Sunteți pe pagina 1din 2

S-a nscut in anul 87 a.Hr.

in orasul Verona provenind dintr-o familie


instarita, cu posibilitati materiale si relatii de rang inalt. Era ruda cu Caesar.
Foarte devreme Catullus a fost dus la Roma unde si-a desavarsit studiile. A
fost apreciat pentru calitatile sale si sprijinit de personalitati recunoscute
precum: Cornelius, Nepas, Asimius Pallea si Hortensius. Insa relatii destul
de stranse le-a avut cu un grup de scriitori care-si orientau operele literare
dup modelul poeziei Alexandrine, grup de scriitori care-si spuneau poetii
noi.
Acetia preferau genurile clasice mari, poemele scurte cu subiecte
mitologice, in locul discursurilor ample preferau cuvantarile scurte urmarind
modelul etic. Din viata lui Catullus istoria literara a retinut trei evenimente:
relatiile sale de dragoste cu femeia pe care a cantat-o in poemele sale sub
numele de Lesbia (Clodia pe numele ei adevarat), moartea fratelui sau si
impacarea cu Caesar.
Opera lui Catullus prezinta o importanta recunoscuta de toti criticii
literari, nu doar datorita formei si continutului, ci si prin faptul ca este
singura opera care ne-a parvenit in intregime din grupul poetilor noi.
Opera sa poate fi impartita in doua capitole:
- poezia impersonala sau Alexandrina, cuprinde poeme cu subiect mitologic;
- poezia personala sau de dragoste.
Aceste poezii oglindesc viata poetului cu bucuriile si durerile oferite de
dragostea fata de Lesbia, de fratele sau, durerea provocata de moartea
acestuia, duiosia amintirilor la vederea mormantului.
Poemele de dragoste se disting prin sinceritate, delicatete, duiosie, fiind
scrise intr-o limba destul de evoluata pe care Catullus a cizelat-o pentru a
raspunde cerintelor lirice.

Ctre Lesbia (Clodia) (Despre infidelitate) Poemul 70


Iubita mea, spune ca ea prefera sa nu se casatoreasca cu nimeni decat cu
mine/ Nici chiar daca Jupiter insusi i-ar cerea-o/ Spune, dar ce spune
femeia indragostitului patimas/ Trebuie scris pe vant si pe apa cea iute.
Poezia este a 70 a din cele 116 poezii, unite in volumul Libellus, face
parte din ciclul poeziilor de dragoste si exprima una din ipostazele iubirii
personale prima indoiala. In acest catren laconic durerea si tristetea se
exprima discret sub forma generalizarii filosofice a unei experiente proprii
de indragostit patimas cupido amanti. Sentimentul de tristete al poetului la
gandul ca iubita ii promite doar si nu-i ofera o dragoste sincera si eterna este

exprimat in ultimul vers: Sed mulier cupido quod dicit amanti/ In vento et
rapida scribere oportet aqua.
Astfel promisiunile iubitei sale ca ale orcarei femei sunt vorbe desarte.
Dupa cum apa curgatoare este navalnica asa sunt si sentimentele femeii fata
de iubit, idee sugerata de epitetul rapida. Stilistic, poetul foloseste
epitetele cupido rapida. Scrisa in distih elegiac, poezia surprinde prin
tonul familiar si muzicalitate.