Audit

1. Dati definitia auditului in general si identificati elementele fundamentale ale acesteia.

Prin audit in generale se intelege examinarea profesionala a unei informatii in vederea exprimarii unei opinii responsabile
si independente prin raportarea la un criteriu (standard, norma) de calitate.
Obiectivul oricarui tip de audit il constituie imbunatatirea utilizarii informatiei.
Elemente fundamentale:
Examinarea trebuie sa fie exclusiv o examinare profesionala;
Obiectul examinarii il poate constitui orice informatie, din orice domeniu;
Scopul examinarii unei informatii este acela de a exprima o opinie asupra acesteia;
Calitatea opiniei exprimate: trebuie sa fie motivata si responsabila, ceea ce presupune ca persoana care face aceasta
examinare are anumite repsonsabilitati pentru activitatea sa si trebuie sa fie o persoana independenta.
Examinarea trebuie sa sa faca nu oricum, ci dupa anumite reguli dinainte stabilite, cuprinse intr-un standard sau intr-o
norma legala sau profesionala care constituie criteriu de calitate
2. Faze si etape in executarea unei misuni de audit, de baza.
Toate activitatile si lucrarile ocazionate de realizarea unei misiuni de audit de baza asupra situatiilor financiare ale unei
entitati pot fi grupate in 3 faze si 10 etape:
I.
Faza initiala:

Acceptarea mandatului si contractarea lucrarilor de audit;

Orientarea si planificare auditului;

II.
Faza executarii lucrarilor:

Aprecierea controlului intern;

Controlul conturilor;

Examenul situatiilor financiare;

III.
Faza finala:

Evenimentele posterioare inchiderii exercitiului;

Utilizarea lucrarilor altor profesionisiti;

Alte lucrari necesare inchiderii;

Raportul de audit;

Documentare lucrarilor de audit;

3.
A.
B.
C.
D.

Care sunt principalele obiective ale controlului intern al unei entitati?

Protejarea activelor intreprinderii
Asigurarea fidelitatii si exactitatii informatiei contabile;
Asigurarea respectarii dispozitiilor intreprinderii;
Promovarea eficacitatii exploatarii;

4.

Care sunt elementele de baza ale controlului intern unei entitati?

Existenta unui plan de organizare, cuprinzand:
definirea cat mai precisa a sarcinilor;
definirea limitelor de competenta si a raspunderilor, ceea ce presupune stabilirea unei ierarhii a carei autoritate este
indiscutabila;
circulatia informatiilor: circuitele documentelor trebuie sa fie suficent de precise si elaborate pentru a exclude

neglijenta si fantezia;
competenta si integritatea personalului sunt esentiale, mai ale la nivelul directiunii; deciziile pe care le iau
responsabilii compartimentelor bune sau rele, se repercuteaza asupra compartimentelor pe care le conduc;
existenta unei documentatii satisfacatoare se refera la:
producerea informatiilor: este recomandata existenta unor instructiuni scrise, sub forma unui manual de proceduri;
arhivarea informatiilor: memoria:unei intreprinderi este un elemnt esential al controlului intern, care conditioneaza
toate controalele ulterioare.

5. Definiti auditul intern si controlul intern, si relatia dintre acestea.

Auditul intern reprezint acea component a auditului financiar care const n examinarea profesional efecutat de un
profesionist contabil competent i independent n vederea exprimrii unei opinii motivate n legatur cu validitatea i
corecta aplicare a procedurilor interne stabilite de conducerea intreprinderii (entitii).
Controlul intern. Sistemul de control intern reperezint un ansamblu de politici i proceduri puse n aplicare de
conducerea unei entiti n vederea asigurrii, n msura posibilului, a unei gestionri riguroase i eficiente a activitilor
acesteia; implic respectarea politicilor de gestiune, protejarea activelor, prevenirea i detectarea fraudelor i erorilor,
exactitatea i exhaustivitatea nregistrrilor contabile i stabilirea la timp a informaiilor financiare.
Controlul intern al unei entitati se refera la totalitatea prcedurilor si la realizarea lui particpa intreg personalul entitatii
respective.
Auditul intern al unei entitati se refera la verificarea existentei, adaptabilitatii si modului de aplicare a procedurilor de
control intern din entitatea respective si se realizeaza prin compartimente distincte care fac parte din dtructura si sistemul
de control intern al acelei entitatii. El poate fi realizat si de firme specializate de expertiza contabla (prin externalizare

6. Tehnica sondajului in audit

Poate fi definita ca o tehnica ce consta in selectarea unui anumit numar de elemente din ansamblul opratiilor si conturiillor
ce formeaza multimea ce urmeaza a fi controlata, aplicarea la aceste elemente a tehnicilor de obtinere a elementelor
probante si extrapolarea rezultatelor obtinute pe esantion la ansamblul multimii cercetate.
In functie de caracteristica comuna si scopul urmarit se disting:
sondaje asupra atributiilor, care se utilizeaza cand elementele ce constituie multimea prezinta o caracterisitza
comuna, cum ar fi: urmarirea aprobarii comenzilor cu ocazia cumpararilor sau se urmareste daca bunurile
intrate in unitate fac obiectul unei note de receptie;
sondaje asupra valorii, care se aplica atunci cand caracteristica urmarita este valoarea elementelor patrimoniala de
antura stocurilor si a operatiunilor consemnate in rulajul si soldul conturilor.
In functie de pregatirea profesionala a auditorului si de gradul credibilitate pe care doreste sa-l dea concluziilor salre:

sondaje statistice;

sondaje nestatistice.
Etape:
I.
definirea precisa a obiectivelor;
II.
precizarea naturii elemetelor si alimitei de timp cuprinse in sondaj;
III.
executarea propriu-zisa a sondajului: alegerea tehnicilor, determinarea marimii esantionului,
selectionarea esantionului, studiul esantionului, evaluarea rezultatelor, concluziile sondajului.

7. Examenul situatiilor financiare.

Situatiile financiare (bilantul, contul de profit si pierdere si celelalte componente) constituie documente de sinteza ale
contribuabilitatii asupra carora auditorul isi exprima opinia.
Examenul situatiilor financiar are ca obiect verificare:
- faptului ca bilantul, contul de profit si pierdere si celelalte compnente ale situatiilor financiare sunt coerente, concorda
cu datele din contabilitate, sunt prezentate conform principiilor contabile si reglementarilor in vigoare si tin cont
de evenimentele posterioare datei de inchidere;
- faptului ca anexele comporta toate informatiile de importanta semnificativa asupra situatie patrimoniale, financiare si
rezultatelor obtinute.
Tehnicile de examinare a situatiilor financiare se sprijina pe procedurile analitice pevazute ISA 520 si in mod deosebit pe:
- stabilirea ratiourilor obisnuite de analiza financiara si compararea lor cu cele ale exercitiilor precedente si ale
sectorului de activitate;
- comparatiile intre datele din situatiile financiare si datele anterioare, posterioare si previziunile intreprinderii sau ale
altor intreprinderi similare;
- compararea in procent fata de cifra de afaceri a diferitelor posturi din contul de profit si pierdere.
8. Elemente posterioare inchiderii exercitului
Standardul International de Audit nr. 560 stabileste obligatiile pentru auditor de a lua in considerare incindentele
evenimentelor posterioare inchiderii exercitiului atat asupra situatiilor financiare, cat si asupra raportului sau,
distingadu-se 3 etape:
1) Fapte descoperite pana la data raportului de audit auditorul trebuie sa puna in lucru proceduri care urmaresc
strangerea de elemente probante suficiente si adecvate care jusitifce faptul ca au fost identificate toate
evenimentele care pot necesita ajustari ale situatiilor financiare sau informatii suplimentare in anexe, pana la data
raportului sau.
2) Fapte descoperite dupa data raportului de audit, dar inaintea publicarii situatiilor financiare cand auditorul a luat
cunostinta, dupa data raportului sau, dar inaintea publicarii situatiilor financiare, de evenimente care risca sa aiba
o incidenta semnificativa asupra acestora, auditorul trebuie sa stabileasca daca trebuie sa ceara cercetarea
situatiilor financiare si sa discute masurile care se impun.
In cazul in care conducere intreprinderii corecteaza situatiile financiarem auditorul va pune in lucru procedurile necesare si
va furniza conducerii intreprinderii un alt raport de audit.
Daca conducerea intreprinderii refuza sa corecte situatiile financiare, iar auditorul considera necesare aceste corecturi, el
trebuie sa exprime o opinie cu rezerve sau o opinie defavorabila
3) Fapte descoperite dupa publicarea situatiilor dupa publicarea situatiilor financiare auditorul nu este tinut sa
procedeze la vreo investigatie.
Daca insa auditoul a luat cunostinta dupa publicarea situatiilor financiare de exostenta unui eveniment, care daca ar fi fost
cunoscut la data semnarii raportului sau, l-ar fi condus la modificarea opiniei el trebuie sa stabileasca daca este
cazul corectarii situatiilor financiare si sa discute aspectele respective cu conducerea intreprinderii.
In cazul in care conducerea intreprinderii corecteaza situatiile financiare, auditorul va controla masurile luate de
conducerea intreprinderii pentru a se asigura ca toate persoanele care sunt in posesia situatiilor financiare
nemodificate au luat cunostinta de corectarea acestora si va intocmi un nou raport de audit.

9. Rolul si importanta dosarului permanent.

Unele informatii si documente primite sau analizate in cursul doferitelor etape ale misiunii pot fi folosite pe toata durata
mandatului. Clasarea lor intr-un dosar separat, dosarul permanent, permite utilizarea lor ulterioara dupa aducerea sa la
zi.
Elementele caracteristice continute de dosarul permanent sunt:
- fisa de preentare;
- scurt istoric al intreprinderii;
- organigrame;
- persoanele care angajaeaza intreprinderea;
- note asupra organizarii sectorului de activitate, productie;

note asupra statului;

procese verbale ale CA si AG;
lista actionarilor sau asociatilor;
structura grupului;
contracte, asigurari.
Dosarul permanent se subdivide in sapte sectiuni pentru a facilita lectura si controlul din partea organismului
profesional, dupa cum urmeaza:
PA (dosarul permanent, Sectiunea A) Generalitati;
PB (dosarul permanent, Sectiunea B) Documente privind controlul intern;
PC (dosarul permanent, Sectiunea C) situatii financiare si rapoarte privind exercitiile precedente;
PD (dosarul permanent, Sectiunea D) - Analize permanente;
PE (dosarul permanent, Sectiunea E) Fiscal si social;
PF (dosarul permanent, Sectiunea F) Juridice;
PG (dosarul permanent, Sectiunea G) intervenienti externi
Pentru a-si indeplini rolul de informare, dosarul permanent trebuie:
sa fie tinut la zi;
sa elimine informatiile perimate;
sa nu contina documentele voluminoase ale intreprinderii;

10. Elementele de baza ale raportului de audit intr-o misiune de audit statutar.
Raportul unei misuni de audit de baza trebuie sa contina in mod obligatoriu urmatoarele elemente de baza: titlul,
destinatarul, paragraful introductiv, paragraful cuprinzand natura si intinderea lucrarilor de audit, paragraful opiniei,
semnatura, adresa si data raportului.
Titlul raportului trebuie sa poarte un titlu precis, de recomandat : Raportul auditorului independent;
Destinatarul raportul de audit trebuie sa fie adresat destinatarului corespunzator, in functie de circumstantele ce
caracterizeaza misiunea si obligatiile legale. In mod obisnuit se adreseaza consiliului de administratie al unitatii ale
carei situatii au fost auditate.
Paragraf introductiv identificarea entitatii auditate si a situatiilor financiare auditate; De asemenea trebuie sa contina
elemente privind responsabilitatea conducerii pentru situatiile financiare si responsabilitatea auditorului;
Paragraf care sa descrie natura auditului, si in care se fac referiri la Standardele Internationale de Audit sau la normele
nationale aplicabile si se descriu demersurile puse in practica de auditor.
Paragraful opiniei raportul de audit trebuie sa prezinte clar opinia auditorului asupra faptului daca situatiile financiare
dau o imagine fidela pozitiei, situatie fdinanciare si rezultatelor obtinute in acord cu referintele contabile.
Acest paragraf poate ave formulari precum: Opinia fara rezerve, Opinia fara rezerve, dar cu un paragraf de observatii,
Opinia cu rezerve, Imposibilitatea exprimarii unei opinii, Opinia defavorabila.

11. Opinia defavorabila: motive, mod de prezentare.

Este datorata de exemplu dezacordului asupra principiilor contabile. Dezacordurile se refera la neregularitatile si
inexactitatile constatate de auditorul financiar in legatura cu aplicarea principiilor si regulilor contabile de catre cei
responsabili cu intocmirea si prezentarea conturilor anuale.
Neregularitatile se refera la orice actiune, omisiune sau situatie care violeaza actele normative, regulile si principiile
contabile, dispozitiile statutului si hotararile AGA.
Inexactitatile se refera la transpunerea in conturi sau prezentarea unui fapt neconform cu realitate: erori de calcul,
inexactitati in prezentarea conturilor, inexactitati in infotmatiile furnizate de manageri.
Se poate prezenta astfel:
Astfel, cum este explicat in nota X, nu s-au constatat amortismente in situatiile financiar
e.
aceasta
practica, nu este, in opinia noastra, in acord cu Normele de amortizare a capitalului imobilizat in active corporale.
Cheltuielile aferente, pe baza unui amortisment linear si a unei cote depentru cladiri sipentur utilaje, trebuiau sa se
ridice la suma de pentru exercitiul incheiat la 31 decembrieIn consecinta, amortismentele cumulate trebuia sa se
ridice lamii lei, iar pierderea exercitiului si pierderile cumulate, lamii lei.
Dupa parerea noastra, din cauza incidetei faptelor mentionate in paragraful precedent, situatiile financiare nu dau o

imagine fidela situatie financiare a societatii la 31 decembrie., contului de proft si pierdere pentru exercitiul incheiat la
aceasta data si nu sunt conforma cu prevedrile legale si statutare.

12. Opinia cu rezerve: motive, mod de prezentare.

Daca auditorul este confruntat cu o limitare a intinderii lucrarilor si in consecinta va trebui sa formuleze o opinie cu
rezerve.
Motive:
- cand auditorul considera ca informatia referitoare la incertitudine nu este pertinenta sau liseste ceva;
- cand auditorul apreciaza ca estimarile facute de conducerea intreprinderii pentru intocmirea conturilor anuale nu sunt
rezonabile si ca au o influenta semnificativa asupra deciziilor;
- cand nu obtine elementele probante suficiente pentru a ajusta pozitia responsabililor intreprinderii privind existenta si
tratarea unei incertitudini.
Exemplu:
Noi nu am putut asista la inventarul fizic din 31 decembrie , deoarece noi am fost desemnati auditori ulterior acestei
date. Tinand seama de natura documentelor contabile ale societatii, noi nu am putut controla cantitatile prin alte
proceduri de audit.
In opinia noastra, cu exceptia incidentei ajustarilor care ar fi putut fi necesare daca noi am fi putut efectua controlul
fizic al cantitatilor, situatiilor financiare dau o imagine fidela pozitiei si situatie financiare a societatii la 31
decembrie, cat si contului de profit si pierdere pentru exercitiul incheiat la aceasta data si sunt conforme cu
prevederile legale si statutare.:
13. Opinia fara rezerve: semnificatie, mod de prezentare.
Daca in urma lucrarii efectuate, auditorul contata ca situatiile financiare dau o imagien fidela pozitiei financiare si
rezultatele obtinute sun in acord cu referintele contabile si conform prevederilor contabile atunci auditorul va include in
raportul de audit un paragraf al opinie intitulat :opinia fara rezerve.
Exemplu :
In opinia noastra situatiile financiare ofera o imagine fidela si justa apozitie si situatie financiare a societatii la data de
31 decembrie, precum si asupra performantei financiare si a fluxurilor de trezorerie pentru exercitiul incheiat la aceasta
data, in conformitate cu normele internationale de contabilitate.

14. Opinia fara rezerve, dar cu un paragraf de observatii: semnfiicatie, mod de prezentare.
In unele cazuri, raportul de audit poate fi modificat adaugand un paragraf de observatii al carui obiectiv este de a lamuri
cititorul asupra unui punct privind conturile anuale.
Adaugarea unui astfel de paragraf nu afecteaza opinia auditorului. Aceasta se situeaza de preferinta dupa paragraful de
opinie si precizeaza, in general, ca acesta nu constituie o rezerva.
Forma de prezentare a paragrafului de opinie in acest caz este urmatoarea:
fara sa exprimam o rezerva asupra situatiilor financiare, noi atragem atentia asupra notri X din anexa. Societatea face
obiectul unui proces in care este acuzata de infractiune in utilizarea brevetelor si in care I se pretinde varsarea
redeventelor si daunelor de interese; societatea a angajat o contraactiune, iar audierile preliminare, cat si procedurile
juridico-administrative ale celor doua actiuni sunt in curs. Rezultatul final al acestei situatii nu poate, in prezent sa fie
determinat si in consecinta, nu au fost constituite provizioane pentru acoperirea cheltuielilor care ar putea sa rezulte.

15. Rolul raportului de audit.

- Instrument de comunicare cu utilizatorii situatiilor financiare emise de entitatea auditata, respectiv cu publicul, precum si
cu actionarii pentru decizii economice;
- Instrument de confirmare a increderii publicului si actionarilor in situatiile financiare prezentate de o entitate;
- Instrument de identificare a responsabilitatilor pentru auditor si pentru conducerea entitatii auditare.

16. Ce este si cum se determina pragul de semnificatie?

Pragul de semnificatie reprezinta nivelul, marimea unei sume peste care auditorul considera ca o eroare, o inexactitate
sau o omisiune poate afecta regularitatea si sinceritatea situatiilor financiare, precum si imaginea fidela a rezultatului, a
situatiei financiare si a ptrimoniului intreprinderii.
Este nivelul de eroare sub care intelegerea si interpretarea situatiilor financiare nu vor fi afectate semnificativ.
Stablirea unor praguri de semnificatie permite:
- orientarea mai buna si planificarea misiunii;
- evitarea lucrarilor inutile;
- jusitificarea deciziilor referitoare la opinia emisa.
Pentru determinarea pragului de semnificatie pot fi utlizate diferite elemente de referinta: capitalurile proprii, rezultatul net,
cifra de afaceri.
Definirea pragului de semnificatie permite auditorului inca de la inceputul activitatii sale sa aprecieze mai bine sistemele si
conturile susceptibile sa contina erori sau inexactitati semnificative, iar la sfarsitul misunii, sa aprecieze daca anomaliile pe
care le-a descoperit trebuie sa ife corectate in cadrul exercitiului, in scopul de a putea emite o opinie fara rezerve.
Unele circumstante particulare trebuie avute in vedere la determinarea pragului de semnificatie:
- existenta unor prevederi legale, statutare sau contractuale;
- evolutia importanta de la un an la altul a unor posturi;
- capitaluri proprii sau rezultate anormale.
17. Riscul de audit: componentele si relatiile intre acestea.
Riscul de audit consta in faptul ca auditorul exprima o opinie incorecta din cauza faptului ca in situatiile financiare sunt
erori semnificative.
Riscul de audit se divide in 3 componente:
- Riscul inerent consta in posibilitatea ca soldul unui cont sau o categorie de operatiuni sa comporte erori
semnificative, izolate sau impreuna cu erorile din alte conturi sau categorii de operatiuni, din cauza unui control intern
insuficient.
- Riscul legat de control consta in faptul ca o eroare semnificativa intr-un cont sau intr-o categorie de operatiuni,
izolata sau impreuna cu alte solduri de conturi sau categorii de operatiuni, nu este nici prevenita, nici descoperita si
corectata prin sistemul contabil si de control intern utilizate;
- Riscul de nedescoperire consta in faptul ca controalele declansate de auditori nu reusesc sa descopere o eroare
semnificativa in soldul unui cont sau intr-o categorie de operatiuni, izolata sau impreuna cu alte solduri sau categorii de
operatiuni.
Exista anumite relatii intre cele trei componente ale riscului de audit.
Riscul de nedetectare este invers proportional cu cumulul riscurilor inerente si riscurile legate de control. Daca riscurile
inerente si cele legate de control sunt ridicate, trebuie fixat un nivel al riscului de nedetectare reduc, astfel incat sa fie reduc
cat mai mult riscul de audit si invers.
Pe de alta parte, trebuie sesizata si relatia de invers proportionalitate dintre caracterul semnificativ si riscul de audit. Cu cat
pragul de semnificatie este mai mare cu atat riscul de audit este mai mic si invers.
18. Ce este riscul legat de control?
Consta in faptul ca o eroare semnificativa intr-un cont sau intr-o categorie de operatiuni, izolata sau impreuna cu alte
solduri de conturi sau categorii de operatiuni, nu este nici prevenita, nici descoperita si corectata prin sistemul contabil si
de control intern utilizate.
In general auditorul fixeaza un nivel ridicat al riscului legat de control atunci cand:
- sistemele contabile si de control nu sunt aplicate corect;
- sistemul contabil si cel de control intern ale intreprinderii sunt considerate ca insuficiente.
19. Ce este riscul inerent?
Consta in posibilitatea ca soldul unui cont sau o categorie de operatiuni sa comporte erori semnificative, izolate sau
impreuna cu erorile din alte conturi sau categorii de operatiuni, din cauza unui control intern insuficient.
20. Ce este riscul de nedetectare?

Consta in faptul ca controalele declansate de auditori nu reusesc sa descopere o eroare semnificativa in soldul unui cont sau
intr-o categorie de operatiuni, izolata sau impreuna cu alte solduri sau categorii de operatiuni. Depinde de controalele
proprii ale auditorului si nu poate fi eliminat in totalitate, oricare ar fi tehnicile si procedurile folosite de auditor.
21. Conceptul de independenta in audit.
Principiul independentei se aplica tuturor profesionistilor contabili in practica libera, indiferent de natura serviciului
profesional prestat. In cazul executarii, insa, a unor misiuni de audit prin care se furnizeaza o asiguarare in ce priveste
credibilitatea situatiilor sau informatiilor financiare in fata publicului, independenta devine cea mai sigura garantie ca
profesionistul contabil si-a indeplinit misiunea in conditii de integritate si cu obiectivitate.
Independenta are doua componente fundamentale:
- independenta de spirit (rationamentul profesional) este caracterizata prin starea de spirit care inlesneste
obtinerea unei opinii neafectate de influente care pot compromite acest rationament profesionale, permitand
profesionistului contabil sa actioneze cu integritate, cu obiectivitate si cu pridenta profesionala;
- independenta in aparenta (comportamentul)- se caracterizeaza prin evitarea faptelor si circumstantelor care pot fi
atat de semnificative incat o terta persoana, logica si informata ar putea ajunge la concluzia normala ca integritatea,
obiectivitatea si prudenta profesionala ale cabinetului sau ale unui membru au fost compromise.
Independenta este potential amenintata in urnatoarele situatii:
- interes propriu;
- slabirea autocontrolului;
- renuntarea la propriile convingeri;
- manifestari de familiarism;
- actiuni de intimidare.