce
este curat si integral si pe cat de proaspat cu putinta, adica fructe,
legume si nuci organice, naturale. Carnea de animal ar trebui evitata
cu orice pret; ntai, pentru ca produce prea multe toxine n corp, n al
doilea rand, pentru ca stimuleaza un apetit anormal si excesiv si n al
treilea rand pentru ca necesita o cruzime la adresa lumii animale. Ar
trebui consumate suficiente fluide pentru curatarea interioara a
corpului, precum apa si vinurile naturale, precum si alte produse
facute direct din rezervele Naturii, evitand bauturile mai artificiale si
cele distilate.
Somnul nu ar trebui sa fie excesiv de mult, cei mai multi dintre noi
avem mai mult control asupra noastra nsine n stare de veghe, decat
n stare de somn. Vechea zicatoare: Vremea de ntors pe o parte,

vremea de ridicat din pat este un ghid excelent al momentului n care


trebuie sa ne trezim. Hainele trebuie sa fie usoare ca greutate si n
acelasi timp calduroase; ar trebui sa permita aerului sa ajunga la corp,
iar razele soarelui si aerul proaspat ar trebui sa ne atinga pielea n
toate ocaziile posibile. Apa si baile de soare sunt mari surse de
sanatate si vitalitate. Veselia trebuie ncurajata n toate actiunile, este
important sa refuzam de a ne lasa chinuiti de ndoieli si depresie,
amintindu-ne ca acestea nu sunt de la noi, pentru ca Sufletul nostru
cunoaste numai bucurie si fericire.
CAPITOLUL VIII
Astfel am vazut ca ceea ce consideram cucerirea bolilor depinde de
urmatoarele: n primul rand, de acceptarea, ntelegerea si realizarea
Divinitatii propriei noastre naturi si a puterii ce decurge de aici, de a
trece peste tot ce este rau; n al doilea rand, de cunoasterea cauzelor
de baza ale bolilor si anume, dizarmonia dintre personalitate si Suflet;
n al treilea rand, de dorinta si abilitatea noastra de a descoperi
greselile care determina un astfel de conflict; iar n al patrulea rand, de
ndepartarea acestor greseli prin dezvoltarea virtutilor opuse.
Datoria artei vindecarii va fi sa ne sprijine catre dobandirea
cunostintelor si metodelor necesare prin care sa ne putem depasi
bolile, iar suplimentar sa indice si administreze acele remedii care sa
ne ntareasca corpul fizic si mintal, pentru a ne oferi cele mai bune
oportunitati de victorie. Abia atunci vom fi capabili sa atacam boala
chiar la baza ei cu sperante reale de succes. Scoala medicala a
viitorului nu va fi interesata de rezultatele finale sau de produsele bolii
si nici nu se va opri prea mult asupra leziunilor fizice, sau sa
administreze medicamente si chimicale numai pentru atenuarea
simptomelor, ci cunoscand cauzele reale ale bolilor si ntelegand ca
rezultatele fizice evidente sunt doar secundare, si va concentra
eforturile asupra readucerea echilibrului ntre corp, minte si suflet,
determinand usurarea si vindecarea bolii. Si n cazurile preluate
suficient de devreme, corectia la nivelul mintii va preveni aparitia bolii
corpului.
Printre remediile utilizate vor fi cele obtinute din cele mai frumoase
plante si ierburi care se gasesc n farmacia Naturii, care au fost dotate
de divinitate cu puteri vindecatoare pentru mintea si corpul omului.
Pentru noi nsine trebuie sa practicam pacea, armonia, individualitatea
si fermitatea scopului, precum si dezvoltarea continua a cunoasterii ca
n esenta suntem de origine Divina, copii ai Creatorului si ca avem n

noi puterea de a atinge perfectiunea, chiar daca ea trebuie dezvoltata


n timp. Aceasta realizare trebuie sa creasca n interiorul nostru pana
cand devine trasatura definitorie a existentei noastre. Trebuie sa
practicam constant pacea interioara, imaginandu-ne mintile precum
suprafata linistita a unui lac, fara valuri sau nici macar unde, care sa-i
tulbure tihna. Sa ne dezvoltam treptat aceasta pace interioara, pana
cand nici un alt eveniment al vietii, nicio alta circumstanta, nicio alta
persoana nu va reusi n nicio conditie sa ncreteasca suprafata lacului
linistii interioare sau sa nasca vreun dubiu interior. Vom fi ajutati n
acest demers de acordarea unei scurte perioade de timp n fiecare zi
pentru a ne gandi neperturbati la frumusetea pacii interioare si
beneficiile calmului interior si sa realizam ca nu prin griji si graba
realizam cele mai multe lucruri, ci prin ganduri calme, linistite si
actiuni care devin mult mai eficiente. A ne armoniza conduita n
aceasta viata n acord cu dorintele Sufletului nostru si a ramane ntr-o
astfel de stare de pace ncat ncercarile si tulburarile lumii sa nu ne
atinga reprezinta o mare realizare si ne aduce Pacea interioara
profunda dincolo de ntelegere; si desi la prima vedere pare ca nici n
visele noastre cele mai frumoase nu putem ajunge la o astfel de stare,
cu rabdare si perseverenta este o stare pe care fiecare dintre noi o
putem atinge.
Nu ni se cere tuturor sa fim sfinti, martiri sau oameni renumiti; celor
mai multi dintre noi ni se atribuie pozitii mai degraba anonime. Dar din
partea noastra a tuturor se asteapta sa ntelegem bucuria si aventura
vietii si sa ndeplinim cu inima usoara acea parte de munca destinata
noua de catre Divinitate.
Pentru cei bolnavi, pacea mintii si armonia cu propriul Suflet reprezinta
un ajutor important n recuperare. Medicina si ngrijirile medicale ale
viitorului vor fi mult mai atente la dezvoltarea acestor calitati ale
pacientului decat se petrece n prezent, cand nu suntem n stare sa
judecam evolutia unui caz decat prin mijloace materialist stiintifice,
luari de temperatura si alte proceduri invazive, care mai degraba
ntrerup decat sprijina odihna si relaxarea corpului si a mintii, atat de
importante pentru recuperare. Cu siguranta ca la debutul oricarei mici
probleme de sanatate, daca persoana poate petrece cateva ore de
relaxare completa, n armonie cu Sinele sau nalt, boala este oprita din
evolutie. n acele momente, trebuie sa aducem n noi nsine o mica
parte din acel calm interior, asa cum a fost el simbolizata de venirea lui
Hristos la barca n timpul furtunii de pe lacul din Galilea, cand el a
comandat: Pace, linisteste-te.
Modul n care privim viata depinde de apropierea dintre personalitatea

noastra si Sufletul nostru. Cu cat uniunea este mai stransa, cu atat


armonia si pacea sunt mai mari, lumina Adevarului va straluci mai clar,
iar fericirea va radia vizibil; acest lucru ne va face stabili interior si
neinfluentati de dificultatile si terorile lumi, ntrucat fundatia fericirii se
afla n Eternul Adevar al Binelui. Cunoasterea Adevarului ne va da si
siguranta ca indiferent cat de tragice par unele dintre evenimentele
lumii, ele reprezinta doar un stadiu temporar n evolutia omului; si
chiar boala poate fi n sine binefacatoare si apare ca urmare a
anumitor legi destinate sa produca un bine ulterior si sa exercite o
presiune constanta catre cautarea perfectiunii. Cei care au cunoastere
nu pot fi atinsi sau deprimati sau convinsi sa renunte de acele
evenimente care pentru altii reprezinta adevarate poveri si toata
nesiguranta, frica si disperarea se vor evapora pentru totdeauna. Daca
vom reusi sa pastram comunicarea constanta cu Sufletul nostru, Tatal
nostru Ceresc, atunci lumea va deveni cu certitudine un loc al bucuriei,
pentru ca nici o influenta nefasta nu mai poate sa ne atinga.
Nu ni se permite sa vedem maretia propriei nostre Divinitati si viitorul
glorios asternut n fata noastra; pentru ca daca am vedea, viata nu ar
mai fi o ncercare, nu ar mai implica nici un efort, vreun test sau merit.
Virtutile noastre exista fara a fi constienti cea mai mare parte din timp
despre aceste lucruri marete, important este sa avem credinta si curaj
pentru a trai bine si a gestiona dificultatile acestui pamant. Prin
comunicare cu Sinele nostru nalt putem sa ne pastram acea armonie
care ne permite sa trecem peste orice opozitie pamanteasca si sa ne
realizam calatoria noastra pe o carare dreapta, pentru a ne mplini
destinul, fara influente care ne-ar putea devia de la drum.
Apoi trebuie sa ne dezvoltam individualitatea si sa ne eliberam de
toate influentele lumesti, astfel ncat supunandu-ne numai comenzilor
Sufletului nostru si fara sa fim miscati de circumstante sau alti oameni
sa devenim proprii nostri stapani, sa ne carmim propria barca pe
marea nvolburata a vietii fara sa renuntam la catargul virtutilor si fara
sa lasam vreodata carma n mainile altei persoane. Trebuie sa ne
castigam libertatea n mod absolut si complet, astfel ncat tot ce
facem, fiecare actiune a noastra, de fapt fiecare gand al nostru sa-si
aiba originea n noi nsine, sa ne permita sa traim si sa dam totul din
proprie dorinta, numai din proprie dorinta.
Cea mai mare dificultate pe care o vom ntampina vor fi cei apropiati,
n aceasta epoca n care frica de conveniente si falsele standarde ale
datoriei sunt dezvoltate exagerat. Dar trebuie sa ne dezvoltam curajul,
suficient pentru noi toti pentru a face fata lucrurilor mari din viata, dar
cedeaza la ncercarile de o natura mai intima. Trebuie sa putem sa

distingem ce este bine de ce este gresit si sa actionam fara teama n


prezenta unei rude sau a unui prieten. Ce multi dintre noi suntem eroi
n lumea din afara si niste lasi nenorociti acasa! Oricat de subtile ar fi
mijloacele folosite pentru a ne mpiedica sa ne urmam Destinul,
pretentiile de iubire si afectiune, sau falsul simt al datoriei, metode
care ne tin n sclavie si prizonieri ai dorintelor si intentiilor altora, totusi
n mod ferm trebuie sa le dam deoparte. Vocea propriului nostru Suflet
si numai acea voce va fi ascultata n ceea ce priveste care ne este
datoria si nu vom permite sa fim mpiedicati de cei din jurul nostru.
Individualitatea trebuie dezvoltata la maxim si trebuie sa nvatam sa
trecem prin viata bazandu-ne numai pe propriul Suflet pentru ghidare
si ajutor, sa ne agatam de libertate cu ambele maini si sa ne avantam
n lume pentru a castiga fiecare farama de cunoastere si experienta
posibila.
n acelasi timp trebuie sa avem grija pentru a oferi si da posibilitatea
fiecaruia la propria libertate, de a nu astepta nimic de la ceilalti, ci din
contra, de a le da o mana de ajutor pentru a-i sprijini n perioade de
nevoi si dificultati. Astfel ncat orice personalitate pe care o ntalnim n
viata, fie mama, sotul, copilul, un strain sau un prieten, devine un
tovaras de drum si fiecare dintre ei pot fi mai mari sau mai mici decat
noi nsine n ceea ce priveste dezvoltarea spirituala; dar cu toti suntem
membrii unei fratii si o parte din marea comunitate care face aceeasi
calatorie si cu acelasi scop glorios n final.
Trebuie sa fim statornici n dorinta de a castiga, avand exact vointa
alpinistului de a atinge varful muntelui; si sa nu regretam nici un
moment alunecarile petrecute pe drum. Nici o mare ascensiune nu se
produce fara erori si caderi, acestea trebuind sa fie privite drept
experiente care ne vor ajuta sa orbecaim mai putin n viitor. Nici un
gand despre greselile trecute nu trebuie sa ne deprime; au trecut, sunt
de mult consumate, iar cunoasterea dobandita ne va ajuta sa nu mai
repetam acele greseli. Trebuie sa continuam n mod constant nainte,
fara regrete si priviri n urma, pentru ca trecutul si chiar o ora n urma
sunt n spatele nostru, iar viitorul glorios si lumina sa stralucitoare sunt
chiar n fata noastra. Trebuie data la o parte orice urma de teama; nu
ar trebui sa existe teama n mintea omeneasca, ea devine posibila
numai cand am uitat despre propria Divinitate. Frica ne este straina
pentru ca suntem Fii ai Creatorului, Scantei ale Vietii Divine, suntem
invincibili, indestructibili si de necucerit. Boala este aparent cruda
pentru ca reprezinta pedeapsa pentru gandirea si actiunea eronata,
care duce la cruzime fata de ceilalti. De aici necesitatea dezvoltarii
iubirii si partii fraterne a naturii noastre cat mai mult cu putinta, ceea
ce va determina imposibilitatea manifestarii cruzimii pe viitor.

Dezvoltarea iubirii ne aduce la realizarea Unitatii, a adevarului ca


fiecare dintre noi si noi toti suntem din aceeasi Mare Creatie.
Cauza tuturor problemelor este sinele si separarea, iar aceasta dispare
imediat ce iubirea si cunoasterea marii Unitati devin parti ale propriei
noastre naturi. Universul este Dumnezeu obiectivat; la nasterea sa
este Dumnezeu renascut; la ncheierea sa este Dumnezeu mult
evoluat. La fel si omul; corpul sau este el nsusi externalizat, o
manifestare obiectiva a naturii sale interne; el este expresia sa,
materializarea calitatilor constiintei sale.
n civilizatia noastra vestica avem exemple glorioase, mari standarde
de perfectiune si nvataturile lui Hristos, care ne ghideaza. El
actioneaza pentru noi drept mediator ntre personalitatea noastra si
Sufletul nostru. Misiunea sa pe pamant a fost sa ne nvete cum sa
obtinem armonia si comuniunea cu Sinele nostru nalt, cu Tatal nostru
care este n Ceruri, pentru a obtine astfel perfectiunea n concordanta
cu Vointa celui mai mare Creator dintre toti. Aceleasi lucruri le-au
predat Buddha precum si alti mari Maestri care au aparut din timp n
timp pe pamant pentru a arata oamenilor modalitatea de a obtine
perfectiunea. Nu exista o jumatate de masura pentru omenire.
Adevarul trebuie constientizat si omul trebuie sa se uneasca cu schema
infinita de Iubire a Creatorului sau.
Asa ca veniti cu totii, dragi frati si dragi surori n lumina glorioasa a
cunoasterii propriei voastre Divinitati, puneti-va pe munca onesta si
sigura pentru a participa la Maretul Plan de a fi fericiti si de a mprastia
fericire, uniti-va cu marele grup al Fratiei Albe a carei ntreaga
existenta o reprezinta supunerea la Vointa lui Dumnezeu si a carui
mare bucurie o reprezinta servirea fratilor lor mai tineri, voi oamenii.