Orase pentru oameni Jan Gehl

Concluzia observatiilor cu privire la distanta, simturi si comunicare este ca

la distante intre 100 si aproximativ 25 de metri nu se petrec multe, dupa care
bogatia de detalii si de interactiuni senzoriale se intensifica dramatic pe masura
ce distanta scade, metru dupa metru. In cele din urma, intre 7 si 0 metri, pot fi
folosite toate simturile, se percep toate detaliile si se manifesta sentimentele cele
mai intense.
In contextul planificarii urbane, unde relatia dintre simturi, comunicare si
dimensiuni este un aspect important,vorbim de un camp vizual social, limita
acestuia este de 100 de metri, distanta de la care putem vedea oamenii in
miscare.
Unitatile de baza ale arhitecturii orasului sunt spatii ale miscarii - strizile
si ale perceptiei pietele. Spatiile de circulatie ne indeamna sa mergem sa
mergem, piata spune sa ne oprim sa vedem ce se intarmpla aici.
La viteze mai mari decat mersul pe jos sau alergatul, sansele noastre de a
vedea si de a intelege ceea ce vedem sunt mult diminuate, deoarece aparatul
nostru senzorial este adaptat la mersul pe jos. Astfel, arhitectura de 5km/h se
bazeaza pe o abundenta de impresii senzoriale, spatii mici, cladiri apropiate, iar
perceperea senzoriale este bogata si intensa. Cu cat viteza se mareste,
arhitectura se bazeaza pe spatii mai mari, cladiri mai inalte si mai departate, iar
detaliile dispar.