Dezvoltarea cognitiva a scolarilor

Scolarii intre ucenici si mici oameni

de stiinta
Spre deosebire de subiectul fierbinte al dezvoltarii emotionale, dezvoltarea cognitiva a fost
considerata un subiect rece, apreciindu-se ca functiile intelectuale la care aceasta se refera pot fi
studiate separat de cele socio-emotionale.
Dezvoltarea cognitiva abordeaza achizitia cunoasterii dobandita cu ajutorul unor procese phisice
precum gandirea, memoria, atentia si limbajul prin care conferim sens realitatii si ne adaptam
mediului in care traim.
Jean Piaget, vocea dominanta in studiul dezvoltarii cognitive a copiilor, a propus abordarea cea
mai comprehensiva de pana astazi despre modul in care acestia ajung sa inteleaga lumea.
Principalele concluzii ce se desprind din teoria stadialitatii dezvoltarii cognitive propuse de el,
sunt:

copiii au un rol activ in invatare, explorand lumea si experimentand, ei joaca rolul de mici
oameni de stiinta inca din primele luni de viata. Dar nu fac acest lucru aleator, ci
construiesc cunostintele prin selectarea din experientele lor, a oricarui element care se
potriveste cu organizarea psihologica de care dispun deja;

gandirea copiilor este calitativ diferita de a adultilor, iar natura acestor diferente se schimba
de la o perioada de dezvoltare la alta; dezvoltarea intelectuala nu presupune doar oferirea de
cat mai multe informatii copiilor, adaugand mereu la baza lor de cunostinte;

dezvoltarea intelectuala este continua de la nastere, exista o continuitate bazala in ciuda

modificarilor ce apar pe masura ce copilul progreseaza de la un stadiu la altul;

In viziunea lui Piaget, copiii incearca sa inteleaga lumea singuri, orice realizare a acestora este
vazuta ca rezultat al eforturilor sale solitare si neasistate.
Spre deosebire de acesta, psihologul rus Lev Vigotsky, a considerat ca mediul particular in care
cresc copiii si interactiunile cu persoane mai competente sunt parte integranta din dezvoltarea lor
cognitiva. Aceasta este, in esenta, un proces social ce integreaza trei aspecte: cultural, interpersonal
si individual. Vigotsky a argumentat faptul ca nivelul optim al copilului este atins atunci cand
lucreaza, precum un ucenic, cu o persoana care stie mai mult, iar intervalul intre ceea ce stiu deja

copiii si ceea ce pot sa invete in conditii de indrumare, are o semnificatie foarte mare, fiind numita
zona a proximei dezvoltari (proxima in sensul de urmatoare).
Conceptul de esafodare (introdus de David Wood si colegii sai) descrie tipul de indrumare si ajutor
oferit de adulti (tutori) copiilor in rezolvarea de probleme, ajustand atat tipul cat si cantitatea de
ajutor la nivelul de performanta al copilului. Rolul tutorilor este de a umple intervalul dintre
cunostintele existente ale copilului si cerintele si abilitatile noii sarcini.
Achizitionarea unor instrumente culturale tehnologice (cartile, calculatoarele, ceasurile,
calendarele, hartile) si psihologice (limbajul, scris-cititul, numerele, teoriile stiintifice) ii ajuta pe
copii sa isi traiasca viata in feluri considerate mai eficiente si ii invata sa inteleaga cum functioneaza
lumea.
Dezvoltarea cognitiva in copilaria mijlocie (7-11 ani)
1. Gandirea. In jurul varstei de 7 ani, conform lui Piaget, copiii intra in stadiul operatiilor concrete,
in care pot folosi operatii mentale pentru a rezolva probleme concrete, reale. Copiii incep sa
rationeze sistematic, incearca sa rezolve logic problemele, pot sa inversese mental gandurile, sa
jongleze cu ele in orice modalitate dorita si sa in calcul mai multe aspecte ale unei situatii date.
Gandirea lor devine mai flexibila si mai eficienta, totusi, continua sa fie limitata la situatii reale aici
si acum.
Cateva din noile achizitii ce au loc in timpul acestui stadiu sunt:

asezarea in serie abilitatea de a aranja itemii pe baza unor dimensiuni precum inaltime,
greutate, timp sau viteza; de exemplu, un copil poate sa se gandeasca la prietenii lui in
termenii greutatii lor relative, in loc sa ii vada ca inainte, pe rand ca indivizi;

clasificarea abilitatea copiilor de a sorta obiecte in grupuri pe baza anumitor criterii si de a

vedea relatia dintre grupuri; de asemenea, ei inteleg deductia tranzitiva (capacitatea de a
deduce ralatia dintre doua obiecte din relatia fiecaruia cu un al treilea obiect), fenomenul de
incluziune a claselor, respectiv, relatiile de tip parte/intreg;

conceptul de numar la inceput copiii numara in mod mecanic, crezand ca fiecare numar e
un nume al unui obiect, astfel incat numerele devin proprietati ale obiectelor. Abia la
inceputul acestui stadiu inteleg ca numerele sunt intersanjabile, ca pot fi asezate in clase si
subclase. Ei dezvolta notiunea invariantei numarului, intelegand ca numarul total de
monede dintr-un sir ramane acelasi si daca sunt distantate si daca sunt apropiate;

rationamentul inductiv pornind de la observatii despre membrii concreti ai unei clase de

oameni, obiecte, animale, copiii trag concluzii generale despre clasa ca intreg;

conservarea intelegerea faptului ca caracteristicile de baza ale obiectelor (greutatea,

lungimea, numarul, masa, aria si volumul) raman nealterate, constante, atunci cand
infatisarea lor se modifica perceptiv.

In stadiul operatiilor concrete copiii inteleg mai bine decat cei din stadiul preoperational conceptele
spatiale (multi copii de 6-7 ani stiu sa ajunga la scoala si inapoi acasa) si cauzalitatea.
2. Planificarea. Copiii fac progrese constante pe parcursul anilor de scoala in ceea ce priveste
capacitatea de a procesa si retine informatiile, de a-si planifica si supraveghea comportamentul.
Toate aceste evolutii corelate intre ele contribuie la functia executiva, controlul constient al
gandurilor, emotiilor si actiunilor, in vederea atingerii scopurilor sau a rezolvarii problemelor. Cu

cat isi largesc cunostintele, copiii devin mai constienti de tipurile de informatii la care sa fie atenti si
pe care este important sa le tina minte.
Dezvoltarea treptata creierului si, mai ales, a cortexului prefrontal, permite planificarea, judecata si
luarea deciziilor. Viteza de procesare a informatiei (masurata prin timpul de reactie) creste
considerabil in special la fete, ceea ce conduce la cresterea cantitatii de informatii pastrate in
memoria de lucru, permitand gandirea complexa si planificarea orientata spre un scop.
Copiii de varsta scolara isi dezvolta abilitatile de planificare luand hotarari cu privire la activitatile
lor cotidiene, iar practicile de parentaj influenteaza ritmul in care copiii sunt lasati sa faca acest
lucru.
3. Atentia. Scolarii se pot focaliza mai mult timp pe informatiile de care au nevoie, selecatandu-le
si eliminandu-le pe cele irelevante.
Datorita maturizarii neurologice, in aceasta perioada se dezvolta atentia selectiva, capacitatea de
canalizare deliberata a atentiei si de respingere a perturbarilor poate sa depinda de abilitatea
executiva a controlului inhibitor, reprimarea voluntara a reactiilor nedorite.
4. Memoria de lucru este mult mai eficienta in copilaria mijlocie, punand bazele unei game largi de
abilitati cognitive. Imbunatatirile la nivelul memoriei pot contribui la bunea gestionare a sarcinilor
de conservare. Ca urmare a dezvoltarii lobilor frontali, scolarii fac progrese constante in intelegerea
memoriei si a proceselor acesteia (metamemoria).
Mnemotehnica reprezinta recurgerea la anumite mecanisme care vin in sprijinul memoriei. Cea
mai raspandita strategie de reamintire este folosirea ajutoarelor externe ale memoriei. Alte strategii
preferate de scolari sunt: repetitia, organizarea (plasarea mentala a informatiilor in categorii) si
dezvoltarea (realizarea unor asocieri mentale pe baza materialului de retinut).
5. Limbajul
Abilitatile lingvistice continua sa se dezvolte in copilaria mijlocie in toate cele patru arii lingvistice:
fonologia, semantica, sintaxa si pragmatica.
Pe masura ce vocabularul se dezvolta in primii ani de scoala, copiii folosesc verbe tot mai precise.
Comparatia si metafora devin tot mai frecvente. Structura frazelor continua sa devina mai elaborata,
copiii mai mari folosesc mai multe propozitii secundare.
Intelegerea regulilor sintaxei organizarea cuvintelor in propozitii si fraze devine mai complexa,
iar structura frazelor incepe sa fie mai elaborata.
In anii de scoala, cea mai mare dezvoltare a ariilor lingvistice o cunoaste pragmatica set de reguli
ce guverneaza folosirea limbajului in scopul comunicarii. Aceasta include atat abilitatile de
conversatie cat si cele narative.
Copiii buni la conversatie pun intrebari inainte de a aborda un subiect cu care interlocutorul ar putea
sa nu fie familiarizat. Cand povestesc ceva, majoritatea copiilor de clasa I, relateaza o experienta
personala sau un material scurt carte, emisiune TV, film. Scolarii mai mari se concentreaza mai
mult pe informatii introductive despre decor si personaje, motivele si gandurile personajelor.
Bibliografie
Papalia,D., Wendkos Olds,S., Feldman,R. Dezvoltarea umana, Editura Trei, Bucuresti 2010

Schaffer,R., Introducere in psihologia copilului, Editura ASCR, Cluj-Napoca 2010

Lu
1
8
15
22
29

Ma
2
9
16
23

Arhive
Categorii

februarie 2016
Mi
Jo

Nicio categorie

3
10
17
24

4
11
18
25

Vi
5
12
19
26

S
6
13
20
27

Du
7
14
21
28