TEORIA CONSUMATORULUI. UTILITATEA ECONOMIC.

LEGEA UTILITII
MARGINALE I CURBA CERERII

1. Consumatorul i consumul de bunuri economice

Consumatorul agent economic care folosete un bun material sau un serviciu pentru a-i satisface
o trebuin final.
Consumatorul urmrete s-i maximizeze satisfacerea scopurilor finale innd seama de resursele
limitate de care dispune. Consumatorul face cheltuieli n funcie de venitul su care este limitat.
Omul este mai nti un consumator, pentru c orice aciune ntreprinde presupune consum.
Consumul este un fenomen economic deosebit de important datorit funciilor complexe pe care
acesta le ndeplinete: funcia utilitar i funcii sociale.
J.M.Keynes Consumul este singurul scop i singura int a oricrei activiti economice
J.K.Galbraith Nimic nu este mai important de ct consumul de bunuri, consumatorul i
maximizeaz pe aceast cale fericirea
M.Didier Consumul este unul dintre codurile care te situeaz n ierarhia social"
2. Utilitatea economic. Delimitri conceptuale
Ca fiin raional, consumatorul i stabilete (n fiecare moment la existenei sale) un program de
consum n concordan cu venitul su, ordonndu-i raional preferinele innd cont de utilitatea acelor
bunuri care i maximizeaz satisfacia. Astfel, utilitatea economic se afl n centrul analizei
comportamentului raional al consumatorului
Utilitatea n sens general capacitatea real sau presupus a unui bun de a
satisface o nevoie prin consum.
Utilitatea economica satisfacia pe care sper c o va obine un consumator
dat, n condiii determinate de loc i timp, prin folosirea
unei cantiti determinate dintr-un anumit bun economic
Utilitatea: individual, total , marginal, agregat
Utilitatea individual (Ui) exprim satisfacia generat consumatorului de fiecare unitate
consumat dintr-un bun.
Utilitatea totala (UT) arata care este satisfactia total resimit de consumator de ctre
ntreaga cantitate de bunri de un anumit fel care este consumat.
Utilitatea marginala (Umg) satisfactia suplimentar (adiional) pe care o resimte fiecare
individ pentru fiecare unitate suplimentar dintr-un bun economic ce este consumat.
Utilitatea agregat (UA) suma utilitilor pe care le aduce bunuri diferite consumate de
individ.
Formula de calcul a utilitii marginale
UT
- utilitatea totala scontata a se obtine
Umg =----------X - cantitatea consumata dintr-un bun

Caracteristici ale utilitii economice

fiecare cantitate dintr-un bun are utilitate;

 baza utilitii o reprezint proprietile, nsuirile, caracteristicile pe care le posed fiecare bun
i cantitatea n care un bun este oferit;
Aprecierea utilitii are caracter subiectiv, fiind vorba de satisfacia pe care aceasta o creeaz,
prin consum, individului;
Utilitatea are un caracter obiectiv, fiind determinat de proprietile intrinseci ale fiecrui bun
economic;
utilitatea economic este expresia intensitii nevoii pe care o resimte un consumator, la un
momet dat;
nu orice bun are utilitate (un bun are utilitate dac un consumator dat: nu l deine, i-l
dorete, i este dispus s-l cumpere, n condiii de loc i timp)
Cum msurm utilitatea economic?
n legtur direct cu posibilitatea de msurare a utilitii, teoria economic
face referire la dou tipuri de utiliti: cardinal i ordinal

Teoria utilitii cardinale (aparine gndirii economice a sec. al XlX-lea, se pot evidenia
contribuiile economitilor: W.S.Jevons, C.Menger, L. Walras) pornete de la supoziia potrivit
creia consumatorul este capabil de a msura utilitatea i de a exprima printr-un numr (cardinal)
cantitatea de utilitate consecutiv resimit prin consumarea unei cantiti determinate de bunuri.
Utilitatea cardinal presupune msurarea direct folosindu-se n acest scop uniti de msur
speciale, denumite utils (uniti de utilitate).
Teoria utilitii ordinale (concepia neoclasic: V.Pareto, J.R.Hicks, R.Allen) pornete de la ideea c
utilitate nu poate fi msurat cu precizie i c nu este important s msurm utilitatea, ci ceea ce ne
intereseaz este ierarhizarea (ordonarea) preferinelor n raport cu nivelul satisfaciei totale
scontate a se obine. n realitate, consumatorul atunci cnd alege, claseaz bunurile n ordinea de
preferin, fr s recurg la msurarea utilitii.
Pentru a nelege mai bine cele dou teorii vom da un exemplu (vezi exerciiul unu din fia de lucru
nr.1)
2. Legea utilitii marginale i regula de maximizarea a utilitii
Pentru o nelegere corect a relaiei dintre utilitatea total i marginal i pentru a formula
legea utilitii marginale vom aplica ca metod didactic simularea
conform fiei de lucru nr.1 la exerciiul 2, doi studeni vor fi solicitai s mnnce bomboane
dintr-o cutie de bomboane. Dup simulare se va observa:
Cate bomboane a mncat fiecare student?
Ce utilitate a resimit pentru fiecare bomboan?
La a cta bomboan s-a oprit i de ce?
Dac ar fi forai s mai consume peste pragul de saturaie ce se poate ntmpla?

Utilitatea totala

Utilitatea marginala

Utilitatea totala si utilitatea

marginala

Legea utilitii marginale descrescnde

Dac un consumator consum doze (cantiti) dintr-un bun atunci utilitatea marginal
pentru acel bun scade pn atinge valori negative, iar utilitatea total crete cu o rat
descresctoare pn la pragul de saturaie (cnd atinge o valoare maxim) dup care
scade, dar pozitiv.
Legea lui Gossen - intensitatea unei placeri descrete progresiv pn la saturaie,
atunci cnd respectiva plcere este consumat n mod continuu i nentrerupt
Regula de maximizare a utilitii

Umg A

PA

-------- = -------UmgB

PB

Umg A
sau

UmgB

---------- = -----------PA

PB

4.Preferinele consumatorului . Programul de consum. Harta curbelor de

indiferen. Rata marginal de substituie.
Preferintele sunt diferite de la individ la individ, ct i pentru unul i acelaii individ, n
condiii de loc si timp (tradiii, obiceiuri, cutume, factori psiho-sociali, gradul de cultur,
educaie, etc.)
Oamenii au o diversitate de preferinte deci rezult c au o varietate de
modele de consum (programe de consum).

 Programul de consum, numit uneori i reet de consum constituie n fond

specificarea unor anumite cantiti din diferitele bunuri x,y,z,w care-i asigur unui
consumator dat o anumit utilitate agregat.
Programul de consum d expresia sistemului de nevoi ale consumatorului, dar i
gusturilor i preferinelor sale, disponibilitii n timp i spaiu, utilitii pe care el o
acord diferitelor cantiti (doze) din bunurile x,y,z,w.
Avem de a face cu programe de consum echivalente dac ele i asigur
consumatorului acelai nivel de satisfacie
Harta curbelor de indiferen
Curba care unete ansamblul combinaiilor din bunurile x i y ce furnizeaz
consumatorului aceeai satisfacie se numete curb de indiferen (curb de
izoutilitate).
Dac avem n vedere totalitatea produselor i serviciilor se poate forma o infinitate de
combinaii, precum i o infinitate de curbe, toate acesta formnd harta curbelor de
indiferen.
Cantitatea dintr-un bun economic la care consumatorul este dispus s renune (X) n
schimbul unei uniti suplimentare din altul (Y) pstrndu-i acelai nivel de satisfacie
se numete rat marginal de substituie (RMS).
RMS=-Y/X = UmgX/UmgY , UT=constant
Rata marginal de substituie este raportul invers al utilitilor marginale ale celor
dou bunuri, iar din punct de vedere economic, semnificaia RMS este de prag pn la
care se justific s se fac substituia bunurilor.

Proprieti:
Se pot descrie o infinitate de curbe de indiferen care arat c preferinele
unui individ sunt virtual nelimitate;
Orice punct de pe curb asigur aceeai satisfacie a preferinelor;
A B daca U(A) = U(B)
Gradul de satisfacie difer de la o curb la alta;
U2>U1; U3>U2 etc.
Curbele de indiferen nu se pot intersecta niciodat;
Curbele cu o nclinaie negativ i fa de originea graficului sunt convexe;
Panta curbei de indiferen se numete rata marginal de substituie a
bunurilor (RMS).
5. Constangerea bugetar. Linia bugetului
A) Abordarea statica
Constangerea bugetara amsamblul combinaiilor bunurilor pe care un consumator
poate s le consume n limita venitului de care dispune i n raport cu preurile de pe
pia.

 Ansamblul combinaiilor care ndeplinesc conditia Px+PyVd constituie setul

combinatiilor posibile
Atunci cnd consumatorul foloseste ntreg venitul disponibil pentru procurarea bunurilor
descriem linia bugetului
Ecuatia liniei bugetului: Vd= xPx+yPy
Transpunerea grafic:
Pasul 1. Determinarea punctelor de intersectie ale celor 2 axe:
x=Vd/Px i y=Vd/Py
Pasul 2. Se stabileste panta liniei bugetului
Y=f(x)
Y= Vd/Py- X Px/Py
Panta liniei bugetului este derivata de ordin nti= -Px/Py

B) Abordara dinamica
Dinamica liniei bugetului n condiiile modificrii venitului disponibil i a preului unuia
dintre cele dou bunuri
La tabl se va prezenta un exemplu numeric i se vor observa modificrile liniei
bugetului n cazul modificrii Vd, Px i Py n condiii de caeteris paribus (c.p.)
Modificare venitului disponibil al consumatorului, c.p. :
creterea venitului disponibil, c.p. linia bugetului se va deplasa spre dreapta
perfect paralel cu prima;
scderea venitului disponibil, c.p. linia bugetului se va deplasa spre stnga
perfect paralel cu prima.
Modificare preului unuia dintre cele dou bunuri, c.p.:
- creterea preului bunului X, c.p. linia bugetului se va deplasa spre
stnga i panta noii linii a bugetului va fi mai mare dect cea a liniei iniiale a
bugetului;
- scderea preului bunului X, c.p. linia bugetului se va deplasa spre
dreapta i panta noii linii a bugetului va fi mai mic dect cea a linei iniiale a
bugetului.

6. ECHILIBRUL CONSUMATORULUI
a) Abordare static
Echilibrul consumatorului se atinge acolo unde una dintre curbele de
indiferen (descriind preferinele consumatorului) este tangent la
linia bugetului care ilustreaz constrngerile crora consumatorul trebuie s
le fac fa.
Condiia de echilibru al consumatorului:
UmgX/UmgY= PX/PY sau UmgX/PX= UmgY/PY

xPx + yPy= Vd
B) Abordare dinamica
1)Analiza comportamentului consumatorului n condiiile modificrii venitului
disponibil, caeteris paribus
Creterea Vd, caeteris paribus: E1(X1,Y1); V1>Vo; X1>Xo;Y1>Yo
Scderea Vd , caeteris paribus: E2(X2,Y2); V2<Vo; X2<Xo; Y2<Y
2) Analiza comportamentului consumatorului n condiiile modificrii preului
unuia dintre bunuri, c.p.
- creterea preului bunului X, c.p.
- scderea preului bunului X, c.p.
1)Curba venit consum (numita si curba lui Engel)
Curba lui Engel este acea curba care reuneste punctele de echilibru de tipul
Eo, E1 si E2. Aceasta curba arat cum i modific alegerile de consum un
individ, n raport cu schimbrile survenite n nivelul venitului su.
2) Curba pret- consum (Curba cererii)
Alura curbei cererii se poate explica pornind de la efectul de venit si
efectul de substitutie
Efectul de venit schimbarea n cantitatea cerut, cauzat de modificarea
venitului real, c.p., implicnd trecerea de pe curba de indiferen initial pe
o alt curba de indiferen, care va ilustra o unitate mai mare sau mai mic
(mai mult timp liber i mai putin munc).
Efectul de substitutie- schimbarea n cantitatea cerut ca urmare a
modificrii preului, c.p., determinnd o micare de-a lungul curbei de
indiferent initiale (munc mai mult i mai puin timp liber).
Curba venit-consum (Curba lui
Engel)

Drepturile consumatorului i sfaturi pentru consumatori mai multe detalii n

fia de lucru nr. 2

Protecia consumatorului a fost introdus n Tratatul de la Maastricht.

Uniunea European recunoate cinci drepturi de baz ale consumatorului, acceptate la
nivel internaional:
Dreptul la protecia sntii i securitii;
Dreptul la protejarea intereselor financiare;
Dreptul la protejarea intereselor legale;
Dreptul la reprezentare i participare;
Dreptul la informaie i educaie
Aplicarea n practic a acestor drepturi are n vedere: informarea i achiziionarea
In Romania, Autoritatea Nationala pentru Protectia Consumatorilor (2001) coordoneaza
i realizeaz strategia i politica Guvernului n domeniul proteciei consumatorilor,
actionnd pentru prevenirea i combaterea practicilor care duneaz snii,
securitii i intereselor economice ale consumatorilor.

Frontiera posibilitatilor de productie (FPP)

Instrument cu care se cerceteaza combinatiile posibile de a produce doua
bunuri prin folosirea integrala si eficienta a resurselor disponibile la un
moment dat si poate fi utilizata in fundamentarea deciziei producatorilor de
folosire a resurselor.
Panta FPP are o inclinatie negativa (pentru a produce mai mult dintr-un bun
este posibil doar daca se produce mai putin din celelalte, in conditiile in care
se folosesc deplin si eficient resursele);

 Punctele a si b indica o folosire eficienta a resurselor de care se dispune,

punctul c semnifica o folosire ineficienta sau un esec in ceea ce priveste
folosirea lor integrala;, iar punctul d bunuri ce nu pot fi produse la un
moment dat;
Pe termen mediu sau lung, odata cu cresterea volumului si eficientei
resurselor folosite, curba se deplaseaza spre dreapta sus, punctele a si b
desemnand combinatii posibile in noile conditii;
Deplasarea spre dreapta se poate realiza pe cale extensiva sau intensiva;
FPP punctata semnifica sensul general de progres, fie pe seama cresterii
volumului resurselor, fie pe baza cresterii eficientei folosirii acestora.
Costul de oportunitate este ilustrat de panta negativa (concava) a frontierei.
Pe masura ce cantitatea produsa dintr-un bun creste, costul oportunitatii al
unei unitati din acest bun are tendinta de crestere, tendinta care are caracter
de lege economica: legea cresterii costurilor relative.
1.3. Activitatea economica si legile economice;
Activitatea economica- domeniu fundamental si complex al activitatii umane care
cuprinde ansamblu faptelor, actelor si reactiilor oamenilor, concretizate in
comportamente si decizii privitoare la atragerea si folosirea resurselor economice rare,
in vederea producerii, distributiei, schimbului si consumatiei de bunuri, in functie de
nevoile si interesele lor.
Economia este structurata si abordata ca microeconomie; mezoeconomie;
macroeconomie si mondoeconomie
Microeconomia- procesele, faptele, actele si compoortametele participantilor
individuali la activitatea economica (firme, gospodarii familiale, administratii, banci,
etc.)
Mezoeconomia- procesele, faptele, actele si comportamentele care se refera la
sectoarele de activitate economica (primar, secundar, tertiar si cuaternar), la ramurile
activitatii economice (siderurgie, chimie, transport, educatie, sanatate, etc.)
Macroeconomia- procesele, faptele, actele si comportamentele economice referitoare
la grupuri de subiecti economici reuniti in categorii omogene si degajate de
comportamentele lor individuale, precum si la intreaga economie privita ca agregat sau
ca sistem.
Mondoeconomia- cuprinde totalitatea economiilor nationale, respectiv procesele,
faptele, actele si comportamentele subiectiilor economici si ale comunitatilor
internationale privite atat prin prisma legaturilor economice dintre economiile
nationale, cat si ca inreg considerat la scara planetara sau zonal-internationala.
Legile economice
Fenomenul economic- reprezinta forma exterioara a activitatii ec., acele elemente,
aspecte si/sau acte ale vietii economice care apar si se manifesta la suparafata
acesteia, putand fi cunoscute de oameni direct, pe baza de experienta. Acestea devin
procese ec.
Procesul economic exprima transformarile in starea activitatii economice, acestea
evidentiind dezvoltarea in timp si spatiu a fonomenului economic.
Legile economice expresia legaturilor esentiale, necesare, relativ stabile si
repetabile de dependenta cauzala sau mutuala existente in mod obiectiv in si intre
fenomenele si procesele economice.

1.4. Geneza stiintei economice contemporane

I.

Prima etapa in evolutia gandirii ec. Isi are inceputurile in gandirea antica grecoromana si asiatica si se incheie spre sfarsitul secolului al XVIII-lea, prin

II.

III.

IV.

V.

contributia lui Adam Smith. El este considerat parintele stiintei economice (Avutia
natiunilor1776). W.Petty (Aritmetica politica), F.Quesnay cu faimosul sau Tablou
economic, etc.
Sfarsitul sec. al XVIII-lea si inceputul ultimei treimi al sec.XIX-lea. David Ricardo
Despre principiile economiei politice si ale impunerii (1817); Thomas Malthus Eseu
asupra principiului populatiei(1798) Principii ale economiei politice (1820); J.S.Mill
Despre definitia economiei politice si metoda ei caracteristica de investigatie(1836) si
Principiile economiei politice(1848). In aceasta perioada a trait si a creat K.Marx, care
este considerat un fondator de noua scoala economica. Opera sa fundamentala este
Capitalul (vol.I-1867, vol.II-1885 si vol.III-1893).
Anii 70 ai secolului al XIX-lea si marea recesiune mondiala din anii 30 ai
secolului al XX-lea.
Scoala germana: W.Roscher, G.Schmoller, si Fr.List (Sistem national de economie
politica-1841
Marginalistii vienezi, specialisti in teoria valorii si a distributiei: C.Menger,
E.Bohm-Bawerk, F.von Wieser)
Un loc aparte l-au ocupat economistii: Leon Walras (Elemente de economie
politica pura-1877);
Vilfredo Pareto (Manual de economie politica-1906); Alfred Marshall (Principii
ale economiei politice-1890 si Banii, creditul si comertul-1923)
Anii20 si anii 70 ai secolului al XX-lea. Perioada marcata pregnant de J.M.Keynes
si opera sa fundamentala Teoria generala a folosirii mainii de lucru, a dobanzii si a
banilor
Ca replica la curentul dirijist keynesist, s-a constituit liberalismul clasic al
secolului al XX-lea, ai carui reprezentanti au fost: L.Mises (Economia nationala-1910 si
Probleme de epistemologie economica-1933), Fr.Hayek (Drumul catre servitute1944,Constitutia libertatii-1960), M.Friedman (Eseuri privind economia pozitiva1953; Capitalism si libertate-1995; Teoria cantitativa a monedei-1969)
A cincea perioada a inceput in deceniul al optulea al secolului nostru si
continua si astazi.Toate teoriile elaborate in trecut au fost si sunt dezvoltate
si actualizate.
Economisti romani: Dimitrie Cantemir, Teodor Diamant, N.Balcescu, Ion Ghica,
George Baritiu, Dionisie Pop Martian, P.S.Aurelian, Virgil Madgearu, Victor
Slavescu, G.Mladenatz, Ion Raducanu, Ion N.Angelescu, George Tasca, Mihail
Manoilescu, N.Georgescu-Roegen, Ionel Blaga, Costin Murgescu, Victor Jinga,
N.N.Constantinescu, Mihai Todosia, Ioan Zahiu, Costin C.Kiritescu, etc.
1.5. Economia si locul sau in stiinta economica;
Stiinta economica s-a conturat ca stiinta spre sfarsitul secolului al XVIII-lea,
atunci cand capitalismul s-a dezvoltat si s-a consolidat in tarile vesteuropene.
Initial, noua stiinta a fost denumita economie politica. Termenul a fost
consacrat de francezul Antoine de Montchrestien, prin tratatul sau Tratat de
economie politica (1615)
Acest termen provine de la trei cuvinte de origine greaca:
- oikos (gospodarie, gospodarire);
- nomos (lege, regula);
E.P semnifica regulile

(legea) de gospodarire a societatii

- polis (orase, cetate).

Treptat, stiinta economica s-a diversificat, astfel incat a devenit
improprie folosirea termenului de economie politica pentru a desemna stiinta
economica in totalitatea ei.
Stiinta economica consta in ansamblul coerent de notiuni, idei, teorii si
doctrine prin care sunt reflectate in planul gandirii actele, faptele si
comportamentele economice, din judecatile de valoare asupra acestora,
precum si din tehnicile, metodele si procedeele de masurare, evaluare,
gestionare si de stimulare a activitatii economice.
Principalele stiinte economice actuale sunt: economia, microeconomia,
macroeconomia, mondoeconomia, relatiile ec.internationale, economia
comunitara europeana, finantele, contabilitatea, statistica economica,
managementul, marketingul, istoria economica, etc.
Economia este o stiinta teoretico-metodologica fundamentala si se
constituie intr-un sistem coerent de teorii (notiuni, concepte, reguli, legi,
principii) despre realitatea economica contemporana in ansamblul ei si care
analizeaza esenta faptelor, actelor si comportamentelor economice privite in
general.
Economia pozitiva evidentiaza ceea ce este in economie si ceea ce se
poate intampla daca va avea loc un anume eveniment (endogen sau exogen),
daca se vor produce anumite acte si fapte economice, naturale, tehnicostiintifice, politice, culturale, etc.
Economia normativa - arata cum ar fi bine sa se desfasoare activitatile
economice si ce ar trebui facut pentru ca procesele economico-sociale sa se
incadreze in normalitate.
1.6. Metode, tehnici si instrumente de analiza economica
Metoda unei stiinte depinde de natura acesteia (Andre Marchal) Metoda
trebuie conceputa in functie de specificul fiecarui domeniu de cercetat, in
cazul nostru in functie de specificul economiei ca stiinta teoretica
fundamentala.
Sistemul metodologic al economiei:
- inductie-deductie;
- principiul caeteris paribus;
- abstractia stiintifica;
- analiza-sinteza;
- metoda istorica si cea logica de analiza economica;
- analiza calitativa-analiza cantitativa;
- modelare matematica.
Formarea, dezvoltarea si abandonara teroriilor economice. Orice
teorie economica autentica se formeaza, se dezvolta si poate sa dispara intrun proces complex in cadrul caruia se opereaza cu:
Definitii care descriu variabilele (v.ec-endogene si exogene; v.de flux; v.de
stoc);
Ipoteze, presupuneri despre comportamentul acestor variabile (realiste sau
nerealiste);
Predictii, prognoze care sunt deduse din ipotezele teoriei;
Teste prin care predictiile sunt confruntate cu realitatea.

TEORIA PRODUCATORULUI
IV.1. Producatorul si firma
Producatorul cel care organizeaza si asigura crearea de bunuri materiale
si servici; este purtatorul ofertei.
Firma (intreprinderea) unitate economica cu scop lucrativ sau comercial,
care produce bunuri economice pentru a le vinde si care are ca finalitate
profitul.
Dreptul comercial roman considera calitatea de comerciant ca atribuita:
persoanelor fizice (profesii liberale medici, avocati, agricultori),
societatilor comerciale si altor persoane juridice (statul si administratiile
teritoriale, regiile autonome, asociatiile si fundatiile, etc).
Societatile comerciale SC cu personalitate juridica Legea 31/1990
- SC fara personalitate juridica Decretul lege nr.54/1990
Formele SC societate in nume colectiv;
- societate in comandita simpla;
- societate in comandita pe actiuni;
- societate pe actiuni;
- societate cu raspundere limitata
Activitatea firmei se desfasoara concomitent in doua directii:
- cumpararea de factori de productie (intrari) care sunt folositi la
producerea bunurilor economice (subventii, venituri din vanzarea
bunurilor economice, vanzari de factori de productie);
- vanzarea bunurilor economice produse (iesiri) prin care isi
recupereaza cheltuielile facute si obtine un profit (plata impozitelor si
taxelor, vanzari de bunuri economice, cheltuielile pentru serviciile
factorilor de productie);
Obiectivele principale pe care le urmareste producatorul sunt maximizarea
profitului si dezvoltarea (cresterea) activitatii firmei.
IV.2. Factorii de productie si combinarea acestora

Factori de productie totalitatea elementelor necesare producerii de bunuri

economice
Cei mai importanti factori de productie: Munca, Natura (Pamantul) si Capitalul
Celor trei li se poate adauga al patrulea Intreprinderea sau
antreprenoriatul care constituie actiunea de organizare a celorlalti
factori de productie de catre intreprinzator.
Neofactori: progresul tehnic, inovatia, resursele informationale, etc.
MUNCA activitate specific umana, constienta, prin care omul cauta
mijloacele necesare atingerii unui scop precis.
CARACTERISTICI:
- factor primar si originar;
- factor activ si determinat al productiei, al activitatii ec. in
general;
- in procesul muncii omul isi foloseste aptitudinile, experienta si
cunostintele pe care le poseda;
- prin munca se depune atat un efort intelectual cat si fizic;
- se afirma capacitatile de transformare si de anticipare ale
omului;

- utilizarea, combinarea si perfectionarea celorlalti factori de

productie
se realizeaza prin munca;
- progresul individului si societatii este legat in mod direct de
munca;
- au sporit cantitativ si s-au imbunatatit calitativ rezultatele
obtinute in
procesul muncii rodnicia muncii a crescut
NATURA (PAMANTUL)
NATURA elementul de baza care asigura suportul material al oricarei
activitati economice, conditionand nemijlocit desfasurarea acesteia
CARACTERISTICI:
- cadrul de desfasurare al oricarei activitati economice;
- suportul material al activitatii oamenilor si constituie baza si
izvorul productiei agricole si alimentare;
- resursele minerale constituie principala sursa de materii
prime si energie necesara desfasurarii intregii activitati
economice;
- cuprinde si resursele de apa, au o functie vitala pentru viata
biologica, dar si o functie economica;
- este limitat;
- regenerabil;
- degradabil prin poluare sau exploatare nerationala
CAPITALUL
Capitalul- reprezinta ansamblul bunurilor produse prin munca si utilizate
pentru obtinerea altor bunuri si/sau servicii destinate vanzarii.
Factorul de productie capital se mai numeste si capital tehnic sau bunuri de
productie
Capitalul tehnic este constituit din doua componente:
a) Capitalul fix (cladiri, instalatii, masini-unelte, utilaje, mijloace de transport,
calculatoare,etc.) acea parte a capitalului tehnic care participa la mai multe
cicluri de productie, se consuma treptat si se inlocuieste dupa un anumit
timp de utilizare (cand se uzeaza)
Uzura fizica deprecierea treptata a capitalului fix, ca urmare a folosirii
in activitatea economica si/sau a actiunii factorilor naturali
Uzura morala se instaleaza ca urmare a progresului tehnic si a
conditiilor pietei care asigura masini, utilaje, etc. noi, mai ieftine si mai
performante din punct de vedere tehnico-economic.
b) Capitalul circulant (materii prime, materiale, combustibil, energie, apa
tehnologica) care participa la un singur ciclu de productie, sunt consumate
in cursul acestuia si trebuie inlocuite cu fiecare nou ciclu de productie.

Combinarea factorilor de productie

Combinarea factorilor de productie operatia tehnico-economica de unire
a factorilor de productie in care cantitatea si calitatea fiecaruia sunt in
functie de bunurile ce urmeaza a fi produse, de cantitatea acestora si de
alti parametri, astel incat eficienta lor sa fie maxima.
Premisele combinarii factorilor de productie:
- caracterul limitat al factorilor supusi combinarii;
- caracteristicile f.p. si concordanta lor cu specificul activitatii;
- conjunctura pietelor f.p.
Proprietatile factorilor de productie:
- divizibilitatea reflecta posibilitatea f.p. de se imparti in unitati simple,
in subunitati omogene fara a afecta calitatea f.p.;

- adaptabilitatea capacitatea de asociere a unei unitati dintr-un f.p.cu

mai multe unitati din alt f.p.;
- complementaritatea proces prin care se stabilesc raporturile
cantitative ale f.p. care participa la obtinerea unui anumit bun economic;
- substituibilitatea
FUNCTIA DE PRODUCTIE
Volumul maxim posibil al productiei ce se obtine cu o cantitate data de
resurse, relatia dintre intrari si iesiri, respectiv relatia dintre productia
scontata a se obtine dintr-un bun si cantitatile din diferiti factori de
poroductie necesare pentru obtinerea acestuia sunt exprimate prin functia
de productie
Q = f(a,b,c,.), unde a, b, c, sunt factorii de productie utilizati
In analiza comportamentului producatorului este folosita de regula o
functie de productie omogena.
O functie de productie de tipul Q= f(K,L) se spune ca este omogena de
gradul n daca:
n
f( K, L)= f(K,L), unde n=1 si un numar real pozitiv
IV.3. Legea randamentelor neproportionale
Legea randmentelor neproportionale exprima raportul intre evolutia
rezultatelor obtinute si un factor variabil folosit in doze suplimentare, ceilalti
factori ramanand constanti.
Influenta factorului variabil se poate masura cu ajutorul urmatorilor indicatori:
1) productia totala;
2) productivitatea medie

Wm=Q/Fi, unde Fi=L,P,K

3) productivitatea marginala Wmg=Q/ Fi

Legea randamentelor neproportionale nu este valabila decat in anumite
conditii: - factorii de productie trebuie sa fie omogeni;
- legea admite ca se pot adauga unei cantitati constante
dintr-un factor doze suplimentare dintr-un alt factor;
- legea este reprezentativa pentru o stare data a tehnicii;
- punctul de plecare este acela de la care se intra in faza de
randamente descrescatoare;
- legea e valabila pentru o scara de productie data
4.4. Costul productiei

Costul de productie reprezinta totalitatea cheltuielilor pentru producerea si

desfacerea bunurilor si servicilor
Costul contabil reflecta cheltuielile efectiv suportate de catre intreprindere,
care rezulta din evidenta contabila a acesteia (cost explicit).
Costul economic reflecta acel consum de resurse ale ag.ec. neinclus in
costul platit de catre aceasta (cost implicit)

 Profit contabil = Venit tolal Cost contabil

Profit economic= Venit toal (Cost contabil + Cost de oportunitate)
P= CT+ Pr ; CT=P-Pr
Marimea si tipologia costului
A) Costuri totale (globale) CF,CV,CT
B) Costuri medii (unitare) CFM, CVM, CTM
C) Costul marginal Cmg= CT/ Q sau CV/ Q
IV.4. Economiile si dezeconomiile de scara
Economii de scara proces microeconomic care se caracterizeaza prin
cresterea dimensiunii, a volumului productiei si scaderea costului mediu pe
termen lung, randamentele de scara sunt crescatoare
Scara minima eficace firma nu realizeaza economii de scara. Costul mediu
este constant pe t.l., adica productivitatea medie globala este constanta,
cantitatea produsa creste in acelasi ritm cu cantitatea factorilor utilizati,
randamentele de scara sunt constante.
Dezeconomii de scara- costul mediu creste pe termen lung, productivitatea
medie globala scade, cantitatea produsa sporeste mai putin decat cantitatea
factorilor utilizati, randamentele de scara sunt descrescatoare.