1.

Definitie Monitorizare
Conform Ministerului Mediului si Gospodaririi Apelor din Romania,
monitorizarea mediului este un sistem de supraveghere, avertizare si interventie, care are
in vedere evaluarea sistematica a dinamicii caracteristicilor calitative ale factorilor de
mediu, in scopul cunoasterii starii de calitate si semnificatiei ecologice a acestora,
evolutiei si implicatiilor sociale ale schimbarilor produse, urmate de masuri care se
impun.
2. Modelul DPSIR
Scopul principal al folosirii modelului DPSIR este de a forma un cadru comun
pentru tarile europene, astfel incat indicatorii folositi sa fie compatibili pentru a se oferi
posibilitati de intocmire si comparare ale situatilor la nivel mondial. Modelul DPSIR
ajuta autoritatile sa inteleaga insemnatatea informatiilor in raportarea acestora, contribuie
la definirea standardelor comune pentru raportarile viitoare catre Agentia Europeana de
Mediu si statele membre.

Dezvoltare
economicosociala

Raspunsul
societatii la
schimbarile
de mediu

Presiuni
asupra
mediului
Starea
mediului

Impactul care rezulta

in urma modificarii
calitatii mediului

D (dezvolare economico-sociala)P (presiune)S (stare)I (impact)R (raspuns)

Dezvoltarea sociala si economica exercita Presiuni asupra mediului si, ca urmare,
Starea mediului inconjurator se modifica concretizandu-se prin efecte negative asupra
sanatatii umane, disponibilului de resurse si biodiversitatii mediului in general. In cele
din urma, acestea conduc la un Impact asupra sanatatii umane, ecosistemelor si a
materiilor prime care creeaza un Raspuns spontan al societatii impotriva cauzelor primare
sau direct asupra impactului si a starii mediului la un moment dat, printr-un process rapid
de adoptare sau de restaurare.

3.Sistemul national de supraveghere a factorilor de mediu

Controlul poluarii se realizeaza in Romania printr-un sistem de monitoring
complex, care achizitioneaza date privind calitatea mediului. Acest control se realizeaza
de catre Insitutul de Cercetare si Inginerie a Mediului si Dispeceratul Ministerului
Mediului si Gospodaririi Apelor. Sistemul de Monitoring Integrat din Romania este
cuprins in Sistemul Global de Monitoring al Mediului Inconjurator creat in 1972 prin
Hotararea Conferintei ONU de la Stockholm.
4.Etapele dezvoltarii unui program de monitorizare
-Identificarea strategiei/politicii de mediu;
-Definirea scopurilor intermediare;
-Determinarea intrebarilor stiintifice care corespund strategiei de mediu;
-Selectarea parametrilor cheie ce trebuie masurati pentru a raspunde intrebarilor
stiintifice;
-Alegerea metodelor si tehnicilor de masurare a parametrilor cheie;
-Proiectarea schemei experimentale de masurare;
-Conceptia structurii de management a bazelor de date;
-Dezvoltarea schemei de analiza/sintetizare a datelor obtinute care sa raspunda scopului
strategiei si a intrebarilor cheie.
5.Un program de monitorizare trebuie sa indeplineasca urmatoarele conditii:
-Determinarea starii variabilelor de mediu;
-Determinarea schimbarilor si tendintelor;
-Determinarea cauzelor si efectelor;
-Furnizarea avertizarilor timpurii asupra perturbarilor elementelor de mediu;
-Furnizarea informatiilor utile in evaluarea eficientei politicilor de mediu.
6.Caracteristicile programului de monitorizare:
-Distributia geografica a centrelor de monitorizare a mediului;
-Elementul de mediu tinta;
-Domeniul de cercetare-tinta;
-Esantionarea spatiala si temporala.
7.Indicatori ecologici
Sunt folositi pentru evaluarea starii mediului, pentru a furniza avertizari privind
schimbarile din mediul inconjurator sau pentru a diagnostica cauza unei probleme de
mediu in stransa corelatie cu procesele din cadrul ecosistemelor. Furnizeaza informatii
esentiale privind structura, functiile si compozitia ecosistemului. Dificultatile folosirii pe
scara larga a indicatorilor ecologici sunt generate de urmatoarele considerente:
-adeseori programele de monitorizare depind de un numar redus de indicatori si nu
reusesc sa cuprinda complexitatea ecosistemului;
-selectarea indicatorilor ecologici este confuza in programele de management al mediului
cu scopuri si obiective pe termen lung;
-ambiguitatea programelor de monitorizare si celor de management al mediului este
determinata de lipsa unui protocol de identificare a indicatorilor ecologici.

Surprind complexitatea ecosistemului permitand o monitorizare facila si de rutina.

Trebuie sa indeplineasca urmatoarele criterii:
-sa fie usor de masurat;
-sa fie sensibil la factorii de stres care afecteaza sistemul;
-sa raspunda stresului intr-o maniera previzibila;
-sa anticipeze si sa previzioneze schimbarile din ecosistem;
-sa fie integrative si sa cuantifice perturbarile, stresurile antropice si fluctuatiile in timp.
8.Aspecte privind informatia de mediu
Informatia privind mediul reprezinta orice informatie scrisa, vizuala, audio,
electronica sau sub orice forma materiala despre:
-starea elementelor de mediu;
-factorii (substantele, energia, zgomotul, radiatiile sau deseurile);
-masurile (politicile, legislatia, planurile, programele, conventiile incheiate intre
autoritatile publice si persoanele fizice si/sau juridice privind obiectivele de mediu);
-rapoartele referitoare la implementarea legislatiei privind protectia mediului;
-analizele cost-beneficiu;
-starea sanatatii si sigurantei umane.
9.Dispeceratele de mediu si functiile acestora
Vehicularea informatiilor si procesul decizional se desfasoara intr-un cadru
organizat care poarta denumirea de dispecerat, fiind organizate la niveluri decizionale
diferite. Conexiunea intre sursele de informare asupra mediului si dispeceratul local este
bidirectionala prin dialog pentru respectarea principiul feed-back de adaptare a deciziei la
situatia de moment. Personalul dispeceratelor necesita un grad de instrurire ridicat si sa
aiba la dispozitie scenarii cu deciziile aferente. Functiile dispeceratului de mediu cuprind:
-colectarea fiabila de informatii;
-supravegherea pragurilor critice de poluare;
-emiterea si comunicarea deciziei pe baza planurilor operative;
-constituirea bazei de date;
-transmiterea informatiei selectate la dispeceratul superior si a comenzii la dispeceratul
inferior.

10.Fluxul informational
Totalitatea conexiunilor intre componentele unui dispecerat este denumita flux
informational. Fluxul informational se realizeaza prin diferite cai de comunicatie:
-vocala: prin telefonie, radiotelefonie, telefonie prin satelit;
-de date: prin fax, modem, ISDN, GSM/GPRS, TCP/IP;
-protocoale specifice: HTTP, POP si SMTP, FTP, NTP, DNS;
-retele: Intranet LAN, retele virtuale private VPN, fara fir WAN;
-prin interfata optima a ordinatoarelor.
Principiul important de care depinde eficienta fluxului informational este
autonomia informationala care impune autonomia energetica si existenta mai multor cai
de comunicatie fiabile. Fluxul informational detine 2 componente de baza:
a.Fluxul operativ (rapid):
-se realizeaza in timp real si fundamenteaza deziile operative;
-cuprinde datele zilnice de mediu colectate si cele care trebuie transmise in cazul
depasirii pragurilor critice.
-contine eventuale prognoze si avertizari asupra poluarii bazate pe studii de dispersie a
poluantilor in mediul aerian sau acvatic;
-prin intermediul acestuia se transmit deciziile operative.
b Fluxul statistic (lent):
-fundamenteaza constituirea bazelor de date si intocmirea studiilor statistice;
-prin selectie, informatiile transmise in flux rapid sunt stocate in bazele de date fiind
supuse prelucrarii statistice;
-prelucrarea statistica presupune siruri temporale cu evidentierea extremelor, curbelor de
distributie a frecventelor si a probabilitatilor de aparitie;
-datele obtinute in fluxul statistic se transmit cu o frecventa prestabilita;
-programele software de prelucrare statistica trebuie sa permita o functionare facila
pentru personalul care executa studiile de remediere a problemei de mediu si de cei cu
drept de control.