Sunteți pe pagina 1din 21

Pronumele este partea de vorbire flexibila care inlocuieste un substantiv (nume).

PRONUMELE PERSONAL tine locul persoanelor ( I, a II-a, a III-a, singular si plural).


PERSOANA I
Cazur
Intrebare
i

Singular
Forme
accentuate
eu
(pe) mine

N.
Ac.

cine?
(pe) cine ?

D.

cui?
mie
al, a, ai, ale

cui?

G.
V.

Forme
neaccentuate

ma, m-

Plural
Forme
accentuate
noi
(pe) noi

Forme
Functie sintactica
neaccentuate

subiect
ne
complement direct

imi, mi

noua

ne, ni

complement indirect

PERSOANA a II-a
Cazur
Intrebare
i

Singular
Forme
accentuate
tu
(pe) tine

N.
Ac.

cine?
(pe) cine ?

D.

cui?
tie
al, a, ai, ale

cui?

tu!

G.
V.

Forme
neaccentuate

te-

Plural
Forme
accentuate
voi
(pe) voi

Forme
neaccentuate

va, v-

Functie sintactica
subiect
complement direct

iti, ti-

voua

va, vi, v-

complement indirect

voi!

Observatii
Pronumele de persoana I si a II-a au aceleasi forme pentru masculin si feminin, iar cele de persoana a III-a
au forme speciale pentru masculin si feminin.
Pronumele personale de persoana I si a II-a nu au forme pentru cazul genitiv. Vocativ au numai pronumele
personale de persoana a II-a singular si plural (tu; voi).
Pronumele personal la acuzativ are forme accentuate si neaccentuate.
PERSOANA a III-a (masculin)
CazuriIntrebare

Singular
Forme
accentuate
el
(pe) el

N.
Ac.

cine?
(pe) cine ?

D.

cui?
lui
al, a, ai, ale
lui
cui?

G.
V.

Forme
neaccentuate

il, l-

Plural
Forme
accentuate
ei
(pe) ei

Forme
neaccentuate

ii, i-

Functie sintactica

ii, i-

lor

le, li

complement indirect

lor

atribut pronominal genitival

subiect
complement direct

PERSOANA a III-a (feminin)


CazuriIntrebare
N.
Ac.

cine?
(pe) cine ?

D.

cui?
al, a, ai, ale
cui?

G.
V.

Singular
Forme
accentuate
ea
(pe) ea

Forme
neaccentuate

o-

Plural
Forme
accentuate
ele
(pe) ele

Forme
neaccentuate

le-

Functie sintactica

ei

ii, i-

lor

le, li

ei

lor

complement indirect
atribut pronominal
genitival

subiect
complement direct

La persoana a III-a in afara de pronumele el, ea, ei, ele se folosesc si pronumele personale: dansul, dansa,
dansii, dansele.

Pronumele personal de politete are forme numai pentru persoanele a II-a (dumneata, dumitale,
dumneavoastra) si a III-a (dumnealui, dumneaei, dumnealor).
Pronumele personal neaccentuat la dativ poate determina un substantiv la nominativ sau la acuzativ :
palaria-mi, palaria-ti, palaria-i. In asemenea constructii pronumele la dativ are sens posesiv: palaria mea,
palaria ta, palaria ei (lui). Acest dativ se numeste dativ posesiv.
Determinand un substantiv, pronumele personal la dativul posesiv are functie sintactica de atribut
pronominal.
Formele neaccentuate ale persoanei I si a II-a singular la cazul dativ (mi-, ti-, imi, iti) se intrebuinteaza cu rol
stilistic in basmele si baladele populare pentru a arata ca povestitorul participa sufleteste la desfasurarea
actiunii. Dativul folosit in acest scop se numeste dativ etic:
Setila repede-repede mi ti le-a supt pe toate de-a randul.
(I. Creanga)
Pronumele la dativul etic nu are functie sintactica.
Model de analiza pentru pronume
Peste gatul incordat al calului, cu fruntea ridicata sus, ochii lui privesc si piata goala dimprejurul lui
parca se umple de lume.
Indaratul ei un ceas a batut si tot soiul de oameni au inceput sa roiasca spre vechile curti unde tinea el sfat
odata.
(D. Anghel)
lui = pronume personal, persoana a III-a, genul masculin, numarul singular, cazul genitiv, functie sintactica
de atribut pronominal genitival.
dimprejurul lui = pronume personal, persoana a III-a, genul masculin, numarul singular, cazul genitiv,
precedat de prepozitia compusa dimprejurul, functie sintactica de atribut pronominal prepozitional;

indaratul ei = pronume personal, persoana a III-a, genul feminin, numarul singular, cazul genitiv, precedat
de prepozitia indaratul, functie sintactica de complement circumstantial de loc.
el = pronume personal, persoana a III-a, genul masculin, numarul singular, cazul nominativ, functie
sintactica de subiect.
Si stepa toata imprejur
La strigatu-mi va rasari
Cu dansa slobod m-oi iubi,
Uitand de oasele-ti pustii
(I. Pillat)
mi = pronume personal, persoana I, numarul singular, cazul dativ posesiv, forma neaccentuata, functie
sintactica de atribut pronominal;
cu dansa = pronume personal, persoana a III-a, genul feminin, numarul singular, cazul acuzativ, precedat de
prepozitia simpla cu, functie sintactica de complement indirect;
ti = pronume personal, persoana a II-a, numarul singular, cazul dativ posesiv (oasele tale), forma
neaccentuata, functie sintactica de atribut pronominal.

Schimbarea valorii gramaticale pronumele


personal
Schimbarea valorii gramaticale pronumele personal
Valoare substantivala
Prin articulare, pronumele personal de persoana I singular eu si pronumele reflexiv, persoana a III-a,
cazul acuzativ sine devin substantive.
Flecare isi are eul sau.
Si-a zis in sinea lui cu durere.

Pronumele reflexiv din limba romana


Pronumele reflexiv
Pronumele reflexiv inlocuieste obiectul asupra caruia se exercita in mod direct sau indirect
actiunea unul verb.
Pronumele reflexiv prezinta particularitati morfologice si sintactice distincte :
are numai cazurile acuzativ si dativ, iar formele au aceeasi persoana si acelasi numar ca si subiectul
verbului determinat.

reprezinta aceeasi persoana ca si subiectul, avand forme proprii numai pentru persoana a III-a.

Ac.
D.

pe sine, se, ssiesi, sie, isi, si-

aceste forme sunt nediferentiate dupa gen si numar, iar la persoanele I si a II-a se folosesc formele
neaccentuate de acuzativ si de dativ ale pronumelui personal.
In cadrul pronumelui reflexiv putem distinge :

reflexivul dinamic, care exprima o actiune cu participarea intensa a subiectului, construit cu


pronume in acuzativ, dar si in dativ: ma gandesc, se teme, isi inchipuie, isi imagineaza;

reflexivul obiectiv exprima coincidenta dintre subiectul si obiectul actiunii: a se imbraca, a se trezi;

reflexivul reciproc arata ca actiunea este savarsita de doua sau mai multe persoane, fiecare suferind
rezultatul actiunii celuilalt: a se certa, a se iubi, a se bate, a se saluta.

In multe constructii, pronumele reflexive neaccentuate la dativ determina un substantiv, au sens posesiv si
functie sintactica de atribut pronominal (dativul posesiv).
Model de analiza pentru pronumele reflexiv
Isi ia palaria de pe cap.
Costel si-a bagat banii in chimir.
Pronumele reflexive isi, si- determina substantivul palaria, respectiv banii si arata ca subiectul (el
Costel) este posesorul obiectului palaria, respectiv banii.
isi = pronume reflexiv, persoana a III-a, numarul singular, cazul dativ posesiv, forma neaccentuata, functie
sintactica de atribut pronominal,
si- = pronume reflexiv, persoana a III-a, numarul singular, cazul dativ posesiv, forma neaccentuata, functie
sintactica de atribut pronominal.
Specificul pronumelor reflexive cu sens posesiv consta, deci, in faptul ca ele determina un substantiv, care
denumeste obiectul posedat de subiect.
Pronumele reflexiv sine, construit cu diferite prepozitii are urmatoarele functii sintactice :

atribut pronominal prepozitional:

Iubirea de sine inseamna egoism.

complement direct:

Cine nu se pune pe sine jertfa nu-i vrednic sa stapaneasca.

complement indirect:

Vorbeste mereu despre sine.

complement circumstantial de loc:

L-a asezat langa sine.

Pronumele posesiv
Pronumele posesiv din morfologia limbii romane
Pronumele posesiv inlocuieste numele obiectului posedat si indica persoana posesorului.
Din structura sa face parte articolul posesiv (al, a, ai, ale) si are forme diferite dupa persoana, gen, numar si
partial, dupa caz.
Articolul posesiv al, ai, a, ale se schimba dupa genul si numarul obiectului posedat inlocuit.
cartea / cartile / pomul / pomii a mea / ale mele / al meu / ai mei.
Pronumele propriu-zis se modifica in functie de persoana si numarul posesorilor:
Cartea este a mea. (persoana I, numarul singular)
Cartea este a ta. (persoana a II-a, numarul singular)
Cartea este a noastra. (persoana I, numarul plural)
Pronumele posesiv are genul, numarul si cazul substantivului substituit.
Pe banca sunt ale noastre (cartile) genul feminin, numarul plural, cazul nominativ.
Pe-al meu (caietul) l-a corectat genul neutru, numarul singular, cazul acuzativ.
Functii sintactice

subiect: Ai nostri au plecat.

nume predicativ (in nominativ): Cartea este a ta.

nume predicativ (in acuzativ): Darurile sunt pentru ai tai.

atribut pronominal prepozitional: El nu privea lumea cu ochi ca ai nostri.

atribut pronominal genitival: Am ascultat parerea alor sai.

complement direct: I-am vazut pe ai vostri.

complement indirect (in acuzativ): Discutam despre ai tai.

complement indirect (in dativ): Le-am spus alor mei vestea.

complement circumstantial de loc: Gigel s-a intors la ai sai plin de trofee.

complement de agent: Banca a fost reparata de ai nostri.

Observatii:
Cazurile dativ si genitiv se exprima prin articolul posesiv, care are forma alor, urmat de formele pronumelui
care arata mai multe obiecte posedate: alor mei, alor tai, alor sai, alor nostri, alor vostri.

Le-am dat alor tai cartea. (complement indirect)


Sfatul alor mei l-am ascultat. (atribut pronominal genitival)
Ei au navalit asupra alor nostri. (complement indirect)
Cand determina un substantiv care denumeste obiectul posedat, pronumele posesiv isi schimba valoarea
gramaticala, se acorda cu substantivul determinat in gen, numar si caz si devine adjectiv pronominal posesiv,
cu functie sintactica de atribut adjectival.
Sora mea a plecat cu prietenii sai.
Model de analiza pentru pronumele posesiv
Sinan se mira de indrazneala alor nostri. El gasi de cuviinta sa spuna si alor sai.
(N. Balcescu)
alor nostri = pronume posesiv (un singur obiect posedat, mai multi posesori), persoana I, numarul plural,
genul masculin, cazul genitiv, functie sintactica de atribut pronominal genitival.
alor sai = pronume posesiv (mai multe obiecte posedate, un singur posesor), persoana a III-a, numarul
singular, genul masculin, cazul dativ, functie sintactica de complement indirect.
Acel imparat mare si puternic isi intinsese marginile imparatiei sale si toti imparatii erau indatorati a-i da
cate un fiu de-ai sai ca sa-i slujeasca.
(P. Ispirescu)
sale = adjectiv pronominal posesiv (un singur obiect posedat, un singur posesor), persoana a III-a, numarul
singular, genul feminin, cazul genitiv, functie sintactica de atribut adjectival.
de-ai sai = pronume posesiv (mai multe obiecte posedate, un singur posesor), persoana a III-a, numarul
singular, genul masculin, cazul acuzativ, precedat de prepozitia de, functie sintactica de atribut pronominal
prepozitional.

Pronumele demonstrativ din limba romana


Pronumele demonstrativ
Pronumele demonstrativ inlocuieste numele unui obiect indicand totodata apropierea,
departarea obiectului ori identitatea acestuia cu sine insusi sau cu alt obiect.
Tipurile de pronume demonstrative sunt:

pronume demonstrativ de apropiere: simple acesta, aceasta; compuse cestalalt, ceastalalta;

pronume demonstrativ de departare: simple acela, aceea; compuse celalat, cealalta;

pronume demonstrativ de identitate: compuse acelasi, aceeasi.

Pronumele demonstrative disting opozitii:


de gen: acesta/aceasta; acela/aceea; acelasi/aceeasi; celalat/cealalta;
de numar: acesta/acestia; aceasta/acestea; acela/aceia;
de caz: acesta/acestia (N.-Ac.); acestuia/acestora (D.-G.)
Dintre valorile de intrebuintare trebuie consemnata folosirea cu sens neutru a formelor de feminin: aceasta,
asta, aceea. Sensul neutru se refera la faptul exprimat intr-o comunicare:
Aceasta intre noi adesea o vedem
Si numai cu cei mari egalitate vrem.
(G. Alexandrescu)
Formele populare ale pronumelui demonstrativ sunt: asta, asta, ala, ala, astalalt, astalalta, alalalt, ailalta:
Stii ca are haz si asta?
(I. Creanga)
Cand pronumele demonstrativ determina un substantiv (omul acela), el isi schimba valoarea gramaticala
devenind adjectiv pronominal demonstrativ si acordandu-se cu substantivul determinat in gen, numar si caz,
cu functia sintactica de atribut adjectival.

Topica
Adjectivele demonstrative pot sta inainte sau dupa substantiv, exceptie facand adjectivul demonstrativ de
identitate, care sta numai inaintea substantivului (acelasi elev, aceiasi oameni). Adjectivele demonstrative
compuse nu-si schimba forma, indiferent de pozitia lor fata de substantiv (omul celalalt, celalalt om), pe
cand adjectivele demonstrative simple pierd particula -a cand sunt antepuse: acest elev, acel creion, fata
de elevul acesta, creionul acela.
Pronumele si adjectivele demonstrative la feminin singular (fata aceea/aceeasi fata) se scriu cu diftongul ea
spre deosebire de formele masculin de plural, care se scriu si se pronunta cu diftongul ia: (copiii
aceia/aceiasi oameni).
Model de analiza pentru pronumele demonstrativ
Acestia sunt prietenii celorlalti. Ei au ramas aceiasi.
acestia = pronume demonstrativ de apropiere, simplu, forma literara, genul masculin, numarul plural, cazul
nominativ, functie sintactica de subiect
celorlalti = pronume demonstrativ de departare, compus, forma literara, genul masculin, numarul plural,
cazul genitiv, functie sintactica de atribut pronominal genitival
aceiasi = pronume demonstrativ de identitate, compus, forma literara, genul masculin, numarul plural, cazul
nominativ, functie sintactica de nume predicativ
Pe vremea cand apele acestora netezeau aceleasi campii, scoarta pamantului lucra, incretindu-se
treptat
(G. Bogza)
acestora = pronume demonstrativ de apropiere, forma literara, genul feminin, numarul plural, cazul genitiv,
functie sintactica de atribut pronominal genitival
aceleasi = adjectiv pronominal demonstrativ de identitate, genul feminin, numarul plural, cazul acuzativ,
functie sintactica de atribut adejectival

Pronumele relativ
Morfologia Limbii Romane Pronumele relativ
Pronumele relativ stabileste relatia intre o propozitie subordonata si regenta ei. Se foloseste
numai in fraza si are acelasi rol ca si conjunctiile subordonatoare sau adverbele relative

Pronumele relativ se deosebeste insa de conjunctii prin faptul ca indeplineste in propozitia pe care o
introduce o anumita functie sintactica, in timp ce conjunctia nu este decat un element introductiv al
propozitiei subordonate, lipsit de functie sintactica.
Formele pronumelui relativ sunt: care, cine, ce, ceea ce, cat, cata, cati, cate. Pronumele relativ cine se
refera la fiinte, care si ce se pot referi atat la fiinte cat si la lucruri, iar cat se refera la cantitatea obiectelor.
Fiecare dintre pronumele relative poate introduce atat propozitii in relatie cu un substantiv (propozitii
atributive), cat si propozitii in relatie cu un verb.
Functia sintactica a pronumelui relativ care introduce o propozitie atributiva se poate recunoaste usor
inlocuind pronumele cu substantivul din regenta al carui loc il tine, la cazul pronumelui:
subiect: Am apreciat eleva 1/ care se pregateste temeinic.2/
nume predicativ: Nu stiam 1/ care este rezultatul concursului.2/
atribut pronominal genitival:El s-a asezat langa o fantana 1/ a carei apa se scurgea. 2/
complement direct: Zmeul acesta este mai puternic decat fratii lui 1/ pe care i-a lovit.2/
complement indirect (in acuzativ): Am citit cartea 1/ despre caremi-ai vorbit. 2/
complement indirect (in dativ): El a chemat elevul 1/ caruia i-a dat caietul. 2/
complement circumstantial de loc: Admiram muntii 1/ spre care ne indreptam pasii.2/
complement circumstantial de timp: Mi-am amintit ziua1/ in care am primit vestea. 2/

complement circumstantial de cauza: Stiam 1/ din cauza caruiam-am suparat.2/


Pronumele relativ care la cazul genitiv asezat la inceputul propozitiei este atribut al substantivului si este
precedat de articolul posesiv:
Am curatat pomul 1/ ale carui ramuri s-au uscat.2/

masculin singular

feminin plural

masculin singular

feminin plural

Pronumele relativ se acorda in gen si numar cu substantivul inlocuit in propozitia regenta (pomul), iar
articolul posesiv (ale) se acorda in gen si numar cu substantivul determinat din propozitia subordonata aflat
la dreapta (ramuri).
Insotind un substantiv, pronumele relative care, ce, cat, cata, cati, cate se acorda cu acesta in gen, numar si
caz si au functie sintactica de atribut adjectival:
A cumparat 1/ care carte i-a placut.2/
Am aflat 1/ ce elev intarzie.2/
Ei au luat 1/ cate flori au dorit.2/
Model de analiza

Acum Vitoria se abatea iarasi intr-o tara cu totul necunoscuta, cu nume de sate si munti pe care nu le mai
auzise. A facut popasul obisnuit intr-un sat caruia ii zice Sabasa
(M. Sadoveanu)
pe care = pronume relativ, simplu, genul neutru, numarul plural, cazul acuzativ, precedat de propozitia
simpla pe, functie sintactica de complement direct,
caruia = pronume relativ, simplu, genul neutru, numarul singular, cazul dativ, functie sintactica de
complement indirect.
In casa bunicilor am simtit nevoia sa notez ceea ce era chiar sub ochii mei.
(I. Teodoreanu)
ceea ce = pronume relativ compus, forma neutra, numarul singular, cazul nominativ, functie sinatctica de
subiect.
Observatie:

Ceea ce este un pronume relativ compus cu sens neutru, cand se refera la un fapt, la o situatie anterioara :
Vom discuta 1/ ceea ce ai propus.2/
Vedeam 1/ cat adevar, cata culoare se gasesc aici.2/
cat = adjectiv pronominal relativ, genul neutru, numarul singular, cazul nominativ, functie sintactica de
atribut adjectival.

cata = adjectiv pronominal relativ, genul feminin, numarul singular, cazul nominativ, functie sintactica de
atribut adjectival.

Pronumele interogativ
Morfologia Limbii Romane Pronumele interogativ
Pronumele interogativ substituie anticipat obiectul, cuvantul sau grupul de cuvinte asteptat ca
raspuns la un enunt interogativ. Se caracterizeaza printr-o intonatie specifica.

Pronumele interogative care, cine, ce, cat, cata, cati, cate sunt folosite, de obicei, in propozitii interogative.
Care dintre aceste timbre iti plac ?
Cine te ingrijeste ?
Ce mi-ai adus ?
Cati au sosit ?
Pronumele interogativ care distinge opozitii de gen, numar si caz numai la G. si D.:
N./Ac.

care;

G./D.

caruia (numarul singular, genul masculin);


careia (numarul singular, genul feminin);
carora (numorul plural).

Cine ca pronume interogativ distinge opozitia de caz:


N./Ac.

cine?

G./D.

cui?

Ce este un pronume interogativ invariabil si se refera la nume neanimate.


Cat, cata, cati, cate se refera la cantitatea sau numarul obiectelor si distingem opozitii de gen si numar:
N./Ac.

cat, cata, cati, cate;

G./D.

cator (numai de caz).

Functia sintactica a pronumelui interogativ corespunde cu aceea a cuvantului asteptat ca raspuns la intrebare,
adica cu a cuvantului caruia ii tine locul.
Functiile sintactice ale pronumelui interogativ cine:

N.

Cine a venit? (subiect)


Cine esti tu? (nume predicativ)

Ac.

Pe cine ai lasat acolo? (complement direct)


Cu cine discutai? (complement indirect)

D.

Cui i-ai comunicat vestea? (complement indirect)

G.

Al cui baiat esti tu? (atribut genitival)


Al cui este baiatul acesta? (nume predicativ)

Cand insotesc un substantiv si-l determina, pronumele interogative isi schimba valoarea gramaticala, devin
adjective pronominale interogative, se acorda cu substantivul in gen, numar si caz si au functie sintactica de
atribut adjectival.
Cine nu poate deveni adjectiv pronominal intergoativ.
Ce rochie este mai frumoasa?
Care floare o oferi colegei?
Cati elevi vor participa la concurs?
Propozitiile construite cu pronume interogativ sau adjective intergogative sunt folosite in fraza ca propozitii
subordonate fata de regenta.
Spuneti-mi 1/cine lipseste? 2/
Nu stii 1/care elev a intrat in clasa? 2/
In asemenea constructii pronumele sau adjectivul interogativ are rolul de a stabili relatia intre subordonata in
care indeplineste functia sintactica si regenta ei.
Pronumele interogativ a devenit pronume interogativ relativ, iar adjectivul interogativ a devenit adjectiv
interogativ relativ.
Model de analiza

Dumneavoastra, cinstiti oaspeti, se vede ca pasteti bobocii, de nu va pricepeti al cui fapt este acesta?
Cine nu stie?
(I. Creanga)
al cui = pronume interogativ relativ, numarul singular, cazul genitiv, precedat de articolul posesiv genitival
al, functia sintactica de atribut pronominal genitival, cu rol de conjunctie in fraza;
cine = pronume interogativ relativ, numarul singular, cazul nominativ, functia sintactica de subiect.
Auzi tu, mama, cate-mi spune?
Si-alearga-n sat sa mai adune
Si cate porecliri pe-ascuns
Imi pune?
(G. Cosbuc)

cate = pronume interogativ relativ, genul feminin, numarul plural, cazul acuzativ, functia sintactica de
complement direct, cu rol de conjunctie in fraza;
cate = adjectiv pronominal interogativ relativ, genul feminin, numarul plural, cazul acuzativ, functia
sintactica de atribut adjectival, cu rol de conjunctie in fraza;

Pronumele nehotarat
Morfologia Limbii Romane Pronumele nehotarat
Pronumele nehotarat substituie un substantiv fara sa dea indicatii precise cu privire la
obiect.
Dupa structura, pronumele nehotarate sunt:

simple: unul, altul, tot,, atat, mult, putin, realizand distinctii:

de gen unul/una, putin/putina, tot/toata;


de numar unul/unii, mult/multi;
de caz:
N./Ac.
Singular: unul / altul
Plural: unii / altii
G./D.
Singular: unuia / altuia
Plural: unora / altora
compuse, din elemente de compunere: ori-, oare-, fie-, alt-, -va, vre-, cu pronumele relative ce,
cine, cat, care, rezultand formele: orice, oricine, oricat, oricare, oarece, oarecine, oarecare, fiece,
fiecine, fiecare, ceva, cineva, careva, catva, altceva, altcineva, altcineva, altcareva etc.
este pronume nehotarat compus din elementul de compunere vre- si pronumele nehotarat unul.
Pronumele nehotarat compuse flexioneaza dupa modelul pronumelui relativ sau nehotarat component:
N./Ac.
G./D.
N./Ac.
G./D.

oricine;
oricui;
fiecare;
fiecaruia / fiecareia

Pronumele nehotarat fiecare are forme pentru numarul singular.


Compusele cu pronumele ce (ceva, altceva etc) sunt invariabile la fel ca si pronumele ce.
Cand pronumele nehotarate determina un substantiv, isi schimba valoarea gramaticala, se acorda cu acesta in
gen, numar si in caz si devin adjective pronominale nehotarate.
Sunt numai pronume nehotarate, pronumele compuse de la pronumele relativ cine cu elementele de
compunere :ori-, (oare-), fie-, alt-, -va, respectiv: oricine, oarecine, fiecine, altcineva, cineva.
Pronumele nehotarate altul (alta), unul (una), vreunul (vreuna), devin adjective pronominale nehotarate
sub forma alt (alta), un (o), vreun (vreo).
Observatii:
Pronumele si adjectivele nehotarate orice, oricare, oricat pot fi elemente de relatie intre subordonata si
propozitia regenta:

Cheama 1/ pe oricine vei gasi. 2/


Raman acasa 1/ oricate reprosuri as primi. 2/
Model de analiza
A trecut, ajutat de cativa, toate piedicile neintelegerii si la capatul atator incercari s-a pomenit acolo sus
in cer, zburand.
(N. lorga)
de cativa = pronume nehotarat, compus, genul masculin, numarul plural, cazul acuzativ, precedat de
prepozitia simpla de, functie sintactica de complement indirect.
toate = adjectiv pronominal nehotarat, simplu, genul feminin, numarul plural, cazul acuzativ, functie
sintactica de atribut adjectival.
atator = adjectiv pronominal nehotarat, simpiu, genul feminin, numarul plural, cazul genitiv, functie
sintactica de atribut adjectival.

Pronumele negativ
Morfologia Limbii Romane Pronumele negativ
Pronumele negativ neaga un substantiv, aparitia lui in context presupunand obligatoriu
prezenta unui termen de negatie.
Nimeni nu stie nimic.
Dupa structura, pronumele negative sunt:

simple: nimeni, nimic;

compuse: nici unul.

Pronumele negativ nimeni substituie nume de persoane, distinge opozitii de caz:


N./Ac.
G./D.

nimeni;
nimanui.

Pronumele nimic (nimica) substituie nume neanimate si este invariabil.


Nici unul substituie orice substantiv si cunoaste opozitii de gen, numar si caz, dupa modelul componentului
sau unul: nici una, nici unii, nici unele.
Model de analiza
Nici un om n-a observat nimic.
nici un = adjectiv pronominal negativ, compus, genul masculin, numarul singular, cazul nominativ, functie
sintactica de atribut adjectival.
nimic = pronume negativ, simplu, invariabil, cazul acuzativ, functie sintactica de complement direct.
Observatii:
Sa nu se confunde adjectivul pronominal negativ niciun, nicio sau pronumele negativ nici unul, nici una cu
substantivele articulate nehotarat precedate de conjunctia nici.
Nici un lucru nu ramane nerasplatit. (adjectiv pronominal negativ)
Nici unul n-a venit. (pronume negativ)
El nu este nici un maestru, nici un incepator, ci un profesionist tenace. (conjunctie)
Nu stie nici unul, nici altul. (pronume nehotarate, precedate de conjunctia nici)

Schimbarea valorii gramaticale pronumele


negativ
Schimbarea valorii gramaticale pronumele negativ
Pronumele negativ nimic devine substantiv prin articulare (un nimic, o nimica), cu pluralul nimicuri cu
sensul de lucruri fara importanta, fara valoare.
Precedat de prepozitia de si determinand un substantiv, nimic are valoare de locutiune adjectivala (de nimic
neinsemnat, josnic).
El era un om de nimic. (locutiune adjectivala)
Cand determina un substantiv, pronumele negativ nici unul isi schimba valoarea gramaticala si devine
adjectiv pronominal negativ. Ca adjectiv pronominal negativ are formele nici un, nici o si neaga numele
determinat, acordandu-se cu el in gen, numar si caz.

Numeralul
Numeralul definitia si alcatuirea morfologica a sa
Numeralul este partea de vorbire flexibila care are inteles lexical deplin si exprima un
numar sau ordinea numerica a obiectelor.
Numeralul dupa structura poate fi:
a) numerale simple: doi, cinci, zece, suta, milion etc.
b) numerale compuse: doisprezece, treizeci si doi, saptezeci etc.
Numeralul dupa sens poate fi:
a) numerale cardinale: sapte, noua, o mie etc.
Numeralele cardinale exprima un numar abstract sau concret : sase, unsprezece, douazeci etc.
b) numerale ordinale: al doilea, a doua, al saptelea etc.
Numeralele ordinale exprima ordinea prin numarare a obiectelor: intaiul, al treilea, a treia, al
unsprezecelea.
Numeralul are valoare substantivala cand este folosit singur in context, in sensul ca nu arata numarul
obiectelor denumite printr-un substantiv sau ordinea acestora.
Cei cinci au sosit tarziu.
Colegul tau este al doilea.
Numeralul indeplineste aceleasi functii sintactice ca si substantivul.
subiect
nume predicativ
atribut genitival
complement direct
complement indirect

Cei doi sunt in clasa.Al treilea n-a fost prezent.


Noi suntem patru.
Propunerea celor trei a fost acceptata.
Ii astept pe cei doi.
M-am adresat celor trei.

Cand insotesc un substantiv numeralele cardinale de la unu la nouasprezece (inclusiv), precum si


numeralele ordinale, au valoarea adjectivala si functie sintactica de atribut adjectival:
Pe strada trec optsprezece elevi.
Ei locuiau in trei camere.
Eleva aceea este in clasa a doua.
Observatii:

Numeralele de la douazeci in sus au valoare substantivala si cand sunt urmate de un substantiv, iar
substantivul respectiv este legat de numeral prin prepozitia de, cu functie sintactica de atribut prepozitional:
Noi am cumparat douazeci si cinci de caiete.
douazeci si cinci = numeral cardinal propriu-zis, compus, cu valoare substantivala, cazul acuzativ, functie
sintactica de complement direct.
Numeralele cardinale colective exprima ideea de grupare a obiectelor:amandoi, amandoua, ambii,
ambele, catesitrei, catesitrele, tustrei, tuspatru, tuscinci.
Pot avea:

valoare substantivala: In clasa au sosit amandoua.

valoare adjectivala: Tustrei feciorii babei umblau in carausie. (I. Creanga)

Numeralele multiplicative exprima cresterea cantitativa proportionala si precisa a unui obiect sau a unei
actiuni (indoit, insutit, dublu).
Pot avea:

valoare adjectivala cand determina un substantiv: Efortul indoit a fost rasplatit.

valoare adverbiala cand determina un verb: Noi am castigat intreit.

valoare substantivala prin articulare: Indoitul salariului a fost discutabil.

Numeralele distributive exprima gruparea si repartizarea numerica a obiectelor. Pot avea:

valoare substantivala: Cate patru s-au trezit.

valoare adjectivala: Noaptea a lasat pe flori / Cate trei randuri de salbe. (G. Cosbuc)

valoare adverbiala: Mergeau pe strada cate patru.

Numeralele adverbiale indica de cate ori insusirea sau caracteristica exprimata de adjectiv sau de adverb
este superioara sau inferioara altei insusiri sau caracteristici.
Aceste numerale se numesc adverbiale, deoarece ca si adverbele determina un verb, un adjectiv sau un alt
adverb.
Pot insoti:

un verb: El s-a lovit de trei ori in usa.

un adjectiv la gradul comparativ de superioritate: Oastea marelui vizir este de zece ori mai
numeroasa decat a lui Mihai.

un adverb la gradul comparativ de superioritate: Primul concurent a alergat de doua ori mai
repede decat al cincilea.

Observatii:

Numeralul adverbial o data se poate confunda cu substantivul o data si adverbul de timp odata. Contextul
ne ajuta sa le distingem:
O data am citit, iar de doua ori am povestit. (numeral adverbial)
Am notat o data memorabila in carnet. (substantiv)
Ti-am povestit odata acea intamplare. (adverb de timp)

Model de analiza numeralul


Model de analiza pentru numeral

Cei doi nu prea voiau sa primeasca, dar dupa multa staruinta din partea celui de-al doilea au primit.
Dupa aceea, calatorul strain a pornit-o spre amandoi.
(I. Creanga)
cei doi= numeral cardinal, simplu, valoare substantivala, genul masculin, cazul nominativ, insotit de
articolul demonstrativ adjectival cei, functie sintactica de subiect.
celui de-al doilea = numeral ordinal, simplu, valoare substantivala, genul masculin, cazul genitiv, insotit de
articolul demonstrativ adjectival celui, functie sintactica de atribut genitival.
spre amandoi = numeral colectiv, valoarea substantivala, genul masculin, cazul acuzativ, precedat de
prepozitia simpla spre, functie sintactica de complement circumstantial de loc.
Cate zece se sculau sa spuie cam pe unde trebuie sa fie Pripasel
(B.St. Delavrancea)
cate zece = numeral distributiv, valoare substantivala, genul masculin, cazul nominativ, functie sintactica de
subiect.
Milioane de mineri au coborat pana acum de mii de ori in fundul putului.
(Geo Bogza)
milioane = numeral cardinal, simplu, valoare substantivala, genul neutru, cazul nominativ, functie sintactica
de subiect.
de mii de ori = numeral adverbial, functie sintactica de complement circumstantial de timp.