Sunteți pe pagina 1din 3

DEPARTAMENTUL COMERCIAL

In practica intreprinderilor se constata existenta unei interdependente intre


departamentele acesteia, care se intrepatrund si se completeaza, formand sistemul
organizarii procesuale a intreprinderii.
Initiatorul conceptului functiune a fost Henry Fayol , care a realizat o analiza a
intregului complex de activitati din cadrul unei intreprinderi si o grupare rationala a
acestuia in sase functiuni : tehnica, comerciala, financiara, contabila, de securitate si
administrativa. Ulterior, acest concept a constituit domeniul a numeroase studii si
cercetari, suferind repetate modificari.
Departamentul comercial are ca obiect conectarea intreprinderii pe planul
asigurarii resurselor materiale si a vanzarilor .
In domeniul aprovizionarii materiale, intreprinderea isi stabileste necesarul de
materii prime, materiale, combustibili cu termenele de livrare si stabileste stocurile de
productie, incheie contracte, efectueaza receptia bunurilor aprovizionate si depozitarea
acestora .
In domeniul desfacerii, intreprinderea incheie contracte, urmaresta si livreaza
marfurile la termene, prospecteaza piata si negociaza vanzarea produselor sale.
Departamentul comercial include activitatile de aprovizionare tehnico materiala,
comercializare a produselor realizate de intreprindere, comert exterior si cooperare
economica internationala.
Aprovizionarea tehnico- materiala prezinta o importanta deosebita pentru buna
desfasurare a intregului proces de productie si influenteaza direct calitatea produselor
fabricate.
Activitatile desfasurate in cadrul departamentului comercial constau din:

Calcularea necesarului de resurse materiale (materii prime , materiale


combustibili, energie etc.) pentru realizarea productiei;

Stabilirea necesarului de resurse materiale privind stocurile pentru


productie;

Determinarea normelor de consum specific de aprovizionare tehnicomateriala;


In mod corespunzator , in domeniile comercializarii si comertului exterior trebuie
sa se desfasoare o serie de activitati, cum sunt:

Incheierea contractelor de vanzare cumparare pentru produsele fabricate;

Participarea la diferite targuri ,expozitii in tara si strainatate ;

Vanzarea propriu-zisa a produselor.

Aprovizionarea se refera la functia de achizitionare a elementelor de intrare


folosite in lantul valoric al firmei, si nu la elementele de intrare aprovizionate ca atare.
Printre elementele de intrare achizitionate se numara: materii prime, materiale de
productie auxiliare si alte articole consumabile, precum si active cum ar fi utilaje,
productie auxiliare si alte articole consumabile, precum si active cum ar fi utilaje,
instalatii primare, elementele de intrare sunt prezentatre in fiecare activitate valorica,
inclusiv in cele de sprijin. De exemplu materialele de laborator si serviciile independente
de verificare si control prin probe si incercari sunt elemente de intarre obijnuite in
dezvoltarea tehnologica, in timp ce serviciile unei firme de contabilitate sunt un element
de intrare obisnuit in infrastructura firmei. Ca toate activitatile valorice, aprovizionarea
utilizeaza si ea o tehnologie cum ar fi procedurile de lucru cu furnizorii, regulile de
calificare si sistemele informationale.
Functia de aprovizionare tinde sa se regaseasca in toate subdiviziunile unei
firme. Unele articole, cum ar fi materialele prime, sunt achizitionate de catre
departamentul traditional de aprovizionare , in timp ce alte articole sunt achizitionate de
catre managerii de fabrica, managerii de birou, reprezentantii de vanzari chiar de catre
directorul general al firmei .
Desfasurarea procesului de productie intr-o intreprindere impune organizarea
activitatii de aprovizionare cu mijloace materiale ca materii prime si materiale,
combustibili, energie, apa utilaje, masini etc.
Organizarea aprovizionarii tehnico- materiale trebuie astfel condusa, incat sa
contribuie la:
-asigurarea completa, complexa, si la timp a unitatii economice cu mijlocele de
munca si obiectele muncii;
-asigurarea conditiilor optime de depozitare a resurselor materiale;
-alimentarea rationala a locurilor de munca cu resursele materiale necesare;
-utilizarea rationala a resurselor materiale, astfel incat sa se respecte normele de
consum stabilite si stocurile de productie determinate.
Sistemele pentru care intreprinderea poate opta pentru organizarea aprovizionarii
tehnico materiale sunt:
sistemul functional;
sistemul de organizare pe grupe de materiale;
sistemul de organizare in functie de destinatia de consum a resurselor
materiale;
sistemul mixt de organizare a compartimentului de aprovizionare.

Contractul comercial de aprovizionare-desfacere


Contractul economic de vanzare cumparare este un acord de vointa intre doua
parti, in virtutea careia, cel care vinde se obliga sa transmita celui care cumpara dreptul de
proprietate asupra unui obiect, inschimbul unui pret pe care il plateste cel din urma.
Contractul de vanzare cumparare are urmatoarele caractere:
este un contact bilateral, intrucat naste obligatii in sarcina ambelor parti.
este un contract cu titlu oneros, intrucat existenta si intinderea obligatiilor
asumate de parti sunt certe, fiind cunoscute din momentul incheierii contractului.
contractul de vanzare cumparare este un contract consensual intrucat se
incheie valabil prin simplul acord de vointa al partilor asupra lucrului si asupra pretului,
desi lucrul inca se va si pretul inca nu se va fi numarat ( art 1295 cod civil)
este un contract translativ de proprietate in privinta bunul vandut, de la
vanzator.
Formele aprovizionarii materiale
Formele de aprovizionare materiala pe care le pot folosi intreprinderile
consumatoare sunt
- aprovizionarea directa de la producatorii-furnizori,
- aprovizionarea indirecta,prin intermediari comerciali,unitati specializate in
comercializrea materialelor in sistem en-gros.