Sunteți pe pagina 1din 2

Grupa 1310

Solurilor Brune

Solurile brune argiloiluviale fac parte din clasa Argiluvisoluri ce au ca orizont de


diagnostic un orizont Bt,adica B argiloiluvial,de unde si denumirea clasei.
Se intalnesc impreuna cu solurile brune luvice si luvisolurile albice,de obicei in
continuarea(spre zone mai umede si mai inalte)solurilor cenusii in partea de est a tarii a
solurilor brune-roscate in partea de sud si sud-vest,si a cernoziomurilor argiloiluviale in partea
de vest.Ocupa suprafete reprezentative in Podisul Transilvaniei,Piemonturile Vestice, Campia
din vestul si nord-vestul tarii,Podisul Getic,Subcarpatii si Dobrogea de nord.
Se intalnesc in conditii de relief de podis,deal,piemont si campii umede;la altitudini
cuprinse intre 150 si 800 m;pe suprafete,de obicei,inclinate.S-au format pe loessuri,depozite
loessoide,luturi,nisipuri,argile,conglomerate,gresii etc.O caracteristica foarte importanta a
materialelor de formare o constituie faptul ca sunt, in general bogate sau au un oarecare
continut de calciu sau minerale feromagneziene. Principalele elemente ale climei variaza in
limite foarte largi : media anuiala a precipitatiilor intre 600 si 1000 mm, iar a temperaturii
intre 6 7 si 9 10 grade Celsius, indicii anuali de ariditate intre 34 si 55, evapotranspiratia
potentiala este ,de obicei , mai mica decat media precipitatiilor. S-au format sub paduri de
stejar sau fag, ori amestec intre acestea, cu o vegetatie ierboasa vernala ( de primavera ).
In conditiile vegetatiei mai sus-amintite , bioacumularea aste putin intense (humusul
fiind alcatuit atat din acizi huminici cat si fulvici), s-a format un orizont A ocric. Climatul
fiind umed, alterarea a fost intense,, rezultand cantitati apreciabile de argila si de oxizi si
hidroxizi de fier. Spre deosebire de solurile brune-roscate, la care,datorita nuantei
mediteraneene a climatului, oxizii si hidroxizii de fier erau nehidratati si deci de culoare
roscata , in acest caz ei sunt hidratati si prin urmare, au o culoare galbuie ( pe care o imprima ,
intr-o oarecare masura si solului). Deoarece materialul de solificare a fost bogat sau a continut
calciu sau minerale fero-magneziene, solul nu a suferit o debazificare accentuate, a avut loc
migrarea partiala a coloizilor minerali ( argila si oxizi si hidroxizi de fier ), formarea unui
orizont Bt cu o nuanta galbuie, dar nu s-a separat si un orizont eluvial.

www.referat.ro
Alcatuire si proprietati:
Solurile brune argiloiluviale tipice au profil de tipul Ao Bt C sau Cca. Orizontul Ao
este gros de 20 30 cm si are culoare deschisa ( brun, brun deschisa ) . Orizontul Bt este
gros, uneori, de peste 100 cm si are-n partea lui superioara, cel putin in pete, culori in nuante
galbene. Urmeaza un orizont C, reprezentat printr-o roca neconsolidata sau un Cca.
Dintre neoformatii se intalnesc cele biogene, mai ales in partea superioara a profilului;
la nivelul lui Bt cele de oxizi si hidroxizi de fier hidratati, sub forma de pete pe fetele
elementelor structurale di de argila ca pelicule.
Solurile brune argiloiluviale au in partea superioara o textura, adesea, mijlocie
(lutoasa); la nivelul orizontului Bt textura este fina sau tot mijlocie, dar cu un continut mai
mare de argila cel putin in parte migrate de sus. Notiunea de argiloiluvial din denumirea
acestui sol , nu inseamna textura argiloasa , ci arata existenta unui orizont B argiloiluvial
sau textural; uneori, solurile brune argiloiluviale au o textura luto-argiloasa sau chiar
1

argiloasa ( cand sunt formate pe sedimente fine). Structura este glomerulara sau grauntoasa,
relative bine dezvoltata in orizontul superior si columnoid prismatica sau prismatica bine
dezvoltata in Bt. Restul proprietatilor fizice, precum si cele fizico-mecanice, hidrofizice si de
aeratie sunt, in general, relative favorabile.
Sunt mijlociu aprovizionate cu humus ( continutul procentual 2 3 % ). Desi sunt
raspandite in zone umede, datorita materilului de solidificare bogat sau continand calciu sau
alte elemente bazice, au V % si pH cu valori relativ ridicate, respective 80 sau peste 80
( soluri eubazice ) si 6 pana aproape de 7 ( reactie slab acida - neutral ).
Fertilitate :
Solurile brune argiloiluviale se situeaza, din punct de vedere al proprietatilor fizice ,
chimice si de troficitate, sub nivelul cernoziomurilor argiloiluviale , solurilor brune roscate
si cenusii, dupa care in mod normal urmeaza. Fiind raspandite in zone mai umede, ele asigura
in general, o buna aprovizionare cu apa a culturilor. In anii secetosi regimul de apa este insa
deficitar , iar in cei prea ploiosi poate aparea un surplus de umiditate . Reglarea regimului de
umiditate se poate face, in general, printr-o aplicare corecta a lucrarilor agrotehnice.
In comparatie cu cernoziomurile argiloiluviale, cu solurile cenusii sib rune roscate
dupa care urmeaza, la aceste soluri necesitatea aplicarii de ingrasaminte ( azotate, fosfatice,
potasice si gunoi de grajd ) este mai mare.
Concluzii :
Solurile brune argiloiluviale sunt folosite in cultura plantelor de camp ( grau, porumb,
floarea-soarelui, sfecla de zahar, orz, lucerna, trifoi, soia, mazare, fasole), pomilor fructiferi
( mar, par, prun, cires, visin, piersic, cais ), vitei de vie, legumelor si ca pasuni si fanete.
Rezultate foarte bune dau pomii si vita de vie care, de altfel, au si o raspandire mai mare pe
aceste soluri.